Cartile populare in literatura romana vol. II

w?>=

:*&Wj»RW

t±r

N. CARTOJAN

CĂRŢILE
POPULARE

ÎN
LITERATURA
ROMÂNEASCĂ

%%

EPOCA INFLUENŢEI GRECEŞTI

\

EDITURA ENCICLOPEDICA ROMÂNĂ
BUCUREŞTI, 1974

■IOTECA MUNICIPALA l
M, SADOV^ANU'

rentarnr./<^^

mm

K

olumul de faţă a întîrziat mult peste
aşteptările noastre, dar şi dificultăţile care ne-au stat
în cale au fost multe şi felurite.

Studiile lui Hasdeu şi Gaster apărute acum o
jumătate de veac reprezentau o sinteză deplină a
întregului material de literatură populară — 61 de
manuscripte - — ce stăteau atunci la îndemîna cerce-
tătorilor. Cu drept cuvînt romanistul Kr. Nyrop scria
în România din 1885: «Ces deux ouvrages, tout en
faisant le plus grand honneur ă la sagacite et ă Veru-
dition de leurs auteurs rendent un bon temoignage de
la vie scientifique qui se developpe maintenant dans
le royaume de Carmen Sylva. »

%L In domeniul literaturii populare scrise, cu greu
se mai putea aduce atunci ceva nou peste cele scrise
de Hasdeu şi Gaster. De aceea, după dînşii, munca
istoricilor noştri literari s-a îndreptat mai _ mult în
direcţia literaturii religioase şi a celei istorice, unde
într-adevăr s-au realizat progrese însemnate, care au
dus la marile lucrări de sinteză privitoare la istoria
literaturii româneşti. Abia în anii din urmă cîteva
monografii şi publicaţii de texte au reluat firul rupt
al cercetărilor pe tar îmul literaturii populare, pe nedrept
uitate. Comoara de manuscripte — 5637 de codice
(dintre care 206 fondul Gaster inventariat) — adunată
în răstimpul de o jumătate de veac în Biblioteca
Academiei Române, bogatul material folcloric dat la

■ ■Prefaţa autorului Ia voi. 2 — Cărţile populare în
literatura românească — Epoca influenţei greceşti — Bucureşti,
1938.

6

iveală de revistele noastre de folclor, precum şi studiile
întreprinse, mai ales în Apus, studii care au pus
într-o lumină nouă întregul material de literatură
apocrifă şi poporană, impunea însă, în vremea de
azi, o nouă sinteză. Dar această sinteză n-a fost uşor
de întocmit, y*

Catalogul manuscriptelor româneşti din Biblio-
teca Academiei Române, iniţiat de regretatul Ion
Bianu, a ajuns abia la nr. 1061. De altă parte inven-
tarul sumar al manuscriptelor Academiei de la numărul
1061 pînâ la numărul 2939, trimis la Moscova în
timpul marelui război, s-a pierdut*. La dificultăţile
pe care le ridică în genere, prin natura lor, textele de
manuscripte chirilice, adesea râu scrise, fără titlu sau
cu titlu schimbat, cu paginile de la început şi de la
sfîrşit uneori pierdute, se adaugă astfel lipsa unui
inventar care să călăuzească precis pe cercetător în
haosul atîior msse.

Oricît de grea a fost această muncă, ea ne-a dat
totuşi satisfacţia de a fi descoperit în literatura noastră
românească circulaţia unor texte necunoscute pînâ la
noi, precum: romane cavalereşti din evul mediu, ca
bunăoară Imberie şi Margarona, o prelucrare gre-
cească a celui mai frumos roman al Franţei medievale,
Pierre de Provence et la belle Maguelonne, sau
romanul Troiei al truverului normand din veacul al
Xll-lea, Benoit de Sainte- Maure, în prelucrarea
judecătorului din Messina, Guido delle Colonne, sau
texte de natură religioasă ca: Prot o evanghelia lui
Iacob, fratele Domnului, sau legende de origine bogo-
milică cu resfrîngeri adînci în colindele populare,
precum Lupta arhanghelului Mihail cu Satana, sau
Disputa Mîntuitorului cu Satana, ori Indice de cărţi
oprite de Biserică. Scrutarea materialului inedit din
Biblioteca Academiei Române ne-a îngăduit să pro-
iectăm puţină lumină şi peste munca dascălilor
mărunţi ai neamului, cari au prelucrat în stihuri pe

* Manuscrisele sînt astăzi in posesia Bibliotecii Academiei
R. S. România.

gustul mulţimii motive cărturăreşti, căci am găsit
arhetipul în proză din care au derivat versiunile
ritmate ale oraţiilor de iertăciune sau sîmburele în
proză din care s-a ajuns, prin prelucrare, cu material
românesc în bună parte, la tipurile de Vicleim
de azi.

Chiar pentru textele cunoscute, cercetarea mate-
rialului manuscript din Biblioteca Academiei Române
ne-a dat la iveală nu numai variante noi — la fiecare
capitol — dar versiuni cu mult mai vechi, unele, ca
de pildă pentru Sindipa, cu 150 de ani anterioare
celor cunoscute azi. Pentru asemenea texte, hotarele
literaturii noastre se mută astfel cu un veac şi jumătate
mai adine în tim,p.

Identificarea textelor şi punerea lor în valoare la
lumina metodelor introduse în studiile comparatiste
ne-a reţinut şi ea multă vreme, fiindcă textele manu-
scripte se găsesc în bibliotecile româneşti, dar proto-
tipele medievale-occidentale şi studiile lămuritoare,
în bibliotecile străine. Cu toate sforţările lăudabile făcute
de marile noastre biblioteci, ele au încă lacune, lucru
firesc de altfel pentru instituţii tinere, care nu au
ajuns încă la 70 de ani de viaţă. Urmărind apoi
textele de la punctul lor de plecare pe căile pe care
le-au străbătut pînâ au intrat în literatura noastră,
am fost siliţi, nu o dată, să încercăm — dincolo de
hotarele noastre — a desfunda drumuri necercetate.
Astfel am fost aduşi să căutăm şi să găsim izvorul
necunoscut al celei mai interesante poeme de la înce-
putul literaturii neogreceşti, Erotocritul, să determinăm
căile pe care le-a urmat şi prefacerile pe care le-a
suferit opera lui Giulio Cesare Croce — Bertoldo —
în literaturile franceză şi germană pînâ a ajuns la
noi, să precizez mai de aproape natura remanierilor
pe care le-a suferit romanul cavaleresc al Franţei
medievale Pierre de Provence et la belle Maguelonne
în prelucrarea neogreacă şi în versiunea românească,
să determin prototipe literare bizantine şi occidentale,
ortodoxe şi catolice la temelia cîntecelor noastre de
stea ş.a., la care ar fi de adăugat şi mici contribuţii

la Bibliografia neoelenică a lui Legrand: ediţii de
cărţi populare greceşti tipărite la Veneţia, mai vechi
decît cele cunoscute.

In sfârşit, ultima chestiune care ne-a preocupat:
raporturile literaturii scrise cu cea orală, a fost şi ea
legată de multe greutăţi.

^Revistele noastre de folclor, afară de Şezătoarea,
n-au indice; unele n-au nici tablă de materii pe fiecare
an, iar material popular preţios se găseşte împrăştiat
prin toate revistele, pînâ şi în ziarele politice. De alta
parte, urmărirea influenţelor pe care le-a lăsat lite-
ratura scrisă asupra literaturii orale a poporului este
o chestiune complicată, fiindcă nu totdeauna asemă-
nările pot fi rezultatul unor influenţe. Acum un sfert
de veac, ocupîndu-mă în prima mea lucrare pe târîm
poporan, Alexandria în literatura românească, de
credinţele în zodii, de apa vie, de topirea cerii şi de
alte elemente folclorice pe care Gaster le considera ca
influenţe populare, scriam: «Elementele asemănătoare
întw Alexandria şi literatura populară fac parte din
patrimoniul comun tuturor popoarelor, patrimoniu
din care, în vremuri şi locuri deosebite, şi-au împru-
mutat material pentru plăsmuirile lor şi autorul
anonim al cărţilor populare, şi fantezia creatoare a
poporului nostru». Sunt ceea ce am putea numi
paralele. Dar în afară de aceste elemente care pornesc
dintr-o obîrşie comună, dar care au un curs indepen-
dent, sunt cazuri precise în care influenţa cărţii
populare asupra literaturii orale a poporului este 'în
afară de orice îndoiala. Nu este totdeauna uşor de
precizat dacă intrarea motivului din literatura scrisă
în domeniul literaturii orale a poporului s-a făcut
mai întîi pe teritoriul poporului nostru sau pe cel al
popoarelor învecinate şi a ajuns la noi pe calea circu-
laţiei orale. Astfel de chestiuni nu pot fi puse la punct
decît prin monografii speciale în care s-ar studia
toate variantele aceleiaşi teme, s-ar urmări raza de
râspîndire geografică a fiecărei variante, s-ar stabili
filiaţia variantelor şi apoi, pe temeiul tuturor acestor

cercetări premergătoare, s-ar încerca să se descifreze
istoricul temei şi al circulaţiei sale.

^ In urmărirea raporturilor dintre literatura scrisă
şi creaţiile maselor populare r am căutat să îndrumăm
cercetările noastre într-o direcţie nouă: influenţa căr-
ţilor apocrife şi populare asupra iconografiei reli-
gioase şi a artei populare. Cu toate lipsurile de care
ne-am izbit, credem totuşi că materialul adunat de
noi e suficient pentru a întări convingerea despre
conexiunea strînsâ dintre literatura veche poporană,
folclorul, iconografia religioasă şi arta noastră popu-
lară. A separa în chip arbitrar literatura populară
scrisă de cea orală şi de arta populară, înseamnă a
tăia firele care leagă organele de viaţă ale aceleiaşi
entităţi sufleteşti: cultura românească.

In ce priveşte bibliografia, . am crezut necesar, şi
pentru a păstra caracterul unitar al publicaţiei şi
pentru a înlesni cercetările celor ce vor să ducă mai
departe problemele pe care le lasă deschise studiul
nostru, să o aşezăm, ca şi în volumul I, la sfîrşitul
capitolelor, sistematizată în următoarele 5 secţiuni:
1. texte româneşti publicate; 2. manuscripte inedite
şi nesemnalate din Biblioteca Academiei Române;
3. texte greceşti; 4. originalele occidentale, acolo unde
e cazul; 5. studii privitoare la originea şi filiaţiunea
textelor întreprinse la noi sau aiurea asupra mate-
rialului românesc sau străin.

înainte de a încheia, îmi fac o plăcută datorie
mulţumind aci tuturor celor ce m-au ajutat în publi-
caţia de faţă: d-lui Al. Rosetti, directorul Fundaţiei
pentru literatură şi artă Regele Carol II, din iniţia-
tiva căruia această lucrare apare în colecţia « Biblio-
teca enciclopedică » a Fundaţiei; d-lui G. Megas şi
d-şoarei M. Ioanidu de la Arhiva de folclor N. Politis
a Academiei greceşti din Atena, care au avut amabili-
tatea, în vara anului 1937, să-mi înlesnească orien-
tarea în domeniul folclorului neogrec, precum şi
scumpilor mei colaboratori şi elevi: asistent Dan
Simonescu, docent N. Georgescu-Tistu, d-lui L C. Cazan

şi domnişoarelor A. Camariano şi M. Angelescu,
care m-au ajutat la corecturi şi întocmirea indicelui.
O pioasă amintire voi păstra mult regretatului coleg
şi prieten D. Russo, care cu bunăvoinţa-i cunoscută
mi-a pus la îndemînă cîteva cărţi rare din preţioasa
sa bibliotecă.

INFLUENŢA GRECEASCĂ ÎN ŢĂRILE
ROMANEŞTI

In anul 1716, cînd ultimul domn pămîntean
Ştefan Cantacuzino şi tatăl său, învăţatul stolnic
Constantin, erau sugrumaţi în carcerele de la
Bostangi-Basi, se deschide o nouă faza in viaţa
politică a neamului nostru: epoca fanarioţilor.
Această epocă reprezintă în cultura româneasca
punctul culminant al influenţei greceşti; însă, cu
mult înainte de 1716, ai noştri au căutat să intre
în legătură cu strălucitoarea civilizaţie bizantina.

încă din epoca organizării statelor noastre, cînd
nu se putea prevedea prăbuşirea Peninsulei Balca-
nice sub turci, domnii români căutau, dincolo de
lumea slavă sud-dunăreană, legături directe cu
Bizanţul. în 1359, Alexandru Basarab, în năzuinţa
de a organiza viata religioasă a principatului sau
pe temelii ortodoxe, cerea Patriarhiei din Constan-
tinopol un mitropolit — pe care-1 obţinea în per-
soana episcopului grec din Vicina, Iachint.

Vestea despre puterea şi strălucirea Constanti-
nopolului, asupra căruia un cronicar medieval —
Villehardouin — spunea că « rien de pareil ne se
peut trouver en aucun autre pays »*, ajunsese şi pe
meleagurile noastre. Avem mărturii din izvoare
sigure că domnii noştri îşi trimiteau copm în marea
cetate de cultură a Răsăritului european. Cronicarul
bizantin Ducas ne spune că unul din fui lui Mircea îşi
făcea ucenicia armelor la curtea împăratului bizantin
Ioan al VII Mea, ca ofiţer în garda imperiala şi ca
un nepot al aceluiaşi domn dobîndise sub flamurile
bizantine, într-o luptă cu turcii, atîta vaza, încît

«Nimic asemănător nu se poate găsi în nici o altă ţara.>
13

împăratul îi puse la îndemîna una din cele mai mari
corăbii ca să-1 aducă în patrie l ,

Dar acest contact direct cu Bizanţul, pe care îl
căutau vechii noştri întemeietori de stat, a fost
deodată rupt prin cucerirea Gonstantinopolului de
către turci. Prăbuşirea imperiului şi măcelul dezlăn-
ţuit de către cuceritori au silit pe reprezentanţii
nobilimii, ai clerului şi ai culturii bizantine să apuce
drumul exilului către limanurile din Apus, mai ales
către cetăţile Italiei, unde mai dinainte se aflau
stabilite colonii greceşti. Acolo, lumea sătulă de
filosofia scolastică, insuflată prea mult de spiritul
teologic, tocmai se îndrepta către vechile literaturi
clasice.

Erudiţii bizantini, aducînd cu ei manuscriptele
filosofiei şi literaturii greceşti şi urmînd pe drumurile
deschise de predecesorii lor înainte de căderea
Gonstantinopolului, raspîndesc prin tipografii, prin
şcoli, prin universităţi, cultul pentru clasicismul
elen şi astfel ei contribuie în Occident la întărirea
umanismului şi la apariţiunea Renaşterii.

Cîteva decenii după căderea Constantinopolului,
cînd cucerirea turcească se opreşte la Dunăre şi
Principatele Române se consolidează, grecii — mai
ales clericii — încep să se îndrepte şi către ţările
noastre, unde sunt aduşi de domni pentru organi-
zarea vieţii religioase. începînd cu patriarhul Nifon,
pe care Radu cel Mare 1-a scăpat din închisoare şi
1-a adus în ţară, numărul prelaţilor greci creşte con-
tinuu în ţările noastre.

Obiceiul vechii noastre boierimi de a închina
mănăstirile, întemeiate şi înzestrate cu moşii, Mun-
telui Athos sau patriarhiilor din Răsărit, pentru a le
da un nimb de sfinţenie şi a le feri de zbuciumările
vieţii politice interne, a înlesnit afluxul din ce în ce
mai mare al călugărilor greci în mănăstirile roma-

1 Ducas, Historia Byzantina în Corpus Scriptorum
Historiae Bizantînae, ed. Immanuel Bekkerus, Bonn, 1834,
p. 201 — 202, apud D. Russo, Elenizmul In România, p. 43 — 44.

14

neşti. Călugării trimişi pentru a administra averile
mănăstirilor închinate aduc cu ei din centrele de
cultură ale Răsăritului ortodox, mai ales din Muntele
Athos, copii de manuscripte şi cărţi greceşti ieşite
din teascurile veneţiene.

In afară de elementele de cultură venite astfel
pe calea bisericii, influenţa grecească a mai pătruns
la noi şi prin contactul direct al păturii noastre
conducătoare cu grecii din capitala Imperiului
otoman.

In * Constantinopol veneau periodic domnii cu
alaiurile de boieri, pentru a primi investitura de la
Poartă, la fiecare urcare în scaun. Dar în această
metropolă de cultură a Orientului, în care se supra-
puseseră trei civilizaţii diferite — bizantină, latină
medievală şi turco-arabă — domnii şi boierii veneau
în contact cu dragomanii greci ai Porţii şi cu frun-
taşii plutocraţiei fanariote grupaţi în jurul Patriar-
hiei, din care radia viaţa spirituală a întregului
popor grec. In secolul al XVIHea, prin marea şcoală
a Patriarhiei, întemeiată de Chirii Lucaris, profesorii
care îşi făcuseră studiile la colegiile din Roma,
Veneţia şi Padova, introduseseră în lumea greacă
din Fanar un avînt de viaţă nouă din Occidentul
european.

Era imposibil ca boierimea noastră, care se vîn-
tura necontenit prin Constantinopol, să fie atrasă
numai de pitorescul şi bogăţia vechii cetăţi. Con-
tactul cu cercurile Patriarhiei a trezit în ea rîyna
pentru orizonturi mai largi de cultură. Convinşi de
superioritatea culturii greceşti, într-o vreme în care
slavismul intra în agonie, domni ca Vasile Lupu
se străduiau să introducă în învăţămtntul nostru
studiul limbii greceşti. Pentru Academia teologică
din Iaşi, el a adus doi mari cărturari greci: Kera-
meus şi Pantelimon Ligaridis, originar din insula
Chios, care-şi făcuse studiile în institutul gregorian
« De propaganda fide » din Roma şi obţinuse acolo
titlul de doctor în teologie şi filosofie. Chiar un
bătrîn domn de ţară, cum era Constantin Cantemir,

15

a adus ca instructor pentru copiii săi, un grec născut
în Creta, Eremia Cacavela, care îşi făcuse studiile
la Leipzig şi care — ne spune un contemporan —
« era ştiutor de limba elină, latină, ebraică şi ger-
mană, instruit în ştiinţele profane şi mai ales în
Sfînta Scriptură şi foarte apt în arta elocvenţei şi
a amvonului ».

în aceeaşi vreme, în Muntenia, la curtea lui
Brîncoveanu, se afla un alt cărturar şi predicator grec,
Gheorghe Maiota, care dădea lecţii tinerelor beizadele.

Dorul de carte grecească se aprinsese aşa de mult
încît tineretul din ţările româneşti se ducea să-şi
desăvîrşească cultura în mediul cosmopolit al Con-
stantinopolului. Acolo şi-au făcut ucenicia ştiin-
ţifică Nicolae Milescu, Radu Mihnea, Constantin
Duca, stolnicul Constantin Cantacuzino, înainte de
a se îndrepta către limanurile Veneţiei şi, în sfîrşit,
cea mai erudită minte a trecutului românesc,
Dimitrie Cantemir. în aceste împrejurări, românii
şi grecii încep sa se apropie şi să se unească prin
căsătorii, iar numărul grecilor în ţările noastre
sporeşte, mai ales că mulţi domni care-şi făcuseră
educaţia în Constantinopol vin însoţiţi de greci,
rude, prieteni sau creditori.

Pe toate aceste căi — prin biserici, prin şcoală,
prin contactul direct — influenţa grecească se infil-
trează din ce în ce mai adînc în ţările noastre şi
ajunge la o etapă importantă în dezvoltarea ei pe
timpul domniei lui Şerban Cantacuzino şi Constantin
Brîncoveanu. în această vreme, cultura slavă de
la noi, nemaifiind alimentată din Sudul dunărean,
secătuit sub vitregia apăsării turceşti, intrase în
agonie. La această răspîntie din viaţa noastră reli-
gioasă, .cînd, pe de o parte, limba slavonă nu mai era
înţeleasă nici măcar de cler, şi cînd, pe de altă parte,
limba naţională nu fusese încă pregătită pentru a
intra în altar, începe să se introducă serviciul divin
în limba greaca în unele biserici, negreşit sub influenţa
marilor patriarhi şi cărturari greci ca Dosithei,
patriarhul Ierusalimului şi alţii, aflaţi atunci la

18

li

curtea domnească. Pentru a întări biserica în această
nouă formă şi spre a deştepta şi la noi interesul
pentru vechea cultură clasică, Şerban Cantacuzino
şi nepotul său de soră, Constantin Brîncoveanu, pun
bazele unei Academii. Pentru întărirea acestei
Academii — frecventată de 200 de tineri — în care,
alături de evanghelii şi de scrierile sfinţilor părinţi
şi alături de matematici, astronomie şi fizică se
citeau fabulele lui Esop şi se interpretau tragediile
lui Sofocle şi Euripide, Brîncoveanu a adus dascăli
greci renumiţi, cu studii făcute în Occident, ca Ion
Trapezunţiul,' Sevastos Kimenitul, Ioan Comnenul
sau Maiota, predicatorul curţii domneşti.

Astfel, sub impulsiunea dată de domnii români
chiar, se răspîndeşte la noi cultura grecească. Copiii
lui Brîncoveanu — cu deosebire Ştefan şi Radu — ■
îşi însuşiseră aşa de bine limba greacă încît se încu-
metau, cu prilejul marilor sărbători ale bisericii, să
alcătuiască, în cinstea sfinţilor, panegirice greceşti
care au fost tipărite de către Antim Ivireanu.

Cînd primii domni fanarioţi se urcară pe tronu-
rile Principatelor Române, ei au găsit astfel un
climat destul de prielnic pentru cultura greacă.
Nicolae Mavrocordat, om învăţat, pasionat cititor
de cărţi şi scriitor el însuşi, nu se putea să nu se
ocupe si de cultură în ţările în care fusese trimis să
guverneze. Cu sprijinul lui Hrisant Notară, care-şi
făcuse studiile în Franţa şi Anglia, Mavrocordat
reformează şcolile greceşti din Iaşi şi Bucureşti,
introducînd învăţămîntul gratuit.

Exemplul lui a fost urmat de mulţi succesori ai
săi. Domnii fanarioţi, oameni culţi şi ambiţioşi, dor-
nici de a lăsa posterităţii un nume, s-au străduit
să ridice academiile greceşti pe care le-au găsit în
ţările noastre, la nivelul şcolilor din Occident. In
această năzuinţă, ei au adus la noi tot ce era mai
de seamă între' cărturarii greci ai timpului, oameni
care îsi desăvîrşiseră cultura în şcolile Apusului,
doctori în teologie, filosofie şi medicină din Italia,
Franţa si Germania.

17

2—329

*s

m*

Conduse de aceşti fruntaşi ai intelectualităţii
greceşti, academiile din ţările noastre se bucurau
de o vază aşa de mare în Răsăritul ortodox, încît
din toate colţurile lumii greceşti, din Tracia, din
Macedonia, din Epir, din Constantinopol, din insule,
veneau elevi ca să asculte prelegerile lor şi să-şi
desăvîrşească instrucţia. Cu cîtă emoţie se străduiau
aceşti dascăli să reînvie în sufletul auditorilor admi-
raţia pentru timpurile antichităţii clasice ne-o dove-
deşte amintirea unui elev al profesorului Gheorghe
Ghenadie din preajma izbucnirii Eteriei greceşti:

« Mi-1 amintesc — spune elevul — cînd în şcoala publică
din Bucureşti, în auzul mulţimii nenumărate, la care erau
prezenţi şi fiii domnitorului, propunînd pe Isocrate în Pane-
giricul său, în care proslăveşte strălucirea şi reputaţiunea
mare a vechei Atene, s-a simţit cu totul transportat, şi, ca
şi cum ar fi fost cuprins de delir pentru acele mari figuri,
cerînd a se închide uşa clasei, a început, prin cuvinte pline
de foc, să expună cît de mare a fost Elada, odată învăţă-
toarea şi coroana popoarelor şi despreţuită de cînd a căzut
sub jugul sclaviei. Şi într-atît a fost mişcat vorbind de spe-
ranţa glorioasă a reînvierii Greciei, socotită pe atunci ca o
crimă, încît lacrămile i-au înăbuşit glasul, iar entuziasmul
tinerilor săi ascultători s-a aprins şi a izbucnit în aplauze
zgomotoase. 1 »

Asemenea scene mişcătoare aveau desigur răsunet
şi în sufletul tinerelor vlăstare ale boierimii noastre.

La influenţa pe care o exercitau curtea, biserica
şi profesorii greci prin şcoală, trebuie adăugată şi
influenţa pe care o aduceau în cercurile aristocraţiei
noastre, corifeii scrisului neogrecesc. La curtea
domnilor fanarioţi şi în ţările noastre ospitaliere au
găsit adăpost şi sprijin cîţiva din cei mai de seamă
reprezentanţi ai literaturii neogreceşti. Astfel au
fost: Constantin Dapontes, care, înainte de a-şi
încheia rostul vieţii ca monah în Muntele Athos,
a fost în anii tinereţii sale secretarul lui Constantin
Mavrocordat; Athanasios Hristopulos, cântăreţul

1 Sathas, NeoeXX7)vtx7] flhXoXGyta,, p. 711; textul tradus
cu greşeli la G. Erbiceanu, Bărbaţi culţi, p. 170.

18

pasionat al iubirii şi al vinului, a cărui operă a trecut
peste hotarele literaturii greceşti şi care a trăit vreme
îndelungată la noi ca profesor şi judecător în Bucu-
reşti, sau Rigas Velestinli, autorul Marseillaisei gre-
ceşti: (« Pînă cînd, palicarilor, să trăim noi prin
defilee . . . Mai bine un ceas de viaţă liberă decît
patruzeci de ani de sclavie »), care îşi făcuse cultura
în ţările noastre, fusese secretarul lui Mavrogheni
şi, mai tîrziu, la izbucnirea războiului ruso-turc,
comandant al Craiovei.

Această viaţă culturală grecească, susţinută de
domnii fanarioţi în capitalele Principatelor noastre,
nu se putea să nu-şi exercite influenţa şi asupra
societăţii în mijlocul căreia se desfăşura. Boierimea
pămînteană, care gravita în jurul curţilor domneşti
şi care se pregătise în Academiile din Iaşi şi Bucu-
reşti, este şi ea prinsă în ritmul vieţii culturale
greceşti, traducînd din limbi străine în greceşte sau
colaborînd la dicţionare greco-franco-italiene, ca
de pildă cel al lui Vendotti, publicat la Viena
în 1790 K

Crescută în şcolile greceşti sau instruită în casa
de dascăli greci, trăind în bună înţelegere cu grecii,
o parte din boierimea românească începe să adopte
în vorbirea de toate zilele limba domnilor fana-
rioţi, care devine astfel, treptat, limba saloanelor
bucureştene şi ieşene, aşa precum în vremurile
noastre limba franceză ajunsese să fie socotită în
unele cercuri de la noi ca o limbă rafinată, de dis-
tincţie, a claselor conducătoare.

Cît de adînc era îmbibată de cultura şi limba
grecească, această boierime, amestecata, din ţările
noastre, ne-o dovedesc şi unele exerciţii de sport
poetic, obişnuite în saloanele timpului şi în care
versuri greceşti se întreţes cu versuri româneşti, ca
de pildă în următorul specimen bilingv al lui Gheor-
ghe Peşacov, « zelosul imitator al prea stimatului
Alecu Văcărescu, stemaj al poeţilor»:

1 D. Russo, Elenizmul în România, p. 67 — 68.

2*— 328

19

«Ze<pup£ yXux£ av eup - /]^

Ttjv 6eav ouau *?)!;eupEtţ

Ca din suflet o iubesc,

ÎI£ţ tt)<; 6ti r$]v XaTpeiico

Ai/wt; aXXo va y u P £ u6)

Decît ca să o slăvesc »

« Zefire dulce, daca vei găsi zeiţa pe care ştii
că din suflet o iubesc, spune-i că o ador, fără ca
să-i cer altceva, decît ca să o slăvesc » 1 t

Dar dacă clasa boierească şi negustorimea înstă-
rită, crescută în şcoli, se împărtăşau din literatura
greaca şi luau uneori parte activă la mişcarea cultu-
rală grecească, păturile de jos ale poporului conti-
nuau să se desfăteze cu lectura cărţilor sale favorite,
traduse, în epoca de care ne ocupăm, din limba
greacă în limba naţională şi răspîndita prin copii
manuscripte.

BIBLIOGRAFIE

D. Russo, Elenizmul în România, Bucureşti, 1912;
N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, de la 1688 la 1870, II,
ediţia Ii-a revăzută şi larg întregită, Bucureşti, Pavel Suru
1926, cu deosebire pp. 31 — 65; p. 89 şi urm.; pp. 489 — 613;
N. Iorga, Istoria învăţâmîntului românesc, Bucureşti, Casa
Şcoalelor, 1928, pp. 56—190; M. Popescu-Spineni, Contri-
buţiuni la studiul învăţâmîntului superior, Bucureşti, 1931;
D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traianâ, voi. V,
epoca fanarioţilor, Iaşi, 1892 (şi voi. IV, p. 640, cultura gre-
cească în epoca ultimelor domnii pămîntene) ; N. Iorga,
Cultura română sub fanarioţi, conferinţă, Bucureşti, Socec,
1898; C. Erbiceanu, Priviri istorice şi literare asupra epocei
fanariotice, în Analele Academiei Române, seria II, tom.
XXIV, mem. secţ. ist., Bucureşti, 1901; C. Erbiceanu,
Bărbaţi culţi greci şi români şi profesorii din Academiile din
laşi şi Bucureşti din epoca zisă fanariotă (1650 — 1821), în
Analele Academiei Române, seria II, tom. XXVII, mem.
secţ. ist., Bucureşti, 1905; C. Erbiceanu, Bibliografia greacă
sau cărţile greceşti imprimate în Principatele române în epoca

1 N. Cartojan, Revista filologică, I, Cernăuţi, 1927,
p. 195. Despre Gh. Peşacov, cf. şi Al. Ciorănescu, Revista
istorică, 1934, p. 368 şi 381.

fanariotă şi dedicate Domnitorilor şi boierilor români, studii
literare. (Extras din revista Biserica ortodoxă română),
Bucureşti, 1903; N. G. Dossios, Studii greco-române, Iaşi,
1901. Pentru legăturile noastre cu patriarhiile şi mănăstirile
Orientului: N. Iorga, Muntele Athos în legătură cu ţările
noastre, extras din Analele Academiei Române, mem. secţ.
ist., seria III, tom. XXXVI (1913); acelaşi, Fundaţiuni
religioase ale domnilor români in Orient, extras din Analele
Academiei Române, mem. secţ. ist., seria II, tom XXXVI;
acelaşi, Fundaţiunile domnilor români în Epir, An. Acad.
Rom. mem. secţ. ist. seria II, tom XXXVI; acelaşi, Dona-
ţiile românilor pentru Mega-Spileon şi VlahSerai extras din
An. Acad. Rom. mem. secţ. ist. seria II, tom XXX; acelaşi,
Domnii români Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Const.
Brîncoveanu în legătură cu patriarhii Alexandriei, An. Acad.
Rom. mem. secţ. ist., seria III, tom. XIII ; diaconul dr. Nicolae
M. Popescu, Nifon II patriarhul Constantino polului în An.
Acad. Rom. mem. secţ. ist., seria II, tom. XXXVI (1913 —
1914), pp. 731 — 798; Marcu Beza, Urme româneşti în Răsă-
ritul ortodox, Bucureşti, 1935; Grigore Nandriş, Documente
româneşti în limba slavă din mănăstirile muntelui Athos
1372—1658... după fotografiile şi notele lui Gabriel Millet,
Bucureşti, 1936; Gh. Cioran, Xxia&ţ tcw Poutiâvtxwv
Xoptov \j.stol tou "A0oj xal St) to>v [aovtwv Kovr'kouy.Quolou,
Aaupac;, Ao/etaptou, xal 'Aytou IlavTEXeTQfzovoţ î) tcov Pt&aacov,
Atena, 1938 (bibliografie, pp. 7 — 12). Pentru împrejurările
numirii lui Iachint — care nu era Critopol — vezi C. Mari-
nescu, Înfiinţarea Mitropoliilor in Ţara Românească şi Mol-
dova în An. Acad. Rom.> mem. secţ. ist., seria III, tom. II
(1924), pp. 247-268.

20

>-' Ay ,:;:,,

CULTURA NEOGREACĂ ŞI CĂRŢILE POPULARE
GRECEŞTI LA NOI

Pătrunderea culturii greceşti în ţările noastre a
deschis pentru sufletul românesc orizonturi mai largi
decît putuse deschide influenţa slavonă.

Bizanţul, a cărui viaţă se stinge în 1453 prin
cucerirea turcească, fusese, în tot cursul evului
mediu, unul din statele cele mai puternice ale
Europei. După căderea Imperiului roman de Apus
sub barbari, în mijlocul haosului european, Bizanţul
şi-a continuat existenţa de sine stătătoare încă un
mileniu, izbutind să creeze, prin fuziunea culturii
clasice eline cu ideile religiunei creştine şi cu stră-
vechile civilizaţii ale Orientului, cea mai strălucită
cultură a timpului. Deşi, pînă în secolul al VlII-lea,
împăratul era roman, înalţii demnitari, adminis-
traţia, cu un cuvînt întreaga structură a statului
era romană, totuşi masele adînci ale poporului erau
de rasa elenică, aşa că limba vorbită în toată întin-
derea imperiului era greaca. Aceasta a contribuit
ca legătura cu cultura clasică elină să fie neîntre-
ruptă în Imperiul bizantin, care de altfel mai reunea
în graniţele sale şi toate metropolele lumii vechi,
în care înflorise elenismul: Atena, Antiohia, Alexan-
dria. Potrivit unei străvechi tradiţii, literatura greaca
clasică era în şcolile bizantine una din bazele educa-
ţiunii tineretului.

Pe acest fond străvechi de cultură elenică s-a
suprapus creştinismul, care a pătruns aşa de adînc,
încît a format una din trăsăturile caracteristice ale
culturii bizantine. Dogmatica, plămădită în primele
veacuri pentru apărarea ortodoxiei împotriva ere-
ziilor, şi imnografia, cu efuziunile lirice atît de
bogate şi variate ale sufletului în rugăciune, sunt
opera bizantinilor.

De altă parte, vecinătatea imperiului cu vechile
ţări de cultură ale Orientului a înlesnit pătrunderea
elementelor asiatice şi egiptene în civilizaţia bizan-
tina. In marile centre din Siria, Asia Mică şi Egipt,
în Antiohia, Alexandria, Edesa, erau scoale supe-
rioare greceşti în care se comentau Platon şi Aristotel
şi în care se îngrămădea la studii tineretul neelenic.
In epoca de tranziţie de la cultură elenică la cea
bizantină, provinciile asiatice ale imperiului au jucat
un rol important în viaţa imperiului şi au luat parte
activă: scriitori de seamă ca Plotin, întemeietorul
neoplatonicianismului, Origene, loan Hrisostomul,
Romanos sunt greci din Orient sau orientali greci-
zaţi. Prin aceştia şi mulţi alţii au pătruns în cultura
elenică elemente orientale, nu numai de literatură
creştină canonică, dar şi de literatură profană:
legende apocrife, romane hagiografice, ca Varlaam
şi Ioasaf, ori chiar colecţii de fabule şi romane popu-
lare transmise din vechea literatură indică, precum
Stefanit şi Ihnilat, Sindipa. De altă parte, relaţiile
economice şi politice ale Bizanţului cu curţile strălu-
citoare din Bagdad şi Damasc au adus în civilizaţia
bizantină şi influenţe arabe.

Prin această fuziune de elemente greceşti cu
elemente orientale şi cu creştinismul, Bizanţul a
ajuns focarul celei mai strălucitoare civilizaţii din
cîte a cunoscut evul mediu european între veacurile
al V-lea şi al Xl-lea. Mai tîrziu, începînd din secolul
al XlII-lea, cînd Constantinopolul cade sub latinii
cruciadei a IV-a şi cînd Imperiul bizantin este împăr-
ţit între cuceritori, împreună cu cultura şi obiceiurile
popoarelor romanice din Occident încep să pătrundă
în limanurile bizantine — dintre care unele au rămas
pînă tîrziu în stăpînire veneţiană — şi influenţe lite-
rare. In aceste împrejurări, teme din ciclul romanelor
franceze medievale sunt prelucrate şi traduse în
greceşte şi au avut unele — ca Pierre de Provence et
la belle Maguelonne, Paris et Vienne (Erotocrit) —
un răsunet aşa de puternic, încît au răzbătut peste
veacuri şi au devenit populare.

Invazia turcilor şi căderea Constantinopolului
pusese însă capăt literaturii bizantine. Striviţi sub
apăsarea turcească, grecii se strîng în jurul bise-
ricii lor al cărui şef — patriarhul — căpătase, încă
din vremea cuceririi, dreptul de jurisdicţiune asupra
supuşilor. Pierzînd din pricina împrejurărilor isto-
rice unitatea politică, viaţa culturală a poporului
grec se fragmentează după 1453 în patru centre
diferite: Constantinopolul cu întregul Fanar, cu
Patriarhia, unde erau mai puternice amintirile ele-
nismului, şi cu Muntele Athos; Creta, care a rămas
sub stăpînire veneţiană de la cruciada a Ii-a pînă
in 1669, cînd cade sub turci; Veneţia, unde colonia
grecească ajunsese la o situaţie aşa de înfloritoare,
încît opera ei culturală s-a întins dincolo de lagune,
in patria subjugată şi, în sfîrşit, mai tîrziu, insulele
ionice, care după 1820 ocupă un loc de frunte în
mişcarea literară a Greciei.

Dintre aceste centre de cultură, două au avut
o importanţă deosebită pentru cultura noastră:
Fanarul, cu Patriarhia şi Muntele Athos, şi colonia
grecească din Veneţia. Din Fanar ne-au venit
domnii fanarioţi, cari au recrutat pentru şcolile
greceşti din ţările noastre fruntaşi ai culturii gre-
ceşti, doctori în filosofie şi ştiinţe din Occident.
Pentru literatura populară — singura care ne inte-
resează aci — o importanţă deosebită a avut Muntele
Athos. Muntele Athos, cu numeroasele lui mănăstiri
şi schituri ruseşti, sîrbeşti, bulgăreşti şi româneşti
a jucat, după cum am arătat şi în volumul I (p. 13)
un rol important în viaţa de cultură a creştinătăţii
ortodoxe. A fost, precum s-a spus cu dreptate, un
fel de « bibliotecă centrală » a lumii ortodoxe. In
această « bibliotecă centrală», pe lîngă textele Sfintei
Scripturi, pe lîngă literatura liturgică, dogmatică şi
hagiografică, se află şi un mare număr de legende
apocrife. Cataloagele de manuscripte greceşti din
mănăstirile Muntelui Athos ale lui Spyr. P. Lambros,
D. Serruys, Th. I. Schmidt, Alexandros E. Lau-
riotes şi V. N. Benesevic (cf. titlurile mai jos în

bibliografie p. 31) au scos la lumină un bogat mate-
rial de texte apocrife, unele deosebit de interesante
prin vechimea lor, după cum se va vedea mai jos,
la bibliografia capitolelor respective. Călugării greci,
trimeşi de Protosul Athosului în mănăstirile noastre
închinate pentru a administra averea lăsată de cti-
tori şi donatori, aduceau, negreşit, în primul rînd
pentru nevoile lor sufleteşti, şi copii de pe manu-
scriptele cu legende apocrife ale Sfîntului Munte.
Din nenorocire, o mare parte din manuscriptele
greceşti s-au rătăcit în epoca redeşteptării noastre
naţionale, mai ales după secularizarea averilor
mănăstireşti, iar dintre cataloagele bibliotecilor de
mănăstiri, prea puţine au ajuns pînă la noi. In fondul
de manuscripte greceşti al Academiei Române pro-
venit, în bună parte, din bibliotecile mănăstirilor, se
găsesc, după cum arată catalogul întocmit de
C. Litzica, şi destule texte apocrife, precum un
miscelaneu din secolul al XV-lea sau al XVI-lea
(fost al Seminarului Central din Bucureşti) cu Acta
Pilati şi un Vrontologhion (Gromovnic), un Sismolo-
ghion; un zodiac, multe texte de folclor medical,
un Apocalips al Maicii Domnului din secolul al
XVII Mea; profeţiile lui Melodie al Patarilor, vreo
4 msse. de Esopic K

Al doilea centru grecesc care a aprovizionat ţările
noastre cu texte populare a fost Veneţia. Se ştie că
în urma cuceririi Constantinopolului de către latinii
cruciadei a IV-a, Veneţia rupsese prada cea mai
însemnată din sfărămăturile Imperiului bizantin:
Constantinopolul, Tesalonicul, Atena, Aheea şi, în
sfîrşit, o bună parte din insulele greceşti. După ce
Paleologii au intrat în Constantinopol la 1261 şi
au reconstituit monarhia, Veneţia a păstrat mai
departe, pînă tîrziu, posesiunile ei în Peloponez,
Corfu, Cerigo, Creta şi în mai toate insulele Arhipe-

i Cf. numerele 601,9; 668,22; 670,3; 250,1; 725,2; 726,3;
731,1, 3; 302,3; 601,13; 666,7; 744,3; 610,4; 613,7; 670,13;
624,17; 754,1; 758,5.

26

lagului. In genere, stăpînirea veneţiană a fost înţe-
leaptă, a respectat tradiţiile locale, a menajat aristo-
craţimea greacă şi a intensificat legăturile comerciale
şi culturale care uneau posesiunile cucerite cu metro-
pola.

Aceste relaţii politice, comerciale şi culturale ale
ţinuturilor greceşti cu Regina mărilor au contribuit
ca, la căderea Bizanţului sub turci şi mai tîrziu, în
măsura în care insulele greceşti erau smulse de
musulmani din stăpînirea Veneţiei, fruntaşii aristo-
craţiei şi ai vieţii spirituale greceşti — un Constantin
Lascaris, un Dumitru Halcocondylis, un George
Franzes ş.a. — să se refugieze în cetatea lagunelor.
Numărul coloniştilor greci creşte, cu timpul, aşa de
mult încît expatriaţii încep să se organizeze într-o
comunitate aparte, concentrată în jurul bisericii
Sf. Gheorghe şi condusă de un consiliu de 60 de inşi.
Deşi prigonită de clerul catolic, totuşi — mulţumită
trecerii de care se bucurau comercianţii greci, cari
ţineau în mîinile lor o mare parte din comerţul
Veneţiei, şi militarii veniţi din toate limanurile
greceşti pentru a lupta sub steagurile Republicii
împotriva turcilor — comunitatea grecească şi-a
putut menţine cultul ei ortodox şi a putut propăşi.
Ea a putut ridica în Veneţia o mănăstire pentru
călugăriţele din familiile nobile izgonite de turci
din Cipru şi Nauplia, şi un colegiu, Frontistirion,
întemeiat în 1626 de corfiotul Flanghini, unul din
cei mai mari avocaţi şi oratori ai Veneţiei. In acest
colegiu — în care au funcţionat profesori ca Ilie
Miniat — veneau tineri cari, după ce îşi desăvîrşeau
cultura în universitatea din Padova, se împrăştiau
apoi în toate ţinuturile greceşti. Tot în Veneţia
s-au întemeiat şi primele tipografii greceşti, care au
jucat un rol important în publicarea cărţilor popu-
lare, încă din primul veac al invenţiunii tiparului,
cretanul Callerghi şi Vlastos înfiinţează prima impri-
merie grecească; în veacul următor, pe vremea Iui
Coresi al nostru, tipăresc cărţi la Veneţia I. Leon-
cinus, H. Zanetti ş.a.; în secolul al XVII-lea se

2«

■ T" ■ *

deschide tipografia iui Nicolae Glykis şi Nicolae
Saros din Ianina şi, la începutul veacului următor,
(1715) a lui Dumitru Teodosiu. Din teascurile acestor
tipografii greceşti, ca şi dintr-ale imprimeriilor ita-
liene ale Veneţiei, au ieşit la lumină, în decurs de
patru veacuri,' nu numai capodoperele literaturii
clasice greceşti, nu numai cărţile liturgice ortodoxe
în limba greacă, dar şi toate textele populare care
s-au răspîndit pretutindeni unde limba greacă era
vorbită, precum (amintesc numai primele ediţii):
traducerea vestitei antologii morale Fiore di virtii

"Avftoc, x&v x«ptT<ov în 1529, in tipografia Gioanni

Antonio da Sabio & Fratelli; o prelucrare in
versuri a romanului lui Alexandrii cel Mare^ in
acelaşi an, la aceeaşi tipografie; o Esopie — Ataw-
7tou MuOot — în 1543, la Gioanni Antonio & Pietro,
fratelli di Nicolini da Sabio; o adaptare în versuri
a romanului francez medieval Pierre de Provence
el la belle Maguelonne — 'H^Tteptou <!<rropta>,
în 1624, la Antonio Pinelli; cartea de minuni ale
Maicii Domnului — e AtxapTwX&v ScoTvjpia — a călu-
gărului atonit Agapie Landos, în 1641, la Antonio
luliano; Fiziologul lui Damaschin Studitul, în 1671,
la Nicolae Glykis; traducerea popularei cărţi a lui
Croce, Bertoldo — navoupytat. u^vjXoTaTtn tou Mvrep-
toXSou — în 1646 la Antonio luliano; Hronogra-
fele lui Dorotei de Monembasia în 1631 şi al lui
Cigala, la 1637, şi multe altele, fără să mai pomenim
numeroasele ediţii succesive ale cărţilor înşirate mai
sus. Tot la Veneţia în tipografia lui Glykis s-a tipărit
în 1638 şi cunoscuta poemă a lui Stavrinos despre
Mihai Viteazul, devenită aproape populară în Grecia.
Se cunosc legăturile ţărilor noastre cu Veneţia,
anterioare cu mult epocii fanariote: domni ca Ştefan
cel Mare şi Mihai Viteazul, intrînd în alianţe militare
cu marea' Republică; alţii ca Petru Cercel — căutînd
sprijinul Dogelui pe lîngă înalta Poartă pentru
redobîndirea tronului părintesc; pribegi ca fiul lui
Iancu Sasu, cu mama şi sora sa, ori ca suita lui
Petru Şchiopul cu ginerele domnului, cu fostul

27

mitropolit George Movilă şi cu viitorul mitropolit
Teodosie Barbovski, căutind adăpost în limanurile
Veneţiei; tineri ca Radu Mihnea, stolnicul Const.
Cantacuzino şi Răducanu Cantacuzino, întregindu-şi
instrucţia in Veneţia şi Padova. Un moment culmi-
nant în această direcţie îl reprezintă domnia lui
Constantin Brîncoveanu, care îşi depusese o bună
parte din averea sa în Banca Publică a Veneţiei,
care îşi trimisese bursieri în cetatea lagunelor, şi
la curtea căruia se găseau reprezentanţi ai culturii
italiene, îmbrăcaţi în caftane de atlas, dar care
păstrau totuşi, după moda occidentală, peruca,
pălăria şi cravata. In legăturile domnilor noştri cu
marea Republică, era firesc ca aceştia să vină în
contact cu colonia grecească de acolo şi ca domnii,
apărători ai creştinătăţii ortodoxe, să caute a o
ajuta. Dovezile sunt numeroase. Veludo ne spune
că un bătrîn domn de ţară ca Matei Basarab a
dăruit coloniei greceşti din Veneţia 1 600 de ducaţi 1
în 1642. Mulţi dintre voievozii şi boierii ţărilor
noastre ca Radu Mihnea, Alex. Coconul, Const.
Brîncoveanu, stolnicul Const. Cantacuzino au patro-
nat tipărirea cărţilor greceşti din Veneţia, precum
dovedesc prefeţele închinate lor. Un pribeag, ca
Zotu Tzigara, ginerele lui Petru Şchiopul, a luat
chiar o mică parte la mişcarea de cultură a coloniei
greceşti, căci el a adus manuscriptul grecesc al
hronografului <lui> Dorotei de Monembasia, care a
apărut acolo din teascurile tipografiei lui N. Glykis,
în 1631 2 . Intre prenumeranţii cărţilor ce se tipăresc
in Veneţia şi chiar şi în alte centre europene unde
se aflau imprimerii greceşti (Viena, Berlin), se găsesc
adesea mulţi fruntaşi ai boierimii din ţările noastre,
mai ales în epoca fanarioţilor. Aceasta nu numai
pentru textele religioase şi pentru operele de funda-

1 Veludo, Sulla colonia greco orientale stabilita in Venezia,
p. 17. .

2 E. Legrand, Bibliographie hellenique, I, 1894, p. 290 —
299.

28

mentală cultură, ci chiar şi pentru cărţile de cuprins
popular. Erotocritul lui Dionisie Fotino, apărut la
Viena în 1818, număra ca prenumeranţi aproape
întreaga boierime a Ţării Româneşti şi a Moldovei,
începînd cu « prea strălucitele beizadele » Grigore
Sutzu, Grigore Ghica şi Constantin Caragea x .

Aceste cărţi populare, ieşite din tipografiile
veneţiene, au ajuns şi în ţările noastre, mai ales pe
vremea cînd, cîrmuite de domni fanarioţi, aveau
un contingent însemnat de cititori de carte gre-
cească. Biblioteca întemeiată de primul domn fana-
riot, Nicolae Mavrocordat, în mănăstirea Văcăreşti,
număra în rafturile ei, pe lînga capodoperele litera-
turilor clasice (latină şi greacă) şi a celor moderne,
în limba franceză şi italiană, şi cîteva tipărituri
veneţiene, mai mult sau mai puţin populare, precum :
Ethiopica lui Iliodor într-o ediţie greco-latină din
1596 (fără loc), o Esopie — Al<kotcgu xal eiipcov
[jujGgi într-o ediţie veneţiană din 1709 şi într-alta
din Londra, 1682, Hero şi Leandrii a lui Museos
într-o ediţie pariziană din 1538, populara carte
de origine indiană SxeyavtTT]? xal 'I/vyjXaTTjţ
într-o ediţie din Berlin, 1697 şi în două msse. 2 ,
Hronograful lui Manasses într-o ediţie din 1616.
Asemenea cărţi populare greceşti, tipărite în Veneţia,
se găseau chiar în bibliotecile şcolilor noastre publice
si încă pînă tîrziu, la jumătatea veacului trecut.
într-un catalog al bibliotecii Colegiului Naţional (de
la Sfîntul Sava), întocmit în două tomuri de profe-
sorul bibliotecar I. Genilie între 1846 — 4847 3 ,

1 Cf. lista abonaţilor completă în N. Cartojan, Poema
cretanâ Erotocrit în literatura românească, Analele Acad. Rom.,
mem. secţ. Ut., seria III, tom. VIII, mem. 4, p. 52—57.

2 Cf. N. Iorga, Catalogul Bibliotecii lui Constantin Mavro-
cordat, în Pilda bunilor domni din trecut faţă de scoală româ-
nească, p. 101 (nr. 105); p. 102 (nr. 121, 122, 'l28); p. 99
(nr. 72); p. 92 (nr. 69); p. 95 (nr. 114); p. 92 (61). Analele
Acad. Rom., seria II, tom XXXVII (1914-1915), mem.
secţ. ist. nr. 2, Bucureşti, 1915.

3 Biblioteca latină şi italiană. Catalog de cărţile latine
şi italiene ce se află in biblioteca Colegiului Naţional. Tom I,

29

se notează: versiunea greacă a ui Fiore di virtii,
"Av0o^ twv /apixtov,, într-o ediţie tipărită de
Nicolae Glykis, în 1675, prelucrarea acesteia, pentru
uzul şcoalelor, în greacă şi italiană, Neov avBoţ
/apt-rcov, într-o ediţie tipărită la Antonio Bortoli, în
1755 (p. 377), Viaţa şi pildele lui Esop, Atc^Tcou (3lo<;
xal f-LuGot, într-o ediţie tipărită de D. Theo-
dosiu, în 1783 (p. 382; altele fără indicaţii precise
p. 373 şi msse. p. 318), un Bertoldo — BspToXSou
ITavoupyLat — în ediţia veneţiană a lui Pano
Theodosiu, din 1813, Mîntuirea păcătoşilor — *A(iap-
tcoXwv SwT7]p[a — (fără indicaţie de dată p. 383),
Etkiopica, — 'HXioSoopou AlOlgtuxwv, aceasta într-o
ediţie tipărită la Frankfurt în 1631 (p. 302),
un Erotocrit (transcris greşit 'Epwcoxpt-TO;;, pag.
514), hronografele — ca atîtea legende populare — al
lui Matei Cigala, într-o ediţie veneţiană a lui Iuliano
din 1637, şi al lui Doroteiu de Monembasia (BifJAiov
tCTTopixov, în ediţia tipărită la Nic. Glykis în 1813).

BIBLIOGRAFIE

Pentru istoria literaturii bizantine a rămas clasică tot:
K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur, II,
Aufl. Munchen, 1897; Giovanni Montelatici, Storia della lette-
ratura bizantina (324 — 1453), Milano, Ulrico Hoepli, 1916.

Pentru literatura siriacă: Ruben Duval, Anciennes
litteratures chretiennes, II, La Litterature syriaque, Paris, III,
ed. 1907; dr. Anton Baumstark, Geschichte der syrischen
Literatur mit Aussckluss der christlich-palăstinischen Texte,
Bonn, 1922.

Pentru literatura neogreacă: D. C. Hesseling, Histoire
de la litterature grecque moderne. . . traduite du neerlandais
par N. Pernot, Paris (Gollect. de l'Institut neo-hellenique
del'Univ. de Paris, fasc. 1) 1924; Ilie P. Vutieridis, Sovto^t]
'Iaiopla xîjţ NeoeXXTjvoc^ţ AQYGTexvtaţ (1000 — 1930), Atena,
1934; acelaşi: 'IoTGpta TTJq NeoeXX'/jvixTJt; Aa-fOTe/viat; &*&

Bucureşti, în Tipografia Colegiului Sf. Sava, 1846. Biblioteca
franceză, romană, elenică, germană, grecească, engleză, unga-
rică, slavonă, ebraică, arabică şi turcească. Catalog. . . Tom. II.
Bucureşti, 1847.

80

twv [jiatov tou IE' atwvo<; (ii^pt- twv vecoTa-rwu xpdvcov, Atena,
2 voi., 1924— 1927; Aristos Kambani, 'IoTopia NeoeXXTjvixTjt;
Ao^oTe/vEa;;, Atena, 1933.

Pentru influenţele occidentale în literatura bizantină
şi neogreacă: Gh. Gidel, Etudes sur la litterature grecque
moderne, Paris, 1866; acelaşi, Nouvelles ătudes sur la littârature
grecque moderne, Paris; Nicolai, Geschichte der griechischen
Literatur, Berlin; Dr. Karl Iken, Leucothea, Leipzig, 1825.

Cataloage de manuscrise greceşti din Muntele Athos:

Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek manuscripte on
Mount Athos, 2 voi., Cambridge, 1895; D. Semiys, Sous
criptions et signatures dans Ies mss. des X — XlII-e siecle
conserve au monastere de Vatopedi în Revue des Bibliotheques,
14 (1904), pp. 63 — 76; Alexandros E. Lauriotes, AetToupyLxa
xal Siâqîopa taTOpixa 12, sYYpacpwv -rîfc ev v A0w ispaţ Mov^ţ
M. Aaupaţ în 'ExxX^aiaCTTtx-J) 'AXTjeOta XIII, 1893, p. 170 —
172; V. N. BeneseviC, El&fjasiţ twv Iv T<ji BaTOTtsSîw xal
Tyj Aaupa tou ây£oo *A6avaa£ou tou *A6wv£tou eupiaxofiivwv
eAÂTjVLxwv xpvovixwv x st P YP*9 wv » Bu^avTiva Xpovtxa, XI
IlapâpTTjfxa p' (1904). Cataloagele de manuscrise greceşti
din cele peste 400 de biblioteci sunt foarte numeroase;
vezi lista lor la dr. Otmar Schissel, Kataloge griechischer
Handschriften, Graz, 1924.

Cataloage de biblioteci din mănăstirile româneşti:

N. Iorga, Două biblioteci de mănăstiri: Ghighiu şi Argeş, Bu-
cureşti, 1904; N. Iorga, Vechile biblioteci româneşti, I; Biblioteci
din mănăstiri şi, mai ales, II; Bibliotecile boiereşti, în Floarea
Darurilor, I (1907), pp. 66 — 82; N. Iorga, ' Pilda bunilor
domni din trecut faţă de şcoala românească (Biblioteca din
mănăstirea Văcăreşti a liii N. Mavrocordat), în Analele
Academiei Române, seria II, tom. XXXVIII, mem. secţ.
ist., mem. 2, Bucureşti, 1914, p. 84 (8 a extrasului) şi
următoarele; Alex. I. Lapedatu, Manuscrisele de ia
Bisericani şi Raşca, descriere, însemnări, note şi excursuri
(extras din Biserica ortodoxă română), Bucureşti, 1904;
Alex. I. Lapedatu, Manuscrisele găsite la mănăstirea Dălhăuţi
de d-nii N. Iorga şi P. Glrboviceanu, în Biserica ortodoxă
română, anul XXVIII (August, 1904), pp. 539 — 545;
I. Ionaşcu, Contribuţiuni la istoricul mănăstirii Hurez (extras
din Arhivele Olteniei), Craiova, 1935, pp. 49 — 54 şi 75 — 85.
Pentru Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino pe
timpul studiilor la Veneţia: N. Iorga, Operile lui Constantin
Cantacuzino, Bucureşti « Minerva », 1901, pp. 2 — 3.

Cataloage manuscripte de biblioteci în Biblioteca

Academiei Române: nr. 2683, Catalogul de cărţile ce
s-au găsit în Biblioteca sfintei Mitropolii, scris de Petre
Poenaru la 1836, multe cărţi franceze, p. 1 — 48;
latineşti, p. 53 — 123 v.; italiene, 'p. 126 — 171; mai puţine

81

greceşti, p. 175—182; germane, p. 183—184, 18 turceşti şi
3 ovreieşti; nr. 2688 Catagrafie de toate cărţile ce se află la
mănăstirile rumelioticeşti, sfetagoriceşti, Sfîntului Mormînt,
sinaiticeşti şi ale ţârii, foarte sumară. Interesant începutul
pătrunderii culturii occidentale şi în mănăstiri: «o grama-
tică italienească» la mănăstirea Cotroceni, p. 18; cărţi fran-
ceze la mănăstirea Hurez, f. 70.

Pentru manuscriptele greceşti din Biblioteca Academiei
ftomâne: Cf. Const. Litzica, Manuscrisele greceşti din
Biblioteca Academiei Române, Analele Acad. Rom., seria
II, tom. XXIII, mem. secţ. Ut., Bucureşti, 1900; cf. şi
dr. Russo, Manuscrisele greceşti din Biblioteca Academiei
Române, Notiţe critice şi paleografice (Extras din Noua
Revistă Română, voi. 3, 1901), Bucureşti, 1901; Gonst.
Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti din Biblioteca
Academiei Române, Bucureşti, 1909 ; D. Russo, Studii
şi critice, Bucureşti, 1909. Pentru msse. greceşti de la
Iaşi, cf. C. Brbiceanu şi A. D. Xenopol, Serbarea de la Iaşi.

Colonia greacă din Veneţia: Giovanni Veludo, Sulla
colonia greca orientale stabilita in Venezia (Estratti
dalVopera Venezia e le sue lagune), Veneţia, G. Antonelli,
1847; o ediţie în limba greacă, Veneţia, 1893; Hubert Pernot,
Les Cretois hors de Crete, în volumul Etudes de litterature
grecque moderne, Paris, 1916, pp. 124 — 194. Pentru tipogra-
fiile greceşti din Veneţia, vezi articolele lui Spyr. P. Lambros
din N^oţ' f EXX7]votiv7)Vwv, II (1905), p. 337 şi urm., IX
(1912), p. 271, VIII (1914), p. 482;^ Constantin D. Mertzios,
'H otxoy^veta tcov rXu^ wv ^1 FXux'rjSwv în 'EireLpcoTtxa Xpo-
vuffli, X (1935), p. 615.

Pentru cărţile greceşti tipărite în Veneţia şi alte centre
europene: fîmil Legrand, Bibliographie neohellenique ou
description raisonnee des ouvrages publies en grec par
des Grecs aux _XV-e et XVI-e siecle. Paris, Leroux, 1885,
2 volume; Dix-septieme siecle, 5 volume, Paris, 1894 — 1895;
Dix-huitieme siecle, oeuvre posthume completei et publiee
par Mgr. Louis Petit et Hubert Pernot, Paris, Garnier,
2 volume, 1918-1924.

Pentru legăturile noastre cu Veneţia : Nicolae Iorga,
Venezia ed i paesi romeni del Danubio fino al 1600, Vene-
ţia, Ferrari, 1915; acelaşi, Ospiti romeni in Venezia
(1570 — 1610); acelaşi, Una storia ctie" un romanzo ed un
romanzo cJCe una storia, Bucureşti, 1932; N. Bănescu,
Acte veneţiene privitoare la urmaşii lui Petru Vodă Şchiopul
în Analele Acad. Rom., mem. secţ. ist., seria III, tom. X,
mem. 3; Valeriu Papahagi în Mâlanges de Vecole roumaine
en France, 1931, p. 29 şi urm. şi în Revista Istorică, XXI,
1936, p. 300 şi urm. Material documentar bogat în: Doc.
Hurmuzachi cu deosebire voi. III, 1, 2; VIII, X, 1, 2 şi XI.

32

FOLCLOR BIBLIC. LEGENDE PRIVITOARE LA
VECHIUL TESTAMENT

Se ştie — mai ales în urma cercetărilor lui
Frazer (Le folklore dans Vancien Testament) — că
Biblia, care a fost scrisă în răstimpuri diferite, are
o largă temelie de folclor şi, cum e firesc în asemenea
împrejurări, ea cuprinde în unele locuri părţi obscure,
în altele inadvertenţe. Pentru a înlătura aceste inad-
vertenţe, care supărau, şi pentru a explica aluziile
enigmatice care aţîţau imaginaţia credincioşilor,
rabinii au amplificat cu interpretări proprii textele
biblice. Aceste interpretări, intrate apoi în domeniul
popular, au fost re-create de imaginaţia colectivă a
poporului şi au avut o largă circulaţie. în chipul
acesta s-a alcătuit, în marginile textului biblic, o
întreagă literatură de legende apocrife, în care marile
personalităţi ale Vechiului Testament sunt înfăţişate
într-o lumină nouă, prinse în urzeala unor legende
pe care nu le întîlnim în paginile Bibliei.

De la evrei, legendele au trecut la creştinii
sirieni, au intrat în lumea elenistică din Asia Mică
şi Egipt şi au ajuns pe ţărmurile Bosforului. In
literatura bizantină, legendele au fost culese şi cla-
sate în acele colecţii de material apocrif ale Vechiului
Testament, cunoscute sub numele de Palii, de care
ne-am ocupat în volumul I al lucrării de faţă, iar
pe de altă parte în istoriografia bizantină cu caracter
popular, în aşa numitele hronografe. Din Palii şi
din hronografe, legendele au pătruns pe de-o parte
în alte texte literare, pe altă parte în straturile
populare, şi au influenţat la rîndul lor arta reli-
gioasă, înainte de a urmări legendele apocrife ale
Vechiului Testament, ne oprim puţin asupra textelor
în care se găsesc.

3—328

sa

TEXTE:

HBONOGRAFE

Se cunoaşte rolul important pe care-1 ocupă în
cultura bizantină istoriografia. Bizanţul, aşezat kr
graniţele de răsărit ale civilizaţiei europene şi în
punctul ei cel mai primejduit, a îndeplinit în istoria
civilizaţiei europene o dublă menire: a apărat creşti-
nismul' împotriva ereziilor care veneau să-i surpe
mereu temeliile, şi a apărat civilizaţia europeană
împotriva necontenitelor asalturi date de popoarele
barbare din nordul Dunării şi de musulmanii din
Asia Mică.

Acest rol milenar în apărarea creştinismului şi
a culturii europene, precum şi tragediile din jurul
scaunului imperial, au oferit unor scriitori de un
real talent cele mai interesante subiecte din cîte
a cunoscut istoria omenirii. împăraţi ca loan
Cantacuzino, fiice de împăraţi ca Ana Comnena şi
soţul ei Nikifor Vrienios, secretari de generali ca
Procopie, înalţi demnitari de la curtea imperială ca
Mihail Ataliat'es, oameni de vastă cultură ca profe-
sorul de la Academia din Constantinopol, Mihail
Psellos, ajuns primministru, şi alţii, au înfăţişat
evenimente la care nu numai că au fost martori,
dar pe care au căutat să le stăpînească şi să le con-
ducă. Chiar dacă obiectivitatea şi sinceritatea cade
la unii pe planul al doilea, totuşi înţelegerea eveni-
mentelor, povestirea lor, însufleţită de episoade
dramatice, expusă într-un stil format după modelul
istoriografiei clasice greceşti, au smuls accente de
preţuire celor mai de seamă bizantinologi ai vremurilor
noastre. «Dacă se compară, spune Charles Diehl,
marii istorici bizantini... cu marii istorici ai Occi-
dentului latin, cari fură contemporanii lor, incon-
testabil că grecii se aşază la un nivel intelectual
cu mult superior prin priceperea politică, prin
fineţea psihologică, prin simţul compoziţiei, prin
talentul stilului » K

Charles Diehl, Byzance, Paris, Flammarion, 1926, p. 271

S4

Paralel cu aceste strălucite modele ale litera-
turii istorice, s-au mai alcătuit în vechiul Bizanţ,
pentru masele populare, un fel de repertorii de istorie
universală, care, începînd de la creaţiunea lumii şi
povestind pe rînd istoria evreilor, a asirienilor, a
egiptenilor, a perşilor, a grecilor, a romanilor şi a
bizantinilor, mergeau pînă în vremea autorului.
Aceste hronografe, începute în secolul al Vl-lea cu
Malalas şi continuate pînă tîrziu, în perioada neo-
greacă, cu Dorotei de Monembasia şi Matei Cigala,
fiind scrise în limba vie a timpului, cu tendinţe
religioase şi populare, au avut un adînc răsunet în
straturile largi ale poporului şi unele din ele au
trecut în literaturile popoarelor învecinate. Scrise
în genere de călugări, ele au încorporat, pentru
partea de istorie ebraică, aproape întreg materialul
de legende religioase apocrife.

In literatura noastră, în afară de hronograful
tradus de călugărul oltean Mihail Moxa, în 1620,
şi publicat de Hasdeu în Cuvente den bâtrîni (I,
pp. 352 — 353), se mai cunosc încă două tipuri de
hronografe. Aceste hronografe au fost semnalate
pentru întîiaşi dată, în chip vag şi confuz, de Gaster.
Chestiunea clasării şi filiaţiunii lor în literatura
noastră a fost însă limpezită de d. D. Russo l care
a arătat că — în afară de hronograful lui Moxa
tradus din slavoneşte — au circulat încă două hrono-
grafe, amîndouă înrudite cu o cronică din 1570,
atribuită de către unii, pe nedrept, lui Malaxos.

Primul hronograf este opera lui Dorotei, mitro-
politul Monembasiei. Acest hronograf este o para-
frazare în proză a lui Manasses, prelucrat în greaca
vulgară, cu amplificări din Theofan, Kedrenos si
alţii. Textul, copiat în Moldova cu cheltuiala Iui
Apostol Tzigara, ginerele lui Petru Şchiopul, a fost
publicat în 1631, la Veneţia, cu 'titlul: B^Xtov
l<7Topixov rapţe/ov sv aovotj/£t 8ia<popouţ xal k^o^ouc,
icnropio^ (Carte istorică cuprinzind în rezumat diferite

1 Elenizmul în România, pp. 33 — 35.

8fl

şi importante istorii), cu o dedicaţie către Domnul
Alexandru Coconul (1629—1630). Nici unul dintre
mss.-ele pe care le cunoaştem din Biblioteca Aca-
demiei Române nu numesc ca traducător nici
pe Nicolae sin Mihalache, nici pe Ion Buburuzăi \
cum credea Gaster; cîteva însă (de ex. ms. nr. 938)
numesc în prefaţă ca tălmăcitor, după cum am
arătat în altă parte, pe Grigore dascălul Buză:
« scoasă după grecie pă limba rumâneasca de Grigore
dascălul Buză ».

Un al doilea tip de hronografe româneşti derivă
din hronograful grecesc al lui Matei Cigala, cretan
de origină, parohul bisericii greceşti din Veneţia.
Cigala şi-a alcătuit hronograful său tot după o ver-
siune a cronicii din 1570, pe care o amplifică cu
pasagii din hronograful lui Dorotei de Monembasia
şi din al lui Kedrenos. Hronograful lui Cigala a fost
publicat pentru întîiaşi dată la Veneţia cu titlul:
Nea Guvotyic, SLO^opcov Icrropuov (Nouă culegere de
istorii diferite) şi cu data 1637.

în partea finală însă, textul cuprinde evenimente
posterioare acestei date, ceea ce îndreptăţeşte pe
d-1 Russo sa creadă, cu bună dreptate, că textul a
fost dat la tipar mai tîrziu.

Tipul de hronografe Cigala este cel mai raspîndit
în literatura noastră şi este reprezentat prin o sumă
de manuscripte păstrate în Biblioteca Academiei
Române, dintre care cel mai vechi datat are cota
nr. 86 şi a fost copiat în anul 1689, de către Gavril
Diiac o't Bălţăteşti, « cu cheltuiala lui Ion Iordachie
Cantacuzino sinu (fiul lui) Toader Iordache, vel
vistiernic ».

Mă mărginesc la datele de mai sus; alte probleme
interesante pe care le ridică aceste două tipuri de
hronografe, formează obiectul unui studiu amănunţit
pe care 1-a pregătit regretatul Iulian Ştefănescu.

1 Grundriss der rom. PkiL, II, 3 (1896), p. 288 şi I. G.
Sbiera, Mişcări culturale literare la românii din stînga Dunării,
Cernăuţi, 1897, p. 245.

i£G

Ambele hronografe încep cu creaţiunea lumii şi
istoria biblică, continuă cu istoria persană, greacă,
romană, bizantină şi se încheie cu istoria turcească.

Trecînd peste latura istorică a acestor hrono-
grafe care, deşi este interesantă, deoarece cuprinde
date care ne privesc şi pe noi, totuşi nu intră în
cadrul studiului de faţă, ne mărginim să urmărim
în paginile următoare numai legendele cu caracter
popular, care abundă în aceste ultime reflexe ale
istoriografiei bizantine. înainte însă de a urmări pe
rînd elementele de folclor ale Vechiului Testament,
fiindcă o parte din acestea se regăsesc, iar altele se
completează cu materialul cuprins într-o altă carte
poporană, Întrebări şi răspunsuri, ne oprim mai
întîi asupra ei.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Este în formă de chestionar — întrebare şi
răspuns — un curios amalgam de material biblic şi
apocrif, de elemente cosmologice şi cronologice, de
date privitoare la ierarhia bisericească şi la simbolica
obiectelor liturgice, de elemente eretice şi ortodoxe.
A avut o întinsă circulaţie în lumea călugărilor noştri
de pe vremuri; numai în Biblioteca Academiei
Române se păstrează peste 20 de manuscrise. Proto-
tipul acestei interesante colecţii de legende în formă
de chestionar trebuieşte căutat în literatura bizan-
tină; cel mai vechi manuscris cunoscut pînă acum,
semnalat de Lambros, datează din secolul al Xl-lea şi
se păstrează în mănăstirea Kutlumuş din Muntele
Athos; alte manuscrise se găsesc în diferite biblioteci
din Occident (Viena, Berlin) sub diferite numiri:

'Epo)T7)CT£t<; Ix tîj^ 7raAoaa<;, 'EpMTYjaeu; xal tic7coxpt-
gziq sau ' E,po)Tonzoy.p'i<j£ic, tou BownXetoo toîj Mzy&'kou
xod tou rpvjyoptou too GkoXoyou.

Din Bizanţ textul a trecut de timpuriu, pe de o
parte în Apus, pe de altă parte la slavii sud-dună-
reni, de unde a călătorit mai departe în literatura

37

rusă. In Occident, acest chestionar, plin de legende,
tradus în limba latină şi cunoscut sub numele de
loca Monachorum (Jocul călugărilor) s-a răspîndit
in numeroase copii, dintre care cea mai veche,
păstrată în Biblioteca din Schlesstadt, este din
veacul al XH-lea. Din limba latină, textul a fost
tradus în limbile romanice (în literatura franceză
încă din secolul al Xll-lea), germanice şi anglo-saxone.
De multă popularitate s-a bucurat textul şi în litera-
turile slave, unde a fost cunoscut sub numele de
KEnpocH h WTK-k-rH (Întrebări şi răspunsuri) sau
IlpoTiAhKOK t iHHie (Tălmăciri). Se cunosc numeroase
versiuni, dintre care unele destul de vechi, ca
de pildă cea păstrată într-un codice din Berlin,
datînd din veacul al Xll-lea, sau alta din anul
1348, într-un codice bulgăresc aflat în Biblioteca
Publică din Petrograd. O versiune mai nouă, păs-
trată într-un sbornic bulgăresc din veacul al XVI-lea,
s-a găsit în Arhivele Statului din Bucureşti şi a fost
semnalată de Iaţimirski în Catalogul său (p. 843).
După prof. Iordan Ivanov, prototipul grecesc al
versiunilor slave s-a pierdut — sau poate n-a fost
încă descoperit.

în literatura românească avem mai multe ver-
siuni, reprezentînd traduceri diferite şi care poartă,
ca şi în alte literaturi, titluri deosebite: Întrebări
şi răspunsuri, Întrebări filosof eşti de la Adam şi
de la Hristos şi răspunsurile, Întrebări pentru zidirea
lui Adam, Întrebările sftntului Vasilie şi cu Grigorie
Bogoslovul, Întrebări şi răspunsuri filosof eşti, cind
s-au întrebat împăratul Leon cu dascălii şi cu filosofii.

Cea mai veche versiune românească, cunoscută
pînă azi, se păstrează în Biblioteca Academiei
Române în codicele nr. 3806, copiat în anul 1748
de ierei Dine Stanovici Voinescul dascălul ot Căpă-
naş ( ?)*, fratele dascălului Ştefan din Graiova şi

* Erei Ghinea Stanovici Voinescu, dascălul căpălnaş
(Cf. G. Strempel — Copişti de manuscrise româneşti pînă la
1800, p. 228).

nepotul episcopului Damaschin din Rîmnic. A fost
publicat în Anuarul seminarului nostru de Al. Cio-
rănescu, cu variante din 18 manuscrise similare.
Deşi după numeroasele urme lăsate de original se
pare că textul este tradus din slavoneşte, ne ocupăm
totuşi de el aci, fiindcă şi el întregeşte, după cum
s-a spus, materialul apocrif al hronografelor.

Pe lîngă materialul legendar de care ne vom ocupa
curînd, Întrebări şi răspunsuri cuprind şi o serie de
elemente asemănătoare cu ghicitorile populare, un
fel de enigme cu caracter religios. De exemplu:

«întrebare: Cine n'au născut şi au murit? Răspuns:
Adam. întrebare: Cine au fost sol mut şi au dus carte nescrisă
la_ cetate neîntemeiată? Răspuns: Solul, porumbul care l-au
trimis Noe prorocul din corabie; cartea, stîlparea (ramura)
smochinului (sic) ; cetatea neîntemeiată, corabia Iui Noe ».

Aceste enigme din vechile noastre texte au aţîţat
imaginaţia maselor şi înfăţişează azi un interes
deosebit din punct de vedere folcloric, fiindcă multe
dintre ele au fost culese şi din gura poporului. Pentru
a se vedea pînă unde merge identitatea dintre tex-
tul scris şi cel oral, dăm mai jos pe două coloane
cîteva enigme, aşa cum au fost culese din popor,
şi corespondentul din textul Întrebări şi răspunsuri,
copiat în 1748 şi publicat de d-1 Al. Ciorănescu în
ediţie critică, în Cercetări literare, I (p. 60 şi urm.):

Texte populare Al. Ciorănescu, Întrebări şi

răspunsuri, în Cercetări lite-
rare, I, p. 60 şi urm., repro-
duce ms. nr. 3806 B.A.R.
Un om avea 3 pluguri de CLXXXII. întrebare: Un
boi şi semăna 3 obroace de om avea 3 pluguri de boi şi
grîu şi puse 12 secerători şi semăna 3 obroace de grîu
4 treierători şi secerară şi şi puse 12 secerători şi 4 tre-
treierară şi făcură 3 obroace ierători şi secerară şi treie-
de grîu. rară şi făcură 3 obroace de

grîu.
— Omul este Dumnezeu, cele Răspuns: omul iaste Dum-
3 pluguri, Sfînta Troiţă, să- nezeu, cele trei pluguri iaste
mînţa, cuvintele lui Dumne- Sfînta Troiţă, sămînţa, cu-
zeu, 12 secerători, cei 12 vintele lui Dumnezeu, 12 se-
apostoli, 4 treierători sunt cerători sînt cei 12 apostoli,
cei 4 evanghelişti.

T. Bălaşel, Versuri populare
române, II, 1, p. 98; Gh.
Dem. Teodorescu, Poezii
populare, p. 252, nr. 374.

Cine nu s'a născut şi a
murit ?

— Adam strămoşul.

N. Georgescu-Tistu, Folclor
dinjud. Buzău, p. 23. N. Păs-
culescu, Lit.pop. rom.,p. 104.

Cine a murit şi nu s'a
îngropat?

— Muierea lui Lot, care
s'a prefăcut în stîlp de sare.

Gh. Dem. Teodorescu, Poezii
populare, p. 251, nr. 368.

Cine a fost corăbierul cel
mai întîi pe lume?

— Noe.

N. Georgescu-Tistu, Folclor,
p. 23. Gh. Dem. Teodorescu,
op. cit., p. 250, nr. 365.

Ce cocoş a cîntat şi s'a
auzit în toată lumea?

— Cocoşul din corabia lui
Noe.

Cf. şi N. Georgescu-Tistu, op.
cit., p. 23; Gh. Dem. Teo-
dorescu, op. cit., p. 250, nr.
366; Păsculescu, Lit. pop.
rom., p. 104.

Cine de viu s'au îngropat
şi mormîntul a umblat şi
mortul a cîntat?

— Iona prorocul cînd era
în pîntecele chitului.

N. Păsculescu, Lit. pop. rom.,
p. 104

XXII. Cine n'au născut şi
a murit?
— Adam.

CLXXIII. Cine au murit
şi nu s'au îngropat?
— Muiarea lui Lot.

CCXI. Care au început
intîiu a face corabiia?
Răspuns: Noe prorocul.

CLXI. Ce cocoş au cîntat
şi l-au auzit toată lumea?

— Cocoşul cel din corabiia
lui Noe.

CLXXIV. Cine de viu s'au
îngropat şi mormîntul umbla
şi mortul în mormînt cînta?

Răspuns: Iona prorocul
in pîntecele chitului.

Dar trăsătura cea mai interesantă a acestor
enigme, cu care şi azi se desfătează tineretul nostru
la şezători, este că ele îşi găsesc corespondentul

40

lor şi în literatura latină a evului mediu. Pentru a
învedera aceasta, dăm mai jos, în paralelă, cîteva
enigme româneşti, culese în vremurile noastre, şi
textul latin din secolul al IX-lea, publicat de
Paul Meyer:

— Cine nu s'a născut şi a
murit?

— Adam strămoşul.

N. Georgescu-Tistu, Folclor,
p. 23.

— Cine a murit şi nu s'a
îngropat?

— Muierea lui Lot, care
s'a prefăcut în stîlp de sare.

Gh. Dem. Teodorescu, Poezii
populare, p. 251, nr. 368.

— Qui est mortuus et non
est natus?

— Adam.

— Gojus (sic) corpus non
p. . . tenet in terram?

— Oxor (sic) Loti.

Aceste asemănări izbitoare între folclorul nostru
şi textele latine ale evului mediu aruncă o lumină
vie asupra chestiunii privitoare la circulaţia elemen-
telor de folclor. întrucît reflexe din textele latine
s-au găsit şi în domeniul folclorului romanic şi
germanic (vezi materialul citat şi la Gh. Dem. Teo-
dorescu, Poezii populare, p. 250), asemănările dintre
enigmele poporului nostru şi ale celor din Occident
nu se explică numai pe cale de circulaţie orală, ci
şi printr-un împrumut, în timpuri şi locuri deosebite,
dintr-o sursă literară comună: textele bizantine.
In folclorul grec actual enigmele apar în formă ver-
sificată (cf. S. Kyriakidis, EXXtjvlxt] Aaoypacpta p. 345).

JGRMINI1LE

Am arătat în volumul I al lucrării de faţă că
unele din cele mai interesante legende apocrife se
găsesc zugrăvite şi pe zidurile exterioare ale vechilor
noastre mănăstiri şi biserici de sate. Fiindcă în

41

paginile ce urmează vom mai avea adesea prilejul
să arătăm strînsa legătură dintre acest capitol
al literaturii noastre vechi şi dintre arta profană
şi religioasă, credem necesar să ne oprim puţin şi
asupra Erminiilor, manuale de pictură religioasă,
după care se orientau şi se mai orientează încă
zugravii noştri în împodobirea artistică a sfintelor
locaşuri. Aceasta cu atît mai mult, cu cît, în afară
de indicaţii tehnice, unele cuprind şi texte apocrife.
Erminiile cuprind instrucţiuni tehnice, utile zu-
gravilor, privitoare la pregătirea zidului şi a culorilor
pentru picturi murale, la inscripţiile şi citatele
biblice care trebuie să însoţească diferitele scene
iconografice, la chipul cum trebuie să zugrăvească
vîrsta, atitudinea şi faţa personagiilor biblice şi a
sfinţilor martiri şi asceţi: « Strămoaşa Eva, babă
cu părul alb... patriarhul Iacov, fiul lui Isac,
bătrîn, cu părul lung, cu barba lungă, despicată
in două ».

Erminiile au fost alcătuite în atelierele de lucru
ale zugravilor de la Muntele Athos. Se cunosc nume-
roase manuscripte greceşti, care însă se împart in
două grupe: una scoborîndu-se dintr-o versiune
anonimă mai veche, alta pornind de la o redacţiune
mai completă şi mai sistematizată, compilată în
prima jumătate a secolului al XVIII-lea de iero-
monahul Dionisie din Furna, care a învăţat în
copilăria sa meşteşugul în Muntele Athos, şi de către
ucenicul acestuia, Chirii din Hios.

Redacţiunea anonimă, atribuită Iui Frangos
Cattelanos, începe cu o precuvîntare, în care se
spune că a fost alcătuită după vechile manuale de
pictură bisericească ale lui Panselinos şi Teofan.
Panselinos este pictorul legendar al Muntelui Athos,
care după unii ar fi trăit în secolul al Xl-lea, după
alţii în secolul al XHI-lea sau chiar al XlV-lea,
dar care mai probabil a trăit în secolul al XVI-lea
şi a zugrăvit cu mult omenesc, sub influenţa occi-
dentală, biserica mănăstirii Protaton din Karyes,

42

capitala Muntelui Athos. Contemporanul său, Teofan,
care a zugrăvit pe la 1573 o biserică în Tesalia, este
reprezentantul şcolii cretane în pictura bisericească
a timpului, şcoală caracterizată printr-o păstrare
mai credincioasă a vechilor tradiţii de pictură
bizantină.

Intre cele două redacţiuni greceşti ale Erminiilor
— cea anonimă şi cea a lui Dionisie din Furna —
se găsesc părţi identice, ceea ce presupune un proto-
tip comun mai vechi. De altă parte un specialist
german, Ernst Berger, a arătat că partea tehnică
a Erminiilor cuprinde indicaţiuni privitoare la
pregătirea zidului zugrăvit care amintesc tehnica
antică, aşa cum ne-a descris-o Vitruviu şi Pliniu cel
Bătrîn. Georg Ebers a observat că reţetele de culori
ne ajută să determinăm unele droguri ce se întilnesc
în papirusurile egiptene. Tehnica şi reţetele consem-
nate în Erminii se sprijină deci pe tradiţiuni trans-
mise din vechiul Bizanţ.

După manuscrisele greceşti s-au făcut la noi,
după cum arată d-1 V. Grecu, trei traduceri: una
mai veche, după o variantă a redacţiunii greceşti
anonime, atribuită lui Frangos Cattelanos, două
după redacţiunea lui Dionisie din Furna: una de
un anonim şi alta de arhimandritul Mitropoliei din
Bucureşti, Macarie, în anul 1805. Traducerea lui
Macarie, deşi are stîngăcii, este totuşi cea mai
apropiată de textul grecesc, pe care îl urmează
chiar în sintaxă şi topică, în chip servil. Textele au
fost publicate în ediţie critică şi însoţite de studiu
de d-1 Vasile Grecu. In aceste tratate de pictură
religioasă, care au servit de orientare zugravilor
noştri de biserici şi icoane, s-au furişat, după cum
vom vedea mai pe larg în paginile următoare, şi
destule elemente necanonice. Lucrul nu trebuie
să ne surprindă azi, cînd se ştie că predicatorii,
melozii şi hagiografii bizantini au exploatat
adesea în operele lor unele date mai impresio-
nante ale literaturii apocrife. Vom avea astfel
prilejul să luminăm unele aspecte ale icono-

48

grafiei noastre religioase, in discordanţă cu textele
canonice, prin ajutorul Erminiilor şi al legendelor
apocrife.

Trecem acum, după prezentarea textelor, la
legendele apocrife, privitoare la Vechiul Testament.
Le vom urmări în ordinea în care sunt expuse în
hronografe şi care corespunde cu cea stabilită de
cronologia biblică. Vom căuta, acolo unde aceasta
este cu putinţă, legăturile cu arta religioasă şi vom
completa materialul din hronografe cu datele din
Erminii şi din întrebări şi răspunsuri, precum şi
cu unele legende răzleţe, păstrate în vechi manus-
cripte româneşti, legende care, dacă n-au fost
înregistrate de hronografe şi nu sunt cuprinse nici
în întrebări şi răspunsuri, se leagă, totuşi, prin
cuprinsul lor, de materia pe care o tratăm aci.

Pentru a nu îngreuna lectura şi pentru a înlătura
repetările de indicaţii, vom da bibliografia legendelor
la sflrşitul ciclului.

LEGENDE APOCRIFE PRIVITOARE LA
VECHIUL TESTAMENT

CĂDEREA ÎNGERILOR

Legenda despre căderea îngerilor nu se găseşte
în Biblie; aluzii însă se găsesc, mai clare, în epistola
sobornicească a sf. apostol Iuda (versetul 6): «Iar
pe îngerii cari nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit
locaşul lor, i-a pus la păstrare, sub întuneric, în
lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari»; în
epistola a II-a a apostolului Petru (partea 2, verset
4): « Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii
cari au păcătuit, ci i-a aruncat în iad şi i-a dat
peşterilor întunericului, ţinîndu-i spre judecată » ;
şi, 'în sfîrşit, în Evanghelia lui Matei (XXV, 41):
«... Duceţi-vă de la mine blestemaţilor, în focul cel
veşnic care este gătit Diavolului şi îngerilor lui ».
Din aceste date neprecise a crescut legenda despre
căderea îngerilor, pe care hronografele bizantine
ne-o expun, cu o bogăţie de amănunte plastice,
astfel :

« A patra zi, cînd au făcut Dumnezeu luminile celi mari
şi stelile, întru acea zi au căzut Lucafărul din cer, carile
era mai mare peste o cată de îngeri, pentru că s-au mtndrit
întru sine şi au zis că-şi va pune scaunul său împotriva scau-
nului lui Dumnăzău; ce cum au cugetat, îndată s-au desfăcut
ceriul şi au căzut împreună cu toată ceata lui ».

Şi, explică mai departe hronograful, unii au
căzut pînă « în adîncul pămîntului, alţii în mare,
alţii pre pămînt, alţii în văzduh şi aceia toţi s-au
făcut draci întunecaţi ». Capitolul se încheie apoi
cu înfăţişarea zguduirii produse în cuprinsurile
cereşti, după căderea îngerilor:

« S-au cutremurat toate cetele îngereşti şi s-au ales
Mihail arhanghelul şi au zis cu glas mare: să stăm bine;
să stăm cu frica lui' Dumnezău; şi cum au zis acel cuvînt,
au stătut, care unde s-au aflat; şi cîţi au rămas, iar sînt
îngeri, iar cei căzuţi sînt tot draci».

47

Această legendă — oarecum extra biblică — dar
care oferea un minunat prilej de înălţare morală a
cititorilor, a fost fireşte speculată în cărţile de edi-
ficare morală a maselor populare, cum erau cazaniile,
în acele texte de Întrebări şi răspunsuri şi în pictura
bisericească. Tratatul de Erminie bizantină a lui
Dionisie din Furna, folosit de zugravii bisericilor
noastre, dădea pentru zugrăvirea acestei scene
recomandaţiuni care, prin unele amănunte, amintesc
textul hronograf elor :

« Ceriul. . . şi H<risto>s şezînd pe scaun ca un împărat,
ţiind evanghelie,zicînd: ,,Văzutu-l-am pre Satana, ca fulgerul
căzut din ceriu", şi împrejurul lor cetele îngerilor stînd cu
frică, şi Mihail stînd la mijloc şi pe Hristos, arătîndu-1 la
celelalte cete, le grăeşte într-o hîrtie: „Să stăm bine, să stăm
cu frică li . . . ».

Apoi dealuri, o prăpastie mare cu inscripţia
«Tartarul». Şi, în sfîrşit,

«ceata Luceafărului surpîndu-se de la ceriu; şi pre cît
sînt mai sus, luminoşi îngeri surpaţi, iar mai jos alţi îngeri
mai negri şi mai jos alţii şi mai întunecaţi, şi mai din jos,
iară alţii jumătate draci şi jumătate îngeri şi alţii iarăşi
disăvîrşit dimoni, întunecaţi şi negri» 1 .

Legenda despre căderea îngerilor, la care face
aluzie textul evangheliilor, povestită plastic de
vechile hronografe bizantine, începînd cu Malalas
din veacul al Xl-lea, trecută apoi în cazanii şi în
alte texte religioase, zugrăvită apoi pe zidurile
vechilor mănăstiri şi biserici, s-a răspîndit adînc
şi în tradiţiile orale ale popoarelor ortodoxe. Ver-
siuni — unele asemănătoare cu textul hronogra-
felor — au fost culese din toate cuprinsurile pămîn-
tului românesc: din Bucovina, din Ardeal, din Oltenia,
din Moldova, din Muntenia. Cum de altfel e firesc,
legende asemănătoare se găsesc şi la popoarele
vecine, ca de pildă la bulgari, la sîrbi, la ruşi (vezi
bibliografia mai jos la pag. 68). Fireşte că sursa

1 Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină,
Cernăuţi, 1936, p. 105.

£8

principală trebuieşte căutată în prototipele bizantine
scrise, dar nu se poate respinge nici putinţa unei
circulaţii a legendelor şi pe cale orală, de la popor
la popor.

LUPTA ARHANGHELULUI MIHAIL CU SATANAIL

In legătură cu legenda căderii îngerilor stă o
altă legendă apocrifă, cu trăsături bogomilice,
necunoscută pînă acum la noi, pe care am găsit-o
într-un miscelaneu păstrat în Biblioteca Academiei
Române (nr. 1282, f. 164—177). In manuscript,
legenda poartă titlul: Povestea lui Satanailu cumii
s-au trufitu împotriva ziditorîului D<u>mnezeu cu
gîndul şi cumă au căzută dinu ceriu de s-au făcută
din înger luminată, de s-au făcută dram. Deşi textul
a fost copiat la începutul secolului al XVIII-lea,
totuşi, unele particularităţi morfologice şi lexicale
(despre cu înţelesul: deasupra <lat. de 4- super =
peste; întunerecile = mulţime [de îngeri]) ne îndreptă-
ţesc a crede că derivă dintr-un prototip anterior —
poate din secolul al XVII-lea. Iată, în linii mari,
cuprinsul naiv al acestui text care, după cum vom
vedea îndată, stă într-o strînsă conexiune cu un
ciclu bogat de legende şi de colinde culese în zilele
noastre din gura poporului:

După ce Dumnezeu a creat pe om după chipul
şi asemănarea sa, 1-a aşezat în rai şi 1-a împodobit
cu atîta slavă, încît i se închinau toţi îngerii. Lucifer,
nemulţumit de aceasta, a strîns în jurul lui cetele
cereşti, a luat veşmîntul, stema şi steagurile Domnu-
lui şi şi-a aşezat scaunul deasupra norilor. Dumnezeu
chemă atunci pe cei patru arhangheli şi, destăinu-
indu-le că va judeca pe îngerii răzvrătiţi, la o a
doua venire, cînd nu va mai împăraţi moartea pe
pămînt, sfătui pe arhanghelul Gavril să plece împo-
triva lui Satanail. Arhanghelul nu îndrăzni, înspăi-
mîntat de puterea lui Satanil. Dumnezeu trimese

49

atunci pe arhanghelul Mihail care, scoborîndu-se la
al doilea cer, îşi luă spada cea de moarte, întinse
aripile lui, « ca de 40 de coţi », şi « bucinînd », se
scoborî spre păraînt. Satanail, auzind buciumul şi
zărind pe arhanghel venind spre el, îşi luă şi el spata
morţii, arcul şi săgeţile şi ieşi la război. Arhanghelul
se prefăcu că a venit să i se închine şi el şi sa admire
creaţiunile lui. Satanail, încîntat, îl primi cu bine
şi-1 aşeză pe scaun, alături de el. Dumnezeu deschise
atunci uşile raiului şi răsări soarele — după cum îl
prevestise pe arhanghel — înfierbîntat de şapte
ori mai mult, încît aprinse munţii şi codrii şi pămîntul.
Satanail, dogorit de căldură, purcese cu îngerul la
mare, în fundul căreia se afla un « iezer » răcoros.
La ţărm, Lucifer, după ce luă jurămîntul de credinţă
al arhanghelului, se aruncă în apă cu atîta putere,
că se cutremurară adîncurile. Sf. Mihail, care atît
aştepta, după ce trînti la pămînt slugile lui Satanail,
îşi luă zborul către al doilea cer cu podoabele raiului.
Duhul cel rău, înţelegând că a fost amăgit, ieşi din
fundul « iezerului », dar Dumnezeu îngheţă apa mării
pe o adîncime de 200 de coţi. Satanail nu se dă
bătut, ci roase cu dinţii ghiaţa şi se ridică în văzduh
după arhanghel, li ajunse aproape de cer şi-1 apucă de
piciorul stîng şi de mîna dreaptă. Sfîntul Mihail, după
sfatul Domnului, îl lovi cu spata şi-1 prăbuşi în fundul
mărilor. Dumnezeu aşeză atunci pe arhanghel în
locul pe care-1 avusese mai înainte Satanail, şi «multe
întunerece de îngeri » veniră să slăvească pe biruitor.
Textul românesc deriva dintr-un prototip bulgă-
resc. In literatura bulgărească se cunosc pînă acum
două versiuni: una copiată în 1796 de popa Puncio,
în satul Mocreş (Lomsk), păstrată acum în Biblio-
teca Naţională 'din Sofia, sub cota 693, alta într-un
sbornic, ' copiat în anul 1820 de Pîrvan Vîlciov,
ucenicul dascălului Dimitrie din Vidin, şi aflat acum
în Biblioteca Facultăţii de teologie din Sofia, sub
cota 232. Textul a fost publicat recent de prof.
Iordan Ivanov într-un studiu. Versiunea româ-
nească se deosebeşte însă de textul bulgăresc publicat

50

de dl. Ivanov, fiindcă, pe de o parte e mai completă,
cuprinde incidente omise din textul bulgăresc
(îngheţul apei după ce a intrat Satanail în ea), pe de
altă parte, înlătură incidente din versiunea bulgă-
rească (convorbirea finală a lui Mihail cuDumnezeu).

Această legendă pe care o găsim în textele noastre
vechi este foarte răspîndită în folclorul poporului
nostru şi al popoarelor slave, de unde s-au cules
versiuni de către Dragomanov şi Drinov.

Ea este prototipul apocrif al ciclului de colinde
« prada în raiu », apocrif pe care îl bănuia dl, Alex.
Rosetti în studiul său despre Colindele religioase
la români (p. 57), dar care nu se cunoştea încă pînă
acum în literatura noastră.

în cele mai multe colinde din acest ciclu obiectul
furat nu este, ca în legenda scrisă, stema, veşmîntul
şi steagurile Domnului, ci soarele, luna, stelele, ca
şi în unele legende slave, culese de Vuk Karadzic,
Drinov ş.a. (vezi amănuntele mai jos în bibliografie,
p. 73). Unul din cele mai frumoase, prin puterea
dramatică — aflat în colecţia Gh. Dem. Teodorescu —
începe cu înfăţişarea teatrului unde se petrece acţiunea :

« Sus în slava cerului,

La poalele raiului,

La scaunul Domnului,

La scaun de judecată,

Unde s'adună lumea toată,

Masă mîndră mi-e întinsă

Şi de sfinţi measa-i cuprinsă. . . »

Şi, pe cînd Domnul « la masă se punea, pîine,
vin blagoslovea », zăreşte, venind într-un suflet*
pe arhanghelul Gavril şi pe sfîntul Mihail, care,
cum ajungeau la masă, « drept la Domnu-îngenun'
chia» şi-i spun cum după plecarea lui şi a sfinţilor,
idolii au dat năvală şi au prădat tot raiul:

« Luat-au luna
Cu lumina;
Luat-au idoli zorile,
Zorile cu razele;
Luat-au idoli stelele.
[Stelele cu florile;

Luat-au idoli soarele,
Soarele, odoarele.

Raiul de se'ntuneca,
Iadul de se lumina. »

r,i

Dumnezeu le trimite în ajutor pe sf. Ion, pe
sfîntul Ilie şi pe sfîntul Petre, care pătrund în iad.
«Ion botezînd, Ilie fulgerînd şi sfîntul Petre ploi
bătînd ». Idolii se înspăimîntă, cad în genunchi, se
dau botezului: arhanghelii Gavril şi Mihail pun
mina pe odoarele cerului şi le aduc înapoi:

« Iadul de se'ntuneca,

Raiul de se lumina. »
în cele mai multe versiuni însă, legenda este
contaminată cu motivul zapisului lui Adam _ şi
subordonată unei lămuriri: pentru ce este scobită
talpa omului? După ce Satana a încheiat zapisul
cu Adam, prin care acesta ceda Satanei pe cei ce
vor muri din neamul său, în schimbul pămîntului
care era creaţiunea duhului rău, Dumnezeu, yrînd
să smulgă zapisul din mîna lui Satan, a trimis în
acest scop pe sf. Ilie. Acesta, luînd formă omenească,
a intrat ca argat la Satana şi, după ce îi cîştigă
încrederea, într-o zi, pe ţărmul mării, îlaţîţă să se
scufunde în apă ca să aducă nisip de pe fund. Diavolul
se aruncă în apă, lăsîndu-şi pe ţărm veşmîntul.
Arhanghelul scoate atunci zapisul din hainele
Satanei şi se înalţă spre cer. Diavolul, simţind, dă
să iasă din apă, dar Dumnezeu îngheaţă apa. Dia-
volul o rupe şi se ia după arhanghel. II ajunge la
poarta cerului şi-1 înhaţă de picior. Sf. Mihail,
învăţat de Dumnezeu, loveşte cu spata pe Satana,
care 'se scufundă în abis cu o fîşie din talpa arhan-
ghelului. De-atunci a lăsat Dumnezeu ca toţi oamenii
să aibă talpa piciorului scobită.

în sfîrşit, într-un alt ciclu de legende, motivul
luptei arhanghelului cu Satana este împletit cu
legende populare ce stau în legătură cu Protoevan-
ghelia lui lacob. După iscălirea zapisului, îngerul,
sau chiar Adam în alte versiuni, ispiteşte pe diavol
ca să afle în ce chip sîngele lui va scăpa din întu-
neric. «Cînd se va naşte fiu din Duhul simt» fu
răspunsul Satanei şi de aci legenda se îmbină cu
date din Protoevanghelia lui lacob (Gf. bibliografia
mai jos la pag. 73).

62

ADAM. NUMELE LUI

La nunţile noastre ţărăneşti, tinerii, înainte de
a pleca la biserică, îngenunche pe nişte lăicere dina-
intea părinţilor, care stau pe scaune împreună cu
rudele mai apropiate. în acest moment solemn,
se ridică « vornicelul » care stă la capătul scaunelor
din dreapta şi rosteşte o « oraţie » prin care cere
binecuvîntarea părinţilor asupra tinerilor, pomenind
de creaţiunea omului, de Eva care a fost dată lui
Adam ca tovarăşă. La pasagiul creaţiunii omului,
unele « oraţii de iertăciune » introduc următorul
episod :

«Ş'a mai trimes Dumnezeu
In patru unghiuri de lume;
Şi-au adunat 4 slove
De-au făcut un nume;
Au trimis Ia Răsărit,
La amiază şi la asfinţit,
Şi la miez de miazănoapte
Şi adunară 4 slove din carte,
Şi a tîlmăcit numele
Strămoşului nostru Adam. »

Episodul acesta nu este însă o creaţiune a
fanteziei poporului nostru, ci el a pătruns în oraţiile
de nuntă din literatura scrisă. în hronografele româ-
neşti tip Cigala şi Dorotei de Monembasia — la
capitolul despre Adam citim, între altele, că

a Acest nume al lui Adam se scrie cu patru slove : slova
dintîi, A, arată partea despre răsărit; iară slova a doua iaste
D, arată partea despre apus; iară slova a treia iaste A, arată
partea despre miazănoapte; iară slova a patra iaste M,
arată partea despre miazăzi ».

în limba noastră această explicare este cu totul
obscură. De ce bunăoară, prima literă din numele
Iui Adam, A, ar arăta partea despre răsărit, şi a
treia, tot A, ar arăta partea despre miazănoapte
şi a doua, D, ar arăta partea despre apus? Textul
grecesc al hronografelor ne lămureşte însă pe deplin
asupra acestui pasagiu curios. Iată explicarea pe
care ne-o dau textele greceşti ale hronografelor:

53

Prima literă din numele lui Adam, A, aminteşte
cuvîntul ctvaxoXv) (= răsăritul); a doua literă D —
8umţ (apusul); a treia literă, A — #pxto<; ( = miază-
noapte); a patra M — ^eo-vjEzPpioc (miazăzi). Legenda
are aci ca punct de plecare coincidenţa dintre literele
care alcătuiesc numele lui Adam şi dintre literele
iniţiale ale cuvintelor greceşti care indică cele
patru puncte cardinale.

Această legendă bizantină — intrată în literatura
noastră prin hronografele lui Cigala şi Dorotei de
Monembasia, prin textul întrebări şi răspunsuri
(cu deosebire versiunea: întrebările sjîntului Vasilie
cu Grigorie Bogoslovul, v. ms. 3 518, Bibi. Acad.
Rom., f 65) si prin compilaţia slavă despre Lemnul
crucii (cf. voi. I, p. 155 şi urm.) — îşi are sursele
ei mai îndepărtate în vecbile tradiţiuni talmudice,
unde se spune că trupul lui Adam a fost creat într-un
loc curat, anume Locul Templului, din pămînt
roşu, negru, alb şi cafeniu, luat din cele patru părţi
ale lumii. La arabi, această legendă a fost pusă
în legătură cu culorile felurite ale raselor omeneşti;
de aceea oamenii au unii culoarea roşie, alţii neagră,
alţii albă şi alţii cafenie, pentru că strămoşul lor
a fost făcut din pămînt care avea în sine aceste
patru culori.

într-un alt ciclu de oraţii de nuntă, creaţiunea
omului este explicată, nu prin punctele cardinale
din care Dumnezeu a luat pămîntul, ci din elementele
diferite din care 1-a alcătuit, astfel:

«Ş'a mai făcut Dumnezeu

Pe strămoşul nostru Adam,

Care ne tragem toţi din neam.

După ce 1-a zidit din opt părţi:

L-a făcut cu sîngele din rouă,

Frumuseţa din soare,

După chipul şi asemănarea sînţiei sale,

Cu auzul din vînt,

Cu oasele din piatră 1 . »

1 El. Sevastos, Nunta la români, p. 175.
54

Dar, deşi oraţia ne spune că omul a fost creat
din opt elemente, totuşi nu înşiră decît patru:
rouă, soare, vînt, piatră. Altă oraţie pomeneşte:
« trupul din lut, ochii din mare, frumuseţile din
soare, auzul din vînt, sufletul de la duhul sfint » l ,
altă oraţie ne dă varianta « cu sufletul din văzduh » 2 ,
iar alta adaugă : « minte din slava îngerilor » 3 .
Cum vedem, nici una nu numeşte complet cele opt
elemente din care a fost zidit omul. Textul întreg
îl aflăm în întrebări şi răspunsuri, care este proto-
tipul acestor oraţii.

«Din cîte tării au făcut Dumnezeu pre Adam? — Răs.:
Din opt părţi; trupul din pămînt, oasele din piatră, sîngele
din mare, ochii din soare, cugetul din nour, suflarea din
vînt, înţelepciunea din lumină, iar prorocîa din Duhul
Sfînt».

Această legendă cuprinsă în oraţii este destul
de răspîndită în poporul nostru. Numeroase versiuni
au fost culese din toate ţinuturile româneşti: din
Ardeal, din Muntenia, din Moldova, din Bucovina
(vezi mai jos bibliografia). Legenda a colindat de
altfel literaturile şi folclorul tuturor popoarelor.
S-au găsit la slavi, la englezi, provensali, francezi,
germani, în literatura latină a secolului al XHI-lea,
la parsi, la arabi 4 .

Intr-un alt ciclu de întrebări şi răspunsuri se
spune că omul a fost « urzit » din patru « stihii »
adică:

«din sînge şi din flegmă şi din fiere galbenă şi neagră. Deci
sîngele omului iaste fierbinte şi apos şi iaste făcut din vînt,
iară flegma iaste rece şi apoasă că iaste din apă, iar fierea
galbenă iaste fierbinte şi uscată şi iaste din foc, iară fierea
cea neagră iaste rece şi uscată, aceia iaste din pămînt ».

1 Ibidem, p. 182.
a Ibidem, p. 194.

3 S. FI. Marian, Nunta la români, p. 192 — 193.

4 Vezi textele adunate de Reinhold Kohler, Kleinere
Schriften zur erzâhlenden Dichtung des Mittelalters . . . herausg.
von Johannes Boite, Berlin, 1900, voi. II, pp. 1 — 7.

55

CAE* ŞI AVEL

Pe canavaua textului biblic despre fiii lui Adam
este brodată o legendă menită să răspundă la nedu-
merirea care aţîţa curiozitatea populară: cum a
putut trece prin capul lui Gain gîndul de a scăpa
de fratele său, omorîndu-1, cînd pînă atunci moartea
nu era cunoscută. Legenda porneşte de la firele
datelor biblice, arătînd cum Gain, cuprins de invidie
şi ură împotriva fratelui său, fiindcă numai lui îi
primea Dumnezeu jertfa şi-i «îmbogăţea agonisita»,
se frămînta cu gîndul cum să scape de el. Ideea i-a
dat-o diavolul, într-o zi pe cînd Avei se apropiase
cu turmele lui de nişte stînci, la poalele cărora Gain
îşi ara ogoarele. Pe cînd oile stăteau culcate în umbra
stîncilor, diavolul, prefăcut în chip de ţap, a pră-
vălit cu coarnele din vîrful lor o piatră uriaşă peste
o oaie care a murit pe loc. Gain, văzînd aceasta,
luă şi el o piatră şi o ascunse. Apoi, amăgind pe
fratele său, îl aduse la locul unde ascunsese piatra
şi-1 ucise. Legenda aceasta, transmisă de hronografe,
se găseşte încorporată şi în acel mozaic de Întrebări
şi răspunsuri care a intrat în literatura noastră
înainte de jumătatea secolului al XVII-lea K tntr-o
versiune păstrată într-un ms. din colecţia Gaster,
la întrebarea: «Cine 1-a învăţat [pe Cain să ucigă
pe fratele său] de vreme ce el nu ştia să ucigă ? » —
se răspunde:

« Diavolul I-a învăţat, căci el fiind ucigaş d'începutul
Iui, au arătat şi lui Cain cu chip de orînduială ca acesta;
că păscînd caprele pe lîngă un munte înalt, iar diavolul să
făcu un ţap mare şi să sui de-asupra pietrilor pe munte;
şi răstogoli o piatră mare cu coarnele; şi viind piatra în jos,
au lovit o capră în cap, şi au murit. Aceasta văzînd şi Cain,
ucisă şi el pe frate-său Avei ».

Pătrunsă astfel pe două căi în literatura scrisă,
legenda a avut o lungă vitalitate şi în masele populare,

1 Al. Ciorănescu, în Cercetări literare, publicate de
N. Cartojan, I (1934), p. 55.

w

de unde a fost culeasă în zilele noastre de S. T.
Kirileanu şi reprodusă de Tudor Pamfile în Povestea
lumii de demult (pp. 113 — 114), fireşte, puţin defor-
mată, căci diavolul nu mai este aci instigatorul.
Legenda populară, aşa cum o cunoaştem din
versiunea publicată de S. T. Kirileanu, se împle-
teşte în partea finală cu un alt motiv, menit să explice
cum a învăţat Adam să îngroape pe Avei. Pe cînd
stătea cu Eva lîngă trupul lui Avei — spune legenda
populară — vede cum o vrabie, care avea un gîndac
în cioc, îl pune jos şi-1 acopere «cu ţărînă ori cu
nisip — cu ce-o fi găsit — şi la urmă a zburat în
treabă-i ». Adam văzînd aceasta, s-a gîndit să facă
şi el la fel, ca să nu lase trupul fiului lor să-1 mănînce
cîinii ori corbii, « ca pe un hoit ». Motivul acesta
se regăseşte şi în literatura noastră în textul între-
bări şi răspunsuri şi îşi are originea, precum a arătat
Dăhnhardt (Natursagen, I, p. 249) în literatura
rabinică şi musulmană, unde însă în locul vrabiei
apare altă pasăre: corbul. Chiar Coranul (surata V)
ne spune că « Dumnezeu a trimes un corb ca să-i
arate lui Cain că trebuie să-şi îngroape fratele în
mormînt ».

OMORÎEEA LUI CAIN; ORIGINEA CÎEVILOR

După uciderea lui Avei, Biblia ne povesteşte,
că Dumnezeu a blestemat pe Cain ca să nu aibă
spor în lucrul pămîntului şi ca să-şi ducă viaţa
« gemînd şi tremurînd ». Hronografele bizantine,
dînd mai mult relief blestemului, îl completează
cu o veche legendă talmudică.

« Atîta — adaugă textele intrate în literatura noastră —
îi tremura tot trupul cît nu putea să-şi ducă mîna la gură
să mănînce şi nu era suferit de nici un om... pămîntul
încă îl urîse şi munca nu-i folosea nimica ».

Neputîndu-se linişti locului, plecă cu soţia Iui
în ţara Naid, şi acolo a născut pe Enos, din care
au ieşit mai multe generaţii de copii, pînă la Lameh.

57

Acesta la bătrîneţe, pierzînd vederea, şi-a luat un
« posluşnic » care-1 conducea şi care-i îndrepta arcul
cînd voia să tragă cu săgeata. Lameh, umblînd
prin păduri, săgeta fiare sălbatice, pe care apoi
le jupuia de blane pentru a face îmbrăcăminte,
fiindcă — explică hronograful — « pe vremea aceea nu
se mînca nici un fel de fiare ». într-o zi, pe cînd
Lameh umbla astfel după vînat, se aude deodată,
dintr-un tufiş, un foşnet. « Posluşnicul », crezînd
că este o fiară, îndreaptă arcul lui Lameh spre
locul de unde se auzise zgomotul. Dar nu era nici
o fiară, ci Cain, care colinda pădurea «umblînd
cum îl pedepsise Dumnezeu ». Din ţeasta lui Cain
s-a făcut o fîntînă împuţită, din care apoi au izvorîţ
nişte viermi mari cu patru picioare, ou capete şi
cu urechi. Din aceştia au ieşit apoi cîinii.

Legenda aceasta, împreună cu paralelele ei în
celelalte literaturi, a fost studiată de Dăhnhardt
şi colaboratorii săi (în Natursagen I, p. 250 şi urm.).
Ea e formată din întreţeserea a două motive diferite:
unul, avînd de scop să lămurească pasagiul obscur
din biblie, în care Lameh, adresîndu-se femeilor sale,
le spune: « Ascultaţi glasul meu, femeilor lui Lameh,
băgaţi în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorît
spre rană mie şi un tînăr spre vătămare mie » ; a
doua legendă are de scop să explice originea cîinelui.

Primul motiv este o veche legendă talmudică,
care se găseşte consemnată în scrierile rabinice,
unde copilul care-1 conduce pe Lameh este însuşi
fiul acestuia: Tuwal-Kain.

Această legendă rabinică a intrat de timpuriu
în literatura siriacă şi arabă şi a pătruns apoi în
literatura creştină a evului mediu ; o găsim în Orient
la Eutyches (secolul V), la Mihail Glykas (secolul XII)
s.a.; în Occident e amintită de Hieronim (ep. 26
âd Damasium), de Petru Comesţor — Pierre le
Mangeur — în Historia scholastica şi de alţii.

Al doilea motiv, însă, din legenda hronografelor,
privitoare la naşterea cîinilor din viermii ieşiţi
din trupul lui Cain, nu-şi găseşte însă corespondent

5S

nici în legenda talmudică, nici în literatura siriacă
sau armeană. Ea este, după cum a arătat Liebrecht
(Zur Volkskunde, p. 80) de origină bizantină,
învăţatul german a observat cu dreptate că parale-
lismul cuvintelor Kal'v (Cain), Kiicov (cîine) şi
CTxouXtxta (viermi), axtiXot. (cîini) a putut forma punc-
tul de plecare al legendei. Procesul acesta de for-
maţie a legendelor pe temeiul unor etimologii popu-
lare este un procedeu obişnuit în folclorul universal.

URIAŞII

După moartea lui Cain, hronografele povestesc
pe scurt viaţa celorlalte personagii biblice pînă
la Avraam. Accentuînd asupra datelor biblice,
hronografele insistă asupra staturii lor gigantice,
astfel :

« Pre acea vreme, cînd aţi auzit c-au fost Nevrod împărat
încă era uriaşii cei mari, că şi Nevrod împărat încă era uriaş
şi sa bizuia toţi tării lor şi pară a să închina lui Dumnezeu,
să închina cine la ce-i bătea inima».

Aceste date biblice, altoite pe vechile mituri
ale lumii greco-romane despre titani, sunt sursa
credinţelor şi legendelor populare actuale despre
uriaşi, cari se găsesc şi la popoarele vecine: ruteni,
ucraineni, ruşi albi, calmuci, bulgari. Legendele
despre statura uriaşe a primilor oameni, aflate în
hronografele bizantine, stau în legătură cu apo-
crifele privitoare la Adam (vezi voi. I, p. 162) care
la rîndul lor se sprijinesc pe vechi tradiţiuni talmu-
dice, unde se spune că Adam, cînd a fost creat, era
aşa de mare că umplea pămîntul de la o margine
la alta, dar că, după ce a păcătuit, a devenit cu
totul mic (cf. Dăhnhardt, Natursagen, I, p. 246).
Această credinţă despre mărimea lui Adam se res-
frînge şi în Alexandria noastră, care ne spune că
Alexandru cel Mare, după ce a bătut pe Darie
împărat, răzbate în nişte pustietăţi unde dă peste

50

« un om legat de un munte cu verigi de fier şi era lung de
500 de coţi şi gros de 400 de coţi. . . şi o femeie lungă de
(400 de coţi) şi groasă de 300 de coţi ... Şi aşa socotiră filo-
zofii: să fie aceşti oameni Adam şi Eva pînă la naşterea lui
Hristos . . . » a

In tradiţiile poporului român, uriaşii sau jidovii,
cari au locuit înaintea noastră pămîntul, erau aşa
de mari, încît într-o vreme, o fetiţă a unui uriaş,
văzînd pe pămînt oameni de-ai noştri arînd ţarinele,
i-a cules în poală, cu boi, cu pluguri şi i-a dus mirată
la maică-sa:

— Uite maică, ce găsii colea pe cîmp. Nişte muşte
zgîriau pămîntul!

— Hi. . . ce-ai făcut fetiţo ? Du-i îndărăt, că ăştia
sunt oamenii cari or să rămînă pe pămînt după
ce ne-om prăpădi noi.

Numirea pe care le-o dă poporul nostru de jidovi
constituie o dovadă a influentei biblice.

AVRAAM

Asupra lui Avraam, strămoşul iudeilor, care
după Biblie făcuse cunoscutul legămînt cu Dumnezeu,
hronografele noastre se opresc pe larg. Ele ne poves-
tesc că pînă la Avraam toţi uriaşii se închinau la
idoli, şi că Avraam singur pomenea în rostul ( =
gura, lat. rostrum) său pe Dumnezeu. El ajunsese
la vîrsta de 60 de ani, străduindu-se « să întoarcă
pe tată-său să crează în Dumnezeu şi să părăsească
bozii ». într-o noapte, neputînd sa doarmă şi privind
măreţia şi armonia bolţilor cereşti, fu cuprins de
atîta misticism, încît, pe cînd toţi dormeau în casă,
s-a furişat pe nesimţite afară şi a dat foc casei,
unde tatăl său ţinea « bozii vărsaţi de aur şi de argint,
de au ars ». Deşteptîndu-se din somn şi văzînd

1 N. Cartojan, Alexandria în literatura româneasca,
Noi contribuţii, Bucureşti, 1927, p. 86, rînd 9—23 (după
Codex Neagoeanus, anul 1 620) .

60

vîlvătaiele focului, tatăl lui Avraam şi ceilalţi copii
au alergat să le stingă, dar flăcările au mistuit totul.
în învălmăşeala produsă, fratele lui Avraam, care
a intrat prin foc în casă să scoată idolii, a fost cuprins
de flăcări şi a ars acolo.

Sursele îndepărtate ale acestei legende sunt
tradiţiile talmudice, de unde prin scriitorii evrei
elenizaţi, Philo şi Iosef Flavius, a trecut la istorio-
grafii bizantini şi s-a răsfrînt pînă în ultimele
hronografe.

MOISE

Hronografele povestesc ca, după ce Moise a fost
înţărcat, a fost adus la curtea faraonului, unde fiica
acestuia 1-a adoptat. într-o zi, pe cînd se afla la
ospăţ, faraonul, mişcat de frumuseţea copilului,
1-a luat în braţe şi-1 desmierda, dar copilul, punînd
mîna pe cununa din capul lui, a aruncat-o jos.
Faraonul s-a înfuriat rău şi se gîndea să omoare
copilul. Fiică-sa însă a intervenit, stăruind de el
să nu omoare degeaba « un prunc nepriceput ». Şi,
ca să-1 încredinţeze că copilul a făcut-o din naivitatea
lui copilărească, a cerut să se pună înaintea copi-
lului, într-o tipsie, galbeni şi într-alta jăratec,
« deci de să va tinde la galbeni, vei crede că se
pricepe, iar de să va tinde la jăratec, vei crede
Măria Ta că este prunc brudiu ».

Faraonul făcu precum îl povăţuise fiica sa;
copilul întinse mîna la jăratec, luă un cărbune şi-1
băgă în gură arzîndu-şi limba. De atunci a început
el să grăiască gîngav şi a vorbit astfel pînă la moartea
sa. Dar această întîmplare i-a mîntuit viaţa, căci
împăratul, convins că copilul i-a azvîrlit coroana
« din brudie », şi-a potolit mînia.

Gaster în Literatura populară română a arătat
că legenda este de origină talmudică şi a fost plăs-
muită probabil din nevoia de a explica printr-o
intervenţie divină gîngăvia lui Moise de care pome-

61

neşte Sf. Scriptură şi care ar părea curioasă tocmai
la omul pe care Dumnezeu 1-a ales ca să aşeze
temeliile vieţii politice a poporului ales. Forma cea
mai veche a legendei se află încorporată în Genesis
ni&Z>a din secolul al V-lea, este pomenită apoi de Sefer
Hajascher, a intrat în urmă în cronica numită a lui
Moise, din secolul al X-lea şi a fost tradusa de curînd
şi în limba germană, într-o colecţie de folclor iudaic
a lui Micha Iosef bin Gorion K Din literatura rabi-
nică, legenda a trecut la scriitorul evreu de cultură
greacă din Alexandria, Iosef Flavius, prin care apoi
a pătruns în istoriografia bizantină.

SOLOMON

Despre alte figuri şi episoade biblice cu caracter
apocrif, pomenite în hronograf, ca despre Melchi-
sedec, lemnul crucii şi împărăteasa Sibila, ne-am
ocupat în tomul I al acestei lucrări.

Figura împăratului Solomon, pe care Biblia
ni-1 înfăţişează ca pe prototipul frumuseţii şi al
înţelepciunii, luase în folclorul iudaic proporţii
uriaşe. Gîteva din trăsăturile legendare ale folclo-
rului ebraic s-au păstrat şi în vechile noastre hrono-
grafe. Astfel este întîlnirea lui Solomon cu împă-
răteasa Sava, « ce se dzicea elineaşte Sivila împără-
teasa ». Sivila, aflînd de înţelepciunea lui Solomon,
s-a ridicat de la marginea pămîntului, cu mult
aur şi pietre scumpe şi a purces, « cu mare putere »
spre Ierusalim. Aci, « adunîndu-se » cu împăratul,
începură a « vorovi » în pilde adînci, căci şi Sivila
era aşa de înţeleaptă, încît împăraţi din mari
depărtări trimeteau să afle de la ea sfat.

După ce s-a luptat multă vreme să-1 înfrîngă
pe Solomon, Sivila, la plecare mai încercă o ultimă
ispită. Aduce fete tinere şi copii « deopotrivă cu

1 Die Sagen der Juden. Moses, Frankfurt, a.M., 1926,
Rutten & Loning, pp. 45 — 48 şi 381.

fetele»; porunceşte să-i tundă la fel; îi îmbracă pe
toţi şi toate într-un chip şi, înfăţişîndu-i împăratului,
îi cere să aleagă fetele de băieţi. împăratul, mirîndu-se
de iscusinţa Sivilei, ceru să li se dea apă ca să se
spele pe mîini şi din felul cum se spălau, alese băieţii
desfete «că feţii se spăla pre mâini şi pre obraz
apăsat şi tare, iar featile să spăla linişor'şi smearin ».
Sivila, uimită de înţelepciunea lui Solomon, zise în
auzul tuturor «mai multe vădzuiu cu ochii mei, decît
audziu cu ureachile mele pentru Solomon împăratul ».

Gaster a arătat că forma cea mai veche a acestei
legende se află în comentarul agadic la cartea Esrei,
alcătuit în secolul al V-lea. Din literatura ebraică,
legenda a intrat în opera lui Mihail Glykas şi a trecut
apoi din hronograf în hronograf, pînă a' ajuns la
hronograf ele neogreceşti din secolul al XVI Mea.

Hronografeîe noastre ne mai dau despre împă-
ratul Solomon cîteva date interesante privitoare la
inteligenţa lui supranaturală. Ele ne spun anume
că împăratul

« a aflat firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoa-
celor, a paserilor, a gadinilor, a peştilor, a orbilor, a jivi-
nilor... aşijderea şi plantele şi crugurile şi toată tocmala
cerului şi de suptu ceriu; ştia şi cum va lega pre diavoli şi
cum îi va chema pre numele lor; aşijderea toate leacurile
şi toate doftoriile şi toate ierbile, care de ce leac era...
acestea toate le-a cunoscut Solomon cu înţelepciunea sa ».

Această latură legendară despre marea iscusinţă
şi măiestrie a lui Solomon a pătruns în folclorul
tuturor popoarelor şi a atras în jurul personalităţii
regelui biblic o sumedenie de superstiţii şi legende
din alte cicluri. Culegerile de folclor românesc au
scos la iveală un bogat material în această privinţă
despre prea cumintele sau prea mintele ori prea-
minte — Solomon. într-o legendă se povesteşte astfel
cum a vroit împăratul Solomon să se nască a doua
oară, dar curiozitatea şi nerăbdarea poporului său
a zădărnicit măiestria lui \ într-alta « preminte

1 Ion Creangă, VIII, p. 145.

Solomon» scapă un om de şarpele nerecunoscător
care i se încolăcise în jurul trupului l . In alt ciclu
de legende Solomon apare ca un duşman al uşurinţei
si nestatorniciei femeieşti. El « cîntăreşte mintea
mamei sale Eva », surprinde legăturile ei cu Satana,
sau cu unul din curtenii săi, i le pune sub c-cn^ şi
este blestemat să se scoboare pînă în fundul marii
si să se urce pînă în înaltul cerului. împlineşte
prin iscusinţa lui amîndouă minunile şi scapă de

blestem

în legătură cu figura legendară a regelui Solomon
stau si credinţele în solomonari « vrăjitori, magi cu
puteri supranaturale». Un asemenea solomonar
după o legendă culeasă de N. Sulică de la « batonul
cărturar)) Ion Pitoş, «iscusit cititor la diferite
priveghiuri » 3 , a scăpat într-o vreme îndepărtata
oraşul Braşov, de mulţimea şobolanilor care se
prăsiseră în locul unde este azi piaţa publica. «Prin
puterea lui magică a trecut peste Tîmpa întreaga
ceată a acestor lighioane ». Legenda aceasta, obiş-
nuită si în legendele şi basmele popoarelor ger-
manice; se împleteşte în legenda braşoyeana cu o
alta menită să explice stema oraşului. Un şobolan
mai bătrîn, continuă legenda lui Ion Pitoş, rammind
mai în urmă şi strîmtorat de copii, s-a ascuns m
scorbura unui stejar.

« Copiii s-au grămădit cerc în jurul copaciului şi *u început
să îmmătească scorbura cu bîtele. . . cînd colo ce sa vezi?
Scorbura se crăpă, iar copiii au fost orbiţi de o lumină neaş-
teptată ce străbătea prin crăpătura scorburei».

Acolo se afla coroana lui Solomon împăratul,
care a adus pe români la Braşov şi care, fugărit de
turci o ascunsese acolo. Astfel au pus mîna saşii
pe coroană si de atunci a rămas ca marca Braşo-
vului să fie o coroană cu un mănunchiu de rădăcini,

1 Şezătoarea, V, p. 49. _

2 E. N. Voronca, Datme şi credinţe, p. yt>y.

s N. Sulică, în Gazeta Transilvaniei, 1898 ţnr. din 28
august/9 sept.) în josul paginei.

iar cetatea Braşovului să se numească pe săseşte
« cetatea coroanei, Kronstadt ».

In alte legende populare, solomonarii sunt înfă-
ţişaţi ca nişte oameni cu puteri supranaturale, care
încalecă pe balaurii, care fierb pietrele nestemate
şi urcîndu-se deasupra norilor, « fierb piatra sau
grindina şi o duc în direcţia în care vor ei ». Alţii
au puterea de a îndepărta grindina care stă să cadă
asupra satului lor. Un asemenea «solomonar», care
lua un adevărat bir de la consătenii săi, a fost găsit
în satul Giuleşti, de S. Mihăilescu, în vara anului
1892, cînd a venit ca învăţător acolo K Despre
solomonari ne vorbeşte şi Lexiconul de la Buda
(1825) astfel: « Solomonar imbricitor; garabanczas
deak; Wettermacher, Wettertreiber Lumpenmann ».
Friedrich Miiller, în colecţia sa Siebenburgische
Sagen, apărută în Braşov la 1857, ne dă la pag.
177 — 178 o interesantă legendă: Die Erben von
Salamonis Weisheit. împăratul Solomon era un
mare vrăjitor. El putea, prin cuvinte magice, să
deschidă sau să închidă cerul. El putea să îngheţe
apa din rîuri, el putea să o aducă peste cîmpii.
Moştenitorii înţelepciunii sale se numesc solomonari 2 .

PKOROCUL IEREMIA ŞI DĂRÎMAREA IERUSALIMULUI

Legenda aceasta, în legătură cu prototipele ei ebra-
ice, a fost studiată pe larg de Gaster într-un articol
publicat în Monatschrift fiir Geschichte und Wissen-
sckaftdes Judenthums (XXX, 1881, p. 78 şi urm.; 130
şi urm.; 386 şi urm.; 413 şi urm.). în literatura
noastră ea se află nu numai în hronografe, ci şi în

64

1 Pentru aceasta vezi Şezătoarea, II (1893), p. 140 — 143.
De aci expresia « a fierbe piatră scumpă », cf. Bogrea, Daco-
romania, IV, 1924 — 1926, p. 903 — 904.

2 Vezi şi Marian în Albina Carpaţilor, III, 1879, p. 54 —
56, Cf. şi Gaster în Archiv fiir slavische Philologie, VII, 1883,
pp. 281 — 290.

65

colecţia Vieţilor de sfinţi a mitropolitului Dosoftei,
la ziua de 4 noiembrie, cînd biserica noastră sărbă-
toreşte pe prorocul Ieremia. Legenda este însă pome-
nită de indicele de cărţi oprite şi în biserica noastră
ortodoxă, ca bunăoară în lista de Cărţile ceale min-
ciunoase, pre care nu se cade a le ţinea şi a le ceti
direptu credincioşii Hristiani 1 , tradusă « den pre
limba slovenească de Staico grămăticul şi slujitorul
Beserecii Domneşti din Tîrgovişte la 1667—1669 »,
unde este vizată în următorul pasaj: «evanghelie
de la Thoma Paralipomen ce au trimes pe un vultur
în Vavilon către Ieremia ».

Din subiectul pe care-1 expunem aci se va înţelege
mai clar aluzia.

Legenda începe prin a povesti că prorocul Iere-
mia, prevăzînd cele ce aveau să se întîmple, plîngea
dărîmarea Ierusalimului şi îndemna lumea la pocă-
inţă. Indîrjit împotriva lui, « împăratul » Sedechie
îl arunca într-o groapă cu oameni morţi, dar Dumne-
zeu trimise un înger care-1 scoase de acolo. Apoi
sfătui pe proroc să părăsească Ierusalimul, împreună
cu Varuh şi Avimeleh, înainte de a se năpusti asupra
cetăţii caldeenii, destăinuindu-i că pînă nu va
deschide^ el porţile, duşmanii nu vor pătrunde în
cetate. In dimineaţa zilei următoare prorocul auzi
glas de buciume şi văzu coborîndu-se din cer, cu
făclii aprinse, îngerii cari se aşezară pe zidurile cetăţii.
Atunci Ieremia, după sfatul lui Dumnezeu, îngropa
odoarele templului în pămînt, şi aruncă cheile în
spre soare, să le păzească. In acelaşi timp, pentru a
cruţa lui Avimeleh suferinţele robiei babilonice,
prorocul, după sfatul lui Dumnezeu, trimise pe acela
să-i aducă un coş cu smochine din via Agripii. Ajuns
însă acolo, Avimeleh adormi lîngă coş, în vreme ce
norodul Ierusalimului pornea pe calea robiei. După
70 de ani, Avimeleh se deşteptă şi crezînd că-1
aştepta prorocul, luă coşul cu smochine, care erau

1 Păstrată în ras. 1570 din Bibi. Academiei Române şi
publicată de noi în anexa voi. I din Cărţile populare, p. 331.

m

proaspete de parcă atunci le culesese, şi porni la
drum. Ajungînd în Ierusalim, nu recunoscu cetatea,
căci toate se schimbaseră, şi, crezînd că s-a rătăcit,
întrebă un bătrîn pe care-1 întîlni în cale să-i spună
în ce oraş se afla. Cînd bătrînul îi spuse că se află
în Ierusalim, Avimeleh, neîncrezător, îl întrebă să-i
spună unde se află prorocul Ieremia şi căpeteniile
cetăţii. Moşneagul îl lămuri că, de 70de ani, pro-
rocul Ieremia şi întregul norod se află în robie la
Babilon. — Nu glumi, zise Avimeleh! abia un ceas
este de cînd m-a trimis Ieremia să culeg smochine
şi iată smochinele proaspete. Moşneagul, încredinţîn-
du-se de această minune, răspunse:

« Crez ceea ce-mi zici şi poate că eşti fiul unui om drept,
de aceea n-a vrut Dumnezeu să vezi* risipa .Ierusalimului;
într-adevăr însă au trecut 70 de ani de atunci, caută acuma
de vezi, abia e primăvară, iar nu vremea smochinelor».

Atunci băgă de seamă şi Avimeleh că a dormit
mult şi, condus de un înger, se duse în peştera unde
Varuh aştepta împlinirea profeţiilor. Dumnezeu le
destăinui că a venit ziua întoarcerii poporului israelit
din robia babilonică şi-i sfătui să scrie o carte pro-
rocului Ieremia şi să o lege, împreună cu cîteva
smochine, de gîtul unui vultur pe care li-1 va trimite.
Varuh şi Avimeleh făcură după cum i-a povăţuit
Domnul. Urmează acum în legendă incidentul' la
care face aluzie lista de cărţi oprite a fi cetite,
incident de care vorbeam la începutul capitolului.
Vulturul zboară în Vavilon şi, zărind pe prorocul
Ieremia tocmai cînd, însoţit de norod mult, petrecea
un mort din cetate, se scoboară spre el şi se aşeză
pe coşciugul mortului, care învie îndată.' Vulturul,
căpătînd prin puterea lui Dumnezeu glas omenesc,
îi spune să ridice de la gîtul lui scrisoarea şi smochi-
nele trimise de Avimeleh. Peste noapte,' se arătă
Domnul lui Ieremia şi-1 sfătui să se întoarcă cu
norodul în Ierusalim. Astfel se sfîrşi robia babilonică.

Ajunşi în Ierusalim, Ieremia aduse jertfe şi se
rugă Domnului zece zile, dar a zecea zi i se sui sufletul
în cer, iar trupul rămase pe pămînt. Evreii vor să-1

îngroape. Un glas din cer sfătuieşte pe Avimeleh
şi pe Varuh să nu-1 îngroape, că nu e mort. După
trei zile se deşteptă prorocul şi strigă cu glas tare:
lăudaţi pre Domnezeu şi pe fiul său Isus Hristos !
Evreii, amintindu-şi ca pentru aceste cuvinte părinţii
lor despicaseră cu fierăstrăul pe Isaia, se năpustiră
asupra lui Ieremia să-1 ucidă cu pietre. Zadarnic
încearcă prorocul o nouă minune dumnezeiască.
Evreii îl uciseră cu pietre şi-1 îngropară în Ierusalim.

M. Gaster, care a studiat formaţiunea acestei
legende în literatura ebraică, a arătat că ea este alcă-
tuită din fuziunea a şase legende preexistente.
Forma cea mai veche e cuprinsă în Talmudul ieru-
salimitan, în legenda lui Choroi, care a dormit 70 de
ani de la năruirea templului pînă la reîntoarcerea
din robie şi rezidirea templului.

Motivul principal din această legendă: somnul
îndelungat pentru a scăpa de o nenorocire, se întîl-
neşte şi în alte legende, dar asupra lui vom reveni
la legenda celor « şapte cuconi din Efes ».

BIBLIOGRAFIE

Hronografe. Texte apocrife publicate în literatura apo-
crifă a hronograf elor : M. Gaster, Chrestomatie română, I,
pp. 147 — 149, după ms. Bibliotecii Centrale, copiat pe
la 1650 de Pavel Ştefănescul, grămătic (Tip Cigala), legenda
prorocului Ieremia : Pentru Ierusalim şi pentru Ieremiia
proroc, şi pentru Varuh şi Avemeleh; ibidem, II, după un ms.
Eminescu de la 1760 (Tip Danovici): Cum şi-au blagoslovit
liaeov feciorii la datul sufletului (p. 70) ; întrebările Saveliei cu
Solomon (p. 71); Cyru şi regele orb (p. 72); Istoria Eedochiei
cu mărul (p. 73); Em. Grigoraş, Povestiri din cronografe
(legenda Sfintei Cruci, legenda Sfintei Sofii, legenda celor
7 copii din Efes, legenda icoanelor, căderea Bizanţei),
Bucureşti, 1933.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei (Tip Cigala).
Ms. nr. 86 din 1689, titlul pe f. 1: Hronograf den înce-
putul lumii; pe f. 6, în cuvînt către cititori, titlul e dat
mai pe larg; Strîngere nouă să chiamă cartia aciasta,
intru care săntu scrisă multe istorii luate şi adunate de întru
multe cărţi ce spune întru insă, de la zădirea lumii pară întru

68

aii ceşti mai de apoi de pre acum, şi pentru împăraţii creşti-
neşti şi blagociăstivi cum au împărăţit, şi pentru patriarşiî
Ţarigradului pre rînd care cum ş-au cumpătat viiaţa şi scaunul,
şi împăraţii şi patriarşii; aşijderia spune şi pentru cum au
luat turcii Ţarigradul dela împăraţii creştineşti şi cată robie
şi străcare au făcut turcei în Ţarigrad şi apoi câţi împăraţi
turci au împărăţit pînă (acum) precum anume scrişi şi izvo-
diţi de într'o carte ce se cheamă Turcogreţiia, care carte iasti
scrisă în limbă arâpiascâ şi turciască, cu slovele greceşti;
aşijderia mai iaste într'aciastă carte scrisă şi despotaţiia svân-
tului Selivestru Papa de Râm y cînd au avut pricină cu Zamvri
Jidovul vrăjitoriul şi cu alţi... (rupt) ce jidovi învăţaţi şi
cărtulari, soţiile lui Zamvri (rupt) scrie într-aceastâ carte şi
pentru cum să cade. . . a ne închinaria svintelor icoane, şi
în ce chip. . . minuni. . . svintele icoane, aşijderia mai. . .
carele au făcut la împăraţii creştini. . . şi să chiamă cartia
aciasta. . . (ci)neşi va ceti multe istorii şi lucruri d. . . spusa
aciastâ carte de pre limbă. . . Ies româniascâ, scrisă de. . . şi
plecatu tuturor Pătraşco Danovici, ce am fost odată suptu
vlastiia luminatei şi blagociastivii Domniei Moldovei logofăt
al treile şi gramatieu de scrisoare greciască, de ce am sâlitu
şi am trudit de am scris adastă carte la viiaţa mia, pentru
folosul tuturor, şi pentru să aibu şi cu ertare şi cuvîntare bună
despre toţi carii vor ceti aici într-această carte. ... Pe f, 418 o
notă din care se vede că manuscriptul a fost copiat cu chel-
tuiala « dumisale giupănului Ion Eordachie Cantacuzino sinu
Toader Eordachie, vel visternic, şi o am săvîrşit după răpăo-
sarea dumisale visternicului, fiind cursul anilor de la Adam
7197, mesiţa iun(ie) 22, întru zileli lui Constantin Voevod
(Cantemir) de Gavril Diiac ot Bălţăteşti o. Cf. descrierea
pe larg a ms-ului în I. Bianu, Catalogul manuscriptelor
româneşti Academia Română, I, Bucureşti, 1907, p. 181.
Legendele: Cum au căzut Luceafărul denii ceriu f. 19;
Numele lui Adam f. 21 r. ; Cain f. 23. r. ; Avraam f. 24
v.; Moise f. 27 v. şi urm.; Prorocul Ieremia şi pustiirea
Ierusalimului f. 43 şi urm. Titlul grecesc al hronografului
lui Matei Cigala (reprodus întocmai după original): Nea
otjvo'^l? Siacp6pcov laroptcov âp^o^sw} obr6 xtEctecoi; x6ct£Aou
xal X^youaa ewt; Tfj vuv 'Expovta: — IleptixeL 8*Sti, xal T7]v
aXoxnv T^q KcovoT«VT!.vou7r6Xeto^ [izx(x,ypa.\L\Liwriv fatb tt]v
ToupKoypatT^tav. Kal Tiepl t&W BaaxXetov, xal TOXTptapx&v,
n&c, exup£pv7]crev 6 xaO'eî^ ttjv BaciXeiav, xal t6v Oixou^evi-
x6v @p6vov. Kal noaoi BaatXeît; 'IcfAarjXiTat. tt]V &piaav
iun; T7]V c^[j.epov: — "Eti Se 7ueptexet t?)v SiaXs^w tou âyiou
StXPeaTpou [ik tov Za^pp^v tov Mâyov. Kal 7iepl t&v âytav
xal Olxou^evixwv, £' ZuvoStay, tz6tc, xal ttou, xal xaTa tIvcov
sywav. Mstcc xai tlvwv avTLpp^o-etov <o<peXt£AtOT<xTtov : — "Etl
Se xal Ticpi tou âytou H(k<r/a. f tcote xal jjtETa tcoicov TpoTtcov
ISoytiaTtaOT] va ylverai: Kal Trepl ttjc; TrpoaxuvTjaewţ tcov âytcov
elxovwv, ex tou Aafj-aCTXTjvou a7rooetJ;eL<;: Kal nepl Tyjţ BeveT^aţ

69

7COT£ exTtoOrj, xai Tro-rot AouxtSeţ T7)v wpiaav. Kaî TrepL toW
09<ptxtcov tou BatnXucoij IlaXartou. SuvaxOevTa «tio tcqXXwv
laTopixwv BipXfav. Kat EZCTacppaaOevTa eiq 7re^^v <ppâmv: —
IlapĂ tou EâXapeafraTou ev 'Iepeuat, Kup£ou MarOaiou KiyaXa
tou Kurcptou. Etţ KotVTjv wcp£Xeiav : — "Etl Bk ETUTrciaaţjiev,
Kat tt]v xeîpa. Sta va eupur/.fl 6 (3ouX6|j.svoţ tgv xaOe Mîjva
etţ ttoîgw ^jxepav r^ţ euSo^aSoţ âpx^T?. Me tîjv orcotav
eu/.oAa^ suptffjtT] 6 xa8*elţ, xal t6 aytov riacxa ^e t$)v
Ep^vtav 6ttou eCT7^£w&<yau.ev, Veneţia, 1637, în tipografia Ioan
Antonio luliano. Vezi Emile Legrand, Bibliographie hellenique,
ou description raisonnee des ouvrages publice par des Grecs au
dix-septieme siecle, I, Paris, 1894, pp. 355 — 356, nr. 263.

Tip Dorotei de Monembasia : nr. 3556. Adunătură de
poveşti (alte msse., istorii), începîndu-se de la ziditul lumii
para la împărăţia lui Constandin Paleolog, împăratul cel de
apoi al romanilor adecă al grecilor asijdere cuprinzîndu si
de a împărăţila turcilor pâră acum; asijdere şi pentru Veneţie
cînd s-au zidit şi cîţ au domnit într-însa si cîte cetăţi au luat
asijdere şi pentru patriarşi şi cum au p'atriarşit în scaunul
sventei bisericei lui Dumnezeu mari, adunate aceste toate den
multe feluri de cărţi ce au fost de treabă şi mai cu dulceţă si
pre limba noastră scrisă. Manuscrisul a 'intrat în Biblioteca
Academiei din mănăstirea Cîmpulung; pare a fi de origine
dimboviţeană şi datează de la sfîrşitul veacului al XVII-lea
sau începutul celui de al XVIII-lea, după cum se poate
deduce din următoarea notiţă: « Să se ştie de cînd am venit
zapciu aice la Bezad (sat lîngă Pucioasa) în zilele Domnului
nostru Io Ioan Voievod luna august, 20 dni, let 7225 (1717) ».
Alte msse.; nr. 116, cu adaosul: «scoasă după grecie pă
limba rumânească de Grigorie dascălul Buză, iar acum s-au
sens... de Ioniţă sin Constandin logofăt de la Star-Chiojd
a ani. . . 1799 ianuarie 5 »; nr. 938 «scoasă după grecie pă
limba românească de Grigorie dasc(ălul) Buz(ă) iar acum
s-au sens. . . de Ioniţă sin Şeitan ot satul Turches la anul
1810, febr. 10»; mssele. nr. 116 şi 938 descrise de î. Bianu,
Remus Caracas şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor
româneşti (Biblioteca Academiei Române), I, p. 255 si urm
şi III, p. 150 şi urm.

Hronograful lui Dorotei de Monembasia : Bt|3Xtov
WTopucdv Trepte^ov ev auvo^et Siaqjopouq xal s^ut; îaroptac.

Apx6[xevov âtco xxto-ewq xoo-jzoo uixpt T7jq âXtoaecoi; KcovoTav-
twgutcoXegx;, xal ETrexetva. SuXXexO^v [asv ex Sia<p6po>v axptpuv

IoToptoW xal elq T7jv xotv^v yXcoaaav [XETayXtoTtoOev wapa
ou IepwTaTou MtjtpottoXEtou Move(ipaa£aţ xupiou A<op66eou.
Newarl Ss tutcoQev ^letcc e^oScov tou euyeveo-TâTou xup xupCou
'Atcoctt6Xou Tmyapă tou ££ 'Iwawou 'Avtcovlgu tou tou

louXtavou, elţ xotvîjv «tpeXetav. Ileptexov xal rcEvaxa tcXou-
aiuTaTov TiavTtov twv â^to^vT^oveuTcov TţpaYtxaTcov. *MeTa
Trpovojitou xal aSetac t% raX7]VOTaT7]t; twv BeveTt&v auOevT^aţ.

70

Evea^mv. "Ettj xuptou, a X Xa' (1631) nap' 'IcaavvT 'AvWo
Tcp IouXiavcp. Vezi E. Legrand, ibid., p. 290 nr 211 7ffl
întocmai după original). V ' ltItlul

a , T Studii - p ™tru hronografele Iui Matei Cigala si Dorotei
de Monembasia: ^Russo Elenizmul in Romlnil, LcXst

tatuî iK D 35 ŞtSLtcu m amănUntU a lăSat în mS - ^

întrebări şi răspunsuri. Texte româneşti publicate-
Al. Cioranescu, întrebări şi răspunsuri în N Cartoîan'
Cercetări literare (publicaţia Seminarului de storfa ite-
ra uni române, epoca veche, I (1934), Facultatea de
Li ere din Bucureşti) pp. 47-82; de la p ' 6 0, edrt a critică
avind ca bază ms. 3806 din Biblioteca Academi e rR^âne

co U m 7 a a t ri în nt 1748 n d 18 ^ îW'2 ale AcademS^s™
copiat în 1748 de « ierei Dine Stanovici Voinescul ot Că
panaş (?)*, frate e dascălului Ştefan din Craiova şi nepotul
%!™ S JiT Sal ? J r iF ăusatul V*re fericire părintelui episcopu u
Damaschin ot Rîmmc ». înaintea lui Cioranescu au fost
publicate fragmente de: M. Gaster, ChrestomaHe romtă,
H? ^ t T 6 T 6 T Ş, 1 G - Ghibănescu, în T. Codrescu Revistă
istorica, Iaşi, II (1933), p. 91-93, după un ms din 1818
/'a iT' a? v! scriltori români din veacurile XVII— XIX
(Analele Acad Rom., seria II, mem. sect. lit-, 1907) Manu-
scrise inedite din Biblioteca Academiei ' Române analSâte
şi utilizate de Al. Cioranescu în studiul si ediţ'a mS ^ sus
amintita: nr. 44 din 1794 de Stan logofătul- nr 63 ci?ca

n °«?m n V 26 + d / n i83 V nr " 4767 ' sec " ^ XVIII-lea; nr! uit
nr 830 sfîrşitul sec. al XVIII-lea; nr. 2145, în 1831 de pooa
Stan; nr. 2339, din 1827, de Stan Ipodidaacfllul nr 1619
d,n 1831; nr 1286 din 1789, Bucovina; nr. 590 nr. 4360
sec. al XVIII-lea; nr. 2658 din 1809 de Parasheva H(a) K (i)

îl T^ . n /*/,n 01 t în 17 f 4 i de Agapie Sin Ioan ot Ch i"âu
nr 274; nr. 470, începutul sec. al XlX-lea; nr. 3518 iumă
tatea sec. al XVIII-lea; nr. 3093. * J

Versiuni slave: N. Tihonravov, naMnmuuHu ompeneunou
pyccKou Aumepamypu, II, Moscova, 1863, pp. 439 — 457- St
Novakovic, IIpuMepu KHbuweeHocmu u jesum cmapoea u cpncKO-
CAoeeHCKoea % Belgrad, 1899, pp. 445-446; acelaşi, Starine,
VI, pp. 47-55; Anghelov şi Ghenov, Cmapa' EwapcKa
jiumepamypa Sofia, 1922, pp. 360-362 şi mai ales prof
1. ivanov, Eozomujicku khmu u jiezendu. (E%mapcKa AKadeMun
ua nayKumpj 'Sofia, 1925, pp. 259-264, după un sbornic
dl ? s f c ' al , X A X I-Iea; P artea P^vitoare la părţile din care
a fost făcut Adam, p. 260, întrebarea 13; căderea înge-

ir? *n E af Ghinea Stanovici Voinescu, dascălul căpălnas
1800 ^sT 1 * 6 ~~ pi?U de manuscrise româneşti pînă la

71

rilor, întrebarea 16; ibidem, pp. 257 — 259, bibliografia tex-
telor slave.

Versiuni greceşti: Mociîlski, rpenecnie cniicnu maKh nasu-
eaeMOu *Eec§dbi tnpexAb cQnmumeAeui>> Varşovia, 1901; N. Th.
Krasnoselcev, Addenda Kb mdaniio A . Bacmeez: A nalecta graeco-
byzantina în Jl^monucb Hem. <Pua. 06uţ npu Hmh. Hoeopoc. Ynue.
Bu3. Omd. IV, Odesa, 1898, pp. 99 — 206 (inacces.). V.
Mociîlski, CAÎfdbi nopodnou Eudjiiu ea CAmnucRoii u 6b dpeene-
pyccKou nucbMeHuocmu, Odesa, 1898, pp. 248—255. Pentru
întrebările lui Panait cu azimitul: A. Vassiliev, Anecdota
graeco-byzantina, Moscova, 1893, p. 179, CâopnuKb nctMnm-
HUKoei BmaHmu&cKou Awnepamypu A. BacuAbeea. Pentru folclor:
S. Kyriakidis, 'EXXtjvix?) Aao8pa<pta, Atena, 1923, p. 345 şi
urm.

Texte latineşti: Pentru Joca monachorum, P. Meyer în
România, 1872, p. 483; V. Villmann, în Zeitsckrift fur
Deutsches Althertum, Berlin, 1872, III, pp. 166—180.

Studii: Gaster, Literatura populară română, p. 111;
Al. Ciorănescu, op. cit.\ R. Nachtigall, Ein Betrag zu den
Forsckungen uber die sog. Eec%da mpexb cenmumeAeu în
Archiv fur slavische Philologie, XXIII— XXIV. Pentru
domeniul slav: cf. introducerile la studiile citate mai sus,
mai ales prof. Iordan Ivanov, op. cit., pp. 257 — 272.

Erminii: Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească
bizantină; introducere şi ediţie critică a versiunilor româneşti
aîît după redacţiunea lui Dionisie din Fuma, tradusă la 1805
de Arhimandritul Macarie cit şi după alte redacţiuni mai
vechi traduceri anonime, Cernăuţi, 1936 (după 8 msse. din
Biblioteca Acad. Rom., nr. 1801, din 1935; nr. 1808 fără
dată; nr. 1283 nedatat; nr. 4206 din 1815; nr. 1795 din
1833—1835; nr. 2151 din 1841 şi 2 texte greceşti şi 2 msse.
în posesia lui Tzigara-Samurcaş); Ghenadie al Rîmnicului,
Iconografia, arta de a zugrăvi şi icoanele bisericeşti. Manuscris
cu o precuvîntare, descris şi adnotat, Bucureşti (Tipografia
Cărţilor Bisericeşti), 1891, retipărit în 1903 (coperta inte-
rioară, pe cea exterioară, 1904), la aceeaşi tipografie. Este
ms. nr. 2151 din Biblioteca Acad. Rom. din 1841, folosit de
V. Grecu sub sigla G. Pe temeiul acestor tratate de pictură
bisericească este alcătuit manualul de iconografie, dr. Elie
Miron Cristea, Iconografia şi întocmirile din internul Bisericii
răsăritene, Sibiu, 1905.

Textul grecesc: A. Papadopulos-Kerameus, Denys de
Fourna, Manuel d'Iconographie chretienne, Alcovucfîou tou ix.
<3>oupvct 'Ep^veta T7)t; ^oiypacpLXTJi; -xiyy'fic, xal a£ xupiat aOTÎjţ
âvsxSo-roi 7T7]yai. . ., St. Petersburg, 1909.

Manuscrisul grecesc cel mai vechi din grupa Dionisie
din Furna se păstrează în Biblioteca Academiei Române

72

sub cota 446 {din anul 1775). Pentru alte msse, vezi V. Grecu,
op. cit. p. 6 şi urm.

Lupta arhanghelului cu Satanail. Textul românesc inedit, tn
ms. nr. 1282, din Bibi. Acad. Române, încep. sec. XIX,
f. 164-177.

Text slav: Prof. Iordan Ivanov, Cmapo6bAeapCKU pacxaw,
meKcmoee, noeoQbAzapCKu npeeodb u âeAewHU, în colecţia Yhu-
eepcumemcKa 6u6AUomena, nr. 165, Sofia, 1935, pp. 18 — 25,
Eop6a Mewcdy CamanauAa u apxameAb MuxauAa (Lupta dintre
Satanail şi arhanghelul Mihail).

Reflexe şi paralele în literatura populară. El. Niculiţă
Voronca, Credinţele şi datinele poporului român, I, p.
501; «arhanghelul Mihail şi Lucifer»; Dumnezeu trimite
pe arhanghel să ia stima, « haina cea de arhanghel »;
contaminări în partea finală cu motivul talpa scobită; ibidem,
p. 13; «Straele diavolului şi sf. Ilie»; (Dumnezeu îngheaţă
de 2 ori apele, odată de 5 coţi, a doua oară de 10 coţi; arhan-
ghelul îi taie <diavolului> o aripă); ibid,, p. 12: «Diavolul
şi tunul » (lupta între Satana şi sf. Ilie se dă pentru tun(et) ;
sfîntul îi taie 4 aripi; fără incidentele: apa îngheţată şi talpa
scobită); ibid, p. 37; «ciuda lui arhanghel» (în locul arhan-
ghelului Mihail, apare sf. Nicolae; motivul zapisului între
Dumnezeu şi Satana; sfîntul intră slugă pentru a afla cum
se va distruge zapisul; cînd se va naşte fiu din Duhul Sfînt).
Tema: sfîntul omoară prin viclenia diavolului pe tatăl său,
combinată cu celelalte motive: revista Ion Creangă, III
(1910), p. 39, Cum a scos Dumnezeu zapisul şi crucea din
mîna fratelui de cruce; ibidem, X (1917), pp. 65—67: Zavist-
nicul Necurat şi Ilie (sf. Ilie îşi ucide socrii; în final, originea
matrăgunei şi' a ciumăfaiului) ; ibidem, IV (1911), p. 10:
Cel dintîiu plugar; ibidem, VIII (1915), p. 14, tema: zapisul
lui Dumnezeu cu Satana; Satana fură zapisul şi-1 duce în
fundul apelor; sf. Petre smulge zapisul; coţofana sparge
ghiaţa; motivul talpei scobite.

Pentru colindul « prada în raiu », cf. bibliografie bogată
la Al. Rosetti, Colindele religioase la români, în Analele
Acad. Rom., mem. secţ. lit., seria II, tom XL (1920).

Variante la sîrbi, după Karadzic, Ia bulgari, după Dra-
gomanov, Drinov, Strauss; la ucraineni, după Veselovski
şi alţii, la rutenii din Bucovina, letoni, români, toate traduse
în limba germană şi urmărite pînă în Iran, în Dâhnhardt,
Natursagen, I, p. 136 şi urm. Alte variante, de la bulgarii
din Macedonia, la Andre Mazon, Contes slaves de la Macedoine
sud-occidentale (Travaux publies par VInstitut d^etudes slaves),
I, Paris, 1923, p. 71; prof. I. Ivanov, Eozomuacku khvzu u
Aezeudu, Sofia, 1925, p. 11.

Legendele biblice populare au fost culese de Tudor
Pamfile, Povestea lumii de demult, ed. Acad. Rom. Din viaţa

73

pop. rom., XVIII, Bucureşti, 1913; pp.62 — 76 căderea diavo-
lilor; pp. 44—51 zidirea omului; Cain şi Abel, pp. 111 — 118;
uriaşii sau jidovii, pp. 157 — 165. Pentru paralele în folclorul
altor popoare: Oskar Dâhnhardt, Natursagen, I, Leipzig,
Berlin, 1907 cu deosebire pp. 236—322.

IOSIF ŞI ASINETA

Textul acestei legende, care este şi astăzi pomenită
în ritualul căsătoriei, a fost publicat într-o ediţie
populară în 1922 de părintele G. Bobulescu, după
o copie manuscriptă din primăvara anului 1753,
unde poartă titlul: Istoria prea frumosului Iosif
şi a prea frumoasei Asineta. în prefaţa cu care
însoţea publicarea textului, părintele Bobulescu
nu ne-a dat nici o lămurire cu privire la istoricul
legendei şi la răspîndirea ei în literatura noastră.
In volumul I al lucrării noastre (pag. 17) am arătat
că ea era cunoscută în lumea românească încă din
epoca influenţei slavone. O versiune sîrbească,
datînd din veacul al XV-lea, s-a găsit în mănăstirea
Neamţul şi a fost descrisă de învăţatul rus
Iaţimirski 1 . Legenda era cunoscută şi mitropoli-
tului Dosoftei, care o pomeneşte în prefaţa de
închinare către « Măria Sa Ioanu Duca Voevoda,
cu mila lui Dumnezău Domn Ţărîi Moldovei şi
Ucrainei », adăugată la Vieţile sfinţilor în partea
finală de blagoslovenie :

« Şi să blagoslovească milostivulti Dumnedău şi pre
Măria* Sa Ioan Ştefanu Voevoda cu cinstita sa Doamnă
Ecaterina, iubita şi-ntîi născută fiica Mării tale, carii ţi i-au
dăruit milostivulu* Dumnezău acmu tineri în nuntă de bucu-
rie... cumu au blagosloviţii pre Iosifu şi Asinetha. . . » 2 .

Legenda conţine, de fapt, un miez ebraic prelu-
crat în primele veacuri ale creştinismului, dar

1 CAaenncKÎH u pyccKin pyKonucti pyMbmcKUXo 6u6jiiomeKh 3
St. Petersburg, 1905, p. 476.

2 Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia româneasca,
veche, I, p. 244.

fiindcă ea are şi un înţeles simbolic şi dogmatic,
vom expune mai întii subiectul.

Acţiunea se petrece în Egipt. Un preot elen,
Pentefrie, avea o fată, Asineta, despre a cărei
frumuseţe se dusese vestea peste tot pămîntul.
Fata stătea într-un turn cu 10 bolţi de aur, încon-
jurat de o grădină de flori. Pe vremea aceea de belşug,
faraonul trimisese pe Iosif să strîngă grîul cel ieftin
pentru anii de foamete. In drumul spre cetatea
Iliopolis, Iosif, istovit de zăduf, se abătu la casa
preotului, cerînd adăpost pentru amiază. Pentefrie,
care tocmai se întorcea de la munca grea a cîmpului,
încercă să-şi ispitească fiica, dacă n-ar primi ca soţ
pe Iosif, dar Asineta răspunse mîndru că nu primeşte
de mire un fecior de păstor din Canaan, pe care-1
blestemă toate femeile din Egipt. Dar nici nu sfîrşise
bine vorba, şi fecioara văzu din turnul ei, intrînd
pe poarta casei, «leagănul aurit al faraonului»,
tras de patru cai albi, din care scoborî Iosif,
chipeş, îmbrăcat în alb, cu cunună de aur, împodo-
bită cu pietre preţioase, pe cap. Fata se căi de cu-
vintele spuse şi, adusă în faţa lui Iosif, simţi lacrămi
în ochi. La rîndul său Iosif, mişcat de frumuseţea
şi tulburarea fecioarei, puse mîna pe capul ei şi
chemă binecuvîntarea Domnului asupra ei, pentru
a fi vrednică să stea la număr cu oamenii aleşi.
După ce prinzi, spre seară, Iosif porunci să înhame
caii şi porni mai departe la lucrul lui, făgăduind
să se întoarcă înapoi peste 7 zile.

în acest răstimp, Asineta aruncă în foc toţi
idolii ei de argint şi de aur, dezbrăcă hainele şi podoa-
bele obişnuite, îmbrăcă o rochie neagră de doliu
şi petrece timpul în umilinţă şi lacrămi, rugîndu-se
Dumnezeului lui Iosif să o ierte de jertfele aduse
zeilor egipteni. In a şaptea zi, după ce-şi încheie
rugăciunea, Asineta văzu răsărind pe cer un nor
strălucitor, care se apropia din ce în ce. Fata căzu
cu faţa la pămînt şi auzi deodată un glas care o
chema. Era îngerul' Domnului, care o sfătui să-şi
lapede haina neagră, să-şi spele faţa şi să se îmbrace

75

în podoabe albe, căci Dumnezeu a auzit rugăciunea
ei şi i-a înscris numele în cartea vieţii, de unde nu
se va şterge niciodată, căci de astăzi înainte se va
înnoi şi va fi mireasa lui losif. Asineta, de bucurie,
vroi să aşeze masă ca să ospăteze pe înger, dar acesta
ceru un fagur de miere.

îngerul puse pe capul fetei mîna lui, din care scă-
părau scîntei, şi o binecuvîntă. In acea clipă, Asineta
văzu un stup din care ieşeau albine albe cu aripi
strălucitoare, care aveau ace, dar nu înţepau. Albi-
nele roiau în jurul Asinetei şi se aşezară pe buzele
ei, făcînd faguri. Îngerul spuse atunci albinelor:
« mergeţi la locul vostru » şi în acea clipă, ele zburară
spre cer. — « Văzuşi, zise apoi îngerul Asinetei, asa
sunt toate cuvintele cîte am grăit cu tine astăzi »
şi pieri pe un car de foc, tras de patru cai, ca nişte
fulgere.

Curînd după aceasta, veni şi losif, căruia i se
arătase şi lui îngerul, călăuzindu-i gîndurile către
Asineta. Părinţii Asinetei şi faraonul Egiptului bine-
cuvîntară pe tineri şi se făcu o nuntă mare, care
ţinu şapte zile încheiate.

Chestiunea originii acestei legende a dat mult
de lucru, deoarece e foarte răspindită, atît în lite-
raturile Occidentului, cît şi în cele orientale. în
Occident, textul latin al legendei, încorporat de Vin-
cent de Beauvais în opera sa Speculum historiale
(secolul al XlII-lea), a fost tradus în limba franceză
(de Jean de Vignay şi tipărit întîiaşi dată în 1495),
precum şi în limbile germană şi irlandeză. Prototi-
pul latin al versiunii lui Vincent de Beauvais a fost
descoperit abia în zilele noastre de Montague James,
în două manuscripte latine din Biblioteca din Cambrid-
ge, dintre care cel mai vechi aparţine secolului al
XlII-lea. Originalul acestei traduceri pare să fi
fost făcut de către celebrul episcop de Lincoln,
Robert de Grosseteste pe la jumătatea secolului al
XII Mea, după un original grecesc. Mai veche decît
această traducere latină este traducerea armenească,
publicată de către benedictinii mekhitaristi din

Veneţia, la 1885, dar care aparţine secolului al Xl-lea.
Cea mai veche versiune cunoscută a legendei este
însă cea siriană, care, după toate probabilităţile,
a fost tradusă din greceşte de către cunoscutul tra-
ducător siriac Moise de Aggel, pe la jumătatea vea-
cului al Vl-lea.

Abatele Batiffol, care a studiat povestea lui
losif şi Asineta, a ajuns la concluzia că sîmburele
ei este o legendă agadică, plăsmuită în secolul al
IV-lea, şi care se găseşte încorporată în diferite com-
pilaţii rabinice (Targum al lui Pseudo-Ionathan,
Midrash-ul lui Eliezer ş.a.). Această legendă aga-
dică, menită să pună în relief interdicţia căsătoriei
cu o femeie de neam strein ce n-a trecut la mozaism,
pătrunzînd în lumea creştină a fost prelucrată după
modelul legendelor hagiografice post-constantiniene
din secolul al II-lea, probabil în mediul grecesc din
Asia Mică. Versiunea siriacă din secolul al V-lea,
deci cea mai apropiată de prototipul pierdut, este
însoţită de o prefaţă în care un anonim, trimiţînd
povestea Asinetei lui Moise de Aggel, pentru a fi
tradusă în siriacă, adaugă între altele că legenda
este alcătuită din două părţi: o povestire (lerropta)
şi o alegorie (Oswpia). Abatele Batiffol, intrînd
mai de aproape în analiza subiectului, scrutînd mai
adine în lumina arheologiei biblice sensul cuvin-
telor pe care losif le spune Asinetei, reflecţiile aces-
teia după ce losif pleacă, rugăciunile ei către Dum-
nezeu şi convorbirea ei cu îngerul Domnului, vede
în eroii acestei prelucrări creştine nu personagii
care trăiesc, ci « abstracţiuni personificate ». În-
treaga ţesătură a legendei este, după dînsul, simbo-
lul unei căsătorii mistice, « comentarul simbolic al
unei catiheze şi al iniţierii la viaţa sacramentală ».
losif, potrivit unei vechi figuri stilistice exploatată
de oratorii secolului al IV-lea (sf. loan Hrisostom,
sf. Efrem; sf. Ieronim; sf. Augustin), simbolizează
pe Mîntuitorul. Asineta este o «7rap6evo£ ayvr] »
o fecioară consacrată, o mireasă a lui Hristos, de
care este unită prin îndoita legătură: a logodnei —

«primus ordo castitatis » — şi a căsătoriei, « secun-
dus ordo castitatis », care este definitivă. Mierea este
o formulă îndeajuns de cunoscută în vechiul simbo-
lism creştin şi înlocuia pîinea şi vinul în misterul
euharistiei. Albinele, care sunt de fată la ritual şi
sug mierea de pe buzele Asinetei, simbolizează fe-
cioarele, invocate ca atare şi în vechile texte litur-
gice creştine: « apis forma virginitatis ».

O altă versiune păstrată în Bibi. Acad. Rom.
(ms. nr. 2338, f. 125) cuprinde şi o continuare, în
care se povesteşte cum fiul faraonului a încercat
zadarnic să răpească pe Asineta.

BIBLIOGRAFIE

Textul românesc publicat de Constantin Bobulescu

inZ l V r ^ 0S ^ lui Iosi f ? l a P rea frumoasei Asineta, Bucureşti,
1922 (ediţia Casei şcoalelor).

;?î?o U5 ? rîpte inedite din B i*>Uoteca Academiei Române
XVIII-lea 12 ' două P° ve § ti: începutul sec. al

Teste greceşti: Fabricius, Codex pseudepigraphus Veteris
Testamenti, 1723, voi. II, pp. 85-102 (incomplet), după
Codex faroccian nr. 148, din Bibi. Bodleiana; L'Abbe
r. .tsatmol studia Patristica, etudes d'ancienne litterature
ckreţienne, Para E. Leroux, 1889, 2 fasc, după 4 msse:
Vatican gr. 803 dm sec. al Xl-lea, Palatin, gr. 17, sfîrşitul
sec. al X-lea sau începutul celui de al XMea; Palatin gr. 364
din sec. al XV-lea şi Baroccian, 147, din sec. al XV-lea.

Inedite: Spyr. P. Lambros, Catalogue of the sreeh
manuscnpts on Mount Athos, Cambridge, 1905 I n 37

se'c. XVI) 30 (SeC " XV) Şi P " 283j nr " 3 ' 73 ' 2 ( K ^™>

EVANGHELII SI LEGENDE APOCRIFE
PRIVITOARE LA NOUL TESTAMENT

In afară de ciclul bogat al legendelor privitoare
la Vechiul Testament, hronografele noastre cuprind
si o serie de legende apocrife privitoare la materia
Noului Testament. Aceste din urmă legende se găsesc
încadrate în viaţa împăraţilor romani şi stau în
legătură cu marile evenimente ale creştinismului.
Izvoarele din care autorii hronografelor au luat cele
mai multe din legendele privitoare la Mîntuitor şi
la familia sfîntă sunt evangheliile apocrife.

Se ştie că în primele veacuri (cf. voi. I, p. 31 — 33)
scriitorii din diferitele comunităţi ale creştinismului,
în intentiunea pioasă de a umplea golurile evanghe-
liilor canonice — care se ocupă mai mult de viaţa
lui Isus din epoca apostolatului — au adunat legen-
dele populare privitoare la familia sfîntă şi la Mîn-
tuitor si le-au prelucrat după modelul evangheliilor
canonice. Spre a da acestor plăsmuiri autoritatea
cărţilor sfinte, autorii lor s-au ascuns sub numele
apostolilor: Iacob, fratele Domnului, Matei, Toma
si Nicodim.

Acum mai bine de 50 de ani, cînd Gaster a
publicat Literatura populară română, nu se cunoş-
tea nici un exemplar de evanghelie apocrifă în litera-
tura noastră. Mai tîrziu însă, in 1901, în Istoria
literaturii române publicată în ediţia a Ii-a a operei
lui Grober, Grundriss der romanischen Philologie
(II Bând, III Abt., p. 402), Gaster aminteşte două
recenziuni ale Evangheliei lui Nicodim, aflate m
posesiunea sa si anume: una într-un codice de la
sfîrsitul secolului al XVI Mea sau începutul celui
de-âl XVIII-lea, alta cu aproximativ 50 de am mai
nouă. Alte exemplare din Evanghelia lui Nicodim
se păstrează în Biblioteca Academiei Române. In

<*i

afară de Evanghelia lui Nicodim şi de actele conexe,
de care ne vom ocupa îndată, am izbutit să găsim
şi să identificăm în bogata colecţie de manuscripte
a Academiei Române şi o altă evanghelie apocrifă,
necunoscută pînă acum la noi: a lui Iacob, fratele
Domnului. Textul cunoscut sub numele de Dormitio
Mariae (Adormirea Maicii Domnului) a fost rezu-
mat în opera călugărului cretan, Agapie Landos,
'AfiotpTwWov SwT7)pia, publicată la Veneţia în 1636
şi tradusă în literatura noastră în secolul al XVII-lea.
întreagă, a intrat prin traducerea colecţiei Vieţile
sfinţilor tipărită la m-rea. Neamţului, 1817. Cîteva
fragmente din Evanghelia copilăriei (Infantia sal-
vatoris) se găsesc rezumate în opera Minunile Mai-
cii Domnului, a călugărului rutean Ioanichie Galea-
tovski.

Alături de evangheliile apocrife au mai circulat
în literatura noastră veche şi o mulţime de legende
în legătură cu Mîntuitorul, unele semnalate şi de
Gaster, ca de ex.: Afrodiţian; Prosopografiile Dom-
nului şi ale Preacuratei Fecioare; Minunile Maicii
Domnului; Visul Maicii Domnului; altele nesem-
nalate, ca de. ex.: Cearta lui Satanail cu Dumnezeu;
Procla şi viţa de vie; Moartea lui Irod; Blestemul
celor 12 neamuri jidoveşti. Expunînd mai jos întreg
acest material, vom păstra, pentru mai multă clari-
tate, aceeaşi ordine impusă de cronologia biblică,
pe care am păstrat-o şi la Vechiul Testament.

PROTOEVANGHELIA LUI IACOB,
FRATELE DOMNULUI

în primul volum al acestei lucrări, am arătat
pe larg împrejurările în care au luat naştere evan-
gheliile apocrife, plăsmuite în întîile veacuri ale
creştinismului.

'protoevanghelia lui Iacob are scopul de a lămuri
copilăria şi viaţa Sfintei Fecioare şi de a pune în

82

lumină dogma concepţiunii imaculate, care în pri-
mele veacuri ale creştinismului era atacată cu înver-
şunare, mai ales din cercurile ebraice. Evreii prime-
lor veacuri ale erei creştine, răstălmăcind această
dogmă mărturisită de trei evanghelii canonice, dă-
deau legendei despre naşterea Mîntuitorului prin
puterea Sfîntului Duh, o interpretare cu totul jig-
nitoare pentru credinţa creştină. Această interpre-
tare a fost exploatată, între alţii, şi de către Celsius
într-o operă intitulată Discursul adevărat (Origen,
Contra Gelsum, I, 32 în Patr. Gr., t. XI, col. 720—721).

« Isus — spune el — a născocit pe de-a întregul naşterea
sa dintr-o fecioară. în realitate, el a ieşit dintr-un sat iudaic,
este fiul unei biete ţărance care torcea ca să-şi cîştige pîinea.
Izgonită de soţul ei, care era lemnar, pentru adulter, a rătăcit
din aventură în aventură şi în cele din urmă a dat naştere
în ascuns lui Isus, care este fiul unui soldat, anume Panthera ».

Asemenea născociri calomnioase au procurat, cum
era firesc, o furtună de protestări în lumea creştină,
căci ele loveau de-a dreptul dogma concepţiunii
imaculate a lui Isus prin puterea Duhului Sfînt,
dogmă care sta la temelia credinţei creştinilor des-
pre caracterul divin al Mîntuitorului lumii.

Pentru a răspunde unor atari calomnii şi provo-
cări din cercurile iudaice şi pentru a aduce înseni-
narea în sufletele pioase ale maselor populare, un
scriitor anonim a adunat legendele care circulau în
comunităţile creştine, privitoare la Maica Domnului,
le-a prelucrat şi le-a grupat în jurul unei idei cen-
trale, menită să puie în lumină caracterul de sfin-
ţenie al Maicii Domnului şi dogma concepţiunii
imaculate. In acest fel s-a plăsmuit, din veacul al
doilea, miezul unei evanghelii apocrife, care a crescut
cu timpul pînă a luat proporţiile pe care le are azi
în textele bizantine, unde se încheie cu următoarele
cuvinte :

« Eu Iacob, care am scris această istorie, fiindcă la
moartea lui Irod s-au ivit turburări în Ierusalim, m-am
retras în deşert pînă ce turburările au fost potolite în Ieru-
salim, proslăvind pe Domnul Dumnezeu, care mi-a dat
înţelepciunea ca să scriu această istorie ».

S3

6*—

în această evanghelie apocrifă, naşterea Manei
este invăluită ele la început într-un nimb de sfin-
ţenie. Ea a fost dăruită lui Ioachim şi Ana ca un
har divin pentru a mîngăia sufletul lor amărît de
dispreţul public. Această concepţie este pusă în
lumină vie printr-o serie de episoade, cărora nu le
lipseşte nici graţia, nici duioşia.

Părinţii Maicii Preciste, Ioachim şi Ana, ajun-
seseră la'o vîrstă înaintată, fără nici un copil, ceea
ce în viaţa poporului evreu era considerat ca o pe-
deapsă dumnezeiască. In ziua cea mare de sărbă-
toare a Domnului, cînd fiii lui Israel duceau la
templu jertfele cuvenite, bătrînul Ioachim, bogat
în turme, ducea jertfa sa îndoit, cu cugetul că «să
fie acestea ale mele pentru tot norodul întru iertarea
păcatelor mele la Dumnezeu ». La uşa templului,
ii ieşi însă înainte — în manuscrisele noastre : « ra-
vinuî », în originalul grecesc, « Rubin », unul din
concetăţenii săi — care îl înfruntă cu cuvintele:
« Nu ţi 'se cade ţie să aduci darul tău, pentru că
n-ai lăsat seminţie în neamul lui Israel ». Ioachim
rămîne înmărmurit. Cercetează registrul celor două-
sprezece triburi ale lui Israel şi, văzînd că într-ade-
văr toţi cei drepţi au lăsat copii, este cuprins de
adîncă' întristare,' dar deodată încolţeşte în suflet
o nădejde: şi patriarhul Avraam ajunsese la adinei
bătrîneţe şi totuşi Domnul s-a îndurat şi i-a dăruit
un copil, pe Isac.

Cu această nădejde, Ioachim se retrage m pus-
tietate, la păstorii turmelor sale, îşi aşează acolo
cortul si trăieşte în rugăciuni 40 de zile şi de nopţi,
hotărît'să nu'se întoarcă la casa sa, pînă ce Dom-
nul nu-i va trimite un semn de izbăvire.

In acest răstimp, soţia sa, Ana, rămasă singură,
aflînd de cele petrecute la templu, jignită şi ea de
servitoarea ei Iudita, care îi aminteşte sterilitatea,
este cuprinsă de mîhnire şi petrece vremea în lăcrămi.
Trecu astfel multă vreme la mijloc şi ziua cea mare
a Domnului se apropia. Ana, cuprinsă de o presim-
ţire, îşi lasă veşmintele de doliu, se îmbracă în rochia

84

ei de mireasă şi se coboară în grădină ca să se roage
Domnului s-o binecuvînteze şi pe ea, cum binecuvîn-
tase pe Sara. Şi acolo, în grădină, Ana, ridieîndu-şi
ochii spre cer/ zăreşte în crengile dafinului un cuib
de rîndunică cu pui. Această privelişte a fecundi-
tăţii răscoleşte adînc în sufletul ei amărît durerea,
care izbucneşte într-un suspin de umilinţă:

« Vai mie, cui pot să mă aseamăn şi ce maică m'au
născut pe mine blestemată. . . înaintea fiilor lui Israel [cari]
m-au izgonit din biserica Domnului. Vai mie, cui sînt ase-
menea făcută, că nu pociu păsărilor ceriului să mă aseamăn
pentru că păsările sînt roditoare înaintea ta Doamne...
Vai mie, cui mă pot asemăna? Cu pămîntul a mă asemăna
nu mi se cade, căci şi pămîntul îşi dă roadă la vremea sa şi
bine te cuvin tează! »

Pe cînd Ana se frămînta cu aceste gînduri, înge-
rul Domnului i se arată în faţă, vestind-o că Dum-
nezeu s-a îndurat de ea şi cJLj^jva vorbi despre
seminţia ei peste tot pămîntul. ĂbîiTse făcu nevăzut
îngerul, şi iată că sosesc doi slujitori, care-i aduc
ştirea că* Ioachim se întoarce, căci îngerul Dom-
nului i s-a arătat şi lui, sfatuindu-1 să vină acasă.

La nouă luni după aceasta, Ana dă naştere
unei fetiţe — botezată Măria — , pe care o cresc cu
cea mai 'mare grijă într-un adevărat sanctuar, rîn-
duit de Ana în camera ei de dormit.

Cînd copila împlini vîrsta de 3 ani, părinţii care
o juruiseră lui Dumnezeu, chemară la casa lor fiicele
evreilor şi, dînd fiecăreia cîte o torţa în mînă, por-
niră cu Măria spre templu. Aci o întîmpină marele
preot care o binecuvîntă şi o aşeză în altar, unde
primea hrana din mîna unui înger şi unde ramase
pînă la vîrsta de 12 ani.

După concepţiile şi obiceiurile ebraice, o copilă
care a fost închinată Domnului nu putea rămîne în
templu cel sfînt decît pînă la vîrsta pubertăţii.

Ca să poată întreţese firele legendei sale cu ale
evangheliilor canonice şi să explice ieşirea Măriei
din templu, autorul avea nevoie să născocească un
episod, care constituie un interesant document de

85

viaţă creştină din primele veacuri, cînd nu se intro-
dusese încă monahismul în biserica creştină. Sunt
aşa-numitele cazuri de « virgines subintroductae »
după care o fecioară care-şi juruise sufletul ei întreg
Domnului, cînd nu mai putea rămîne în casa părin-
tească, cerea protecţia unui bărbat în vîrstă, care-i
dădea adăpost în locuinţa lui.

Cînd Măria împlineşte 12 ani, preoţii ţin sfat şi
hotărăsc ca marele preot să intre în altar şi să se
roage Domnului ca sa le arate ce să facă. Şi pe cînd
marele preot se ruga în Sfînta Sfintelor, se auzi
glasul Domnului zicînd:

« Zahario, Zahario, ieşi şi chiamă pe toţi văduvii norodului
şi să-şi aducă fieştecare toiagul său şi cel căruia Domnul îi
va arăta un semn, aceluia să-i fie încredinţată fecioara spre
pază ».

Pristavii marelui preot duc pretutindeni în Galileea
cuvîntul Domnului şi văduvii se adună la templu,
marele preot ia toiagele, le duce în altar, se roagă
îndelung Domnului, apoi iese împărţind fiecăruia
toiagul sau. Pe cînd toţi erau în aşteptare, deodată
o porumbiţă se desprinde de pe toiagul lui Iosif,
un bătrîn de 80 de ani, zboară de cîteva ori în roto-
goale în jurul capului lui şi se înalţă spre cer. Era
semnul făgăduit marelui preot.

Iosif ia pe Sfînta Fecioară, o duce în casa lui şi
apoi o lasă singură, plecînd să-şi vadă de meşte-
şugul său.

In acest răstimp, pe cînd Măria se afla singură
în casa lui Iosif, se petrece scena Bunei Vestiri,
care ne este povestită şi în Evanghelia lui Luca.
Pe cînd Măria, care ţesea purpura pentru altar,
ieşise să ia apă de la fîntînă, i se arată îngerul care-i
vesteşte naşterea divină.

Şase luni se scurg după aceasta şi Iosif, întor-
cîndu-se acasă de la munca sa, găseşte pe Măria
însărcinată. E o scenă de un real dramatism, dintre
bătrînul Iosif şi Sfînta Fecioară, dar îngerul Dom-
nului intervine la timp pentru a curma chinurile şi
durerea bătrînului, care se simţea răspunzător înain-

tea preoţilor şi a poporului pentru misiunea sfînta
ce i se încredinţase.

Trei luni mai apoi se răspindeşte în toată ţara
porunca împăratului August ca tot poporul să se
înscrie la locul de naştere. Iosif îşi pregăteşte şi el
caravana. Îşi înşeuă asinul, sui pe Măria deasupra;
fiul său Iacob ţinea frînele, iar el mergea alături.
Călătorind pe drum, Măria ceru să fie dată jos de
pe asin. Iosif opreşte caravana, se uită în toate păr-
ţile să vadă dacă nu se zăreşte vreo locuinţă ome-
nească, dar de jur împrejur se întindea pustietatea.

In apropiere de locul unde poposiseră însă, se
ridica o stîncă mică, în care se deschidea o peşteră.
Iosif duce pe Măria în peşteră, lasă copiii afară ca
să vegheze, iar el pleacă în grabă să caute un ajutor.
Soarele era spre asfinţit, şi Iosif străbătea deşertul
în căutarea unei locuinţe omeneşti, cînd deodată,
în seara aceea sfînta, spre marea lui mirare, observă
că natura sta neclintită în loc.

Este aci o scenă de toată frumuseţea, pe care a
reluat-o şi Selma Lagerlof : păsările care se îndreptau",
spre cuibul lor rămîn nemişcate pe bolta cerului,
cu aripile întinse, caprele adunate la marginea izvo-
rului rămîn cu boturile deasupra apei, fără să bea,
oile care se întorceau de la păscut rămîn şi ele lo-
cului, ciobanul care ridicase mîna să le lovească cu
ciomagul rămîne cu bîta îndreptată în sus, fără să ,
poată lovi, şi muncitorii care cinau în marginea
satului încremenesc cu lingurile întinse în aer, fără /
să poată duce bucătura la gură, toţi cu ochii ridicaţi
spre cer. Această stare durează cîtva timp şi apoi,
deodată, natura întreagă îşi ia din nou cursul ei
obişnuit. Iosif merge înainte şi, apropiindu-se de
sat, zăreşte coborîndu-se din munte o femeie, care
îl întreabă unde se duce ? Era chiar moaşa pe care
o căuta. Bătrînul pleacă cu ea şi, apropiindu-se
de peşteră, zăresc un .nor luminos, « cît ochii lor
nu puteau să privească», acoperind peştera; intrînd
înăuntru, lumina se împrăştie deodată şi ei zăresc
un copil rumen, luînd în gură sînul mamei sale.

87

Ieşind din peşteră, moaşa povesteşte Salomeii minu-
nea din peşteră, unde o fecioară a născut pe Mîntui-
torul prevestit, dar Salomeea nu poate crede în
minune pînă ce nu se va convinge ea însăşi. Abia
atinse însă cu mîna Fecioara şi Salomeea simte că
mîna ei, mistuită de flăcări, se desface din încheie-
turi. Cuprinsă de groază şi în acelaşi timp de pocăinţă
pentru necredinţa ei, Salomeea cade în genunchi
şi se roagă Domnului să-i ierte necredinţa. O voce
îngerească se aude, sfătuind-o să apropie mîna de
copil, şi într-adevăr, cum o apropie, mîna i se vin-
decă şi ea iese din peşteră binecuvîntînd pe Mîntui-
torul.

Deoarece evangheliile canonice nu pomenesc ni-
mic despre părinţii Sfintei Fecioare, despre copilă-
ria şi despre moartea ei, sfinţii părinţi ai bisericii —
de pildă sf. Grigore de Nissa, Epifaniu, sf. Ioan
Damaschinul — s-au inspirat din Protoevanghelie ca
să înfăţişeze credincioşilor şi cîteva laturi din viaţa
Maicii Domnului, în zilele pe care biserica îe-a con-
sacrat pentru sărbătorirea Mîntuitorului. Elemente
din Protoevanghelie au trecut apoi la imnografii bizan-
tini — la Romanos de pildă — şi în sfîrşit, în Minee,
la zilele consacrate, după datele evangheliei apocrife,
Sfintei Fecioare, şi anume: la 8 septembrie — naş-
terea Sf. Fecioare, la 9 septembrie « Săborul rodini-
lor sfinţilor şi direpţilorti Ioachim şi Ana », la 25
iulie « adormirea sfintei Ana » şi la 21 noembrie —
intrarea Maicii Domnului în biserică.

Intrată astfel, pe aceste căi, în cultul ortodox,
Protoevanghelia lui Iacov a inspirat, după cum era
de aşteptat, şi pictura religioasă. Erminiile, traduse
şi în limba noastră, dau indicaţiuni precise despre
chipul cum trebuiesc zugrăvite în biserici şi pe
icoane scenele privitoare la « praznicele Maicii lui
Dumnezeu », cu elemente luate din Protoevanghelie.
Astfel scena: «Zemislirea de Dumnezeu Născătoarei»
este ilustrarea capitolelor 3 şi 4 din Protoevanghelie ;
« Naşterea de Dumnezeu Născătoarei » corespunde
capitolul 5 al Protoevangheliei ; « Născătoarea de

88

Dumnezeu blagoslovindu-se de preoţi » ilustrează
capitolul 6; «Intrarea în biserică a Născătoarei de
Dumnezeu » capitolele 7 şi 8; « Cînd Iosif de la Sfînta
Sfintelor o ia pe Sfînta Fecioară » cap. 9. 1

Detaliile date în Erminie asupra zugrăvirii sce-
nelor nu lasă nici o îndoială asupra dependenţei lor
de Protoevanghelie. De exemplu, în capitolul « Zemis-
lirea de Dumnezeu a Născătoarei», detaliile:

« case şi grădină. . . şi în mijloc sfînta Ana făcînd rugăciune
şi un înger deasupra ei, o blagosloveşte ... şi (în) afară de
grădină. . . un deal şi pe dînsul Ioachim făcînd rugăciune şi
un înger de asemenea îl blagosloveşte ... *

sunt luate pe de-a-ntregul din capitolele respective
ale evangheliei apocrife. Sau în scena « Intrarea în
biserică a Născătoarei de Dumnezeu», indicaţiile:

<t biserică . . . uşă cu trei treapte . . . Zaharia stînd la uşă cu
îmbrăcăminte arhiereşti ... şi prea sfînta Fecioara, fiind de
trei ani, înaintea lui se suie pe treaptele acealea, avînd o
mîna întinsă cătră dînsul şi cu ceaialaltă ţîind o făclioară.
Şi dinapoia ei Ioachim şi Anna... şi aproape lîngă dînşii
mulţime de fecioare purtînd făclii... »

toate sunt episoadele principale, povestite în cap.
7 ale Protoevangheliei. Şi în scenele menite să ilus-
treze evangheliile canonice s-au strecurat elemente
din Protoevanghelie. De pildă, la scena naşterii Mîn-
tuitorului, recomandaţia Erminiei ca pictorul să
zugrăvească mai întîi o peşteră 2 este un detaliu din
Protoevanghelie (cap. 18: xat sSpEv o-ttyjAgciov kxzî),
fiindcă Evanghelia lui Matei — cap. 2, verset
11 — ne spune numai că: magii « intrînd în casă
au văzut pe pruncul » divin, iar Evanghelia lui Luca
(cap. 2, verset 7) că Măria a « culcat pe „Mîntuitor"
în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei în casa de

1 Titlurile capitolelor din Erminia românească sunt
luate din textele publicate de Vasile Grecu, Cărţi de pictură
bisericească bizantină, Cernăuţi, pp. 209 — 210; capitolele
corespunzătoare din Protoevanghelie^ sunt citate după textul
grecesc publicat de Paul Peeters, Evangiles apocryphes (vezi
bibliografia de la sfîrşit).

2 Vasile Grecu, op. cit., p. 149.

89

popas ». Marcu şi Ioan, după cum se ştie, nu descriu
scena naşterii. Peştera este dar un amănunt care
aparţine numai Proloevangheliei şi care prin scrierile
sfinţilor părinţi şi prin imnografie, a intrat apoi şi
în pictura bisericească. De asemeni în scena « Cea a
lui Hristos întîmpinare » 1 , detaliul: « Iosif ţinînd
doi porumbaşi întru a sa haina » este o aluzie evi-
dentă la episodul unde se povesteşte, în cap. 9 al
Proloevangheliei, că lui Iosif, după ce a primit în
sinagogă toiagul binecuvîntat de marele arhiereu, i
s-a arătat o porumbiţă sburînd pe capul lui.

Legendele acestea despre naşterea şi copilăria
Maicii Domnului, reîmprospătate în viaţa trecută
a poporului prin reprezentări iconografice, nu numai
în incinta bisericilor, ci şi la răscrucile drumurilor
de ţara, în scenele zugrăvite pe troiţe, au avut un
puternic răsunet în literatura orală a popoarelor
ortodoxe. Numeroase legende protoevanghelice au
fost culese la noi din gura poporului, dar ele prezintă
deformaţiuni şi prelucrări asemănătoare cu acelea
adunate de la popoarele vecine, ceea ce dovedeşte
că legendele din ciclul Proloevangheliei au circulat de
la popor la popor, nu numai pe cale scrisă, ci şi
oral. In ciclul de legende privitoare la Maica Dom-
nului, culese de Sim. FI. Marian, se găsesc adunate
sub titlul: Naşterea Maicii Domnului (pp. 1 — 14),
cinci tipuri principale de legende. Dintre acestea, al
doilea şi al treilea tip sunt mai aproape de textul
Proloevangheliei; al patrulea înfăţişează o interesantă
contaminare cu motivele similare din basme. Ioa-
chim şi Ana, mîhniţi la adinei bătrîneţe că jertfa
lor nu este primită înaintea altarului, se înţeleg să
nu mai vieţuiască împreună. In acest scop, pornesc
amîndoi de acasă şi, ajungînd la o pădure, apucară
pe o cărare şi merseră pînă deteră de un pod, de
unde drumul se despărţea în două. Acolo se opriră
şi hotărîră să apuce unul pe un drum, altul pe alt
drum, şi să meargă încotro i-or duce ochii şi picioa-

Ibid.y p. 150.

rele şi să nu se mai întoarcă înapoi la pod, decît
tocmai peste un an. Ana apucă pe drumul ales şi
merse, merse, pînă ce nimeri la locuinţa unui pust-
nic, care rămăsese deşartă, fiindcă pustnicul murise.
Aci se opri şi intra înăuntru, hotărită să stea un an
de zile şi să se roage necontenit lui Dumnezeu ca
să se îndure de ea şi să-i dea şi ei un fiu ca la toată
lumea. Iată însă că într-o zi, pe cînd sta ea dinain-
tea locuinţei pustnicului şi se ruga dintr-o carte lui
Dumnezeu, vede plutind în văzduh şi venind sprejl
ea o frunză de păr, care i se puse pe carte şi acolo jl
rămase. Ana luă frunza, o mirosi şi din clipa aceea
purcese grea. Într-o altă legendă bulgară x ce sej
găseşte şi în folclorul nostru 2 , Sf. Fecioară purcede
grea după ce a m iros iţ^ilo are pe care i-a adus-j*_
arhanghelul GavriT Asemenea cazuri bTe~~naşterifi
miraculoase prin înghiţirea unui fruct, a unei frunze,
a unei băuturi miraculoaseT^prin— rnîrbsirea unei
flor i, sunt obişnuite în folclorul tuturor popoarelor,
mai ales în legende şi în basme 3 . Este aci evident o
contaminare a Proloevangheliei cu folclorul.

Al doilea ciclu de legende referitor la Crăciun
şi Crăciuneasa (pp. 28 — 72) înfăţişează o curioasă
contaminare a elementelor din evangheliile canonice
cu tradiţiile din Protoevanghelia lui lacob.

Scena naşterii Mîntuitorului se petrece, ca şi în
evangheliile canonice, într-un staul din Vitleem.
Stăpînul staulului se numea, după legenda populară,
Crăciun. Soţia lui era moaşe, dar Crăciun o oprise
« să-şi mai spurce mîinile » moşind. Cînd Maica Dom-
nului este apucată de muncile facerii, Crăciun nu
era acasă. Iosif, venind la Crăciuneasa şi cerîndu-i
sprijinul, moaşa nu se poate opri de a-i sari în aju-

1 Lidia Dragomanov, în Melusine, IV, 1888—89,
pp. 195—222.

2 S. Fi. Marian, Legendele Maicii Domnului, pp. 26—27.

3 Vezi şi articolul lui Arnold Van Gennep, Lucina sine
concubitu în Religions, moeurs et legendes III-eme ed., I,
1933, pp. 14-25.

91

tor. Bărbatul ei, care era un om rău la suflet, întor-
cîndu-se acasă şi aflînd din chiar gura soţiei sale cele
petrecute, de ciudă că i-a fost călcată porunca,
pune mîna pe o bardă şi retează femeii mîinile din
coate. Craciuneasa alergă plîngînd la Maica Dom-
nului. Aceasta o povăţuieşte să-şi aducă cum poate
mîinile din casă şi să le apropie de copil. îndată ce
Craciuneasa îşi apropie mîinile de copil, ca şi Salo-
meea din Protoevanghelie, şi Ie văzu încheindu-se la
loc, mai frumoase şi mai albe decît înainte.

Din ciclul acestor legende, tema Crăciun şi Cra-
ciuneasa a pătruns şi în colinde. E vorba de doi
drumari cari sunt: unul Maica Sfîntă, altul sfîntul
Iosif şi care, pe cînd « ziua cu noaptea se mestecau »
căutau sălaş, că « bătea vînt friguros şi aveau haine
de argint ».

Nimeresc la curţile lui Crăciun, care păstrează
în colind acelaşi caracter ursuz şi răutăcios ca şi
în Protoevanghelie:

« Bună seara moş Crăciun,
Auzit-am că eşti bun,
Dă-mi loc de sălăşuire,
Că vă nasc o mîntuire.
Moş Crăciun sus se scula
Şi din gur'aşa grăia:
Eu sălaş nu-ţi pot da;
Du-te'n grajdul cailor,
Ori în ieslea boilor 1 ».

Asemenea legende şi colinde se găsesc în multe
alte colecţii de folclor (vezi mai jos bibliografia).
Nu pot încheia însă fără a aminti aici poema publi-
cată de dl. I. Pillat, mai întîi în revista craioveană
Suflet românesc şi republicată apoi în volumul Bise-
rica de altă dată: povestea Maicii Domnului. Intemein-
du-se pe legendele din colecţia lui Marian, dl. I. Pillat
a izbutit, transpunînd acţiunea în mediul nostru
rustic, să evoce, în versuri dăltuite uneori pe factura
versului popular, cu imagini A r ii şi sugestive, unele

S. FI. Marian, Legendele Maicii Domnului, p. 67.

02

împrumutate de-a dreptul din colindele populare,
poezia patriarhală, plina de gingăşie şi naivitate, a
legendelor Maicii Domnului.

BIBLIOGRAFIE

Texte tipărite. Fragmente prezentate din Protoevan-
ghelie au fost intercalate în vieţile de sfinţi, începînd cu
Dosoftei, şi în toate Mineele în zilele de 8 septembrie (naşterea
Maicii Preciste). O versiune a Protoevangheliei e intercalată
în Vieţile sfinţilor pe luna septembrie, mănăstirea Neamţului,
1807, tradusă după izvoare slavoneşti de ierodiaconul Ştefan,
unul din ucenicii lui Paisie Velicicovski.

Manuscripte româneşti din Biblioteca Academiei Române:

nr. 2046, f. 1 — 7 v. înainte de Evanghelie (Protoevanghelie)
sau înainte de naşterea lui îs. H(ristos) şi a Fecioarei Măriei,
Maicii lui, cuvînt istoricesc al sfintului Iacov cel Mic, ruda
şi fratele Domnului Isus, apostolului din cei mari şi arhiereu
creştinesc întîiu al Ierusalimului, copiat în 1806, în mănăs-
tirea Cernica, de Daniil monahul (cf. p. 100, v.: iscălitura
lui în criptogramă).

Ediţii greceşti şi studii: Se cunosc peste 50 de msse.
greceşti împrăştiate în diferite biblioteci din Europa.
O ediţie critică întemeiată pe toate aceste texte nu s-a dat
pînă acum. S-au publicat însă: J. C. Thilo, Codex Apocryphus
Novi Testamenti, libris editis et manuscriptis, maxime galli-
canis, germanicis et italicis, I, Leipzig, 1832, pp. 159 — 273,
după un ms. din sec. al X-lea (Bibi. Nat. 1454) cu variante
după alte 7 msse. din Paris şi Roma (Vatican) ; G. Tischendorf,
Evangelia apocrypha, adhibitis plurimis codicibus graecis et
latinis maximam partern nune primum consultis atque inedi-
torum copia insignibus, Leipzig, 1852 (ediţia I-a. 1876, pp. 1 —
50, după 17 msse., dintre care cel mai vechi e din sec. al
IX-lea (Paris, Coisl. 152); M. Grenfell An Alexandrian erotic
fragment and other greek papyri, Oxford, 1896, pp. 13 — 19,
un fragment descoperit într-un pergament din sec. al Vl-Iea.

Text grecesc, cu traducere franceză, Charles Michel şi
P. Peeters, Evangiles Apocryphes, I, Paris, Picard, în colecţia
Textes et documents pour Vetude historique du christianisme
publies sous la direction de Hippolyte JHemmer et Paul Lejay.
Text grecesc cu traducere franceză: Emile Amann, Le Proto-
evangile de Jacques et ses remaniements latins, introduction,
textes et comentaire, Paris, Letouzey et Ane, 1910, în colecţia
Les apocryphes du Nouveau Testament publies sous la direc-
tion de I. Bousquet et E. Amann. Montague Rhodes James,
The Apocryphal New Testament being the Apocryphal Gospels,

93

Acts, Epistles, and Apocalypses, Oxford (s.d.): în prefaţă
data, august, 1923; Hennecke, Neutestamentlicke Apokryphen
in deutscher Vbersetzung und mit Einleitung. Tiibingen,
Leipzig, 1904.

Manuscripte greceşti inedite, se găsesc numeroase în
bibliotecile mănăstirilor din Orient. Pentru cele din Muntele
Athos vezi Spyr. P. Lambros, Catalogue of the Greek manu-
scripte on Mount Athos, Cambridge, I, 1905, nr. 95,5; 923,5;
1037,40; 1312,7; 1847,10; 2057,9; 3071,5; 5711,102; 6056,5;
6057,5; 6071,1. Cele mai vechi sînt nr. 2057,9, din sec. al
Xll-lea, păstrat în mănăstirea Esfigmenu şi 3071,5, din sec.
al XUI-lea, păstrat în mănăstirea Kutlumuş. Celelalte sînt
posterioare sec. al XV-lea.

Reflexe în literatura populară orală : la noi au fost aduna-
te de S. FI. Marian, Legendele Maicii Domnului, Studiu
folcloristic, ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1904,
pp. 1 — 73; pentru tipul Crăciun şi Crăciuneasa, în colindele
noastre, cf. bibliografia la Al. Rosetti, Colindele religioase
la români, în Analele Academiei Române, extras din raem.
secţ. lit., seria Ii-a, tom. XL (1920), p. 35. Legenda tăierii
mîinilor nu stă în legătură numai cu Minunile Maicii Dom-
nului, ci <şi> cu Protoevanghelia lui lacob. Legendele culese
de Marian au fost studiate în legătură cu prototipele apo-
crife de Şt. I. Ciobanu, PyMbwcKÎH jieeendbi o 6oeopoduu% extras
din SmHMpafaiHecKoe Odoap^me^ kh. XC — XCI 3 MocKBa, 1912.

EVANGHELIA LUI NICODIM

Evangheliile canonice — şi mai ales Matei, cap.
27 — ne povestesc că atunci cînd în faptul dimineţii,
preoţii şi bătrînii poporului au adus pe Isus legat,
înaintea lui Pontiu Pilat, procuratorul roman al
Palestinei, acesta, eercetîndu-1, a aflat nevinovăţia
lui şi a căutat să-1 scape. Văzînd însă că gloatele,
înteţite de preoţi, cer răstignirea Mîntuitorului, s-a
spălat pe mîini înaintea lor, zicînd: « Nevinovat sunt
eu de sîngele acestui drept. Voi veţi vedea. » Dar ca
să potolească furia norodului, i 1-a predat spre moarte.
Era firesc ca personalitatea lui Pilat, înfăţişată în
evangheliile canonice în această lumină, să mişte
imaginaţia populară şi să capete în literatura apo-
crifă un loc central.

84

încă din veacul al II-lea, sf. Justin, martirizat
în 165, în opera sa Apologia religiunei creştine (I, c.
35 şi 48) pomeneşte vorbind de patimile Mîntuito-
rului: actele lui Pilat (£x t<ov IIovtlou IIiXaTou
Yevo[xevcov axxwv). Istoricii literaturii creştine însă,
se îndoiesc dacă sf. Justin a auzit de existenţa
acestor acte sau numai le-a presupus. Ceva mai
tirziu, Tertulian (160 — -240), istorisind răstigni-
rea şi învierea Domnului, adaugă (în Apoi.) că despre
toate acestea Pilat a vestit pe Tiberiu. Nu ştim precis
la ce se referă Tertulian; sub formă de acte, de ra-
poarte scrise ale lui Pilat către împăratul Romei,
ni s-au păstrat însă mai multe apocrife.

Dintre acestea, cel mai important este Evanghe-
lia lui Nicodim, însoţită de cîteva acte ale lui Pilat.

In limba noastră, această evanghelie a circulat
într-o versiune contaminată la început cu un text
alcătuit din materiale luate din alte apocrife (Proto-
evanghelia, Evanghelia copilăriei, Viziunea sfintei
Brigitta), din Iosef Flavius (De antiquitate Judaeo-
rum) ş.a. privitoare la naşterea Mîntuitorului,
venirea magilor, fuga în Egipt (cu povestea celor
2 tîlhari, v. voi. I, p. 162), Ioan Botezătorul, domnia
lui Tiberiu, cîrmuirea lui Pilat. După această parte
introductivă, urmează o versiune a Evangheliei
apocrife a lui Nicodim, mărturisită de altfel şi într-o
notă a textului: «Iară un oarecare ce-1 chema Ni-
codim — carele au scris acestea — zisă cătră Pilat ».

După cum am arătat şi în expunerea subiectului,
textul românesc se deosebeşte de versiunile greceşti
şi latineşti publicate de Tischendorf ; e foarte probabil
că textul a avut la bază o versiune în limba polonă,
după cum de altfel se mărturiseşte într-un loc:
« In ce chip au scos Domnul pre cei drepţi din iad
si au sfarîmat puterea lui, întoarsă din cărţile leşeşti »
(f. 168 v.)

Dar această versiune polonă n-a intrat în limba
noastră printr-o traducere directă, ci printr-un inter-
mediar rusesc, după cum se poate vedea clar din
unele pasage ca acesta: «iar după socoteala noastră

95

rusească, în litere, cîte 4 ruble şi cîte 24 de altine
(rus. dATHHK = monedă mică) şi 4 denghine şi aşa
face 370 de litre : 1 585 de ruble ».

In Biblioteca Academiei Române se păstrează
manuscripte ale acestei versiuni (cf. mai jos biblio-
grafia). Cea mai veche a fost făcută în anul 1736
de ieromonahul Ilarion, în mănăstirea Bistriţa, o
altă copie a fost făcută la 1756 de popa Ghiriţă din
Graiova. Textul pare astfel a se integra în curentul
de traduceri de pe texte ruseşti, iniţiat de mitropoli-
tul Varlaam al Ţării Româneşti, care, încă din 1665
pe cînd era stareţ al mănăstirii Glavaciocul, a adus
din călătoria la Moscova modelele ruseşti. Faptul că
cea mai veche copie s-a făcut tot în aceeaşi mănăstire
Bistriţa, unde dascălul polon Alexandru traducea
în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea opera
lui Galeatovski, adusă din Rusia de Varlaam, mili-
tează pentru această ipoteză.

Intemeindu-se pe datele evangheliilor canonice, I
Evanghelia apocrifă a lui Nicodim pune în lumină
trei momente hotărîtoare din viaţa omenească şi <
divină a Mîntuitorului : peripeţiile judecăţii, răstig-
nirea pe cruce şi coborîrea în iad pentru mîntuirea'
sufletelor celor drepţi.

Evanghelia începe prin a povesti că, pe vremea
împăratului Tiberiu, s-a arătat un bărbat cu firea
şi chipul omenesc, « dar cu vederea mai presus de
om », săvîrşind fapte dumnezeieşti. Locuia înaintea
cetăţii Ierusalimului, în muntele Eleonului şi adunase
în jurul său 150 de ucenici, propovăduind cuvîntul
Domnului. Poporul, ascultînd predicile lui, avea cre-
dinţă că va mîntui neamurile evreieşti din robia
romanilor. Mai marii evreilor, temîndu-se ca acest
zvon să nu ajungă la urechile romanilor şi să aducă
pieirea lor şi a copiilor lor, îl pîrăsc lui Pilat. Acesta
trimite să-1 aducă şi, negăsind în sufletul lui nici un
gînd de răzvrătire împotriva puterii pămînteşti, îl
pune in libertate, mai ales că tămăduise de boală
pe soţia lui, Procla. Aflînd de aceasta, Ana, Caiafa
« Gamaleit » şi alţi fruntaşi ai evreilor, se duc din

<>tS

nou la Pilat şi-i cer să arunce pe Isus în temniţă,
fiindcă, deşi este « fiul unui meşter de lemn » se
numeşte pe sine « împărat şi fiul lui Dumnezeu »
şi « fiindcă le spurcă legea », tămaduind sîmbăta.
în aceste împrejurări, Iuda se oferi evreilor ca,
pentru 30 de arginţi, să-şi vîndă învăţătorul şi astfel
Mîntuitorul fu prins de evrei şi adus la curtea lui
Pilat. Guvernatorul roman trimese atunci un
« cursor » să aducă pe Isus în sala de judecată, dar
« cursorul », venind înaintea Mîntuitorului, luă eşarfa
de postav roşu din capul său şi a « tins-o pe pămînt »
zicind: «Doamne, calcă pe aceasta şi vino către
ighemonul, că te chiamă ». Evreii, văzînd actul de
evlavie al pristavului, încep să murmure împotriva
lui. întrebat de Pilat, « cursorul » mărturisi în faţa
arhiereilor evrei că, pe cînd a fost trimis de Pilat
la împărăteasa lui Alexandru, a văzut pe Isus intrînd
în Ierusalim, călare pe asin şi întîmpinat de norod şi
de copii, cu ramuri de finic în mîini şi cu strigăte de:
«Osana, fiul lui David!» Isus, intrînd în sala de jude-
cată, insignele de la steagurile romane (în textul
nostru « idolii »), pe care le ţineau în mînă slujitorii,
se înclinară dinaintea mîntuitorului. Evreii încep din
nou să murmure, învinuind pe cei ce ţineau steagurile
in mînă că au făcut aceasta dinadins. Pilat scoase pe
Isus afară şi ceru jidovilor să aleagă dintre ai lor
12 bărbaţi voinici şi de credinţă, care să ţină stea-
gurile, apoi porunci să fie adus din nou în sală
Mîntuitorul. Steagurile se înclinară şi de data aceasta,
cu toată dîrza împotrivire a noilor stegari.

Pilat fu atunci cuprins de spaimă, mai ales că
soţia lui îi trimisese vorba, în sfat « să nu facă nici
un rău acelui om drept, că mult a pătimit pentru el
in timpul nopţii ». Evreii încep din nou să cîrtească:
Isus este vrăjitor şi cu ajutorul lui Belzebut a trimis,
peste noapte dracii, să muncească pe soţia lui Pilat.
Zadarnic se străduieşte Pilat să scape pe Mîntuitor
din ghiarele evreilor. Aceştia învinovăţesc pe Isus
că este născut din flori, că la naşterea lui au fost
ucişi copiii din « Vicleim*» şi că tatăl său, Iosif, şi

97

mama sa, Măria, au fugit în «Eghipet », pentru că « nu
aveau ochi întru oamenii de ruşine». Pilat cheamă
aparte pe ucenicii lui Isus. Aceştia spulberă calom-
niile, destăinuind lui Pilat invidia arhiereilor împo-
triva lui Isus, pentru că săvîrşeşte minuni şi pentru
că vindecă pe cei bolnavi numai cu cuvîntul. iară
să ţie in seamă ziua sîmbetei. Chemîndu-1 apoi si
pe Isus, Pilat se încredinţează că împărăţia de care
el vorbeşte nu este aci pe pămînt, ci în cer, şi că
prin urmare el nu poate fi socotit ca un răzvrătit
împotriva legii romane. Ieşind din pretoriu, înaintea
norodului adunat, Pilat glăsuieşte că el nu găseşte
nici o vină lui Isus. Gloatele, aţîţate de arhierei.
încep să murmure, cerînd ca Isus' să fie răstignit
pe cruce.

Atunci, se ridică Nicodim « carele — adaugă tex-
tul nostru — au scris acestea » încercînd să îmblin-
zeaseă furia arhiereilor şi a gloatelor. în sprijinul
lui vin: paraliticul, orbul, leprosul, Bersavia (Vero-
nica), cari mărturisesc minunile pe care Mîntuitorul
le săvîrşise cu vindecarea lor. Zadarnic sunt însă
toate. Gloatele întărîtate cer necontenit răstignirea
lui Hristos, pentru că se numeşte pe sine « fiul lui
Dumnezeu şi împărat ».

Văzînd că nu mai poate rezista furiei gloatelor,
Pilat ceru să i se aducă apă şi, spăiindu-se pe miini
«împotriva soarelui)) mărturisi: «Nevinovat sunt
de sîngele dreptului acestuia ! »

Evanghelia lui Nicodim — în versiunea româ-
nească—povesteşte apoi după evangheliile canonice:
conducerea Mîntuitorului la locul de osîndă. purtarea
crucii de către Simion şi răstignirea Domnului.
cu minunile arătate la moartea lui. Se insistă încă,
cu detalii noi, asupra unora dintre minuni: asupra
ruperii catapetezmei de la Templu şi asupra întune-
căm Soarelui. « Soarele — spune textul nostru

era plin de sînge, cît s-a făcut întuneric mare, de se
vedeau şi stelele întru amiază... şi noapte peste
tot. . . şi luna întinsă în sînge şi toată lumea se clătea
de groaznic cutremur ».

98

Cind se povesteşte episodul sutaşului care a
împuns cu suliţa în coastă pe Mîntuitor, textul
adaogă: « şi îndată a ieşit sînge şi s-au botezat Adam
cu sîngele lui Hs. ce au curs pe căpăţîna lui, care
zăcea acolo ».

Scena coboririi de pe cruce a Domnului şi jalea
Măriei are accente impresionante. O dezvoltare mai
întinsă, cu elemente dramatice, are însă ultima parte
a evangheliei apocrife, privitoare la coborîrea Mîn-
tuitorului în iad. In cele mai multe versiuni scena
aceasta este povestită de doi tineri, Carinus şi Leu-
cius, fiii lui Simeon, cari muriseră mai demult şi la
înmormîntarea cărora fuseseră de faţă înşişi Ana şi
Caiafa. Aceştia, cu întreg sinedriul, erau in mare
zarvă. losif din Arimathea, pe care ei îl încinseseră
într-o temniţă fără fereastră, unde pecetluiseră por-
ţile, dispăruse fără urme, deşi peceţile rămăseseră
neatinse. Fusese găsit apoi în Arimathea şi, adus in
sinedriu, mărturisise că a fost ridicat din temniţă
de Isus, care 1-a dus în Arimathea. In acelaşi timp,
trei oameni mărturiseau, cu jurămînt, că au văzut
pe Mîntuitor pe Muntele Măslinilor, îndemnînd pe
apostoli să meargă în lume ca sa vestească popoare-
lor evanghelia. Fiii lui Simeon, Carinus şi Leucius,
care fuseseră înmormîntaţi sub ochii lor, se aflau în
Arimathea, petrecîndu-şi vremea în rugăciuni. Aduşi
în Ierusalim şi întrebaţi cum de se găsesc în viaţă, ei
cer <t hîrtie şi cerneală» ca să scrie cele ce au văzut
şi au auzit. în textul nostru însă, epidosul scoborîrii
lui Isus în iad nu este înfăţişat ca o poveste deose-
bită a fraţilor Carinus şi Leucius, ci ca o continuare
organică a textului precedent. în textul românesc
se spune doar că: « Atuncea s-au sculat cei doi feciori
Carion şi Luehion al lui Simion, primitorii lui Dum-
nezeu, şi au spus multor oameni ce au făcut Hristos
în iad ». în felul acesta ni se povesteşte că puterile
iadului erau în mare turburare, cînd deodată se
auzi la poarta infernului, de trei ori, un glas puter-
nic, ca un tunet: «Luaţi domni, porţile voastre,:
să ia poarta cea de veci şi să intre împăratul slavei ».

99

David şi Isaia recunosc ca acesta este Mîntuitorul
pe care ei îl preziseseră; Satana şi ai săi sunt cu-
prinşi de groază şi se străduiesc să ferece porţile. Dar
Işus, însoţit de îngeri, sfărîmă încuietorile iadului
şi luminează întunerecul cel de veci. Atunci, cad
dintr-o dată « obezile » care ţineau pe sfinţi încătu-
şaţi, iar Mîntuitorul apucă pe Satana «de grumaz »
şi/întorcîndu-i mîinile înapoi, îl leagă cu lanţurile
şi-1 aruncă în adîncimile iadului, în locul cel veşnic,
unde va rămîne pîna în ziua judecăţii din urmă.
Apoi, Mîntuitorul, întinzînd mîna lui Adam, îl scoate
din infern împreună cu toţi sfinţii pe care-i duce, în
cîntece de slavă, în rai.

In versiunea noastră, Evanghelia lui Nicodim se
încheie cu povestea morţii lui Pilat, a lui Ana şi a
Caiafei. După răstignirea lui Hristos, Măria Magda-
lena s-a dus la Roma, unde s-a plîns lui Tiberiu de
cele întîmplate. Pilat a fost decapitat, după cum
vom vedea mai jos. Ana a fost ucis in chinuri grele.
Caiafa fusese închis într-o temniţă. într-o pustie, şi
apoi săgetat. împăratul Tiberiu, aflîndu-se la vînă-
toare prin părţile locului, nemeri din întimplare prin
dreptul închisorii lui Caiafa, luîndu-se pe urmele
unui cerb. Caiafa tocmai scosese capul pe fereastră,
cînd Tiberiu slobozise arcul. Săgeata a pătruns în
capul lui Caiafa.

Evanghelia lui Nicodim a influenţat şi ea litur-
ghia ortodoxă, căreia i-a împrumutat idei şi imagini.
De aceea nu trebuie să ne surprindă faptul că, în
decorarea vechilor noastre biserici, găsim şi scena
coborîrii Mîntuitorului la iad, zugrăvită după reco-
mandarea Erminiilor astfel:

« cea la iad pogorîre a lui Hristos: iadul ca o peşteră întu-
necoasă, dedesubtul dealurilor; şi îngeri purtînd veşminte
luminoase, îl leagă pe Veelzevuhu cu lanţuri, pre domnul
întunearecului şi pre dracii, pre alţii bătîndu-i, pre alţii cu
suliţe gonindu-i... şi multe lacăte sparte şi porţile iadului
desradăcinate şi Hristos călcînd pre iale, cu dreapta îl ţine
pre Adam şi cu stînga pre Eva, şi de-a-dreapta lui stînd
Mergătorul înainte... şi David aproape lîngă dînsul, şi alţi
drepţi şi împăraţi cu cununi şi cu coroane; iară de-a-stînga

100

Iona, Isaia, Ieremia, prorocii şi dreptul Ayel... şi împre-
jurul lui nemărginită lumină şi mulţi îngeri»
— adică toate detaliile scenei din Evanghelia lui Nico-
dim 1 Scena se găseşte foarte adeseori reprodusa m
gravurile vechilor cărţi bisericeşti 3 , zugrăvită in
icoane, imprimată în galvanoplastie pe scoarţele
vechilor evanghelii (a se vedea un exemplu din
epoca lui Matei Basarab în planşa a V-a, de la
sfirsitul volumului). .

'Evanghelia lui Nicodim, > direct sau indirect, a
lăsat urme şi în tradiţiile populare.

« Si după asta - spune o tradiţie culeasă în Moldova -
s-a născut Domnul Hristos, din Preacurata Fecioara Mana
care a trebuit să sfărîme porţile iadului şi sa scoată de acolo
ne toţi păcătoşii agonisiţi de cel necurat»'.
P «Apoi s-a dus Domnul Hristos de a sfarîmat lacătele
iadului, ca să deie drumul sufletelor ce se chinuiau » .

Ecoul acestui episod s-a prelungit mai departe
pînă în cântecele de stea:

I Deci dînd după cruce jos P'Adam din iad ridicînd

Pre Domnul nostru Hristos Şi pre toţi cu el scoţind

Cu giulgiul cu zmirnă uns Din munca l-a if&vit

în mormînt nou fu pus în raiu l-a sălăşluit

S'au înviat ca un sfint Unde mai intn era

Ă treia zi din mormînt Iarăşi a se bucura. »

JA.' Panii, Cîntece de stea, pp. 30-31, cîntarea 19.)

şi în colinde populare, ca de pildă următorul speci-
men din Maramureş:

«Vine şi. Domnul Dumnezeu (e vorba de Hristos)

Cu o ceată îngerească

Pre diavoli să biruiască. »

1 Cf. Vasile Grecu, Cărţi de pictură bisericească bizantină,

PP "-2 cFloanBianusiNervaHodoş, Bibliografia româneas-
că veche, I, p. 36: Tr'iod. - Penticostarul slavonesc din 1550;
(de fapt 1558, cf. A. Filimon m Dacorom., V, 192;-2S,
r> 601), p. 455: Apostolul din 1704.

1 3 Revista Ion Creangă, voi. X (1917), p. 70. .

* Elena Niculiţă Yoronca, Datinele şi credinţele poporului
român, p. 325.

101

Tit. Bud, Poezii populare din Maramureş, p. 71; note
şi bibi. la art. Cîntece de stea.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Ms. nr. 4674 din Biblioteca Academiei
Române, copiat de popa Chiriţă din Craiova la anul 1756-
nr. 2355, f. 177 şi urm.; nr. 185 din 1736, copiat de iero-
monahul Ilarion din m-rea Bistriţa. Fond Gaster: nr. 89
sfirşitul sec. al XVII-lea sau începutul celui de al XVIII-Iea
muntean, şi <nr.> 172, moldovenesc, jumătatea secolului al
XVIII-lea. Gf. şi notele date de M. Gaster în Grober, Grund-
riss der romanischen Philologie, 1901, voi. II, 3, pp. 399—400.

Texte greceşti: Constantinus de Tischendorf. Evanghelia
apocrypha adhibitis plurimis codicibus, graecis et latinis. . .
editio altera (a Ii-a), Lipsiae, 1876, p. 210. Acta Pilati:
recenzmnea grecească A, pp. 210—286; recenziunea gre-
cească B, p. 286-322; partea a doua din Evanghelia lui
Nicodim sau scoborîrea lui Hrislos in iad (Descensus Christi
ad Inferos), pp. 323—332; versiunea latină Gesta Pilati,
pp. 333—388; versiunea latină A (Descensus Christi ad
Inferos), pp. 389 — 416; versiunea latină B (Descensus
Christi ad Inferos), pp. 417 — 432; Epistolia lui Pontius
Pilatus către împăratul Tiberius, versiune latină, pp. 433 —
434; Scrisoarea lui Pilat către August cezarul, in două versiuni
greceşti, pp. 434—449; Paradosis Pilati, versiune grecească,
pp. 449-455; Mors Pilati, versiune latină, pp. 456 — 458;
o nouă versiune greacă: G. F. Abboth, The report and death
of Pilate, în The Journal of Theol. Studies, V, 1903, pp.. 83 —
86. Despre o altă versiune grecească: K. Lakc, Texts from
Mounth Athos, în Studia biblica et ecclesiastica, V, 2, Oxford
pp. 152-165.

Versiuni slave: Dr. Ivan Franko, Codex apocryphus
e manuscriptis ukraino-russicis, în Monumenta linguae neenon
litterarum ukraino-russiearum, edita Lvov, II, 1899, p. 353 si
urm.; Dancic în Starine, IV, 1872, p. 138; M. Speransk'i,
Cme. aioKpu$unecKin eeamejiin, Moscova, 1895, pp. 10, 55,
91, 134.

Studii : R. A. Lipsius, Die Pilatusakten kritisch unter-
sucht, ediţia II, Kiel, 1886; E. Dobschiitz, Der Prozess Jezu
nach den « Acta Pilati » în Zeitschrift f. die neutestamentliche
Wissensch., 1902, pp. 89 — 114; Th. Mommsen, Die Pilatus-
akten, ibid., pp. 198 — 205.

La noi: dr. M. Gaster, în Grundriss der romanischen
Philologie, II Bând, 3, Abteilung, Strassburg, 1901, p. 402,
arătînd că versiunea românească se deosebeşte mult de ver-
siunile greceşti, publicate de Tischendorf.

POVESTEA LUI AFRODIŢIAN

In strînsă legătură cu materia Protoewngheliei
lai lacob stă şi legenda lui Afrodiţian, păstrată în
citeva manuscripte din Biblioteca Academiei Româ-
ne, semnalată numai de Gaster în Grober, Grundriss
der romanischen Philologie (ed. II, 18). Legenda este
cunoscută si din versiuni slave şi greceşti. Pornind
de la datele Evangheliei lui Matei (II, 1—13) privi-
toare la adorarea magilor — date intrate şi în evan-
gheliile apocrife — legenda noastră năzuieşte să pună
în lumină împrejurările în care cei trei magi au
plecat din Persia şi, luîndu-se după stea, au poposit
în Bethleem, pentru a se închina Mîntuitorului şi
a-i aduce daruri.

In manuscriptele româneşti textul poartă urmă-
torul titlu: Povestea lui Afrodiţian Persul, scrisă de
Filip prezviterul, singhelul marelui loan Zlataust,
pentru naştire lui H(risto)s; şi pentru sieaoa şi
pentru închinăciune vîlhovnicilor de Persida. Singhe-
lul sfintului loan Hrisostomul a fost insă, după cum
se ştie, Produs, care mai tîrziu a ajuns patriarh al
Constantinopolului (434—447). Dar legenda lui Afro-
diţian Persul {'AypoSiaioivoq sau 'AcppoSmavo; Iîspo*$
este amintită de scriitori din secolul al X-lea
(Ipolit Tebanul) si al XH-lea (Epifanie Călugărul).
De altă parte ea se găseşte pomenită în To/iKoaan
najien (Pălea interpretată) tradusă în slavă din
secolul al X-lea, după un original grecesc alcătuit
in secolul al VIII — IX-lea. Textul grecesc al
legendei lui Afrodiţian a fost publicat de A. Yassiliev,
în Anecdota greco-btjzantina (I, pp. 73 — 125). In
versiunea românească este omisă partea de la
început în care se vorbeşte de Afrodiţian (p.73 — 83
din textul publicat de Vasiliev). Textul românesc
începe de la 'Ex Hsp^nSo;; eyv«ct6-/) ktc' a?/r,c 6

Xp'.CTOţ.

Subiectul, aşa cum îl avem in versiunea româ-
nească, este următorul:

103

Vestea despre naşterea Mintuitorului s-a aflat
mai ÎTitîi în Persida, în templul Irii, zidit de marele
« Kir sau Ţirus », în «curţile cele înalte» împără-
teşti, împăratul, intrînd după obicei în templu
« sa-şi dezlege visurile » fu întîmpinat de marele
preot Propie ? care-1 înştiinţa ca toată noaptea idolii.
pînă atunci nemişcaţi, au petrecut jucînd si slăvind
pe Fecioara Măria, care va naşte pe Mîntuitorul
lumii. Abia sfîrşi cuvîntul « popa Propie » şi păsările
de aur şi de argint ale templului începură să ciri-
pească, iar idolii să cînte din alăute. împăratul,
cuprins de spaimă, vrea să fugă; preotul îl opreşte.
Acoperămîntul de sus al templului se descoperă şi
atunci o stea mare de aur îşi coboară lumina deasupra
fîntînii vieţii, grăind: « Stăpînă fintînă, marele Soare
m-a trimis... să-ţi slujesc ţie celei către naş-
tere neîntinate... ». La acest glas divin, toţi idolii
cad la pămint, afară de stîlpul fîntînii, împodobit
cu cunună împărătească de pietre nestemate.

împăratul, uimit de aceste minuni, « chemă pe
toţi maeştrii şi deslegătorii semnelor cîţi erau sub
împărăţia lui ». Aceştia, sosind la curtea împără-
tească, tălmăciră semnele dumnezeieşti astfel: idolii
au căzut, fiindcă puterea lor a încetat; fintîna este
Fecioara Măria din Iudeea ; Fiul ei, născut din
Tatăl cel fără de început, s-a coborît pe pămînt ca
să mintuiască lumea. împăratul, îndemnat de vîlhov-
nicii săi, trimite magii cu daruri; pe Elemeleh.
« ce se tălcuieşte sireneşte a lui Dumnezeu bună
ivire şi împărăţia», îl trimite cu aur; pe Elisur,
« ce să tălcuieşte sireneşte Dumnezeu spăsenie şi
lăcuinţă », îl trimite cu tămâie şi pe Eliav, « Dum-
nezeul meu, tatăl meu », cu smirnă. Magii pornesc
cu darurile, călări, şi, călăuziţi de stea, ajung la
Ierusalim. Aci Irod, mîniat, încearcă zadarnic să-i
abatâfdin calea lor. Magii ajung la Bethleem şi se
închină^Mîntuitorului şi Maicii lui apoi, pe « o scîn-
dură de aur », scriu împăratului lor cele întîmplate
si aflate.

104

BIBLIOGRAFIE

Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Romane:

Nr 34 f 63-69; Poveste lui Afrodiţian Persul scrise de* Uip

prîzviterul, singhelul marelui loan Zlataust, pentru naştire

idH(risto)s ? ipentrusteaoaşipentruînchmae^^

de Persida; blagoslovi otce; sec. al XVIll-lea, copiat ae

Toader Jora la 1756.

Teste slave: I. R. Porfiriev, AnoKpufiunecKix cuaaanin o eem~
xosaehmuuxs Jiuuaxz u cofoiminxi» Şt. Petersburg, 1897, pp.
83-89- dr. Ivan Franko, Codex apocryphus e manuscriphs
ukraino-russicis collectus în Monumenta hnguae neenon Ut-
terarum ukraino (Jiuthenicarum) russicarum a collegio ar-
chaeographico Societatis Scientiarum Sevcenkianae, edita JUVOV,
II 1899 p 3-11; Novakovic, Stannc, Zagreb, X, p. 74 -
80'- 1 Porfiriev, AnoKpufomecKtn exasanin o HoeoaaetyrmuxT» jiunax-»
u codbimiHxt, Petersburg, 1899, p.149 - 156.

Texte «Tccesti: A. Vasiliev, Anecdota graeco-byzantina r
Mbstmae, 1893, pp. 73-125, două versiuni: una după un
eodiS din sec.' al Xl-lea, din Moscova, alta după un codxee
din sec. XIV- XV din Vat.-Palat. (nr. 364).

Pentru msse. din Muntele Athos cf. Spyr. P. Lambros,
Catalogue ofthe greek manuscripts on Mount Athos, Cambridge
1895, voi. I, p. 203, nr. 2406, I: Hept '^ T^o^vov """P* 1 *
sec al XVi-lea; ibid, II, p.,316, nr. 569_7, 23, sec. X\II -
XIX: Ăvfariaic tou oo<poo 'A^ppoSiTtavou.

DISPUTA LUI ISUS CU SATANA

O altă legendă, necerectată pînă acum la noi, dar
înrudită cu Lupta arhanghelului Mihail cu Satanail r
de care ne-am ocupat mai sus, se păstrează în codi-
cele nr. 130 din Biblioteca Academiei Române, 1. &5-
Manuscriptul, un in folio mic, de provenienţă arde-
leana — a i'ost dăruit Academiei de V. Mangra în
1895 __ s i datează din veacul al XVIIMea. Legenda,
care este o copie de pe un text mai vechi, poarta
titlul: învăţături cin(d) s-au pricinuiţii Satana cu
Dumnezeu. : f

Punctul de plecare al acestei legende apocrile
este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap. 4,
versetele î — 12), care povesteşte că. după ce Isus a

105

primit botezul, s-a dus în pustie, unde a postit 40
de zile si 40 de nopţi, pînă ce a flămînzit. Atunci i-a
ieşit înainte Satana, care încearcă să-1 ispitească,
îndemnindu-1 să poruncească pietrelor să se prefacă
in pîine. în cele din urmă, îl duce pe coama unui
munte şi arătindu-i de acolo toate împărăţiile lumii
şi toată strălucirea lor, i-a spus: «Acestea toate ţi
le voi da ţie, dacă te închini mie » ispită pe care
Mintuitorul a respins-o: «Mergi Satano, căci scris este:
Domnului şi Dumnezeului tău să te închini şi lui
singur să-i slujeşti ».

Legenda apocrifă aşază acţiunea în grădina Măsli-
nilor (Eleonului), unde Mintuitorul petrecuse 40 de
zile şi 40 de nopţi în post şi rugăciune. Ca şi in textul
Evangheliei canonice, diavolul se iveşte atunci înain-
tea iui Isus şi, după ce-1 întreabă cine este şi pentru
ce a venit în lume, simţind sfîrşitul împărăţiei lui,
ii cere Mintuitorul ui sa se urce la scaunul Tatălui
său, căci cerul este al lui Dumnezeu, pe cind pamîn-
tul este în stăpînirea sa. Văzînd Insă hotărirea nestră-
mutată a lui Isus de a mîntui lumea, Satana se re-
trage pe un munte învecinat, îşi adună toţi dracii
săi şi se pregăteşte de luptă. Pămintul începe să se
cutremure, ucenicii se înspăimîntă, dar Mintuitorul
se roagă lui Dumnezeu şi îndată un nor se lasă ca
un fulger deasupra Satanei. îngerii prind pe duhul
răzvrătirii, îl leagă şi-1 spînzură de toarta cerului
cu capul in jos, în timp ce toţi ceilalţi diavoli se
împrăştie, ascunzindu-se prin toate văgăunile pămîn-
tului. Satana se preface atunci că recunoaşte slăbi-
ciunea lui şi se roagă de Isus să-1 ierte, făgăduind că
va îndemna omenirea să asculte de cuvîntul Dom-
nului. Isus îl iartă, dar diavolul, ajuns pe păraînt,
începe din nou discuţia, ameninţind că el va intra in
inima Caiafei şi va aduce pieirea Mîntuitorului.
Isus, care ştia toate cele ce se vor intimpla, îi răs-
punde că el va învia din morţi, că se va scobori în
iad pentru a mintui pe cei drepţi şi ea, la judecata
din urmă, va prăbuşi pe Satana şi pe toţi ai lui in
focurile cele veşnice.

106

Cum se vede din expunerea de mai sus, tema
acestei legende este lupta dintre cele doua puteri
antagoniste: Dumnezeu şi Satana, lupta care se
încheie cu înfringerea duhului celui râu. Prin acest
caracter, legenda se apropie de concepţia dualista
a manicheilor şi a bogomililor, dar în acelaşi timp ea
are conexiune cu Sfînta Scriptură, cu Evanghelia
apocrifa a lui Nicodim şi cuprinde, după cum a arătat
prof. Iordan Ivanov, şi idei contrare credinţe or
bogomilice, ca de ex.: Dumnezeu este creatorul lui
Vdam pe eînd bogomilii susţineau ca Adam a lost
^reat de Satanail şi că Dumnezeu i-a dat numai
sufletul. în literaturile slave, legenda este cunoscuta
în mai multe versiuni cuprinse in codice, păstrate in
bibliotecile din Belgrad, Sofia, Petrograd, Viena şi
Pra<*a Versiunile cele mai vechi se găsesc intr-un
codice bulgăresc din secolul al XlV-lea, păstrat m
Biblioteca din Viena, şi într-altul, tot bulgăresc.
din veacul al XVI-lea, păstrat în Biblioteca Naţio-
nală din Sofia.

în literaturile slave, legenda a pătruns din Bizanţ,
unde a circulat cu titlul: A6 T oţ xw Kupiou vuuov
Mwtou XpitfToO attpl T% &vtiXoyU? tou o^oXou
(Cuvlntul Domnului nostru, Isus Hnstos despre îm-
potrivirea diavolului). Două versiuni greceşti, una
din veacul al XIMea şi alta din al XlII-lea au
fost publicate de A. Vassiliev în colecţia sa de Anec-
dotă graeco-byzantina (p. 4 şi urm.).

în literatura noastră, textul a pătruns, cred, din
literaturile slave sud-dunărene, deşi din manuscrip-
tul pe care-1 avem nu se pot^ scoate dovezi prea
concludente in această privinţă.

BIBLIOGRAFIE

Manuscripte româneşti: nr. 130 din Biblioteca Academiei
Române, dăruit de V. Mangra, scrisoare urîta, f. 93
v — y? învăţături cind s'au pricim Satana cu Dumnezeu
şi cîndws posti fiu lui Dumnezâu in 40 de zile ?i în 40 de

107

nopţi, după ace să sui in măgura Eleonului (Cf. I. Bianu,
Catalogul manuscriptelor româneşti, I, Bucureşti, 1907, p. 294).

Manuscripte slave: Prof. I. Ivanov, Eozomumru khuzu
u jiezendu, Sofia, 1925, pp. 248 — 257, după versiunea
bulgărească din sec. al XlV-lea păstrată în Biblioteca
din Viena (nr. 137) şi după versiunea bulgărească din
sec. al XVI-lea, păstrată în Biblioteca Naţională din Sofia
(nr. 433); J. Polivka, Starine, XXII, pp. 227 — 331, sbornic
redacţie sîrbească din sec. al XV-lea (în Bibi. Muzeului
Naţional din Fraga); St. Novakovic, Starine, XVI, pp. 86—
89, după un sbornic din sec. al XVI-lea, redacţie sîrbească,
in Bibi. Naţională Bulgară din Sofia (nr. 273); Tihonravov,
rîaMmnuuKU ompenemiou pyccKou jiumepamypu, II, pp. 282 —
285, după un sbornic redacţie rusească din 1602, în Biblio-
teca Publică din Petrograd şi un altul din sec. al XVIII-lea,
lot redacţie rusească — vezi I. Ivanov, op. cit., pp. 248—
249; dr. Ivan Franko, Codex apocryphus în Monumenta
Unguae necnon litterarum ukraino- russicarum, Soc. Sevcen-
kiana, voi. II, pp. 196—203.

Texte greceşti: A. Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina t
pars prior, Moscova, 1893, 2 versiuni: pp. 4 — 8 şi 8 — 10 T
după codicele din Viena (liist. 67), sec. al XlII-lea.

Studii: introducerile in textele amintite mai sus; cf.
cu deosebire prof. I. Ivanov, op. cit., pp. 253—257.

SEXJTVŢA LUI MLAT

-

Este un apocrif relativ modern, poate de aceea
nu şi-a găsit loc in culegerile de scrieri apocrife edi-
tate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar in titlu
se spune că a fost descoperită — în unele versiuni —
ia 1400, în altele, în 1580.

Gaster n-o cunoaşte în literatura românească
decit din textul modern, tipărit la un loc cu Minunile
sfintului Sisoe. Asupra originalului, el face urmă-
toarea presupunere: « In literatura română pretinde
acel apocrif să fi fost tradus din greceşte. Prototipul
grecesc se pare a fi fost textul publicat de Steph.
Leucadios (Siîogi, Athena, I, 1S38, p. 3) ».

Textul românesc circula însă cu mult înainte in
copii manuscripte. în Biblioteca Academiei Române
se găsesc mai multe asemenea msse., dintre care unul,

îos

nr. 4700, de pe la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.
are chiar originalul grecesc în paralelă, precum ur-
mează (f. 45 r.):

<i ISoi to /.x-a. TOU ScoT'?ipoţ
Tjtuov exSoOev <]}-/}(pia{LX [3ps-
6ev sv -6/vSi -fi x.aXou^EVT]
'Ay.u/Jicţ, ev twi otS^pto

/.tp6JT£c;l' EV O) f,V ETEpOV

x'.flcoTiov ex. Oaupt-aa-rou [J.<xp-
[itk p ou, lyyi tyy-zy.Xzi(J\ihr^

ţjLsyrjv sfJpawrrl ev [xs^fipavfl

^Ttţ fi.£Ta>CO[i.l.o0sTcTK EV Tfl

^aot/iSt -rtov ^6>.scov x-gctă t6
v acp7r' (1580) eto; fazb XpLarou,
iztxrpKxpyzbovzoţ tote sv aUTŢ)
'IepEjxtou, TTOU ^ u.£TacppKa07]
zllrpia-i, zyzi Se oiItco^ : »

<( Iată hotărirea cea dată
asupra Mîntuitorului nostru,
care in oraşul Achilliei s'au
aflat într-un sicriu de fier,
întru carele era un alt sicriu
de minunată marmoră, avînd
înlăuntru încuiată hotărirea
această scrisă evreieşte pe
membrană, care adueîndu-să
în împărăteasa oraşelor, adică
la Tarigrad, la anul 1580 de
la Hs. fiind atuncea patriarh
întru dînsa Ieremia, s'au
tălmăcit elineaşte şi iaste,
întru acest feliu. »

Arhetipuri greceşti din sec. al XVII-lea — poate
primele, fiindcă după cum s-a spus mai sus, proto-
tipul nu pare mai vechi de secolul al XVI-lea — s-au
găsit de Lambros în bibliotecile Muntelui Athos
(vezi mai jos bibliografia). O copie de pe acestea va
fi fost adusă de călugării greci sau poate chiar de
călugării români de la Muntele Athos, în mănăstirile
noastre şi tradusă probabil în secolul al XVIII-lea.

Sentinţa începe, fireşte, cu data:

« La al saptesprezecelea an a lui Tiberie, Ţesariului, împăra-
tului romanilor... în a douăzeci şi una olimpiadă... pe
vremea eparhiilor norodului romanilor a lui Lukie Pizoniul
şi a lui Marcu Pisoniu. . . cînd ocîrmuia cetatea Ierusalimului
prea puternicul ighemon Pilat...»

Urmează apoi sentinţa:
« Eu Pontie Pilat, ighcmonul, cu puterea împărăţiei roma-
nilor, în domnescul divan, judec şi hotărăsc la moarte pre
Isus, ce să zice de mulţime Hristos Nazarineanul, de patrie
Galilean. . . »

Motivele condamnării:

« pentru că s'au adunat cu mare număr de bogaţi şi de săraci
şi nu au încetat de a pricinui turburări întru toată Iudeea,
făcîndu-să pre sineşi fiul lui Dumnezeu şi împărat al lui
Israil, avînd încă îndrăsneala de a intra cu stîlpări. . . ca un
Domn, în Ierusalim, în sfînta biserică.»

109

Orînduicşte apoi ca sutaşul Corint Cornişe să
conducă pe Mintuitorul « între doi tîlhari ucigaşi,
legat, bătut, cu porfiră îmbrăcat, cu cunună de
spini încununat », cu crucea pe umăr, « la muntele
ce să numeşte Kalvarion ». Se adaugă apoi inscripţia
ce trebuia pusă în trei limbi: «elineşte, româneşte
şi evreieşte » şi se încheie, în sfîrşit, cu semnătura
lui Pilat şi a « boierilor săi ». în ms. 4700, textul
grecesc şi cel românesc sunt însoţite de o serie de
note, dintre care una interesantă, la numele « Kalva-
rion ». Ni se spune anume că muntele se mai numea
şi « locul căpăţînii », pentru că se găseau acolo tot-
deauna împrăştiate căpăţînile făcătorilor de rele
decapitaţi. Dar alături de această explicare, apare
alta mai interesantă pentru noi — fiindcă stă in
legătură cu folclorul şi arta religioasă — a mona-
hului Epifanie : « Dedesubt la Golgotha este biserică
mică a lui Adam şi întru dinsa era căpăţîna lui supt
dărîmătura Golgothei, deci dintru aceasta s-a numit
locul căpăţînei ». Această notă este o reminiscenţă
despre legenda lejnniilui crucii şi capul lui Adam,
legendă de care ne-am ocupat (cf. şi voi. I, p. 155)
şi care ne luminează unul din motivele cele mai
răspîndite in iconografia noastră religioasă: capul
lui Adam zugrăvit aproape totdeauna sub crucea
pe care a fost răstignit Mintuitorul, pentru ca sîn-
gele Domnului, revărsîndu-se peste capul primului
om, să-1 ispăşească de păcatul primitiv.

BIBLIOGRAFIE

Tipărituri româneşti: pahar. A. Geanoglu-Lesviodacs,
Antichităţi despre crucea Domnului nostru Isus Hristos,
Bucureşti, 1857, pp. 30—34. Despre versiunea publicată la
un loc cu Minunile sf. Sisoe, cf. voi. I, p. 195.

Versiuni româneşti inedite în Biblioteea Academiei
Române: nr. 4700, f. 45, sfîrşitul sec. al XVIII-lea cu
originalul grecesc în paralelă, cu titlul : Iată hotărîrea cea
dată asupra Mîntuitorului nostru care în oraşul Achiliei
s-au aflat; nr. 1568, Pentru hotărîrea lui Pilat asupra

110

Mîntuitorului Hristos ce s-au găsit într-aeeşti ani şi cele
ce era scrise, copiată de Toader Pacătosu; nr. 2355, f. 214 —
21-5 v.; Fond Gaster: 89, Epistola lui Pilat — 1725.

Manuscripte greceşti inedite în Biblioteea Academiei
Komâne: G. Litzica, Academia Română, Catalogul manu-
scriptelor greceşti; nr. 601 (214), nr. 9, p. 286, sec. al
XV — XVI-lea; ' nr. 22 (116), p. 397; nr. 668, sec. ai
XVIII-lea. Nemenţionată versiunea grecească din ms. 4700,
sec. al XVIII-lea, cu traducerea românească în paralelă
(ins. se află în depozitul Academiei, la secţiunea manu-
scriptelor româneşti).

Din Muntele Athos: Spyr. P. Lambros, Catalogue of the
greek Manuscripts on Mount Athos, sec. al XVII-lea, nr. 3290,
5 (1623); nr. 4806,5; nr. 4884,16; nr. 3764,25; sec. al
XVIII-lea; nr. 335,11; nr. 4314,3.

Studii: Dr. ML Gaster, Literatura populară română,
j». 354 — 355; acelaşi în Grober, Grundriss der romanischen
mitologie, IT, 3, pp. 402-403.

CONDAMNAREA IOT PILAT

Mai veche decît apocriful precedent este scri-
soarea lui Pilat către Tiberiu (sau Claudiu), Cesarul
Homei, care ni s-a păstrat sau încorporată în versiu-
nea latină a Evanghelici lui Nicodim, sau adăugată
la sfîrşit, în versiunea grecească, sau independent
de Evanghelia lui Nicodim, ca un opuscul de sine
stătător.

De scrisoarea lui Pilat către Cesarul din Roma
prin care-1 vesteşte de condamnarea Mîntuitorului
în urma stăruinţelor norodului şi de semnele arătate
atunci (întunecarea soarelui, cutremurul etc), m-am
ocupat în volumul I al acestei publicaţii (p. 171). O
copie de pe traducerea românească a acestei scri-
sori se păstrează în manuscriptul nr. 469 din Biblio-
teca Academiei Române, alcătuit în secolul al
XVII-lea. în 1929, cînd a apărut întîiul volum al
acestei lucrări, manuscriptul nu se găsea în Biblio-
teca Academiei, aşa încît am fost nevoit să mă măr-
ginesc la datele sumare pe care le dădea Gaster.

Acum în urmă. Academia reintrînd în posesia
colecţiei de msse. şi documente trimise pe timpul

m

războiului la Moscova, am putut cerceta de aproape
manuscriptul şi am putut constata ci, in afară de
scrisoarea lui Pilat, semnalată şi de Gaster, se mai
găseşte aci şi alt text — nu mai puţin important —
numit de la Tischendorf încoace: Paradosis Pilati
(Uy.paâom? = predarea, osîndirea).

Textul începe prin a povesti că Tiberie, citind
scrisoarea lui Pilat, fu cuprins de spaimă pentru
semnele arătate, şi trimise oastea sa ca să aducă
pe Pilat în Roma. Cînd procuratorul fu adus, Cesa-
rul cu tot « soborul » şi cu mulţime de « Râmliani »
luară loc pe o « tatră », înaintea templului (în ms.:
«bisencei »). Infruntîndu-1, împăratul îl întrebă cum
a^ putut, după ce a văzut atîta semne şi minuni,
să omoare un om nevinovat cu moarte şi' să pună,'
prin aceasta, în cumpăna pieirii, întreaga lume.'
Pilat se apără, spunînd că el n-a putut tine piept
iuriei mulţimii care îl învinovăţea că Ie strică legea,
fiindcă nesocoteşte Duminica,' şi se numeşte pe
sine «împăratul jidovilor»; tot rodul jidovesc striga:
«alt împărat nu avem, fără numai Chesarul». Tiberie
întrebă atunci din nou pentru ce nu i-a scris toate
acestea înainte de a răstigni pe Mîntuitorul si 1-a
vestit abia acum, după ce 1-a omorît. Si îndată,
la această întrebare a Cesarului, idolii din templu
au căzut şi s-au făcut praf. Împăratul si cei ce erau
împreună cu el, cuprinşi de spaimă, amină judecata
pentru altă dată.

In răstimp, Cesarul, mîniat împotriva «necura-
ţilor jidovi» trimise un «căpitan» al său anume
Lucml~în alte locuri ale textului: Luchian — să
«bată latura aceea despre Răsărit», să dărîme
cetăţile, să lege pe jidovi şi să-i vîndă robi paginilor.
Apoi, după aceasta, ceru să fie adus din nou la jude-
cata Pilat şi porunci să i se taie capul. Pilat, văzînd
moartea cu ochii, se rugă lui Dumnezeu, cerînd milă,
şi mărturisi nevinovăţia sa. în acea clipă, se auzi
un glas din cer, menind ca toate neamurile pămîn-
tulm să-1 fericească pe Pilat, fiindcă astfel a încheiat
prorocirea despre Mîntuitorul, şi el va fi mărturie

112

în ziua judecăţii din urmă, cînd Domnul va veni
să judece viii şi morţii şi pe cei ce n-au crezut în
El şi n-au mărturisit în numele lui. După ce Pilat
căzu, ucis de sabie, soţia lui, Procla, care crezuse în
Mîntuitorul, muri şi ea pe loc şi astfel fură îngro-
paţi amindoi în acelaşi mormînt.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Textul românesc publicat de A. Geanoglu-
Lesviodacs, Antichităţi despre crucea Domnului nostru Isus
Hristos, Bucureşti, 1857. Versiuni în xirmătoarele manu-
scrise din Biblioteca Academiei Române: nr. 469, copiat
în sec. al XVII-lea, f. 437 — 454. O versiune foarte prescur-
tată în hronografe tip Cigala (v. de ex. ms. nr. 86, f. 135 v.)
şi tip Dorotei de Monembasia (nr. 869 Acad. Rom.), precum
şi în Evanghelia lui Nicodim, cap. 78, cf. mai sus, pag. 95;
Fondul Gaster, nr. 113, din 1832, Epistolia lui Pilat către
August Cesariu, f. 11 — 15.

Texte greceşti publicate: Fabricius, Codex pseudepi-
graphus Novi Testamenti, II, pp. 972 — 981, pp. 456 — 465, cu o
traducere latină; C. Tischendorf, Evangelia apocrypha
Lipsiae, 1853, pp. 449—458, după 5 manuscrise, dintre
care cel mai vechi este din secai Xll-lea; M. R. James,
Apocrypha anecdota, II (în Texts and studies contributions io
Hiblical and Patristic Literature edited by J. Armitage Robin-
son, voi. V), Cambridge, 1897, p. 78, cu variante după textele
publicate de Andr. Birch, Auctatarium Codicis Apocryphi
N. Testamenti Fabriciani, Havniae, 1804, p. 172, fasc. 1
(după Codex Vindob, 246) si Ferd. Flecte, Wissenschaflliche
Reise, Bând II, Abt. II, Leipzig, 1837, p. 145 (după Cod.
Taurinensi Regii Graco, G. II, 5, nr. CGCII). Tot aci publică
epistola lui Tiberiu către Pilat precum şi scrisoarea lui Pilat
către Irod şi a lui Irod către Pilat (texte greceşti, pp. 66—70
cu versiuni siriace în traducere engleză, pp. 70—75).

PROCLA, SOŢIA LUI PILAT SI
VIŢA DE VIE

In apocriful analizat mai sus, se vorbeşte despre
Procla, soţia lui Pilat, care crezuse în Mîntuitorul
şi căreia Dumnezeu i-a luat sufletul odată cu moar-
tea soţului ei. Paradosis Pilati nu lămureşte insă

113

împrejurările in care Procla a fost adusă sa creadă
in puterea divină a Mîntuitorului. Explicarea acestui
moment important din viaţa Proclei, pus în legă-
tură cu viţa de vie, o aflăm într-un vechi text româ-
nesc despre care a mai fost vorba pînă acum: Între-
bări şi răspunsuri. Acest mozaic de legende apocrife,
tradus din limba slavă, înainte de jumătatea secolului
al XVII-lea, ne povesteşte că atunci cînd Pilat a
purces la locul răstignirii ca să ia ultimele măsuri,
a sfătuit pe soţia sa să nu vie acolo. Procla însă, nu
1-a ascultat, ci îmbrăcîndu-se cu «o plască » (L o
rochie), s-a dus pe ascuns să privească de departe
dorind mai ales să afle dacă Hristos nu este cumva
din neamul ei. Cînd ostaşii l-au împuns pe Hristos
cu suliţa, a ţîşnit sîngele departe si a stropit rochia
Proclei. Aceasta, temîndu-se de Pilat, a alergat
acasă şi s-a străduit zadarnic să spele sîngele care se
întinsese peste toată haina. Neavînd încotro, se
duse repede în grădină şi săpînd sub un piersic îsi
îngropa acolo rochia. îndată răsări din sînge o vită
care făcu struguri, spre marea mirare a Proclei
care nu se mai îndura să plece de-acolo. în răstimp*
sosi şi Pilat şi întrebă roabele: « unde este doamna? >>
O căutară şi o « aflară acolo, în vie, goală; si văzură
şi struguri minunaţi cît nu să putea găsi într-aJt
chip.. Obîrşia legendei trebuie căutată în Sfînta
Scriptură. Mmtuitorul însuşi, într-o frumoasă ale-
gorie, s-a asemuit cu viţa: « Eu sînt viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cine rămîne întru mine si' Eu întru el
acela aduce roadă multă, căci fără mine nu puteţi
face nimic... » (Ioan, cap. 15, vers. 5). Iar în scena
cmei de taină (Matei, XXVIII, 26—29),

«Isus luînd paharul şi mulţumind [ucenicilor săi] le-a dat
zicind: beţi dintru acesta toţi; că acesta este sîngele meu
aMcgii celei nouă, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea
păcatelor Ci va spun vouă: nu voiu mai bea de acum din
acest rod^ al viei pînă în ziua aceea cînd ÎI voiu bea cu
voi, nou, intru împărăţia Tatălui Meu ».

Legenda apocrifă a Proclei este aceea pe care
d. Al. Rosetti, în studiul său despre Colindele reli-

114

gioase la români (Analele Academiei Române, mem.
secţ. lit., s. II, t. XL, 1920, p. 48), o bănuia ca pro-
totip al ciclului de colinde despre grîu, vin şi mir,
dar care nu se cunoştea încă pînă acum în literatura
scrisă. Legenda a avut într-adevăr răsfrîngere în
tradiţiile, în arta şi în literatura orală a poporului.
Iată, de pildă, cîteva credinţe populare în care via
este pusă în legătură cu sîngele ce a curs din coasta
Domnului Hristos:

« Poama (strugurele) s'a făcut din sîngele Domnului
Hristos, cînd l-au răstignit pe cruce; din sîngele ce a curs, a
crescut via » (Botoşani) . . . « Poama, dacă vei lucra 7 ani
un pogon de vie, fără să sudui niciodată în ea, cum e via:
că te sgîrie, te tai, dar să nu zici nimica, atunci Dumnezeu
îţi iartă păcatele, te duci drept în cer. Dacă-i sîngele Domnului
Hristos! » (Ion David, Botoşani). Voronca, Datinele şi credin-
ţele poporului român, I, 1903, p. 901.

Poate tot de aci vine şi credinţa că « spre anul
nou, cînd se deschide ceriul, toate apele se prefac
iu vin» (ibidem, p. 900).

Credinţa că « din sîngele Domnului Hristos, cînd
l-au răstignit pe cruce » a ieşit viţa de vie cu strugu-
rii a fost ilustrată şi în iconografie. într-o frumoasă
icoană zugrăvită pe sticlă, în Transilvania, în vre-
murile noastre chiar, găsită în satul Drăguş (judeţul
Făgăraş) în o mulţime de exemplare şi păstrată
acum în Muzeul seminarului de sociologie, etică şi
politică al Facultăţii de litere din Bucureşti (sub
direcţia prof. D. Guşti), ni se înfăţişează Mîntuitorul,
cu crucea la spate. Din coastele lui cresc coarde de
viţă, încărcate de ciorchini de struguri.

Aceste scene iconografice, inspirate în parte şi
din legenda Proclei, ne luminează şi sensul mai adînc
al unui ciclu întreg de colinde care au ca temă cearta
pentru întîietate între floarea griului, floarea mirului
si floarea vinului.

BIBLIOGRAFIE

Textul legendi-i în : Al. Giorănescu, întrebări şi răs-
punsuri, in N. Cartojan, Cercetări literare (Fac. de Lit

115

din Bucureşti, Sena. de ist. lit. rom., epoca veche), I, Bucu-
reşti 1934, pag. 60 şi urm. Tot acolo mss.-ele din Biblioteca
Academiei (v. şi mai sus pag. 37). Pentru ciclul colindelor
griul, vinul şi mirul, vezi bibliografia la Al. Rosetti, Colindele
religioase la români (Analele Academiei Române, tom. XL
mem.secţ lit., 1920, p. 48, tip. 12). Pentru tema icono-
grafica: N ; Cartojan, Iconografie populară, M Intui torul şi
viţa de vie in Arta şi tehnica grafică, Buletinul imprimeriilor
statului, p. 14—16.

MOARTEA LUI IROD

Imaginaţia creştină, nemulţumită cu datele su-
mare din evangheliile canonice, a căutat să arunce
mai multă lumină şi peste ceilalţi actori ai dramei
Mîntuitorului. Unul dintre cei pe cari masele populare
ţineau neapărat să-1 vadă ispăşindu-şi vina era Irod,
regele iudeilor, care se străduise să ucidă pe Mîn-
tuitor în faşe. Unele legende plăsmuite de creştină-
tatea primitivă în jurul personalităţii lui Irod se vor
fi pierdut; altele ni s-au păstrat, ca şi multe legende
apocrife, în aşa numitele Cazanii apocrife, în care
punctul de vedere dogmatic şi canonic cedează pasul
preocupării de edificare a maselor.

O astfel de legendă privitoare la Irod, necunos-
cută pînă acum, ne-o păstrează miscelaneul Acade-
miei Române nr. 701 (f. 71): Cazanie iarăşi a doua
zi la naşterea Domnului nostru Isus Hrisios pentru
omorîrea pruncilor Vifleaimului şi pentru jalele
maicelor şi mai apoi şi Irodu în ce chipu au perii.
Cazania începe prin a povesti jalea mamelor din
Betleem şi cuvintele de mîngîiere pe care le spuneau
copiii înjunghiaţi cari mai puteau încă grăi, « înte-
lepţiţi den Duhul Sfînt », că prin moartea lor se vor
ierta păcatele părinţilor şi că pre ei, « chinuiţii si
usturaţii » îi « va împreuna împăratul Hristos eu
pilcurile îngerilor ». Legenda povesteşte mai departe
că, în măcelul copiilor nevinovaţi, au pierit si doi
prunci ai Rahilei, fiica lui Irod. Nemîngăiată, Rahila
îşi plîngea necontenit durerea şi imputa tatălui

110

« boluznia » lui, destăinuindu-i visul pe care 1-a
avut într-o noapte despre « cele 6 sbiciuri » şi bătăi
care-1 vor lovi. Abia sfîrşi cuvintele şi îndată şi
căzu asupra lui Irod pedepsele dumnezeieşti şi anu-
me: 1 « păduchi neîncetaţi eşiia di elîi zua şi noaptea »;
2 « pilalea şi carnea despre trupul lui toată căzu
gos»; 3 «foamea-hl cuprinsese, de şi zua şi noaptea
elu vrea totu mînca şi saţiu nu avea»; 4 «zepreala
lui îl cuprinsese cum să chieamă colica, adecă încue-
tura trupului » ; 5 «îi putrezi tot trupul» ş.a.m.d.

PENTRU BLESTEMUL CELOR DOUĂSPREZECE
NEAMURI JIDOVEŞTI

în sfîrşit, n-au fost uitate nici cele 12 neamuri
ale lui Israel. Un text poporan aflat într-un miscela-
neu de la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi publicat
de G. N. Mateescu în revista Ion Creangă (anul
VI, 1913, p. 33 — 35), descrie păcatul săvîrşit de
fiecare din cele 12 neamuri şi pedeapsa la care a
fost osîndit. Astfel:

« Neamul lui Ruvin. Au bătut pre Isus Hristos în grădina
Ghetsemani [în text Ghestimani]. Pre aceştia i-au blestemat
Dumnezeu ca pînă la sfirşitul veacurilor să sufere de aceste
pedepse: pe orice leamne şi buruiane s*or atinge, să se usuce
desăvîrşit. Tot ce vor sădi sau semăna să nu rodească nicio-
dată, iară după ce vor muri, pre mormintele lor să nu crească
nici o floare sau alte ierburi ».

« Neamul lui Simion. Au pironit pre Isus pre cruce şi
l-au încununat cu cunună de spini. Din această pricină au
tot anul dureri mari de cap; apoi uscăciunea mîinilor şi
picioarelor d.

Neamul lui Dan care a strigat la judecata lui Hristos:
« sîngele lui asupra noastră şi asupra pruncilor noştri » a
fost pedepsit cu sudori mari de sînge.

Neamul lui Gad, care a împletit lui Hristos cunună din
trei ramuri de spini, a fost pedepsit cu « buboaie mari în cap,
care sparg », astfel că sîngele « să scurge pre păr şi pre barbă ».

Şi în felul acesta sunt înfăţişate pedepsele date
şi celorlalte neamuri: Asir, Iosif, Zavalon, Nafta-
lina, Isahar, Veniamin, Iuda şi Levi.

117

PR0S0P0GRAFI1

ÎNŞTIINŢAREA LUI LENTUL, PROCONSULUL IUJDEEI,

CĂTRE SENATUL ROMEI PENTRU CHIPUL

MÎNTUITORULUI

Două apocrife interesante ne înfăţişează chipul
Domnului nostru Isus şi al Maicii sale. Primul se
păstrează într-o scrisoare, « înştiinţare» a lui Lentul,
proconsulul ludeei, către senatul' Romei.

înştiinţarea a fost publicată de Gaster după o
copie făcută în 1825 de Climent, eromonah ot Pârsco-
veni (jud. Olt). Copia derivă la rindul ei după un
Ceaslov tipărit la Sibiu, pe care Gaster nu-1 putuse
afla, dar pe care îl bănuia să fie Ceaslovul din 1805,
sau cel din 1807. Ceaslovul sibian din 1805 însă
reproduce înştiinţarea după Ceaslovul moldovenesc,
apărut în 1796, în tipografia mitropoliei din Iaşi,
cu blagoslovenia mitropolitului Iacov. înainte de
1796, apocriful nu apare în Ceasloave, după cum
m-am putut convinge din compararea acestor nu-
meroase texte de slujbă bisericească, adunate în
Biblioteca Academiei noastre K

Dar înainte chiar de 1796, textul pătrunsese în
literatura noastră, unde circula în copii manuscripte,
pe mai multe căi. îl găsim mai întîi încorporat într-un
curios mozaic de texte apocrife, intitulat: Istorii
pentru cele multe fapte şi minuni ale Domnului nos-
tru Isus Hristos — tradus, după cum aflăm din
copia cea mai veche, din limba polonă.

Într-adevăr, înştiinţarea lui Lentul, după o
introducere scurtă menită să mascheze scopul:

1 Bibliografia românească veche, în descrierea pe care o
•consacră Ceasloavelor, omite înştiinţarea lui Lentul, precum
omite şi corespondenţa Iui Avgar cu Mintuitoruî, deşi toate
aceste texte apocrife, ca materie, sunt cu totul diferite de
ifcextul liturgic al Ceasloavelor.

118

« într-aceste vremi s'au arătat aici un om (care încă trăeşţe)
.uiuine Isus Hristos, a căruia putere trece preste măsurile
lirei; oamenii îl numesc mare prooroc, iară ucenicii lui ii zic
Fiul Iui Dumnezeu, el înviază morţii şi tămăduieşte tot felul
de boale »
urmează indicaţiile necesare zugravilor:

« în chipul lui se vede oarecare strişte. . . părul lui este în
floarea unei alune timpurii, însă de la rădăcină şi pînă la
urechi este neted, iară de acolo şi pînă la umeri creţ şi trece
si mai jos de umeri, de la frunte prin mijlocul capului are
cărare, după obiceiul nazarinenilor, fruntea lui este lata şi
albă, faţa lui fără nici o meteahnă şi împodobită cu o rume-
neală foarte plăcută; fizionomia lui este ighemomceasca şi
mingîioasă; nasul si gura sunt făcute cu mari masuri, barba
«>ste destul de deasă în floarea părului şi despărţita în furcu-
liţe, ochii îi sînt căprii şi foarte vioi ».

Sunt tocmai trăsăturile caracteristice cu care
este înfăţişat Mîntuitorul în toate bisericile şi pe
toate icoanele! Textul a fost întocmit probabil
pentru uzul zugravilor de biserici; aşa se explică
şi păstrarea lui în tratatele de picturi religioase,
cunoscute sub numele de Erminii.

CHIPUL PREA SFINTEI NĂSCĂTOARE
DE DUMNEZEU

Paralel cu chipul Domnului nostru Isus Hristos,
a circulat în literatura românească veche şi un apo-
crif privitor la chipul Maicii Domnului. Textul,
necunoscut lui Hasdeu şi Gaster, se găseşte în mai
multe manuscripte din Biblioteca Academiei Române.

A fost publicat de dr. Dumitru Stăncescu, după
un manuscript copiat în 1736 de Ilarion ieromonah,
in mănăstirea Bistriţa. Textul începe cu un scurt
rezumat despre copilăria Maicii Domnului, după
Protoevanghelia lui Iacob şi se încheie cu chipul Ei,
scris «ca să poată şti fieştecarele creştin vîrsta şi
chipul cel sfînt », « precum am aflat şi noi din sfin-
tele scripturi şi de la dascălii sfintei biserici». E
alcătuit după 'modelul Prosopografiei lui Hristos:

119

« Şi a fost Sfnnţia Sa la statul trupului mijlocie. . . si la
simtă faţa a fost în chipul griului albă si rumenă, ca griul
cam galbena şi ochii mijlocii, nici negri, nici merii, numai mari
şi frumoşi, şi vederea cu dar dumnezeiesc; snrîncenele
mari. . . 8 * .

Textul acestei Prosopografii stă şi el în legătură
cu vechile Erminii bizantine 1 ; pare a fi o dezvoltare
a indicaţiilor din aceste tratate de pictură religioasă,
făcută în lumea zugravilor pentru o mai clară repre-
zentare a Precistei, căci iată ce poveţe dă în această
privinţă traducerea românească a Erminiei lui Dio-
nisie din Furna:

«Iară prea Sfinta Născătoare de Dumnezău: mijlocie a
lost cu virata...; de coloarea griului, cu părul galben; cu
vederi galbue; frumoasă la ochi; cu sprinceanele»

BIBLIOGRAFIE

ÎNŞTIINŢAREA LUI LENTUL

Texte româneşti publicate: întîia dată la sfîrsitul
Ceaslovului apărut în tipografia mitropoliei din Iaşi' în
1797, p. 623; înştiinţarea lui Lentul, proconsulul ludeei
către Minatul Rimului pentru chipul Mîntuitorului care au
fost mtr acestaş chip (cf. descrierea Ceaslovului, în I. Bianu
şi INerva Hodoş, Bibliografia românească veche, II, p 393
textul apocrif nemenţionat în descrierea Ceaslovului) Seri-
soarea a fost reprodusă mai apoi în Ceaslovul tipărit la Sibiu
m 1805, şi in cel din 1807 (cf. Bianu, N. Hodos, ibidem, l\\
pp. 445 498, in descrierea cărţii este omisa menţionarea
apocrifului); mai departe în Calendarul pe anul 1829, Buda
(vezi I. Bianu şi Dan Simonescu, Bibliografia românească
veche, III, p. 622) şi apoi m toate Ceasloavele pînă la cele din
zilele noastre; Ghenadie Enăceanu, Iconografia, Bucureşti,

H okP'J» i7 27 - 5î GaS - teP ' Literatu ™ populară română,
pp. 351-352 (după o copie făcută în 1825 de Gliment iero-
mon . a f. ot Parscovem); pahar. A. Geanoglu-Lesviodacs,
Antichităţi de pe crucea Domnului nostru Isus Hristos Bucu-
reşti, 1857, pp. 30 — 34.

S ^S?S ri ^r^ BÎ Wioteca Academiei Române nr. 1055
sec. XVIII-XIX, f. 31; nr. 1993, sec. al XVIIMea'

Crnău^^^

120

f. 205 — 206 v.; nr. 2195, f. 176: Trimitere a lui Public
Leontul romanului, celui ce odinioară au fost proconsul'
prea slăvit întru care Isus Hristos minunat să ia in scris
(; adecă) ca cum să zugrăveşte: pre care, cînd petrecea el
(adecă Publie) în Ierusalim, cătră sinatul opştiei romanilor
cu deamăruntul au scris (precum mărturiseşte Eghitropie)
Prosopografia lui H(risto)s; nr. 1994, f. 273 — 275, sec. al
XVIIMea (1793?). Acelaşi titlu ca la precedenta.

CHIPUL MAICII DOMNULUI

Texte : dr. Dumitru Stăncescu, Cultul Maicii Domnului,,
Bucureşti, 1932, pp. 70—71.

AMULETE

/ Din timpuri preistorice lumea poarta, atîrnate

| de gît sau la mînă, ori fixate în casă sau în poartă,

diferite obiecte — amulete — ■ cu superstiţia că âces-

^Hea au puteri oculte, care îndepărtează influenţa

/ spiritelor rele şi aduc norocul sau feresc de boale şi

/ de nenorociri.

V — Cu deosebire popoarele vechiului Orient — calde-
enii, asirienii, egiptenii — la care magia a fost în
plină înflorire — au avut în mare cinste amuletele.
Fel de fel de obiecte: figuri de animale sacre, scara-
bei, pietre preţioase şi cochilii, papirusuri cu sim-
boluri astrologice şi formule magice, însoţeau pe
om în viaţă şi după moarte. Cînd cineva închidea
ochii, rudele răposatului îi puneau in raclă asemenea
obiecte, menite să-i deschidă drumul in lumea celor
de jos.

Dezgropările întreprinse de arheologi în zilele
noastre au scos la lumina o mulţime de asemenea
amulete, care împodobesc rafturile muzeelor noastre.

Deşi evreii, prin religia lor monoteistă, erau mai
la adăpost de influenţa popoarelor învecinate, totuşi
întrebuinţau şi ei amulete — formule de rugăciuni
şi nume cabalistice — autorizate chiar, în anume
condiţii, de Talmud. Afluxul populaţiilor orientale
în Roma a adus pe ţărmurile Tibrului credinţele în
zodii, în astrologi şi în puterile oculte ale amuletelor.

Cînd creştinismul s-a întins în hotarele imperiu-
lui roman pe ruinele păgînismului, amuletele şi-au
continuat existenţa, dar au suferit influenţa creşti-
nismului. Sfîntul Ioan Hrisostomul ne spune că, pe
vremea sa, femeile din Constantinopol purtau în
brelocuri fragmente din evanghelii, pe care le con-
siderau aducătoare de noroc.

125

Zadarnic părinţii bisericii au deschis lupta împo-
triva amuletelor. Deşi sinodul al V-lea ecumenic
6-a pronunţat împotriva întrebuinţării filacteriilor
şi hotăra pedepsirea celor ce « fac baere, legindu-le
cu mătase)), totuşi ele au supravieţuit pînă în zilele
noastre.

In volumul întîi, ne-am ocupat de cîteva din
aceste amulete: Călătoria Maicii Domnului la iad,
Epistolia Domnului nostru Isus Hristos, Sfîntnl Sisi-
nie. Ciclul acestor amulete este insă mult mai întins
in folclorul nostru. Aci ne mai ocupăm de cîteva
mai interesante: Visul Maicii Domnului, Saior-
arepo, rotas-opera. Cele 72 de nume ale lui Hristos
şi Cele 72 de nume ale Precisiei.

VISUL MAICII DOMTOLUI

Originea textului a fost lămurită de Veselovski
care, într-un vechi studiu, a arătat că legenda este
derivată din apocriful Adormirea Maicii Domnului
păstrat, după cum a arătat Tischendorf, în versiuni
siriace, arabe, copte, greceşti şi latineşti. Una din
cele două versiuni latineşti, publicată de Tischen-
dorf, începe cu o convorbire intre Maica Domnului
şi Mintuitorul. Precista roagă pe fiul său să-i preves-
tească moartea cu 3 zile înainte. Mintuitorul îi spune:
« Cum oare să te las eu pe tine ? . . . îngerii mei te
vor păzi . . . După ce voiu fi păţit patima pentru
neantul omenesc şi aoîu fi înviat după trei zile. . . »
Acest dialog, în care Mintuitorul destăinuie Maicii
Sale cele ce i se vor intimpla, a putut forma punctul
de plecare al apocrifului.

Textul este răspîndit aproape la toate popoarele
creştine, italieni, portughezi, spanioli, provensali,
poloni, ruşi, ruteni şi unguri, la care Bethania a fost
înlocuită cu Britania.

Textul are în toate versiunile următorul cuprins:

işti

Maica Domnului adoarme în Bethleem, in Muntele
Eleonului. Domnul nostru Isus Hristos vine la
dinsa şi, deşteptind-o, află «visul cel straşnic» pe
care ea 1-a avut:

« Fiul meu prea dulce, am văzut pre Petre în Roma şi pe
Pavel în Damasc, iar pe tine te-am văzut răstignit intre doi
tunari Cărturarii si fariseii şi necredincioşii jidovi cu pere-
le-au hrănit, cu oţet te-au adăpat... cununa de spini pe
capul tău au pus şi unul din ostaşi cu suliţa in coasta te-au
împuns ».

Sunt amintite apoi minunile săvîrşite la moartea
Mintuitorului. coborîrea de pe cruce, înmormîntarea
si pogorîrea la iad: « în iad te-ai pogorît şi uşile cele
de aramă le-ai zdrobit, pe Adam şi pe Eva scoţindu-*
afară. A treia zi, ai înviat şi te-ai înălţat la ceruri ».
Domnul i-a răspuns, mîngîind-o: «Maica mea prea
sfinţii, adevărat vis ai visat şi acestea eu vom sa
pătimesc pentru neamul omenesc ». Textul se
încheie cu recomandarea, din partea Precistei, că:

«cine va scrie această sfintă carte şi o va purta la dinsul,.
acela om va avea milă de la Dumnezeu. . . şi la ceasul morţn
lui, mă voiu arăta eu singură şi mă voiu ruga cu toţi ingeriu
oătre fiul meu, pentru sufletul lui».

Această parte finală a contribuit ca Visul Maieu
Domnului care, în cărticelele tipărite pentru popor,
so află contaminat cu Epistolia Domnului nostru
Isus Hristos si Călătoria Maicii Domnului la iad,
să pună atîta'stăpînire pe masele populare, încît şt
azi sătenii noştri îl poartă ca un amulet menit şa
păzească de nenorociri. Tudor Pamfile în Sărbătorile
poporului (p. 84) ne spune că femeile la ţară, înainte
de a >;e culca în seara de sfînta Măria Mare, sau în
alele de primejdie, rostesc următoarele «viersuri»
cunoscute sub numele de Visul Maicii Domnului r

Pîatră peste piatra,

Maica Domnului

Jos pe piatră şedea ;

Domnul Hristos

P'altS parte venea. . .

—i > maica noastră ce iubeşti

Ori dormi, ori te odihneşti?

—O doamne, fiul meu,
Nici dorm, nici odihnesc
Puţinei somn însomnai
Şi mare vis că visai:
Unde te prinse dinii de jidovii
în Udeia,

m

Te căsnia, te -chinuia,
■Cu oţet şi fiere te-adăpa...
Te' mbrăcase
-Cu cămaşe de urzică,
Te 'ncinsese cu brîu de mă-
răcine
Şi-ţi pusese

■Coroană de spini în cap,
— O Doamne, Maica noastră,
■Cine mă vrea bate cu pal-
mele

Peste faţa obrazului
Cu biciu de foc din cer
L'oiu săgeta.

— O Doamne, fiul meu,
Cine va vrea zice
Aceste cuvinte
Ziua de trei ori,
Şi noaptea de două ori,
Nici focul nu-1 va arde
Nici tătari nu-1 va robi
Nici de ciumă nu va muri.

Versiunea culeasă de Pamfile înfăţişează un
îndoit interes: întii fiindcă este o prelucrarVpopulară
•a legendei scrise, transmisă pe cale orală, al doilea
fiindcă pomenirea tătarilor în versurile finale:
« Nici tătari nu-1 va robi » arată că acest amulet
■este mai vechi în folclorul nostru decît ne îngăduiau
să credem versiunile scrise ce ni s-au păstrat. Este
anterior epocii fanarioţilor, sau cel puţin de la
începutul ei, fiindcă în epoca fanarioţilor * năvălirile
tătăreşti au încetat.

De acelaşi prestigiu se bucură Visul şi în clasele
orăşeneşti. Hasdeu însuşi mărturiseşte cum a fost
surprins, aflînd într-o zi că fetiţa sa de nouă ani
si cîteva lune — Mia Hasdeu — dar deja elevă în
a treia clasă gimnazială, nu se culcă fără a avea
lingă dinsa Visul Maicii Domnului. Nu numai
elevele de clasa a IlI-a gimnazială, de prin anii
1879, puneau atîta nădejde în puterea miraculoasă
a Visului, ci, chiar in zilele noastre, la o vîrstă mai
înaintată, amuletul nu şi-a pierdut trecerea sa.
Regretatul Ion Bianu îmi povestea odată cum a găsit
la un examen de universitate, în carnetul unei
studente: Visul Maicii Domnului 1 .

Marian în Legendele Maicii Domnului (pp. 206 — 282)
pune in legătură cu Visul un ciclu de poeme ritmate, cunoscute
sub numele de Povestea Maicii Domnului sau Povestea lui
JJnstos in care se înfăţişează durerea Maicii Domnului
- cmd, pornind în căutarea lui Isus, află de la sfîntul loan

12S

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: cf. voi. I, p. 136. Adaugă Ia msse.
(Academia Română): nr. 3518, f. 19; nr. 3766, copiat
de M. Jipescu la 1836, f. 2. v. Fond Gaster: nr. 94, copiat în
1784, de loniţă Arhipa, f. 104 — 104 v.; nr. 69, copiat de
lonu Giurgiuveanii sin Stană, 1797, f. 7 — 9; nr. 105, sfîrşitul
sec. al XVIII-lea, f. 5 v. — 6; nr. 189, p. 15—16 v., copiat
în 1810 (v. f. 40 paginaţia ms.), copiat de Sava sin Iatonetcov
ot Tetiuvo; nr. 68, copiat la 1831, de Petrache logofăt, f. 4.

Tipărite: Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, p. 388;
Gaster, Literatura populară română, pp. 369 — 370; C. Bobu-
lescu, Biserica ortodoxă română, seria II, 1922, p. 15; Tudor
Pamfile în Ion Creangă, VI, 1913, pp. 114—115.

Studii: B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrîni, II, p. XLIII,
277, 307 şi 388; dr. M. Gaster, Literatura populară română,
pp. 366 — 370; acelaşi în Grober, Grundriss der romanischen
Pkilologie, II, pp. 407 — 408.

SATOR-AREPO, ROTAS-OPERA

In afară de textele amintite mai sus, a mai
circulat la noi ca amulet şi corespondenţa lui Avgar
cu Mîntuitorul, dar fiindcă această corespondenţă
face parte integrantă din legenda lui Avgar, ne vom
ocupa de ea pe larg la ciclul legendelor hagiografice.

de Ia meşterul de lemn şi de Ia meşterul de fier că Fiul său
a fost răstignit — precum şi cuvintele de mîngăiere pe care
i le adresează de pe cruce Mîntuitorul. Legendele acestea au
şi ele un caracter de amulet, căci în unele variante se încheie
cu făgăduiala că, cine va spune povestea « dimineaţa scu-
lîndu-se », acela va fi dus de Mîntuitor, de Sf. Fecioară sau
de îngeri în rai. Prototipul nu este însă Visul, cum credeau
Marian şi Gaster (Studies and Texis în Folklore magic mediaeval
rornances hebrew apocrypha, II, London, 1925 — 1928),
ci poema cunoscută şi în neogreacă : T6 u-oip oloy!, tou
XpiaTou, — ttjc; ETaijpcoGY];;, 6 ©pTJvog T7Jc; iiavaiâc;, 6
Gpîjvoq TÎfc MeyaXy];; IlapacrxEUYic, Ta IIa07] tou Xptcnrou.
V. bibliografia la Stilpon Kyriakidis în Aaoypacpia,, XI
(1934-1937), p. 253, cf . şi X (1929), p. 277; dr. Măria Ioani-
du, U ntersuchungen zur Form des neugriechischen Klage-
liedes (Moirologien). Inaug.-Diss. Miincnen, Speyer a Rh.,
1938, pp. 66—67.

t 129

Un amulet curios — şi interesant în acelaşi timp,
prin originea şi răspîndirea lui — este următorul
« răvaş de friguri » amintit şi de Gaster, Literatura
populară română (p. 425), după un ms. din 1784:

S A T O R
A R E P O
TENET
OPERA
ROTAŞ

Amuletul este astfel întocmit, încît din orice
parte l-ar ceti cineva, de sus în jos sau de jos în sus,
de la dreapta spre stînga sau de la sţînga spre
dreapta, obţine întotdeauna aceleaşi cuvinte: sator,
arepo, tenet, opera, rotaş. Este ceea ce numesc
clasicii un palindrom.

Textul este însoţit de următoarea recomandare:
« Şi să-1 ţie trei zile' la gît şi să-1 arunce pe gîrlă şi
să' zică: cum trece girla de iute, aşa să treacă boala
de iute ». O altă copie, păstrată in Biblioteca Acade-
miei Române (ms. 4104), mai veche decît cea cunos-
cută lui Gaster, căci datează din anul 1777, ne arată
că amuletul se întrebuinţa şi în cazuri de turbare,
cu următoarea prescripţie: «pentru turbare...
Aceste 25 de slove să le scrii pe un taler nou şi să
speli slovele cu apă curată, şi să le bea bolnavul că-i
va trece: sator, arepo, tenet, opera, rotaş» (f. 119).

Gaster în studiile sale nu pomeneşte în legătură
cu acest amulet românesc decît două versiuni popu-
lare germane: ar mai fi putut adăuga o inscripţie
pe marmură, în biserica Saint-Laurent din Roche-
maure (Ardeche), un alt mozaic într-o biserică
parohială din Pieve Tersagni, lîngă Cremona. Atît
se putea şti acum 50 de ani, cînd neobositul cercetător
al literaturii noastre vechi şi-a publicat preţioasa sa
Literatura populară română. Cercetările duse de
atunci încoace au izbutit să proiecteze mai multă
lumină asupra acestui curios amulet şi să-i desci-
freze sensul obscur.

Amuletul este în realitate destul de vechi. Acum
cinci ani, 1932—1933, în săpăturile făcute pe ţărmul

130

Eufratului, la Dura, s-a descoperit, între alte rămă-
şiţe de viată romană de la începutul sec. al III-lea,
si'o piesă care servea de birou pentru actuani cohor-
telor militare. Pe zidurile acestei piese s-au găsit
zugrăvite cu vopsea roşie şi, alături, săpate în zid,
cu caractere latine, în cîteva locuri amestecate cu
litere greceşti, formula: rotaş, opera, tenet, sator.
Este cel mai vechi exemplar cunoscut pînă acum al
acestei formule. în prima jumătate a sec. al III-lea,
acest palindrom era dar cunoscut în lumea milita-
rilor romani de pe ţărmul Eufratului. Cîteva veacuri
mai tîrziu, îl găsim' atestat şi în sudul Egiptului.

In 1897, A. H. Sayce a publicat inscripţiile copte
descoperite în Nubia, la răsărit de Faras. Intr-un
mormînt, transformat mai tîrziu în capelă, s-au găsit
săpate pe ziduri, alături de alte inscripţii cu caracter
profilactic — scrisoarea Mîntuitorului către Agvar,
numele celor 40 de martiri din Sebasta — şi amuletul
nostru: sator, arepo, tenet... Mormîntul e din
prima jumătate a veacului al VUI-lea şi este precedat
de o inscripţie care, cu oarecari corectări, ar însemna:
« Sunt numele versului lui Hristos ». Această for-
mulă—mai mult sau mai puţin alterată — pare să
fi fost destul de răspîndită în vechiul Egipt.
Amuletul era fireşte cunoscut şi în lumea bizan-
tină, unde termenii * din formula Sator au servit,
mai' tîrziu, să însemne numele păstorilor sau al
magilor din scena naşterii Mîntuitorului. In pictu-
rile bisericilor rupestre (clădite pe stînci) din Cappa-
docia, de la sfîrşitul sec. al IX-lea pînă în sec. al
Xl-lea. in scena care înfăţişează adorarea Mîntui-
torului de către păstori sau de către magi, se găseşte
înscris si numele lor: Sator, Arepo, Tenetor sau
Peratords. Foarte răspîndită a fost această formula
si în ţările Occidentului european: în Franţa (cel
mai vechi document pe o biblie manuscriptă din
822, fostă a mănăstirii Saint-Germain-des-Pres; apoi
lîngă Rochemaure, într-o biserică din Saint-Laurent ;
în castelul di Chinon, ş.a.); în Italia (într-o cartulara
din 1259, păstrată în Archivio di Stato di Geneva;

131

iu mozaicul de pe pardoseala altaruiui din Biserica
Pieve Tersagni, lingă Cremona, în Santa Măria
Magdalena di Campomarzo, la Verona; în catedrala
dm Sienne ş.a.); în Germania (biserica din Hamers-
leben, la nord de Halberstadt).

In sec. al XVI-lea, cu dezvoltarea ştiinţelor
oculte datorită speculaţiunilor lui Cornelius'Agrippa
si Paracelsus, amuletul a căpătat o nouă viată,
împreună cu vechile formule cabalistice. In sec. 'al
XVI-lea, un doctor milanez povesteşte cum un
bolnav, muşcat de un cîine turbat, a scăpat teafăr,
înghiţind — ca în prescripţiile manuscriptului româ-
nesc dm 1777 — între altele, de trei ori pe zi formula
Sator, înscrisă în formă de pătrat pe pîine.

In timpurile noastre, Societatea de antropologie
din Berlin a adunat un bogat material, mai aîes
din provinciile Germaniei Orientale, unde formula
este întrebuinţată contra muşcăturilor de cîini tur-
baţi, contra durerilor de dinţi şi contra focului h,
Ea s-a găsit încă în circulaţie 'în Serbia, în Islanda,"
în America de Nord, în Brazilia, în Portugalia, unde
este întrebuinţată şi în tatuaj — şi adăugăm la aceste
ţări şi România.

După cum se poate vedea, formula are o arie de
răspîndire, în spaţiu şi în timp, destul de întinsă. Cum
se explică aceasta? Explicări s-au propus multe.

Unu au crezut că pot descifra în cele 5 cuvinte
elemente ebraice sau arameene, alţii, celtice. Jules
Qmcherat propusese pentru inscripţia de la Roche-
maure o lectură de la stînga la dreapta si de la
dreapta la stînga, ceea ce ar fi dat: Sator opera
tenet opera sator, adică repetarea maximei sator opera
tenet [sămănătorul ţine (fructele) operei sale], mai
scurt am zice: cum semeni, aşa vei culege.

Un manuscris grecesc, păstrat în biblioteca
naţională din Paris (nr. 2411), reproduce formula

1 Zeitschrift fur Ethnologie, XII, 1880, pp. 42 — 45

?ÎS~«l' *U?*i& XI11 ' 1881 ' PP' 34-36/8^86 131-

132, 162-167, 258-260, 301-306.

■

a

a

T

P

a

P

£

IZ

T

s

V

S

T

6

n

E

P

a

P

T

a

€

pe foaia 60, în minuscule, dar cu traducere grecească
după fiecare cuvînt latin, astfel:

apoTpov

XpGETEt

gpya

Amuletul înseamnă dar: semănătorul la plug
tine (conduce) munca (cu) roţile. Leclerque * a
observat că numărul silabelor, atît în fraza latină,
cît şi în cea grecească, este de 12 silabe şi că formează
fiecare 6 picioare, dintre care ultimul este iamb:
sator arepo tenet opera rotaş

'O tnrdptov ctpoxpov xpaTEÎ epya xpoxouţ

Trebuie însă să observăm că din vremuri vechi
formula a fost pusă în legătură cu Mîntuitorul. In
mormîntul dezgropat la 1897 în Nubia, de care am
vorbit mai sus şi care datează din sec. al VUI-lea,
formula este însoţită de o inscripţie, care, cu uşoare
corectări, înseamnă: «sunt numele versului lui
Hristos»; după W.C. Crum: «numele piroanelor
(crucii) lui Hristos ». într-o carte etiopiana de rugă-
ciuni pentru morţi, Lefâsa Sedek:

« Te rog o fiul meu prea iubit, pe minunata ta naştere. . .
pe cele cinci piroane care au străbătut corpul Tău pe crucea
cea slăvită şi care sînt SADOR, 'ALADOR, DÂNAT,
'ADSRA, RODÂS»;

alt amulet copt cuprinde invocarea: pe Acela
care a fost răstignit pe cruce, între cuvintele de două
ori repetate: aa-rcop, ccpercco...

In sfîrşit, profesorul Felix Grosser din Chemnitz,
căutînd să descifreze sensul acestei formule, găseşte
că ea se compune din 24 de litere care, dispuse în
formă de cruce si citite anagramatic, ne dau lectura

185

1 Dictionnaire d'Archeologie chrâtienne et de Liturgie, I.
2 col. 1816.

138

« Pater noster » mărginită de literele A si Q Dolsrer

— ln ^i4 n ru r 8tă formuiă trebuie să - L

Asemenea amulete sunt numeroase în folclorul'
nostru medical. In cel mai vechi text de rete e
populare sens în 1744 (păstrat în Biblioteca Acade-
miei Romane), găsim următoarea reţetă:

« Cînd să încue omul sau dobitocul, scrie aceste mvinf p no

Z~^ STea^"' ^ *&» * ^Ipâi^S
pe nas " V& ' iar dobi tocului să-i torni

Cuvintele din această reţetă sunt numele celor
4 nun cari, după Biblie, izvorăsc din rai. Pentru
mentalitatea populară, pomenirea acestor nume are
darul de a curăţa trupul, precum apele biblice curăţă
de impurităţi grădina raiului. '

BIBLIOGRAFIE

lene, cu un rezumat întins al tuturor cuAostintl or pînă f a
acea dată (col. 1809-1816). La acest studiu sunt de adăuga

unssenschaft), XXIV, 1926, pp. 165-169; F J Dolffer
ratura populară română, p. 425. ^sier, ilte .

CELE 72 DE NUME ALE LUI HRISTOS

Textul a fost studiat de Hasdeu si Gaster, dar
el este pomenit în literatura noastră cu un veac si
jumătate mai devreme de cum credeau aceşti doi

134

înaintaşi. In Rajdeniţa copiată de popa Ion Românul,
în anul* 1620, în satul Sâmpetru din Ardeal — după
un text mai vechi — ■ se spune despre fata născută
în luna Brumar (octombrie), că: «o va muşca un
şarpe şi va boli de mini, ce să poarte la îa 72 de
nume a lui Hristos scrise să nu se apropie duhul
necurat de ea»; asemeni pentru băiatul născut în
luna lui Brumari mari (noembrie) : « Boli-va de mîni
şi de toate încheieturile; ci să poarte 72 de nume ale
lu Hristos, să nu să apropie duhul necurat ».

Cele 72 de nume, pe care le recomandă ca amulet
Rojdanicul popei Ion Românul, este o înşirare de
72 de însuşiri atribuite Mîntuitorului. Dumnezeu. . .
Savaothul . . . Fiul . . . Isus . . . Hristos . . . Nica . . .
Mesiea... Putere... Cuvînt... Atanatos (fără de
moarte) . . . Făcătorul . . . Mielul blînd . . . etc.

Hasdeu în Cuvente den bătrîni (voi. II, p. XXXIII)
a pus în paralelă o versiune slavonească, publicată
de Tihonravov, cu una franceză, publicată de Nisard,
arabele din veacul al XVII-lea. Gaster însă a arătat
că acest amulet pomenit şi într-un cîntec popular
german din sec. al XlV-lea are un model în vechea
literatură ebraică. Evreii considerau numele lui
Dumnezeu ca tabu: nu-1 pronunţa decît o singură
dată pe an marele preot, în templul din Ierusalim,
cînd dădea binecuvîntarea. în locul numelui ade-
vărat, întrebuinţau atributele, care de la 22 de
cuvinte au crescut la 42. Cabala a adăugat apoi
încă 30 şi astfel s-a ajuns pentru numele lui Dumne-
zeu la 72 de cuvinte, care joacă un rol aşa de impor-
tant în literatura cabalistică.

După modelul celor 72 de nume ale lui Dumnezeu
din vechea literatură iudaică, au fost alcătuite în
creştinism cele 72 de nume ale lui Hristos, care au
fost culese din textele Sfintei Scripturi chiar. Din
Orient, prin Bizanţ, textul a călătorit pe de o parte
la slavi, pe de altă parte la popoarele romanice şi
germanice din apus. Deşi textul a suferit schimbări,
în aşa fel încît versiunile nu coincid între ele, totuşi
originalul grecesc, care se află la baza lor, se stră-

135

vede uşor. Aşa de exemplu, versiunea franceză din
sec. al XVI-lea publicată de Nisard 1 , a păstrat
numeroase urme din arhetipul grecesc: Agios
(a r io<; = sfînt); Sother (So-Wjp - Mîntuitorul) ; Atha-
natos («GavaTo^ = Nemuritor); Ischiros (lox^poQ n
puternic); Eleison o Theos (eX^aov 6 0eo<;= Doamne
miluieşte); Tetragrammaton (T£-rpa + yp^xaTa*);
Alpha et Omega (A şi Q); Mischios ({iu X ioq = adînc)
alături de cîteva din prototipul ebraic.

Textul grecesc a fost publicat de Boissonade
(Anecdota graeca, IV, p. 460) şi din comentariile cu
care Boissonade însoţeşte textul se vede clar originea
şi chipul cum s-a alcătuit această listă de nume ale
Mîntuitorului, care nu numai că nu are nimic comun
cu bogomilismul — cum crede I. Bărbulescu 3 — dar
nici măcar nu poate fi clasată printre scrierile apo-
crife. Numele lui Hristos au fost extrase din textele
evanghelice şi dm operele sfinţilor părinţi. De pildă
pacea— eîp^vTj —este extras din Epistola către
Ljeseni, II, 14: ai-roţ yap iaxh ţ dofyr} *u.fiv-
yieaţa, Wh din Ioan XIV, ly<b zltf, ţ 6So<; xal -h

CELE 72 DE NUME ALE PRECISTEI

După modelul celor 72 de nume ale lui Hristos
s-au alcătuit şi cele 72 de nume ale Precistei, care din
limba greacă s-au răspîndit pe aceleaşi căi în răsărit
la slavii ortodocşi, şi în apus, la popoarele romanice.'

1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de la
litterature de colportage depuis V 'origine de V 'imprimerie jusqu'ă
l etabhssement de la commision ă* examen des livres du coli or-
tage 3 Novembre, 1862, Paris, tom. I, pp. 151-152

be ştie că numele lui Dumnezeu era oprit de a fi pro-
nunţat la evrei: era tabu. Atunci, din scrupul, teologii evrei
in Ioc sa scrie numele în forma lui adevărată, îl descom-
puneau m cele 4 litere din care era compus: yod, fhe, wâw he
Aceasta descompunere în 4 litere a numelui Iui Dumnezeu
se numeşte tetragrammaton.

3 Arhiva, Iaşi, XXXII, 1925, p. 297.

13G

în versiunea românească, textul publicat de Gaster
începe cu aceste apelative: toiag; rădăcină; pămînt
sfînt ; amiazăzi ; piatră ; măslină ; chivot ; scaun ;
uşă; biserică; maică purtătoare. . . etc.

Nisard, care a publicat versiunea franceză 1 ,
credea că ea derivă dintr-o scriere De laudibus beatae
Mariae, atribuită lui Richard de Saint-Laurent, de
la biserica din Rouen. în cărţile 6—11 ale acestei
opere se lămuresc motivele pentru care Maica Pre-
cista poartă diferite apelative ca: mamă, soră, fiică,
soare, lună, auroră... cîmp, munte, fîntînă, tron
etc. Textul pe care-1 publică Nisard vădeşte însă că
apocriful are la baza sa un original grec, fiindcă,
întocmai ca în cele 72 de nume ale lui Hristos,
alături de apelative franceze date Maicii Domnului,
ca: vie, vierge, fleur, nuee, racine, se găsesc şi urme
din originalul grecesc ca: Theotocos (©eoxoxo? =
născătoarea de Dumnezeu); Alana (probabil Alas,
cum este în textul românesc, cuvînt după care Gaster
pune inutil semnul întrebării, fiindcă este grecescul
aAocc = sare); Cinnamome (grec Kwvau.wu.ov =
scorţişoară). Se pare, dar, că versiunile occidentale
decurg şi ele dintr-un original bizantin care, cu
oarecare' modificări, se află şi la baza versiunii româ-
neşti.

BIBLIOGRAFIE.

CELE 72 DE NUME ALE LUI HRISTOS

Texte româneşti publicate : Gaster, Literatura popu-
lară română, p. 403 (după un ms. din 1999; cf. p. 405).

Versiuni slavoneşti şi greceşti: Tihonravov, Ilamxm-
huku cmapUHHOu pyccKou Aumepamypbi 3 II.

Textul grecesc a fost publicat de Boissonade, Anecdota
graeca, Paris, 1832, p. 460.

Studii: Hasdeu, Cuvente den bătrlni, II, p. 111; Gaster:
Literatura populară română, pp. 401 — 405; Gaster, Studies
and Texts în Folklore magic mediaeval românce hebrew apo-

1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de la
litterature du colportage, tom I, Paris, 1864, pp. 153 — 154.

137

crypha and samaritan archaeology, voi. II, 1925 — 1928, p.1075;
o menţiune în două cîntece germane de St. Johann Minne din
sec. al XlV-lea, publicate de Uhland., Alte hoch- und nieder-
deutsche Volkslieder, I, 2, Stuttgart, 1845, p. 816; «in der
Namen der da ist: siisser Vater Jesu Christ und in den zwen
und sibenzig Namen des almahtigen Godes, amen »* ; se explică
legătura textului cu literatura ebraică (articol reprodus din
Germania, 1881, p. 203 — 204).

CELE 72 DE NUME ALE PRECISTEI

Texte publicate : Gaster, Literatura populară română,
p. 404 (după un ms. din 1799).

Studii: Gaster, op. cit. mai sus, pp. 404—405.

* <în numele care se află aici: dulce Părinte Isus Hristos
şi în cele 72 de nume ale atotputernicului Dumnezeu, amin>

MINUNILE MAICII DOMNULUI

Poveştile despre minunile Maicii Domnului au
fost alcătuite în vremurile naive, de înflăcărat misti-
cism, ale evului mediu, cînd convoiuri lungi de
pelerini băteau drumurile de arşiţă ale credinţei
către altarul unde se păstrau moaştele sfinţilor
făcători de minuni, cînd cruciaţii din toate ţările
porneau peste ţări şi mări să cucerească locurile
sfinte din mîinile paginilor şi cînd generaţii întregi
de artişti lucrau, în umbra anonimatului, la ridicarea
minunatelor catedrale gotice.

Splendoarea divină care radia din dogma Fe-
cioarei imaculate a aprins imaginaţia candidă a
clerului şi a maselor populare, care au făcut din
Fecioara Măria o mediatoare între umanitatea sufe-
rindă si plină de vicii şi- de păcate şi între Divinitatea
bună si iertătoare. Mişcată de afecţiunea şi pietatea
pe care i-o arată oamenii, Sfînta Fecioară îi ajută
în nevoile şi suferinţele lor. Pornind de la această
concepţie si interpretind viaţa reală prin prisma
fantastică a miracolelor, s-a alcătuit ciclul bogat de
legende în versuri sau în proză, care ne înfăţişează
pe Maica Domnului ajutînd omenirea. Eroii acestor
legende variază: aci un personaj istoric, aci un
om din popor, aci o cetate, aci o mănăstire, aci un
călugăr sau o călugăriţă cari au păcătuit, aci un
episcop sau chiar un biet popă. Toţi cer, prin rugă-
ciuni îndelungate, îndurare de la Sfînta Fecioară.
Cadrul minunilor variază şi el: Maica Domnului
vindecă boalele cele mai grozave, mîntuie de pieire
oraşele care venerează icoana ei, scapă mănăstirile
de pîrjolul vrăjmaşilor, trimite îngerii ca să smulgă
din ghiarele Satanei sufletul păcătoşilor care, căin-
du-se în ultimul ceas al vieţii, ceruseră sprijinul ei.

141

Cu timpul, asemenea legende au fost adunate si
clasate în colecţii speciale de minuni ale Maicii
Domnului.

Izvoarele din care au fost extrase minunile sunt
foarte variate: unele se găseau în acele colecţii de
predici prin care clerul evului mediu, mai ales după
întemeierea ordinelor de călugări benedictini şi
franciscani, se străduise să înalţe cugetul maselor
populare către puritatea moralei creştine, ca de
pildă în Sermones vulgares ale lui Jacques de Vitry
(1180—1240); altele au fost culese din legendele si
viziunile hagiografice, ca de exemplu din Vitâe
Patrum sau din Dialogus magnus visionum atque
miraculorum al lui Cesar de Heisterbach, alcătuit
din 12 cărţi, pe la 1224; altele erau povestite în
cronicile şi lucrările istoriografice ale evului mediu
ca de pildă în cartea VII din Speculum Historiale
al lui Vincentius Bellovacenses, unde sub titlul de
Mariale Magnum se povestesc 43 de minuni ale
Maicii Domnului.

Cele mai vechi colecţii de minuni au fost alcătuite
în mănăstirile vechilor ordine religioase din Franţa,
mai întîi în limba latină, apoi traduse în proză' si
versuri. Cea mai importantă colecţie în limba fran-
ceză este Les Miracles de Nostre 'Dame, întocmită
în 50.000 de versuri de călugărul Gautier de Coincy
(1177—1236) din mănăstirea Saint Medard de
Soissons, pe la începutul veacului al XIIMea. Cam
din aceeaşi epocă este o altă culegere de minuni
în versuri; autorul ei, un oarecare Adgar, pretinde
că şi-a împrumutat subiectele dintr-o colecţie latină,
păstrată în biserica Sf. Paul din Londra, 'dar care
în ultima analiză derivă din Liber miraculorum
S. Dei genetricis a lui Wilhelm de Malmersburv
(1144). J

Colecţiile de minuni ale Maicii Domnului au
procurat un bogat material de inspiraţie pentru
misterele evului mediu, acele reprezentări'dramatice
cu caracter religios pe care clerul le organiza în
pieţele publice din faţa catedralelor.

142

Din Franţa, materia legendară despre miracolele
Sf. Fecioare s-a întins în Germania, în Spania, unde
a aprins imaginaţia regelui Alfons al X-lea, perso-
najul cel mai reprezentativ al culturii spaniole din
sec. al XlII-lea. Colecţia sa de versuri Cantigas de
Santa Măria, inspirată în parte din materialul lui
Vicentius Bellovacenses şi însoţită de melodii, a
avut un adînc răsunet în evul mediu. Pe noi ne
interesează însă mai de aproape literatura legendară
a Italiei.

Cea mai veche culegere italiană aparţine primei
jumătăţi a sec. al XlV-lea şi poartă titlul de Libro
dei cinquanta miracoli 1 , pentru că cuprinde 50 de
minuni. Autorul e necunoscut, dar trebuie să fi
fost un călugăr veneţian din ordinul cistercensilor.
Cea mai bogată colecţie a fost compilată în sec. al
XlV-lea, din Cesar de Heisterbach, Jacques de Vitry
şi Jacopo da Voragine, de pisanul Duccio di Gano.
Colecţia conţine nu mai puţin de 186 de miracole
de o valoare' stilistică inegală, unele povestite sche-
matic, altele cu multă coloare şi viaţă, dar preţioase
prin numeroasele aluzii la viaţa socială şi literara
a timpului. Mult mai răspîndită decît aceste două
a fost colecţia de minuni cunoscută sub numele de
Libro del Cavaliere — după titlul primei minuni care
a apărut pentru întîiaşi dată în Milano, la 1475, şi
care a fost apoi multiplicată în numeroase ediţii
ilustrate cu frumoase xilografii, publicate la Vicenza,
Treviso, Brescia, Milano, Bologna, Roma, Florenţa,
Torino, Veneţia. Cu deosebire ediţiile din Veneţia,
care apăreau încă la începutul sec. al XVI-lea, se
distingeau prin frumoase xilografii. 2

Agapie Landos. Aceste colecţiuni italiene — alcă-
tuite în parte după cele franceze — înfăţişează un
interes deosebit şi pentru noi, deoarece ele s-au

1 Publicată de Ezio Levi, 11 Libro dei cinquanta miracoli
della Vergine, Bologna, Romagnoli-Dall'Acqua, 1917.

2 Publicată de Piero Misciattelli, Miracoli della glorwsa
Vergine Măria, Milano, Treves, 1929.

143

răsfrînt, printr-un intermediar grecesc, în literatura
noastră de la sfîrşitul sec, al XVII-lea. Ele se află
la baza compilaţiunii greceşti a călugărului cretan
Agapie Landos. Atanasie Landos se născuse în
Creta, pe vremea cînd insula se afla sub stăpînire
veneţiană — probabil pe la 1600. A îmbrăcat haina
călugărească, luînd numele de Agapie şi a trăit mai
mulţi ani în focarul de cultură ortodoxă al Muntelui
Athos. Călătorea însă des la Veneţia, unde şi-a
tipărit lucrările, dintre care cea mai răspîndită a
fost 'A^apTcoXcov XcoT7]p£a, apărută în 1641. Pentru
alcătuirea cărţii a IlI-a, cuprinzînd Minunile
Maicii Domnului, care are şi azi numeroşi cetitori
în lumea ortodoxă, Agapie Landos s-a folosit de
izvoare greceşti precum: Metafrast (minunea 8-a,
a 9-a); Sinaxarele (minunea 3-a, a 6-a); Penticostarele
(minunea 5-a, a 7-a); Viata sf. Ioan Damaschinul,
scrisă de Ioan, patriarhul Antiohiei, ş.a. Dar el s-a
folosit într-o largă măsură şi de izvoare occidentale.
Foarte multe legende sunt împrumutate din
colecţia italiană Miracoli della gloriosa Vergine Măria
(A) şi Libro dei cinquanta miracoli (B), despre care
am vorbit mai sus. Astfel minunea 11-a, care în
textele noastre are titlul: Pentru împărăteasa Franţei,
ale căreia mîini tăiate le-a vindecat Stăpîna cea a
tot puternică, corespunde cu minunea a 11-a din
colecţia italiană A, unde are titlul: Come la Gloriosa
Vergine Măria campâ da molte insidie una figliola
d'un imperatore (în text: Re di Franza) alia quale
eran state tagliate le mane (în B minunea: 1-a);
minunea a 12-a, Pentru ceea ce şi-a scos ochii ca să-si
păzească curăţia şi fecioria este minunea 5 din B;
minunea 15, Pentru monahul ce se îmbăta este a
18-a, în A ca şi în B ; minunea 46, Pentru cela ce s-a
ucis de iudei şi s-a înviat de Maica lui Dumnezeu,
este a 49-a în A: Come un giovine fu ucciso da un
giudeo perche cantava con grand divozione Vantifona
della Gloriosa Vergine Măria matre del nostro signor
Iesu Cristo; minunea 41, Pentru amestecarea desînge
şi ucigătoare de fiu pe care Prea Curata a izbăvit-o

144

din prihânire, este a 55-a din A: b'una donna la
quale per operazione del demonio peccb carnalmente
con uno suo figliolo, ct come ella fu liberata dalia
Matre di Cristo; minunea 47-a este a 45-a din A
etc. \

Cîteva din legendele occidentale intrate pe această
cale în colecţia lui Agapie Landos sunt teme vechi
de largă circulaţie în literaturile evului mediu, ca
de pildă minunea a 11-a, care povesteşte peripeţiile
fiicei unui rege al Franţei, urmărită de mama ei
vitregă, invidioasa fiindcă fata era mai frumoasă
decît ea. într-o vreme, pe cînd împăratul plecase
într-o ţară vecină, mama vitregă încredinţează,
într-o noapte, fata unui servitor devotat, cu porunca
s-o omoare, dar servitorul o părăseşte într-o pădure
şi aduce împărătesei mîinile tăiate ale fetei. Puţin
timp după aceasta, fata este găsită în pădure de
fiul unui duce, care o aduce în casa părintească,
o îngrijeşte şi apoi se căsătoreşte cu ea. In acest
timp tatăl fetei, întorcîndu-se acasă şi aflind de la
soţia lui că fiica ar fi fugit într-o noapte de-acasă,
trimite în toate părţile s-o caute şi, pentru a-şi mai
uita durerea, pune la cale o luptă de « tournoi ».
La această luptă ia parte şi fiul ducelui. împără-
teasa, descoperind printr-un servitor al ducelui că
fiica ei trăieşte şi că este soţia tînărului duce, sub-
stituie unei scrisori a acestuia către tatăl său, ordinul
ca soţia lui, care e fiica unui făcător de rele, să fie
ucisă. Bătrînul împlineşte porunca fiului şi tînăra
prinţesă este din nou părăsită în pădure. în acest

1 Iată şi altele: minunea a 28-a este în A cap. XXX:
D'una donna moito divota della Vergine Măria, la quale partori
uno figliolo nerissimo; minunea 30: Pentru iudeul care s-a
izbăvit din legături şi a crezut in Domnul, în A cap. LXI:
Com.e un giudeo es'sendo stato preso da latroni fu liberalo
e sciolto dalia Gloriosa Vergine Măria (şi în B 36) ; minunea
26: Pentru Teofil cel ce s-a lepădat de Hristos in scris, în
A cap. XXXVI : D'uno canonico e vicario ch'ebbe nome Missere
Teofilo, el quale rinnego Cristo e poi per li meriţi della Gloriosa
Vergine Măria ritorno in grazia ş.a.m.d.

145

timp, soţul, întorcîndu-se biruitor acasă, nu-şi
găseşte soţia; o caută şi în cele din urmă o găseşte,
dar, minune, în răstimp ea-şi dobîndise mîinile prin
minunea Maicii Domnului. Atunci tînăra prinţesă
destăinuie soţului taina naşterii şi suferinţelor ei.
Se duc amîndoi la curtea împărătească. Tatăl, în
culmea fericirii, osîndeşte la moarte pe mama vitregă
şi cedează tronul tinerilor.

Această legendă, cu oarecare modificări — -
punctul de plecare este o năzuinţă spre incest a
tatălui — este la temelia unuia din cele mai palpi-
tante romane ale evului mediu: La Manekine al
lui Philippe de Remi, seigneur de Beaumanoir, scris
intre 1270 şi 1280. Locul regelui Franţei 1-a luat aci
regele Ungariei; ginerele acestuia este regele Scoţiei,
în ţara căruia eroina a ajuns adusă de valurile mării,
cu ajutorul unei barei. Legenda a fost apoi prelu-
crată într-unui din cele mai frumoase « mistere »
în Franţa secolului al XlII-lea, sub numele de:
Miracle dela fille du Roy de Hongrie şi în Italia
din secolul al XVÎII-lea sub numele de Sanda
Uliva.

Minunea a 12-a, în care se vorbeşte despre o
călugăriţă care, urmărită de regele Ricard al Angliei,
şi-a scos ochii, pentru a-şi păstra castitatea, şi i-a
recăpătat prin minunea Maicii Domnului, este o
temă celebră, pusă în Vita Sanctorum pe seama
sfintei Brigita şi a sfintei Lucia; este povestită şi
de Jacques de Vitry în Exempla (nr. LVII); a trecut
apoi în Fiore di virtu (cap. XXXI). Forma cea
mai veche a acestei legende în literatura noastră
apare în Albinuşa, copiată de popa Ion Românul, în
1620 (Codex Neagoeanus, ms. nr. 2831 B. A. R.).

Minunea a 26-a în care se vorbeşte de un călugăr
care şi-a vîndut sufletul diavolului — ca şi Faust —
dar care, căindu-se, şi-a mîntuit sufletul cu ajutorul
Maicii Domnului, care a silit pe diavol să-i restituie
contractul, este o veche temă trecută din literatura
greacă în literatura latină şi apoi în literatura fran-
ceză, unde un jongleur, contemporan cu sfîntul

146

Ludovic, a transformat-o într-un mister in versuri,
cunoscut sub numele de Miracle de Theophile.

Un osebit interes prezintă şi minunea întîia,
care este un rezumat al legendei apocrife Adormirea
Maicii Domnului, plăsmuită prin veacul al X-lea
si păstrată în versiuni greceşti, siriace, latine şi
slave. Se povesteşte cum Maica Domnului, simţin-
du-şi sfîrşitul apropiat, a cerut Fiului său să adune
apostolii în jurul său; aceştia au venit din toate
unghiurile lumii — pe unde fuseseră împrăştiaţi
pentru propovăduirea evangheliei — aduşi pe nori,
şi îngerii îi cîntau imnuri de slavă. Maica Domnului
îşi dă sufletul, iar apostolii o conduc la mormînt.
Evreii vor să răstoarne racla, dar sînt orbiţi. Un
altul, care pusese mîinile pe raclă, rămîne cu mîinile
tăiate din încheieturi. Atunci, prin mila apostolului
Pavel, evreii care se căiesc şi se roagă Precistei
cerînd iertare şi ajutor, sunt vindecaţi. Sfînta este
aşezată în mormînt, dar Fiul ei o înalţă la cer, în
cintecele îngerilor.

Textul complet al Adormirii Maicii Domnului
a intrat tîrziu în literatura noastră prin colecţia
Vieţile sfinţilor, tradusă din ruseşte şi tipărită la
mănăstirea Neamţu în 1817.

Opera lui Landos a apărut de sub teascurile
veneţiene pentru întîiaşi dată în anul 1641, sub
titlul": 'AfAapTcoAcov ZcoTTqpfca (Mîntuirea păcăto-
şilor).

Textul Minunilor Maicii Domnului în literatura
noastră a fost studiat de d. prof. dr. Dumitru
Stănescu într-o lucrare ale cărei date au trebuit să
fie complet revizuite K D-l Stănescu distinge 4 clase

1 Ms. nr. 1517 nu cuprinde Mîntuirea păcătoşilor scrisă
în anul 1699, ci Condică în care se trec socotelile casii răposa-
tului pitaru Dimitrie Iconomidis, de venit şi cheltuieli, 1S54—
1861; nici ms. nr. 2020 nu are Minunile Maicii Domnului şi
nici Vămile, cum indică greşit eticheta tipărită de Biroul
\cademiei, ci Psalmi, Pravile, Pomeanic, o scrisoare din
1765 a stareţului Paisie către părintele Dimitrie Preotul
(f. 41). Ms. nr. 442 este inventariat în studiul d-lui S. de

147

10*-

de manuscrise; noi le reducem la următoarele M
1) manuscrise care reproduc textul lui Agapie Landos
din Amartolon Sotiria (fie opera întreagă, fie numai
cartea a IlI-a cu Minunile); 2) manuscrise care
reproduc opera călugărului rutean Galeatovski si
o) manuscrise care înfăţişează o contaminare a celo'r
A tipuri precedente.

Din grupa A — tip Amartolon Sotiria — cel mai
n,^ S - păstrat în Bibli °teca Academiei Române
nr. 2463, a fost copiat în Moldova, la 1714, de Cozma'
ierodiacon la mănăstirea Neamţu, şi înfăţişează tra-
ducerea completă a operei Iui Agapie Landos cu cele
^ cărţi ale sale; manuscriptele copiate în Muntenia
şi anume nr. 2174 B.A.R., copiatîn 1699, în mănăs-
tirea Hurez, de Iosif ieromonahul si ms. nr 2517
dm B.A.R., copiat în 1699 de grămăticul Vlad
ucenicul lui Ilarion, episcop de Rîmnic, cuprind
numai cartea I-a şi a II-a din opera lui Landos-
a Ul-a, cu Minunile Maicii Domnului lipseşte'
Aceste manuscripte munteneşti, mai vechi decît'ceî
moldovean, nu înfăţişează însă aceeaşi redacţie ca
primele două cărţi din textul moldovenesc, ceea ce
constituie o dovadă că nu derivă din acelaşi pro-
totip. Avem, dar, două traduceri independente din "
Amartolon Sotiria: una munteană, mai veche alta
moldovenească, mai nouă.

D-l Gaster a semnalat 1 şi a reprodus 2 două
iragmente după un manuscris aflat în biblioteca lui

rioTfV are ar fi fost scris tot în Moldova, în
1692 de Cozma « ierodiac(on) de la sf. mănăstire
INeamţul» cu menţiunea că este «scos dintr-o carte
greceasca tiparnicâ » — desigur, tipăritura veneti-
ana Manuscrisul lui Eminescu a intrat acum în
biblioteca Academiei Române, împreună cu manu-

L 0ri " fi °^ ată la Y- V1 >- 4 5) şi a doua oară la nr. XVI (p. 47).

f 55) etc 6 SmS PU A§ami ' d de LupU A ^ urii

Gaster, Literatura populară română, pp 431 — 439
Lhrestomatie română, I, p. 299.

148

scriptele lui Gaster (cota, fond Gaster 3). Data este
însă greşit citită; ms. datează de fapt din 1742.

O altă traducere a cărţii a IlI-a din 'A^apTwXwv
2o)T7)pLa s-a făcut se pare în mănăstirea Cernica
şi este reprezentată prin manuscriptul nr. 2503 din
Biblioteca Academiei Române, scris pe la începutul
sec. al XlX-lea. Manuscriptul păstrează pe două
coloane, alături de textul românesc şi textul grecesc.

Galeatovski, Al doilea tip de Minuni este repre-
zentat în literatura noastră prin opera călugărului
rutean loanichie Galeatovski, asupra căruia putem
da aci, mulţumită amabilităţii colegului P. P. Panai-
tescu, informaţii mai bogate. Galeatovski studiase
în colegiul lui Petru Movilă din Kiev şi a ajuns a
fi numit în 1659 rector al Academiei kievene. în
1665, pe cînd era rector şi egumen al Frăţiei din
Kiev, a publicat cartea care ne interesează pe noi
aci: Mie© hok$( . . . sau, cu titlul complet în traducere
românească: Cer nou făcut cu stele noi, adică prea
blagoslovita Fecioară Măria, Născătoare de Dumnezeu,
cu minunile ei, alcătuit prin truda ieromonahului
loanichie Galeatovski, rectorul şi egumenul Frăţiei din
Kiev. Cartea a apărut la Lvov, cu stema Movileştilor
şi cu o dedicaţie către Ana Movilă, fiica lui Ieremia
Movilă, măritată cu nobilul polon Potocki.

Menirea cărţii este lămurită de autor în prefaţă
astfel: «Aceste minuni ale Prea Sfintei Bogorodiţe
le pot citi preoţii în biserică la utrenie pentru învă-
ţătura oamenilor şi spre lauda Prea Sfintei Bogo-
rodiţe, la praznicile Maicii Domnului; pot să le
citească şi călugării în biserici ». Textul polon este
împărţit în 29 capitole, avînd fiecare capitol mai
multe minuni:

Capitolul I. Minunile Prea Sfintei Bogorodiţe
prin Sibile, prorociţele păgîne.

Capitolul III. Minunile Maicii Domnului, cînd
locuia în biserica lui Solomon.

14»

Capitolul IV. Minunile Maicii Domnului la naş-
terea lui Hristos.

Capitolul V. Minunile Maicii Domnului cînd a
mers în Egipt.

Capitolul VI. Minunile Maicii Domnului în timpul
vieţii ei.

Capitolul VIL Minunile Maicii Domnului la ador-
mirea ei.

Capitolul IX. Minunile Maicii Domnului de la
odăjdiile şi brîul ei.

Capitolul XV. Minunile Maicii Domnului pentru
cei ce s-au rugat la ea.

Capitolul XIX. Minunile Maicii Domnului între
păgîni.

[Capitolul] XXV. Minunile Maicii Domnului între
călugări.

[Capitolul] XXVII. Minunile Maicii Domnului la
Pecerska.

Colecţia lui Galeatovski se bazează şi ea, în
parte, pe izvoare occidentale, căci ne povesteşte
minunile săvîrşite de Maica Domnului în « ţara
Frâncească, în cetate ce se chiamă Svesion » ; în
mănăstirea « Clunian » (Cluny), cînd a redat limba
unui călugăr pe care i-o tăiaseră «ereticii de la
Albigena»; în «cetatea Verdunului » în «cetatea
Mediolanul » (Milan); în « ţara Bavariei, într-o cetate
ce se chiamă Monaco » (Miinchen) ; în « ţara Hişpa-
niei » cu nişte pelerini « cari au mers la cetate ce se
chiamă Compostela (Campostella), ca să se închine
acolo la mormîntul sfîntului lacob, apostolul, feciorul
lui Zevedei»; într-un loc se vorbeşte despre pedep-
sirea episcopului « Odon din ţara Saxoniei, într-o
cetate ce se chiamă Magdenburg»; într-un altul,
despre minunea săvîrşită cu un Petru Mendes, care
mergea pe un « galion livanticesc » din « Luzitania

150

în Spania»; aiurea se povesteşte despre «fata lui
Ghenoviev, domnul Brabanţiei şi Sigfrid, voievodul
Romei » (istoria Genovevei de Brabant). La aceste
legende, culese din surse occidentale, Galeatovski
a adăugat şi un ciclu foarte bogat de elemente noi
care circulau în ţările slave şi în răsăritul ortodox,
ca de pildă minunea săvîrşită de Maica Precista cînd
a scăpat « cetatea Măgura (dau numele în versiunea
românească) din ţara rusească » de invazia hoardelor
lui « Baţi, hanul tătăresc »; despre episcopul Ioan al
Novgorodului, care aducînd — ca şi în străvechea
legendă a lui Avgar, toparhul Edesei— icoana Maicii
Domnului la zidurile cetăţii, a mîntuit-o de vrăjmaşii
cari o înconjuraseră; despre «Marco Landinski din
Rusia cea Mică, în ţinutul Haliciului, care a văzut
în vis pe Precista, sfătuindu-1 să citească în toate
zilele Paraclisul ei»; despre o altă minune săvîrşită
«în tara Moscului, lingă apa Volgăi, 7 mituri de la
Iaroslav », altele multe în mănăstirea Pecerscăi de
lîngă Kiev şi încă multe altele ca acestea.

In ce împrejurări s-a tradus la noi opera călugă-
rului rute an ?

în cercurile clerului din Ţara Românească era
încă vie amintirea legăturilor culturale din vremea
lui Matei Basarab cu Kievul lui Petru Movilă,
îndemnat de preotul Meletie Macedoneanul care
lucrase în tipografiile din Kiev, Matei Basarab,
sfătuit poate şi de învăţatul său cumnat, Udrişte
Năsturel, trimisese solie la marele mitropolit al
rutenilor, vlăstar din domnii români, cerîndu-i
sprijin pentru întemeierea tiparului în ţară. Petru
Movilă îi trimisese atunci, împreună cu materialul
tipografic, cu textele slavoneşti şi cu clişeele de gra-
vuri în lemn, pe însuşi şeful tipografiei din Lavra
Pecerska, Timotei Alexandrovici Verbiţki şi tova-
răşul său — Ivan Glebkovici 1 . Astfel s-a început

1 P. P. Panaitescu, Vinfluence de Voeuvre de Pierre
Moghila archeveque de Kiev dans Ies Principautes roumaines.
Extrait des Melanges de VEcole Roumaine en France, V,
1926, Paris, J. Gamber, pp. 16—48.

151

atunci munca de cultură în mănăstirile Govora
Câmpulung şi Dealul.

Amintirea acestor vechi relaţii cu Kievul îndemna
vreo două decenii mai tîrziu, în 1665, pe stareţul
mănăstirii Glavaciocul din Vlasca, Varlaam să por-
nească pe^ aceleaşi drumuri bătătorite, înaintea lui
de alţii. In această călătorie spre Kiev, el a luat
cunoştinţa de operele arhimandritului rutean Ioani-
cme Galeatovski: Kawmh p^M-fcm* (Cheia înţe-
lesului), o colecţie de predici, si H*ko hoko*
(Cer nou — minunile Maicii Domnului K) In 1673
Varlaam ajungea mitropolit al Ţării Româneşti si'
după ce a adus, cum spune însuşi « în sfînta Mitro-
polie a scaunului Bucureştiului » dascăli de tipografie
« cu toate meşteşugurile cîte au trebuit », a « tocmit
oameni cărturari » de au tradus cartea lui Ioanichie
Galeatovski Kakw m^-km* (Cheia înţelesului)
pe care el o socotea ca fiind « de mare folos boie-

"TJf, 11 n0astre român eşti » şi pe care a tipărit-o
in 1678 2 .

Cartea a fost tradusă după prima ediţie, care nu
cuprindea şi Minunile Maicii Domnului,' după cum
le cuprindea ediţia doua apărută la Lvov în 1663
împrejurările triste care au cuprins în volbura lor

^ a ^,r tr0p0htului Varlaam > ^tras în schimnicie
ui 1679, curînd după urcarea în domnie a lui Serban
Cantacuzmo, n-au mai îngăduit şi traducerea' celei-
lalte opere a lui Galeatovski H« E o hoec* cu
minunile Sfintei Fecioare. Textul a trecut se pare
prm prietenul şi ucenicul lui Varlaam, ieromonahul
loan, sau prm stareţul Ilarion ori Ştefan, în mănăs-
tirea Bistriţa. Aci se pare că a fost tradus, în ultimul
deceniu al secolului al XVIII-lea, de acel dascăl
polon care semna şi latineşte în manuscripte chiri-
lice «servus Domini... Dei, Alexandrus preceptor

; Dr^ Dumitru Stănescu, Cultul Maicii Domnului la
romani, Bucureşti, s.a, p. 122.

2 I. Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia
veche, I, pp. 217 — 222.

romanească

152

polonus » şi care a prescris pe acel timp, pentru
mănăstirile Bistriţa şi Hurez multe texte religioase.
Manuscriptul cel mai vechi, scris de mîna lui, a fost
publicat de D. Stănescu 1 .

Opera lui Galeatovski era cunoscută şi în Mol-
dova. Pe Ia 1726, mitropolitul Gheorghe al Moldovei
scotea o copie ruteană de pe H*eo hokoî ....
Copia aceasta a aşteptat însă în biblioteca Mitro-
poliei mai bine de o jumătate de veac, pînă ce epis-
copul Huşilor, Iacov Stamate, a luat-o cu sine în
eparhia sa şi a însărcinat pe nepotul lui, Toma
Stamate, şi pe ieromonahul Teofan, ecleziarhul
episcopiei, să o traducă în limba română. Această
traducere a fost apoi transcrisă pe curat, în 1787,
de Lupu Agurii şi se păstrează în Biblioteca Acade-
miei Române. O confruntare a traducerii moldove-
neşti cu cea munteană indică de la primele rînduri
deosebirea de text a traducătorilor. Iată o mică
pericopă:

Ms. nr. 3231.

F. 124: <( Minunile Prea Sfin-
tei Născătoarei de Dumnezău
între Sebilele carele au fostu
la păgîni prorocite carele mai
înainte de începerea ei cu
arătarea lui Dumnezău o au
ştiutu şi o au scris în cărţile
sale şi o au mărturisit oame-
nilor si o au slăvit. »

Ms. nr. 3692.

F. 10: «Minunile a Prea
Sfintei Născătoare de Dum-
nezeu între Sabeli prorocite
păgîneşti cărora înainte de
zămislire ei prin arătare dum-
nezăiască au cunoscut ele şi
în cărţile sale pre aceia o au
şi scris noroadelor o au pro-
povăduit. »

Tip contaminat. Această colecţie, tip Galeatovski,
a fost însă la noi împreunată cu vechea colecţie a
lui Agapie Landos, alcătuind un tot, şi astfel s-a
născut tipul contaminat C, fie că începe cu Amar-
tolon Sotiria, fie că începe cu Galeatovski.

Circulaţia. Minunile Maicii Domnului a fost unul
din textele cele mai citite, nu numai în lumea mănăs-
tirilor şi a clerului, dar şi printre marii boieri, ca de
pildă Iordache Creţulescu, A-elichi d vornic, care

1 D. Stănescu, Minunile Maicii Domnului, 1925.

153

punea în 1726, pe « Gheorghe logofăt za divan » şi
pe « Mihaiu logofeţul Cernătescu ot Sud-Mehedinţi»
să-i scoată o copie de pe tipul contaminat (ms. nr. 1631
din Biblioteca Academiei Române), după ce în 1724
îi mai făcuse o copie de pe acelaşi tip Stan « logo-
feţelul lui ». Numai în Biblioteca Academiei Române
se păstrează peste 20 de manuscrise de « minuni ».
în secolul al XlX-lea textul a fost publicat de proto-
singhelul Rafail ieromonahul de la Rîmnic sub
titlul : Minunile cele mai presus de fire ale Prea
Sfintei stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi
Pururea Fecioarei Măriei, care puţine din cele nenu-
mărate s-au luat în scris de la feliuri de dascăli de
Agapie. Ea a fost apoi retipărită în 1847, în mănăs-
tirea Neamţu, cu cheltuiala arhimandritului Kir
Neonil, şi de atunci se retipăreşte necontenit pînă
în zilele noastre.

Nu ne poate dar surprinde că o carte aşa de
răspîndita a lăsat urme în folclor. S. FI. Marian a
cules din gura poporului o sumedenie de legende pe
care le-a publicat, în 1904, într-un volum de 343 de
pagini, în ediţia Academiei Române sub titlul:
Legendele Maicii Domnului. Studiu folcloristic. O
parte din legende au fost studiate în legătură cu
prototipele apocrife de d-1 Ştefan Ciobanu în două
studii publicate în limba rusă (vezi mai jos biblio-
grafia).

Multe legende stau în legătură şi cu Minunile
Maicii Domnului. Astfel ciclul IX, legendele (de la
pp. 316 — 321) în care se povesteşte cum un om
sărac şi beţiv a făcut pact cu diavolul să-i vîndă
soţia, cum, plecînd cu ea noaptea în pădure, a început
să « ploaie ca din cofă », încît au trebuit să se adăpos-
tească într-o biserică părăsită, cum acolo, femeia,
presimţind ce o aşteaptă, s-a rugat cu lacrimi fier-
binţi Sfintei Fecioare, pe cînd soţul ei adormise,
cum, apoi, Maica Domnului, luînd chipul şi asemă-
narea ei, i-a venit în ajutor, substituindu-se la ple-
care ei, cum, diavolii, zărind pe Prea Curata Maică,
au rupt-o, înspăimîntaţi, la fugă, aruncînd omului

154

o căldare de galbeni — întreg acest ciclu pleacă
de la minunea din ciclul Amartolon Sotiria şi îşi are
prototipul în minunea intîia din Libro del Cava-
liere 1 «Qui cominciano alcuni miracolo della Glonosa
Vergine Măria, e prima come seampo un cavaliero
suo divoto dalie insidie del Demonio infernale »*.

A fost de altfel o «minune» foarte răspîndita
în evul mediu: a fost povestită de Jacques de
Voragene în Legenda aurea (cap. CXIX), de Johannes
Junior în Scala coeli 2 , şi a fost prelucrată în secolul
al XlV-lea, într-o poemă versificată, de 24 de strofe
monorime: Leggenda dello Sclavo Dalmasina z .

Ciclul de legende (cap. VII) privitoare la ador-
mirea Maicii Domnului corespunde minunei întha
din colecţia Amartolon Sotiria şi îşi au izvorul lor
îndepărtat, cum a arătat şi d-1 Ciobanu, în apocriful
Adormirea Maicii Domnului. Aceste legende s-au
mai răspîndit la popoarele ortodoxe şi prm Mmee,
căci în ziua de 15 august, cînd biserica sărbătoreşte
<( Adormirea Maicii Domnului » se citeşte după litur-
ghie si legenda apocrifă.

Ciclul de legende, cu adinei resfrîngen în colin-
dele populare, în care se povesteşte cum Maica
Domnului în timpul naşterii blagosloveşte tisa, care
şi-a plecat ramurile ca s-o umbrească:

« Fire-ai tisă alduită
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de-un fiu al meu,
Să fii iarna ca şi vara i . . . »

1 Cf Miracoli delta Gloriosa Vergine Măria a cura e
con introduzione di Piero Misciattelli, Milano, fratelli Treves,
1099 T)t) 3 6

* <Aici încep unele minimi ale glorioasei Fecioare Măria,
şi prima (este), cum s-a salvat un cavaler devotat (Fecioarei
Măria de la chinurile infernului. >

2 Gf şi A. Mussafia, Studien, II, p. 64, III, p. 44.

3 Ezio Levi, II libro dei cinquanta miracoli della Vergine,
Bologna, 1917, nr. 13, p. CXXII.

* S FI Marian, Legendele Maieu Domnului la romani,
p 60 şi urm ■ Cf. şi Alex. Rosetti, Colindele religioase, p. 32
şi urm.; Al. Viciu, Colinde din Ardeal, p. 40 şi urm.

155

este o reminiscenţă din legendele apocrife privitoare
la fuga familiei sfinte in Egipt, unde se povesteşte
însă că Maica Domnului, obosită de arşiţa soarelui,
s-a rugat « finicului » să-şi plece ramurile. Aceste
legende se găsesc încorporate şi în colecţia de
Minuni, tip Galeatovski (vezi textul publicat de
D. Stănescu, Minunile Maicii Domnului, cap. V,
minunea 27-a):

«cînd a mers Precista în Egipt... sfîntul Iosif a lăsat pe
dinsa aproape de sat şi s'a dus să caute gazdă în Nestoria
sa găzduiască cu Hristos şi cu Precista, iar ea, aşteptînd
pre Iosit, a stătut sub acest smochin, care, îndată ce a mers
Precista sub dînsul, s'a desfăcut în două si a făcut din sine
sălaş şi cort lui Hristos şi Maicii lui. Stă acel pom pînă într-a-
ceasta zi în chipul cortului şi turcii sub dînsul aprind făclii ».

In versiunea lui Galeatovski se găsesc şi cîteva
minuni legate de pămîntul Moldovei, ca de pildă
mmunea 217, cu icoana de la mănăstirea Neamtu,
care, « în ziua Paştilor, cînd fac preoţii litie si' o
poartă în mîini, fiind icoana Precistei în mina
preoţilor, se pogoară jos pînă la pămînt » si care
in vremea lui Gheorghe Ştefan, « purtînd-o la 'litanie
şi mtrînd cu dînsa în biserică, s'a stupit şi a sărit
din mhnile oamenilor şi a mers singură prin văzduh
şi a stătut pe amvon; de acolo a mers pe uşile împă-
răteşti, apoi în altar. »

BIBLIOGRAFIE

Tipărituri: Sulzer, în Geschichle des transalpinischen
Daciens, voi. III, Wien I, 82, p. 38 sub nr. 23 menţionează
intre cărţile româneşti tipărite la 1782: Minunile Maikii
Fretscheste; nu s-a găsit însă pînă acum nici un exemplar
lextele cunoscute pînă acum sunt: Minunile cele mai presus
de fire ale Prea Sfintei Stăpînei noastre de Dumnezeu Născă-
toarei şi pururea Fecioarei Măriei, care puţine din cele nenu-
mărate s-au luat în scris de la feluri de dascăli de Agapie.
care talmăcindu-să dupre limba veche grecească pre limba
ro ™anea?câ- de Rafail ieromonah protosinghel, Rîmnic,
1820. (Vezi descrierea în I. Bianu şi Dan Simonescu, Biblio-
grafia românească veche), tom III, fasc. III — VIII, Bucureşti,

166

1936, p. 325, cuprinde cele 69 de minuni din f A[xapTCQXwv
Scoria. Opera a fost retipărită in 1847, în tipografia
mănăstirii Neamţu, prin sîrguinţa şi cheltuiala arhiman-
dritului Kir Neonil, de ieromonahii Cleopa şi Nichita; în
această ediţie s-au adăugat la sfîrşit şi cîteva minuni săvîr-
site de Maica Precista în mănăstirea Neamţu; apoi în 1852.
Alte ediţii a dat editura Steinberg: 1877, 1892, 1916, 1921.
Alte ediţii: în 1890 (de Iorgu Dumitrescu, din Răcan, Dîm-
boviţa) ;*1911 de arh. Antipa, fost stareţ al mănăstirii Pro-
dromul; 1924 (editura schitului Icoana), tipografia mănăs-
tirii Neamţu, în colecţia « Biblioteca religioasă a sf. mănăstiri
româneşti Prodromul' din sf. Munte Athos»; Marea minune
săvîrşită la Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, Tiparul
Academic, 1934, în colecţia « Asociaţia creştină ortodoxă
Patriarhul Nifon », fragment: minunea 1-a şi a 26-a.

Texte vechi republicate: Gaster, Chrestqmatie română,
voi. I, pp. 299 — 301 (tipul Amartolon Sotiria), după
Codex M. Eminescu, copiat în 1692, de Cozma de la mă-
năstirea Neamţu: minunea a 5-a şi a 47-a; prof. dr. Dumitru
Stănescu, Minunile Maicei Domnului, Bucureşti, Ancora,
1925 (tip. Galeatovski), după un ms. din 1696; limba
modernizată.

Manuscrise din Biblioteca Academiei Komâne. Grupele
fixate de D. Stănescu nu sunt tocmai exacte; le redăm
aci după verificarea făcută de noi.

Tipul Amartolon Sotiria, cartea a IlI-a: nr. 442, copiat
în 1801 de Nicolai Agapiî; nr. 1630, copiat în 1747 (v. f. 70)
de Cozma ierodiacon <al> mănăstirii Neamţu; «unde...
iaste. . . icoana 6a făcătoare de minuni a Prea Curatei Maicii
Domnului nostru Is<us> H<risto>s »; nr. 2463 (cuprinde două
cărţi din Amartolon Sotiria, exclusiv minunile), copiat în
1740 de Cozma ierodiacon de la mănăstirea Neamţu; nr. 1830
(numai cartea a IlI-a), scris pe timpul episcopului de Rîmnic,
Nectarie (cf. nota, f. 117); nr. 2195 cuprinde numai cartea
a IlI-a, copiat în 1754 de Rafail Copilul fiul lui popa Dumitru
din Stăneşti, Prahova, în mănăstirea Hurez, f. 163; nr. 3539
(cartea a'lll-a), jumătatea sec. al XVIII-lea (vezi notele
de la f. 156 v.). (Vezi şi Dimitrie Dan, Codicele Dornean numit
mîntuirea păcătoşilor, extras din Candela, Cernăuţi, 1899);
nr. 2120 (numai cartea a IlI-a), copiat în 1787 de dascălul
Vasile; nr. 3550, din 1799 (23 minuni); nr. 2433 (f. 144 v.),
cartea a IlI-a, sec. al XVIII-lea; nr. 3190 (numai cartea
a IlI-a), sec. al XVIII-lea; nr. 4649 (numai cartea a III-a),
copiat pe la 1764; nr. 2503, cu text grecesc în paralelă,
începutul sec. al XlX-lea; nr. 2110, toate cărţile; nr. 4836
(cuprinde numai 36 minuni); nr. 3644 din 1811, de loan,
smeritul fiu al preotului Theodor ot sat Păuleştii (f. 13 r.);
nr. 1568, scris la 1812 de «robul lui Dumnezeu Toader »
(numai cartea a III-a); nr. 2697 (cartea a III-a: 36 minuni)

157

din 1817; nr. 4811 (f. 41, cartea a IlI-a, 20 minuni), sec. al
XVIII- XÎX-lea.

Tip. Galeatovski: nr. 3692 scris în 1787, în episcopia
Huşilor, <( iar amu prin oserndia şi porunca preasfinţiei sale
Kir Iacov, episcop Huşului s-au tălmăcit din limba slove-
nească pre limba m ol doven iască şi tălmăcitoriu am fost eu
Thoma Stamat, nepot prea sfinţiei sale şi cu sfinţia sa iero-
monah Theofan, eclisiîarh ot episcopia Huşului, iar scriitorm
au fost Lupul Agurii ot episcopia Huşului ».

Tip contaminat: a) Amartolon şi Galeatovski, nr. 3231,
scris în Oltenia, pe la 1700; b) Galeatovski şi Amartolon:
nr. 2024, copiat în 1724, de Stan logofeţelul lui Iordache
Creţulescu vel dvornic; nr. 289, sec. al XVIII-lea, Căldăru-
şani; nr. 1631, copiat în 1726, de Gherghie logofăt za divan
şi de Mihaiu logofeţelul Cernătescu ot Sud-Mehedinţi, de la
Iordache Creţulescu velichi dvornic, în 1726; nr. 2355, copiat
în 1736 de Ilarion ieromonah în mănăstirea Bistriţa (f. 176 v.);
nr. 4379, scris de « Toma grămăticul, Sud-Gorj, care fost-am
şi paraclisiarh la sf<înta> e<pis(c)opie> Rîm<nic> », 1792,
f. 296, v.; nr. 2251 din 1796, mai 1 (f. 2); nr. 1924, pe f. 1,
verso, o notă a arhimandritului Calinic din 1841: « Din
cărţile sfintei monăstiri Cernica, să nu înstreineze nimeni »,
începutul sec. al XÎX-lea.

Fondul Gasler: nr. 3, Amartolon Sotiria, minunile Maicii
Domnului scris de « Cozma diaconul dela sfînta mănăstire
Neamţ, unde-i hramul înălţării Domnului Hristos şi sfînta
icoană făcătoare de minuni a Prea Curatei Maicii Domnului
nostru I<su>s H<risto>s» v. p. 226 v. ţeste ms. Eminescu) ;
nr. 180, circa 1750 (tip Galeatovski, fragment); nr. 89 din
1700-1725 din Moldova f. 46—52, minunile 38, 50, 75 şi
70 din Amartolon Sotiria; nr. 71, f. 127 copiat de Toader
Ursul la 1783, tip Amartolon; nr. 153, f. 65, fragment, copiat
în 1793, tip. Amartolon Sotiria; nr. 92, circa 1800, Amartolon
Sotiria, minunile: f. 176—475; nr. 11, f. 51 — 52, copiat în
1805 de Constantin Ojog Blănariul (o minune din Amar-
tolon); nr. 154, f. 1 — 139 v., copiat de Vlad sin Vlad Pârlea
(v. f. 149), în 1811, cuprinde 71 minuni din A.S.; nr. 148,
f. 36—45, o minune din A.S. copiată în 1811 de Pascal Scor-
ţan; nr. 180, începutul sec. al XÎX-lea, fragment, tip. Galea-
tovski.

Manuscripte din alte depozite: Ms. dr. Victor Moldovan
descris de N. Drăganu, în Anuarul Institutului de istorie
naţională, publicat de Al. Lapedatu şi Ioan Lupaş, pp. 423—
427, un nou exemplar din Mîntuirea Păcătoşilor, cartea
111-a tip. a); N. Iorga, Manuscriptele mănăstirii Cernica,
p. 14—16; Leca Morariu, Junimea literară, anul XV (1926),
nr. 3-4; 5—6; 11 — 12; Buletinul bibliografic, IlI-a (1926),
nr. 2, p. 3; nr. 3, p. 5; nr. 6, p. 9; ms. din 1784 al Iui Ioanichie
din Humor.

15S

Textul grecesc al lui Landos : BifJXlov &g*«™

ouvteOÎv eIc xmv^v toW TpaLxoW StiXsxTov, ™xp« Ayamou

Ltfavxo,. KalvuvvecoaTlS.opOcoOsv Trap' aW >ca TUjwrfsv
Xhn au^ou awX<Vactv : Con licenţia d'Supenori, & Prm-
lemo •BvevTtr.dL, Trapa 'AvTcovtcp tco IouXXiav<p xaxa t5 a Xt xa
1641). Alte ediţii, 1711, 1740, ş. a. cf descrierea lor in
R hegrznd, Bibliographie heUenique ou descriptum raisonnee
des ouvrages par des Grecs, XVII-e sifecle I (1894), p .413,
la anii respectivi. O versiune tradusa în 1. turca, ibidem,

P * La M Athos se păstrează un manuscris anterior
tipăriturii care cuprinde numai minunile cu ^ titlurile :
'Ex tcov {nrepcpu&v QaLvyAwv x^ţ UTtEpccyiaţ Ssotîowt]? t^wv
£ ot6xou xai .âei7Wt P e E vou Maplaţ 6Xi T a twa ou^Jf™* ex
Sta 9 6 P 6>v SiSacxaXo» xal l ifiwyXfi>TTio6 e v™ Trapa AyaTitou
uovavou ek xowJjv ticsitei^. La sfîrşit data « sywv)
™r MccprL kg' -1639. Cf. Spyr. P. Lambros Catalogue
% the greek Manuscripts on Mount Athos, II, Cambndge
1900 nr 4462.

Textul rutean al lui Galeatovski: He6o noeoe 3 hosumu
MteboMH comeopeuHoe, mo ecmb nptiJiazocAoeeuHa* d%ea Mapin
dolopoduw cwydaMU cboumu, cocmasJteHHoe m Py do ^ w6 %Z,lt^
Mouaxa IoauuuKin FanxmoeCKazo. Penmopa u «^^^ff^f
Kieecwzo, Lvov, 1765. Despre Galeatovski g opera lui
vezi N Th Sumtov, loauuuKiu FaJinmoecKiu, HarKov, iseo
(informaţia datorită d-lui P. P. Panaitescu).

Studii: asupra versiunilor româneşti: dr. M Gaster
Literatura populară română, pp. 430-438; Ezio Levi jl
l£ro dei cinquanta miracoli della Vergine, Bologna, 1917,
Z XXXVII- XXXVIII. Pentru Galeatovski, sub tipar:
Ştefan Ciobanu, Din legăturile culturale româno -ucrainene
Ioanichie Galeatovski si literatura roma^cavech^AMtete
Academiei Române, mem. secţ. kt., s. III, t. Vili, bucureşti,

Dr M Gaster în In memoria di Napoleone Caixe Ugo
4 Canello, Miscellanea di Filologia e Linguistica, Firenze,
1886 T> 333 — 344; Die Rumânischen « Miracles deJSostre-
DameV, indicarea msse.-lor româneşti cunoscute jrtna atunci
si rezumarea celor 69 minuni din «AjiaproXov Şoapta
' Pentru versiunile populare: S FI. banali, Xeff^ fa
Maicii Domnului, ed. Acad. Rom., Bucureşti 1904 Studii
St. Ciobanu, PyMUHCKin nezendu o Eozopodn^), .publicat in
3mH0zpa$uHecKoe o6o 3 pWe, Moscova, ".3-M911jMd^
Muna o6* apaxu% n Eozopodunnou mzend%, St. Petersourg,
1912.

■

1. Căderea îngerilor.

Icoană, tempera pe lemn,

Muzeul de Artă al R. S. România.

2. Naşterea Sfintei Fecioare.
Icoană, prăznicar dublu, tempera pe lemn,
Muzeul de Artă al R. S. România.

3 Ioachim si Ana aduc pe Sf. Fecioară la templu
Icoană, tempera pe lemn,
Muzeul de Artă al R. S. România.

4. Naşterea lui Hristos în peşteră.

Icoană, tempera pe lemn,
Muzeul de Artă al R. S. România

* '

5 Scoborîrea lui Hristos la iad,

imprimată pe legătura unei Evanghelii

făcută în 1636 din porunca lui Matei Basarab

pentru mănăstirea Brîncovem.

Muzeul de Artă al R. S. România.

■

6. Mîntuitorul şi viţa de vie.
Icoană pe sticlă,
reprodusă după Artă şi tehnică grafică, 1937.

7 Icoana trimisă de Mîntuitor lui Avgar.
Detaliu. Mănăstirea Moldoviţa.
Reprodus după Andre Grabar,
Eglises peintes de Moldavie.

^" * \^ -_• ;- ■■^~ 7 . ,

8. Sfîntul Gheorghe şi balaurul.
Caiet de modele de meşter
Bibi. Acad. Rom., ms. rom. nr. 4602,

LEGENDELE HAGIOGRAFICE

In primul volum al studiului de faţă am stăruit
asupra caracteristicilor şi asupra formaţiunii legen-
delor hagiografice sub influenţa ultimelor curente
ale misticei neoplatonice. Acest gen de literatură,
în care viaţa martirilor şi a asceţilor — campioni ai
MîntuitoruTui pe pamînt în lupta contra puterilor
întunerecului — este înfăţişată într-o lumina de
miraculos, constituia o lectură pioasă şi edificatoare
pentru masele populare şi ca atare a fost introdusă
ca parte integrantă în serviciul liturgic. La începutul
vieţii noastre culturale, legendele hagiografice cir-
culau în limba slavă în care se oficia şi serviciul
divin.

După primele traduceri ale Scripturii sfinte în
limba noastră, era firesc ca atenţia cărturarilor
clerici să se îndrepte şi către aceste întăritoare pilde
de virtuţi creştineşti. în Codicele Sturdzanus, copiat
între 1580 — 1620 de popa Grigore, în satul Măhaciu,
mai jos de Turda, se găsesc, după cum s-a văzut la
locul său (voi. I, p. 184 — 205), între multe texte
religioase apocrife, şi două legende hagiografice.
Alte asemenea legende apar în epoca postcoresiană
în Codicele de la Cohalm.

Pe la jumătatea sec. al XVII-lea, centrul de greu-
tate al culturii româneşti se strămută peste munţi,
în Principatele Române. în epoca lui Vasile Lupu,
mitropolitul Varlaam în a sa Carte românească de
î?îvâţături la Duminicele preste an, care are la bază
un prototip rusesc, introduce între predicile menite
să ridice nivelul moral al poporului, şi cîteva legende
de martiri: sf. Ioan cel Nou, ale cărui moaşte se
păstrau la Suceava, sf. Paraschiva ale cărei moaşte
fuseseră aduse la Iaşi, sf. Gheorghe ş.a.

163

_ 9 an ? ţ** ^ vreme, Pătraşcu Danovici «logo-
iatul al 3-lea şi grămătic de scrisoare grecească»
traduce, parafrazînd şi amplificînd uneori textul'
după izvoare slavoneşti, hronograful grecesc al lui
Matei Cigala, care cuprinde şi cîteva legende de
martin, intercalate in viaţa împăraţilor romani
Aceleaşi legende se mai găsesc şi în versiunea înru-
dita a hronografului Dorotei de Monembasia, tradus
probabil de Gngore dascălul Buză, în Muntenia.
Uteva decenii mai Urau, marele mitropolit
Dosoftei s-a străduit « cu lungă nevointă si cu lexi-
coane de agiuns », de a tălmăcit « de pre' greciaste
şi de pre sirbiaşte » corpul complet al vieţilor de
sfinţi, pe care 1-a tipărit la Iaşi, în 4 volume apărute
ntre anii 1682-1686, cu titlul: Vilata Ţpe^Z
sânţilor. Ne lipseşte încă un studiu complet si defi-
ni ™T* lzv I oarelor boaite de mitropolitul
Dosoftei, dar sondagnle făcute de regretatul Iulian
Ştefanescu i m cîteva locuri din opera iui Dosoftei
au adus puţina lumină în această privinţă. Izvorul
principal al lui Dosoftei pare să fi fost colecţia de
sinaxare, prelucrate în neogreacă după cele bizan-
tine de episcopul Giterei, Maximos Margunios si
publicate pentru întîiaşi dată la Veneţia, în 1607

sau vieţile sfinţilor). Dar în afară de colecţia lui

mpE°f ' ^° SOft + ei . S ' a mai f0l0sit de versiunea
medio-bulgara, întrebuinţată atunci în bisericile
noastre de hronografele lui Cigala şi Dorotei de
Monembasia şi de opera călugărului de origine cre-
tana Agapie Landos, N^o C Ilapdtoi™; (Raiu nou),
apăruta la Veneţia în 1664. y

Traducerea iui Dosoftei, revizuită de Radu
Oreceanu şi corectată după mineele lui Margunios
se resfrmge m Mineele tipărite la Buzău în 1698'
care, alături de legendele hagiografice în limba
romana, dau şi imnurile în limba slavonă. Versiunea

i^ifJ'f^^Tf^^ ^^ %n lit ^™ română
\exiras am Revista istorica română, I, 1931, pp. 251 — 297)

164

aceasta, remaniată şi sporită cu traducerea imnurilor
în limba română, poate prin munca episcopului
Damaschin al Rîmnicului 1 a trecut în Aniologhi-
oanele apărute la Rîmnic în 1737, 1745, 1766;
Iaşi: 1755, 1806; Bucureşti: 1766, 1777 1786-
Blaj: 1838.

Textul din aceste Antologhioane şi Minee, revi-
zuit după ediţia grecească a Mineelor publicate la
Constantinopol, în 1846, de episcopul Iosif al Arge-
şului, a fost tipărit la mănăstirea Neamtu de arhi-
mandritul Neonil, în 1846, şi această versiune —
deşi cu lacune simţitoare — se resfrînge în toate
mineele pînă în zilele noastre. O colecţie cu totul
diferită ca redacţie de cele precedente se resfrînge
în Mineiul de la Rîmnic, din 1780, în cel de la Buda
(1805), şi mai ales în colecţia Vieţilor de sfinţi publi-
cată la mănăstirea Neamţu în 1813. Acest tip de
legende hagiografice derivă din colecţia slavă a lui
Dimitrie (ca laic, Daniil) Tuptalo ' (1651— 1709),
mitropolitul Rostovului. Prima ediţie rusească a
acestei colecţii apăruse în 4 volume, publicate între
anii 1689 — 1705, în focarul de cultură întemeiat de
Petru Movilă la mănăstirea Pecerska, de lingă Kiev.
In sfirşit, o altă serie de legende hagiografice se
găsesc într-o traducere de pe opera călugărului cretan
Agapie Landos, N£oţ ITapaSs^oţ (Noul raiu),
păstrată în manuscripte (vezi de pildă ms. nr. 2054
din Bibi. Acad. Rom.: «Cartea ce se chiamă Para-
disos ce are într-insa vieţii si muceniciile sfin-
ţilor. . . », 1785).

în afară de colecţiile acestea de vieţi de sfinţi, s-au
mai tradus şi un ciclu foarte bogat de vieţi ale
pustnicilor şi ale sihastrilor cuvioşi, cuprinse în aşa
numitele Paterice sau Otecinice, precum şi o mul-
ţime de versiuni individuale ale diferiţilor martiri
sau asceţi.

1 Al. Lapedatu in Convorbiri literare, XL (1906), pp.
576-577, Iorga, Ist. bis. rom. II, p. 114 şi mai ales Iulian
Ştefănescu, op. cit., pp. 270—271.

165

Materialul hagiografic intrat pe aceste cai în
literatura noastră este astfel destul de bogat, inegal
ca valoare literară, dar de un cuprins foarte variat.

Multe sunt clişee banale de minuni naive şi
plate; altele concentrează interesul în jurul ches-
tiunii care chinuie sufletul omenesc în asfinţitul
vieţii: ce este dincolo de moarte? Se găsesc chiar
şi viziuni apocaliptice cu tendinţe politice, ca de
exemplu: Hrismos adecă prorocită a fericitului iero-
monah Agatanghel, tipărită la Iaşi în 1818, dar care
a circulat mult şi în manuscripte. Este o plăsmuire
naivă, alcătuită în ultimele decenii ale veacului al
XVIII-lea de Teoclitos-Poliidis, care se dă în titlu
ca traducător, cu scopul de a face propagandă în
lumea ortodoxă a Răsăritului. Este vorba de
viziunea pe care o are bătrînul călugăr, în Mesina
(Mesăni) Siciliei, cînd, trezit din somn şi ieşind din
chilia sa, vede la ţărmul mării un leu ce ţinea în
picioarele sale un pergament, pe care erau scrise
profeţiile: căderea Bizanţului sub turci la 1453,
ridicarea Rusiei, «strălucitul Râm... împăratul ei,
alt Machidon cu armele şi va face groaznică împă-
răţie. . . iar al cincilea Petru în Vizantia (Constan-
tinopol) are să întindă biruitor sămnul crucii şi va
pierde puterea ismailiteanilor (la 1853) şi va libera
popoarele creştine » 1 . Această elucubraţie se pare
că a găsit cetitori numeroşi la noi şi în Balcani,
căci a fost tipărită în mai multe ediţii româneşti şi
greceşti. în Biblioteca Academiei Române se păs-
trează şi o ediţie grecească tipărită în 1838, la
Bucureşti, în tipografia grecească a lui Iliade şi
Hristide: XpyjqxGt too 'AyaOayYeXov.

In mărăcinişul multor asemenea vedenii şi minuni
naive, în care orientarea cercetătorului este foarte

1 Vezi analiza ei mai largă în Biserica ortodoxă română,
XLIV, 1926, pp. 62—65, articolul părintelui V. Ursăcescu.
Despre autor si operă cf. N. Politis, 'AYaOctYyeXo? în revista
•Eorta, XXVII (1889, pp. 38 - 40) ; Evloghios Kurilas
Lavriotis, ©e6xX7]to; 6 IloXustă^ţ, în ©partide, V, 1934,
pp. 125-162.

166

anevoioasă, se întîlnesc şi cîteva flori alese ale
pietăţii creştine. Pentru a se vedea mai clar carac-
terele literaturii hagiografice, ne oprim asupra
cîtorva din cele mai duioase legende care, judecind
după copiile păstrate, par să fi fost mai mult cetite:
Avgar si Mîntuitorul, Cei şapte cuconi din Efes,
Easiatiu Plachida, precum şi asupra altora care,
prin răsunetul pe care l-au avut în masele populare
si prin urmele pe care le-au lăsat, prezintă un interes
deosebit din punct de vedere al folclorului: legenda
sfîntului Gheorghe şi legenda sjîntului Vasilie cel Nou.

AVGAB ŞI MÎNTUITORUL

Legenda începe prin a povesti cum, pe vremea
cînd Mîntuitorul propovăduia în ludeea mîntuirea
sufletelor, în Edesa, toparhul cetăţii, Avgar, zăcea
chinuit de o boală mistuitoare — după unele izvoare
podagră, după altele lepră neagră — boală pe care
nici un « vraciu » (doctor), nu i-o putuse lecui. Vestea
despre minunile pe care Mîntuitorul le săvîrşise şi
despre tămăduirile înfăptuite cu cuvîntul, în numele
Tatălui Ceresc, ajunsese pînă la urechile toparhului,
care, cuprins de o adîncă evlavie, trimite în ludeea
pe cancelarul său, Anania, un « zugrav iscusit » ca
să « isvodească » chipul lui Isus şi să-i ducă o scri-
soare în următoarea cuprindere — citez textul fiindcă
ne vom ocupa îndată de el, în legătură cu folclorul
nostru:

« Avgar, toparhul cetăţii Edesei, lui Isus Mîntuitorul,
Vraciul cel Bun, ce petrece în Ierusalim, să închina.

Auzit-am de tine, că fără leacuri tămădueşti, ca pre
orbi îi faci să vadă, pre ologi să umble, pre leproşi h^cureţi,
că tot felul de boale vindeci, ba chiar că şi pre morţi ii myiezi.
Si auzind eu acestea toate despre tine, am socotit în gmoul
meu că cu adevărat au fiul lui Dumnezeu, au Dumnezeu însuşi
eşti Drept aceasta scriindu-ţi, eu te rog să te osteneşti a
veni pînă la mine, ca să mă izbăveşti de boala pe care o am
şi să te afli aci cu mine, căci am înţeles că evreu murmura

167

împotriva ta şi vor să-ţi facă rău. Eu am cetatea prea mică,
dar îndeajuns amîndorura pentru a petrece cu cinste. »

Anania soseşte cu scrisoarea tocmai în timpul
cînd Isus predica poporului, adunat în jurul lui,
mîntuirea. Aşezat pe o stîncă din apropiere, crainicul
toparhului se străduia să prindă chipul Mîntuitorului,
dar nu putea fixa nici o trăsătură din pricina aureolei
divine care nimba faţa lui. După ce şi-a încheiat
predica, Isus, care şi gîndurile cele ascunse ale oame-
nilor Ie cunoştea, a chemat la sine pe Anania, i-a
cerut scrisoarea şi a cetit-o. Apoi spălîndu-şi chipul
cu apă, a cerut o năframă curată de in, pe care,
îndată ce s-a şters, s-a şi imprimat chipul său cel
sfînt — un amănunt interesant de care vom vorbi
îndată în legătură cu arta noastră religioasă — şi a
trimis icoana împreună cu următorul răspuns:'

^ (i Fericit eşti Avgare, de vreme ce ai crezut în mine,
fără să mă fi văzut, căci scris este despre mine: că cei ce
mă vor vedea, aceia să creadă. Iar cît despre cele ce-mi scrii
ca să vin la tine, trebuie să împlinesc toate celea pentru
care sunt trimes, iar după ce le voi plini, să mă înalt către
Părintele Cel ce m'a trimis. Dar după ce mă voiu fi înălţat
Ia El, îţi voi trimite pe unul din ucenicii mei, anume Tadeu,
care şi de boală te va tămădui şi viaţa cea veşnică îţi va dărui
şi pace şi ţie şi celor ce sunt cu tine: iară cetatea ta o va
întări ca nimeni din vrăjmaşi să nu o poată dobîndi. »

Avgar citeşte cu bucurie scrisoarea şi, închinin-
du-se la icoana Domnului cea nefăcută de mîini
omeneşti, deodată se vede vindecat pe tot trupul de
lepră, afară doar de o rămăşiţă pe faţă.

Cîţiva ani după aceasta, cînd Mîntuitorul fusese
răstignit, înviase şi se înălţase la cer, Avgar află că
a sosit în cetatea lui un evreu, eu numele Tadeu,
care tămăduia pe cei bolnavi în numele lui Isus.
Toparhul trimite să-1 aducă la el şi cînd Tadeu
intră pe uşa palatului, învăluit în nimbul strălucitor
al sfinţeniei, Avgar se scoală de pe tron şi, închi-
nîndu-se pînă la pămînt înaintea lui, îl întreabă,
dacă într-adevăr el este ucenicul făgăduit prin
scrisoarea Mîntuitorului.

i«s

De vreme ce, — răspunse apostolul — mare

nădejde ai pus spre Domnul meu Isus Hristos,
pentru aceea, iată, trimis fiind de dînsul, am
venit la tine şi dacă credinţa ta se va spori întru
tine, toate cele dorite de tine, după credinţa ta
vor fi.

— Atita am crezut întru dînsul, răspunse Avgar,
încît am voit să adun puterea oştirilor mele şi să merg
asupra iudeilor, celor ce l-au răstignit pe El, ci
stăpînirea romană, sub care suntem, m-au oprit pe
mine.

Tadeu îl linişteşte, lămurindu-1 că Mîntuitorul
n-avea nevoie de nici un sprijin, că El a îndeplinit
pe pămînt voia Tatălui şi că de-ar fi vrut, « legiuni »
de îngeri ar fi adus în ajutorul lui. Avgar, ascultînd,
este adus la credinţa cea dreaptă, primeşte botezul
şi cu aceasta, rămăşiţa leprei de pe faţă dispare
cu desăvîrşire.

A doua zi Tadeu, predicând norodului « taina
mîntuirii noastre » aduce la creştinism întreaga cetate
a Edesei, care primeşte botezul. Avgar, recunos-
cător, vroeşte să încarce pe apostol la plecare cu
daruri de aur şi argint, dar acesta refuză, spunînd:
« De vreme ce ale noastre am părăsit de bună voie,
cum vom primi pe cele streine ? I »

Legenda povesteşte, mai departe, peripeţiile
icoanei nefăcute de mîini omeneşti, pe care Mîntui-
torul i-a trimis-o lui Avgar. Ea fusese aşezată la
poarta cetăţii într-o firidă din zid cu inscripţia:
« Hristoase Dumnezeule, cela ce nădăjduieşte în
Tine, nu se pierde », şi toţi cei ce intrau şi ieşeau
din cetate, se închinau la ea. Icoana protectoarea
cetăţii a stat multă vreme la poarta de intrare şi
a păzit oraşul de nenorociri şi de vrăjmaşi. Un
strănepot al' lui Avgar însă, întorcîndu-se la păgî-
nism, a restaurat statuia unui idol la poarta oraşului.
Atunci, în toiul nopţii, episcopul, rămas creştin, de
teamă ca icoana să nu fie pîngărită, a pus o candelă
în dreptul ei şi, aşezînd cărămizi, a zidit firida astfel
că nu se mai cunoştea locul ei.

169

A trecut după aceasta vreme îndelungată, pînă
cind Edesa este înconjurată deodată de armatele
persane, conduse de însuşi regele Gosroes. Uneltele
de război ale vrăjmaşilor zguduiau cu putere zidurile
cetăţii şi ameninţau să prăbuşească porţile. în oraş
era zbucium mare; lumea pierduse orice' nădejde de
mîntuire. Şi atunci, în acele zile de înfrigurare,
episcopul oraşului, sfătuit în vis de Maica Domnului,'
se duce în revărsatul zorilor la poarta cetăţii şi
scobind zidul în locul unde i se arătase, găsi năframa
cu icoana Domnului şi candela care ardea încă,
aprinsă cu atîta vreme în urmă. Ba şi pe cărămida
cu care se astupase firida se imprimase' chipul Mîntui-
torului. Luînd icoana cu candela, episcopul o duce
cu alai la locul unde perşii se străduiau să spargă
zidul cetăţii; o picătură din untdelemnul candelii
cade peste pîrjolul aţîţat de vrăjmaşi ca să mistuie
cetatea. Vîlvătaia focului, alimentată de un vînt
puternic, se întoarce împotriva perşilor, care, înspăi-
mîntaţi, o rup la fugă.

Această naivă şi pioasă legendă este, după cum
se poate uşor vedea, alcătuită din două motive:
1) corespondenţa lui Avgar cu Mîntuitorul şi mi-
siunea lui Tadeu în Edesa pentru creştinarea' Siriei
şi 2) icoana cea nefăcută de mîini omeneşti.

Sîmburele legendei este primul motiv. El îşi are
obîrşia în creştinarea Siriei prin regele Avgar. Âvgar
al IX-lea, Bar Ma'nu (176—213), Acbarus al lui
Tacit \ întorcîndu-se din Roma, unde fusese primit
cu fast de împăratul Severus şi trecînd prin Asia
Mică, a îmbrăţişat creştinismul, pe care 1-a impus
apoi în regatul său ca religie de stat. Mai tîrziu, din
năzuinţa de a învălui începuturile creştinismului din
Siria într-o aureolă legendară de glorie şi de sfin-
ţenie, evenimentul a fost transpus în 'epoca de
apostolat a Mîntuitorului şi pus în legătură directă
cu el. Legenda căpătase încă din sec. al II-lea o
formă scrisă în limba siriacă, şi în această formă se

1 Pauly Wissova, s.v

170

păstra în arhivele din Edesa, unde a găsit-o marele
istoric al bisericii creştine, Eusebiu, episcopul Cesa-
reei şi prietenul lui Constantin cel Mare. El a tradus-o
în limba greacă cuvînt cu cuvînt şi a inserat-o în
cartea I-a (cap. 13) a istoriei sale bisericeşti l .

Motivul al doilea — icoana nefăcută de mîini
omeneşti — axsipo7tofojTo<; — nu făcea parte din
structura primitivă a legendei; el nu se găseşte nici
la Eusebiu şi nici la ceilalţi scriitori bisericeşti care
pomenesc legenda lui Avgar cu Mîntuitorul. Motivul
apare pentru întîiaşi dată in sec. al V-lea, în textul
siriac cunoscut şi sub numele de Doctrina Addaei,
fiindcă apostolui este numit aci Addaeus. Textul
înfăţişează legenda cunoscută din Eusebiu cu variante
şi interpolări — o dovadă că legenda era în curs de
dezvoltare — între care şi episodul cu icoana Mîntui-
torului. Dar aci lucrurile sunt înfăţişate în chip
verosimil: Anania, spre a satisface curiozitatea
stăpînului său, a zugrăvit chipul lui Isus şi 1-a adus
toparhului.

Din lumea siriacă, motivul a trecut apoi în sec.
al VHea în Bizanţ, într-o vreme cînd pluteau în
aer credinţele despre icoane nefăcute de mîini ome-
neşti, axeLpG7rot7]Ta£. şi a dobîndit o vitalitate
aşa de puternică, încît a fost exploatat mai tîrziu,
în timpul luptelor iconoclaste, de către teologii
bizantini, în sprijinul tezei că icoanele au fost insti-
tuite pe pămînt de Mîntuitorul însuşi.

După un proces destul de cunoscut în domeniul
folclorului şi al hagiografiei, paralel cu dezvoltarea
legendei se' petrece şi fenomenul localizării ei. In
sec. al VlII-lea, scriitorii bizantini şi armeni, precum
şi pelerinii apuseni, ne înştiinţează că icoana trimisă
lui Avgar se găsea într-adevăr la Edesa.

Ea a fost adusă apoi în Constantinopol, în urmă-
toarele împrejurări: împăratul bizantin Romanos
Lecapenos dezlănţuise războiul împotriva arabilor,

1 Dr. Elie Miron Cristea, Iconografia şi întocmirile din
Internul bisericii răsăritene, Sibiu, 1905, p. 75 şi urm.

171

W tp ^ } mu } unl °r creştine de sub păgînî;

Armatele imperiale pătrunseseră adine in mima Asiei
Mici, pina sub zidurile Edesei, cînd guvernatorul
arab al Mesopotamiei luă o ofensivă puternică™
bizantinii se văzură nevoiţi să încheie pacea Un
savant german, Dobschiitz, care a urmărit crearea
p evoluţia legendei lui Apgar, presupune cu dreptate
ca sferele conducătoare ale Bizanţului, pentru a
masca m ochii poporului fanatizat o retragere mili-
tară, au pus la cale aducerea icoanei nefăcută de
mnm omeneşti m Constantinopol, în schimbul libe-
ram captivilor arabi si a plăţii unei sume de bani
Aducerea icoanei m Constantinopol si depunerea ei
în Iberica Vlaherne din palatul impLiaîTaTL
eu mare fast, şi pentru comemorarea acestui eveni-
ment m viaţa bisericii ortodoxe s-a alcătuit chiar

ifoXu Un mUiei ' ^^ Se dteŞte Şi azi în servici "l
Legenda aceasta pioasă, cu graţia ei naivă, care
a statornicit în biserica noastră două comemorări-
la ii august praznuirea sfîntului Tadeu si la 16 aueust
aducerea icoanei din Edesa în Bizanţ - a lăsat urme
adinei şi m arta religioasă. In zugrăveala bisericilor
noastre — după cum ne înştiinţează şi patriarhul
Miron mtr-un studiu publicat acum vreo 30 de ani-
« în amintirea lui Avgar şi a icoanei Mîntuitorului se antică
aKt năframa sfîntă cît şi roşietica cărămidă sfîntâ (6 % oc
yp^oc), jos pe tamburul cupolei si anume vis-â-lis Tina
de alta: năframa, Ia răsărit, cărămida la apus »

Acea icoană în care chipul Mîntuitorului apare
zugrăvit pe o năframă în bisericile noastre, este o
ilustrare a acestei legende.

Dar legenda a lăsat urme şi în folclor. în unele
ţinuturi — în părţile Sighişoarei si în Banat - se
poarta şi azi tahsmane numite avgare. Cuvîntul este
vechi m hmbă, îl găsim în sec. XVII (vezi Tiktin
Bwţ. rom.-germ. p. 25). Cuvîntul cu variantele avgare
pnn corupţie advare sau argare, care înseamnă azi
orice amulet, în genere « salv-conduct mistic
căruia superstiţia populară îi atribuie o virtute profi-

172

lactică (greceşte epuXaKTVjptGv) » 1 . Regretatul Bogrea
a arătat pentru întiiaşi dată că aceste cuvinte
derivă din numele lui Avgar. Astfel, numele regelui
Edesei, care a introdus creştinismul în Siria, a ajuns
în lexicul românesc un nume comun, cu sensul de
amulet — o curioasă evoluţie semantică în viaţa
cuvintelor.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti tipărite. Mitropolitul Dosofteiu, Viaţa
şi petriaceria sv<i>nţiloru, Iaşi 1682 — 1686, voi. IV, 16
august (aducerea în Constantinopol a icoanei trimisă de
Mîntuitor lui Avgar) şi 21 august (Avgar şi Mîntuitorul)
traduse după Mineiul lui Maxim Margunios; Vieţile sfinţilor,
traduse din ruseşte, la Neamţ, 1815, f. 134—137; Radu
Greceanu, Mineiul, Buzău, 1698, la aceleaşi zile din luna
august (numai sinaxarul românesc « tradus după cel grecesc »,
partea imnografică în slavoneşte); mitropolitul Grigore,
episcopul Filaret, Mineiul pe august, Rîmnic, 1780 (traducere
completă şi sinaxarul şi partea imnografică). Această tradu-
cere cu uşoare modificări se resfrînge în Mineiele tipărite
azi cu aprobarea sfîntului sinod şi întrebuinţate în biserici.
Fragmente din textul liturgic de' la 16 august în Ceaslovul
tipărit la Bucureşti, în 1714, de Antim Ivireanul. Corespon-
denţa lui Avgar cu Mîntuitorul reprodusă în Ceaslovul tipărit
de Gherasim ierodiacon, tipograf, Iaşi, tipografia Mitropoliei,
1797, f. 622-623; în Ceaslovul, 1817, Iaşi, tipografia Mitro-
poliei, p. 455; în Calendar pe anul 1829, Buda (vezi descrierea
în I. Bianu şi Dan Simonescu, Bibliografia rom. veche, III,
p. 622, nr. 1413) ; în Ceaslov mare, Bucureşti, 1830 (cf. I. Bianu
şi D. Simonescu, op. cit,, p. 685, nr. 1480). Reprodusă apoi
în toate ediţiile de Ceasloave pînă în zilele noastre. Ghenadie
Enăceanu, Iconografia, Bucureşti, ed. 1904, p. 273; instrucţii
de cum trebuie zugrăvit apostolul Tadeu, ibidem, p. 59.
Cf. şi dr. Elie Miron Cristea, Iconografia şi întocmirile din
internul bisericii răsăritene, Sibiu, 1905, p. 75 — 77, icoana
nefăcută de mîini omeneşti {se povesteşte după Mineiul din
16 august legenda lui Avgar), p. 42, apostolul Tadeu.

Texte manuscrise. Versiunea hronografelor, tip. Matei
Cigala, în traducerea lui Pătraşcu Danovici: cel mai
vechi, ms. nr. 86, din Biblioteca Academiei Române, copiat

1 V. Bogrea, Anuarul Inst. de fstorie Naţională, I, Cluj,
1922, p. 318.

173

de Gavril Diiac ot Bălţăteşti, în 1689, f. 258 (încadrat în viaţa
împăratului Leon Isauricul); alte copii, 108. Vezi şi cele
spuse mai sus despre traducerile hronografului Cigala, p. 36.
Tip. Dorotei de Monembasia, tradus, după indicaţiile
din unele msse. de Nicolache sin Mihalache, după nota din
altele de Grigore Dascălul ms. 116, f. 227 v. Vezi cele spuse
mai sus, pp. 35—36, despre traducerile hronografului Do-
rotei de Monembasia.

Texte greceşti : Ernst von Dobschiitz, Christusbilder,
Untersuchungen zur christlichen Legende, Leipzig, 1890,
Beilage II, Z. p. 29, text critic, după mai multe versiuni,
dintre care cea mai veche e din 1574. Cf. şi anexe A. 107**,
D. 114**, tratat liturgic cu imnurile; Maximos Margunios,
Suva^apicc ijrot Şioi âyLcov hi tt)£ âXXTjvtXTJ? yXtoTTnqţ, ţzexa-
cppaaOevxa nctpoc Ma£i[xoo Tomeivou, Veneţia, 1607, tip. Antonio
Pinello (cf. descrierea în E. Legrand, Bîbliographie hellenique
XVII-e siecle, I (1894), pp. 49—52. (Despre Margunios
vezi bibliografia la Iulian D. Ştefănescu, Legende despre
sf. Constantin în literatura română, extras din Revista Istorică
Română, I (1931), p. 256, nota 2. Tot la Ştefănescu, rapor-
turile lui Dosoftei cu Margunios). Pentru hronografe greceşti,
vezi mai sus pp. 34—37.

Studii: Pentru lămurirea cuvintelor advar t avgar, argar,
ca amulete, în legătură cu scrisorile lui Avgar şi ale
Mîntuitorului, cf. V. Bogrea, Intre filologie şi istorie, în
Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj 1922, pp. 318 —
326 şi II (1923), pp. 362-363. Pentru avgarul în folclor
vezi articolul părintelui Hango în Revista Teologică, VII,
Sibiu, 1913, p. 413. Pentru legenda lui Avgar în literatura
românească, cf. N. Gartojan, în Convorbiri literare, aprilie,
1925, pp. 243—261 (şi extras). Pentru formarea legendei şi
răspîndirea ei în literaturile creştine: R. Lipsius, Die edesse-
nische Abgarsage kritisch untersuckt, Braunschweig, 1880 ;
K. A. Matthes, Die edesseniscke Abgarsage auf ihre Fort-
bildung untersuckt, Leipzig, 1882; A. Carriere, La Ugende
d'Abgar dans Vhisioire de Moise de Khorene, în Centenaire de
VEcole des langues orientalles vivantes, Paris, 1895, pp. 357 —
414; Les origines de VEglise d'Edesse et la legende d'Abgar.
Etudes critiques, Paris 1888, şi cu deosebire, Ernst von
Dobschiitz, Christusbilder, Untersuchungen zur christlichen
Legende, Leipzig, 1890.

CEI ŞAPTE COCOM DIN EFES

Acţiunea se petrece pe vremea împăratului roman
Decius (Dechie cum scriu hronografele noastre).
Acesta dezlănţuie prigoana împotriva creştinilor pe

174

care-i muncea în chinuri grele. Pe atunci se aflau m
cetatea Efesului şapte « cuconi » ai căror părinţi
fuseseră ucişi, fiindcă erau creştini. O iscoadă pîraşte
pe cei 7 tineri împăratului, că nu ascultă porunca
lui. Împăratul hotărăşte să se ducă în Efes şi să afle
la fata locului adevărul.

Tinerii, prinzînd de veste, îşi împart averea
părintească la săraci şi, părăsind oraşul, se adăpos-
tesc într-o peşteră, unde se roagă lui Dumnezeu sa
le ia sufletele, ca să nu « încapă vii » în mîna lui
Decius «Iar milostivul Dumnezeu — spun hrono-
grafele — le-a luat sufletele şi le-a lăsat numai trupu-
rile acolo într-aceea peşteră ».

Gurînd după aceasta, împăratul Decius vine m
Efes într-adins pentru a cerceta cazul celor 7 cuconi,
dar află că ei sunt morţi în peşteră. Atunci trimite
un om de credinţă al său la faţa locului, cu porunca
să zidească gura peşterii, ceea ce s-a şi înfăptuit.
A trecut după aceasta vreme de 360 de ani;
ura împotriva creştinilor se potolise, mulţi împăraţi
romani se schimbaseră pe tron, creştinismul fusese
admis ca religie de stat, pînă cind a venit Theodosie
cel Mic. în al 23-lea an din domnia acestui împărat,
s-a iscat o erezie în cuprinsul împărăţiei, care pre-
tindea că nu există învierea morţilor şi prm urmare
nici judecata din urmă. Erezia se întindea aşa de
repede încît mulţi episcopi şi vlădici, amăgiţi, au
fost prinşi în apele ei, iar biserica se afla atunci m
mare cumpănă. împăratul, care era un creştin
înflăcărat, s-a rugat lui Dumnezeu, să-i arate prm-
tr-un semn dumnezeiesc dacă există învierea mor-

în acel timp, stăpînul moşiei unde se afla peştera
în care adormiseră cei 7 cuconi, vroi să taie în stînca
o stînă în care să-şi închidă oile. A început dar sa
taie pietrele ca să lărgească locul, dar pe cînd tăia
el si trosneau pietrele, a dat Dumnezeu înviere celor
7 cuconi, care s-au deşteptat deodată ca dm somn.
Si tinerii, fiindcă — spun hronografele — « nu pri-
cepeau minunea mare cumu-i acoperise Dumnezeu

175

cu puterea sa atîta, cît din hainele de pe dinsii

nu s-a ruşnt măcar un fir de aţă, sau să fie putrezit

intr-atita samă de ani ce au fost tot zăcuţi în pămînt

m reveneală », credeau că « au dormit numai într-acea

noapte acolo ». Şi au început « să vorovească » între

ei despre cele petrecute în ajun. Unul dintre ei

Maximihan, grăi: «Fraţilor, de ne vor prinde cumva '

pentru numele lui Dumnezeu să ne dăm trupurile

muncii, ca să dobîndim împărăţia cerurilor de veci »

Kazbiţi însă de foame, ceilalţi ziseră către unul mai

mic: «Frate Iamvlich du-te în tîrg si ne cumpără

pîme să mîncăm; dar să iei mai multă, că ieri ne-ai

luat prea puţină. . . şi să-ţi fie aminte si să ascult*

cu urechea, doară vei oblici ce mai zic oamenii că

gîndeşte împăratul Dechie, despre noi ».

Iamvlich, luînd banii de la dînsii, a plecat spre
oraş, dar apropiindu-se, vede cu mirare o cruce la
poarta cetăţii. Intrînd pe uliţele oraşului, mirarea
creşte dm ce în ce, privind cum toate sunt schimbate
m calea lui: şi străzi, şi case, şi oameni, si port. Nu-i
venea să creadă că sunt aievea, îi părea că toate
le vede în vis. Mergînd el pe uliţele oraşului, dă
peste o pităne, intră înăuntru, cere pîine,' plăteşte
şi da sa plece. Vînzătorul, văzînd că banii sunt
streini, citi slovele din jurul chipului lui Dechie si
aratmdu-i şi tovarăşilor săi, intrară la bănuială că
tmarul trebuie să fi aflat o comoară, li strigară
înăuntru, îl ispitiră, dar fiindcă nu aflară de la el
nimic care să-i mulţumească, începură să-1 ameninţe
ca-1 vor denunţa că a dezgropat o comoară pe care
nu vrea să o ducă la domnie. Se făcu zarvă mare-
sosiră « oamenii domniei » şi-1 duseră cu alai la scaunul
cetaţn. Guvernatorul Antipat îl ia la început cu
binele şi îl întreabă: cine sunt părinţii Iui, cine
bunicul; dar, cum nimeni nu ştia nimic de numele
pe care el le dădea. Antipat îşi pierde cumpătul
si-i imputa răstit că vrea să-1 amăgească cu Dechie
împărat, care a fost cu 360 de ani înainte.

Nedumerit, Iamvlich cade în genunchi înaintea
domnului:

176

« — Rogu-mă duraitale, zice el, să-mi poţi spune unde e
Dechie împărat?;

— într'acest an nu este împărat.

— Eu încă mă mir de aceasta, că noi sîntem şapte soţi
şi am ieşit din cetate de ne-am ascuns de frica lui, fiindcă
se lăudase că ne va face nevoie mare şi am fugit de ne-am
ascuns într'o peşteră. Şi am venit şi aseară să cumpăr pîine
şi am văzut pe Dechie unde au intrat aicea, în cetate, iar
de nu mă credeţi D-voastră blemaţi (aideţi) cu mine acum,
să grăiţi şi cu soţii mei şi vă încredinţaţi şi Dv. că sunt om
drept. »

Abia acum începe să se facă lumină. Antipat
trimite să cheme pe episcop; acesta îşi dă cu părerea
că « mari lucruri descopere Dumnezeu acum » şi
pornesc cu toţii spre peşteră. Aci, găsesc zidul,
ridicat de slujbaşul lui Decius, care, întîmplîndu-se
să fie şi el creştin, împlinise cu credinţă porunca
împăratului, dar bătuse în zid o tablă de aramă
cu o inscripţie în care se lămurea povestea celor
7 tineri şi care constituia astfel o dovadă că în inima
peşterii trebuia să se găsească trupurile moarte ale
celor 7 cuconi din Efes. Dar, pătrunzînd înăuntru,
găsesc pe cei şase tovarăşi ai lui Iamvlich treziţi
la viaţa şi discutînd între ei despre cruzimea lui
Dechie, ca şi cum n-ar fi trecut de-atunci peste ei
362 de ani. In faţa acestei minuni dumnezeieşti,
mulţimea se închină pînă la pămînt, iar episcopul
şi domnul cetăţii trimit o carte împăratului Theo-
dosie pe care o reproduc aci pentru că ea dezvăluie
intenţia legendei:

« Porunceşte, înălţimea ta, ca degrabă să vie nişte băr-
baţi cuvioşi, care să vază minunea pe care a arătat-o Dum-
nezeu, căci, în zilele noastre şi în cuprinsul împărăţiei tale,
am cunoscut chipul învierii ce va să fie în trupurile' a şapte
sfinţi mucenici, care s-au sculat acuma din morţi. »

împăratul Theodosie, care se afla atunci în
Constantinopol, s-a bucurat de această ştire şi,
pornind către cetatea Efesului, s-a dus la peştera
unde se aflau cei 7 cuconi.

Legenda se încheie apoi, povestind că împăratul
i-a ospătat şapte zile, slujindu-i el însuşi. Dar într-o

177

12 340

buna zi, sfinţii au plecat capetele lor si au adormit
somnul morţii. împăratul Ie-a făcut şapte racle de
aur şi argint şi, fiindcă în noaptea aceea sfinţii s-au
arătat Im m vis « cerîndu-i să-i lase să se odihnească
pe pamîntul unde s-au odihnit şi mai înainte» a
poruncit ca sicriele lor să fie aşezate în peştera în
care adormiseră. *

Care este substratul istoric al acestei legende —
daca este vreunul — unde s-a format ea si pe ce căi
anume s-a răspîndit în toate literaturile 'creştine —
sunt probleme care n-au căpătat pînă acum 'o solu-
ţiune definitivă.

Fapt sigur este că în secolul al Vl-lea cei 7 sfinţi

erau veneraţi în Efes. Efesul a fost — după cum

se ştie — nu numai o metropolă de cultură si artă

dar şi un centru de care se leagă viaţa creştinismului

la începuturile sale: în Efes a fost închis apostolul

favei, de la care ne-au rămas două scrisori către

locuitorii acestui oraş, şi acolo a murit si a fost

înmormmtat evanghelistul Ioan. Un pelerin, cunoscut

sub numele de Theodosie, a vizitat în anul 530

Mesul şi menţionează cu acest prilej, în relatarea

călătoriei sale, şi mormîntul celor 7 tineri astfel :

«în provincia Asia, este cetatea Efes, unde sunt saDte

fraţi cari au adormit şi căţelul Viricanus Ia pfci oalele lor-

numele lor stat acestea: Achellidis, Diomed^ Eugen ius'

Stephanus, Probatus Sabatianus şi Quiriacus, a căror mamă

a fost pe greceşte Haritina pe latineşte Felicitas »

iNumele martirilor, aşa cum le aflăm la Theodosie
ie mai regăsim la fel într-o versiune coptă, publicată

dfnLni 1 ? i ?^ Um Şi într_Un P^Psest grecesc
din secolul al IX-lea, păstrat în Biblioteca Vatica-
nului şi publicat de G. Mercati K Cîteva decenii mai
tirziu, m versiunea latină a lui Gregoire de Tours,

AMa-oî*? V ent ? li W? * Sette D °rmienti di Efeso, în Atti

numele martirilor şovăie. Gregoire de Tours spune
că tinerii, care aparţineau unei familii fruntaşe şi
nobile, se numeau la început: Achillidis, Diomedis
(var.: Eugenius), Probatus, Stephanus, Sambatus,
Quiriacus, dar că, botezîndu-se, s-au numit: Maximi-
lian, Marchus, Martinian, Constantin, Dionisie, Ioan
şi Serapion 1 . Această a doua serie de nume a înlo-
cuit pe cea dintîi şi se găseşte singură într-o veche
redacţiune siriaca şi în versiunile greceşti mai noi;
ea a trecut şi în literatura noastră.

Dar, deşi de la început avem o şovăire în ceea ce
priveşte numele, totuşi mormîntul sfinţilor, atestat
la 530, se păstrează pînă azi pe înălţimile din partea
nordică a oraşului. Este o construcţie boltită, ridi-
cată peste un mormînt de martiri locali, care are
în întregul ei elemente asemănătoare cu cele ale
catacombelor romane, dar în acelaşi timp şi elemente
de stil bizantin. Acestea sunt singurele ştiri care s-au
putut culege, pînă acum, cu privire la substratul
istoric al legendei.

Originea legendei n-a putut fi lămurită pînă acum.
Peeters se întreabă — cu dreptate — dacă a fost la
început o legendă pioasă, plăsmuită pentru a pune
în lumină dogma învierii morţilor, care circula
în lumea creştină şi a fost ulterior localizată în
Efes, sau dacă, dimpotrivă, a fost la început un
cult local în Efes, care cu timpul a dat naştere
legendei.

Tot astfel, nu se poate preciza nici limba în care
a fost scrisă mai întîi legenda. Unii învăţaţi ca
Allgeier, care au încercat să reconstituie fizionomia
primitivă a textului, cred că legenda a fost scrisă
în limba siriacă. Peeters răstoarnă însă argumen-
tarea lui Allgeier şi înclină a crede că prototipul a
fost în limba greacă. într-adevăr, şi în lumea semi-
tică şi în lumea greacă, circulau anterior legende
care aveau ca temă trezirea la viaţă după un somn

1 Vezi textul latin, publicat în ediţie critică, de Bruno
Krusch în Analecta Bollandiana, XII {1893), pp. 371 — 387.

179

îndelungat. Am văzut mai sus, la capitolul pustiirii
Ierusalimului, legenda etiopianului Avimeleh pe care
prorocul Ieremia 1-a trimis la via lui Agripa să-i
aducă smochine şi unde el a adormit 70 de ani
pînă ce s-au întors evreii din robia babilonică în
Ierusalim.

Tema aceasta, a adormirii pe mai multe zeci de
am, se regăseşte şi în miturile poporului grec. Despre
legendarul filosof grec Epimenidis, care ar fi trăit
in secolul al VIMea, înainte de Hristos, si care ar

? « !r Unei mmfe ' Se s P unea că ar ^ adormit
şi el 57 de am într-o peşteră din insula Creta.

Din asemenea legende preexistente, un cărturar
— siriac sau grec — înzestrat cu darul povestirii
într-un moment de inspiraţie mistică şi în năzuinţa
de a pune în lumină dogma învierii morţilor 'a
plăsmuit legenda celor 7 cuconi din Efes.

Versiunea cea mai veche a intrat în literatura
noastră prin hronografele lui Danovici (tip. Cigala)
şi Grigore dascălul Buză (tip. Dorotei de Monem-
basia). O altă versiune, mai prescurtată ca redacţie
a intrat prin colecţia vieţilor de sfinţi a mitropo-
litului Dosoftei, care se reazimă pe originalul neo-
grec al lui Margunios apărut la Veneţia. Versiunea
ui Dosoftei, revăzută de fraţii Greceanu după textul
] ™ Margumos, se resfrînge în Antologhionul din
17d7 şi m toate Mmeiele ulterioare, pînă la cel tipărit
la Neamţ în 1846, care prezintă o versiune revăzută
după smaxarul constantinopoiitan din 1846 si care
este reprodusă şi în Mineiele din zilele noastre O
alta versiune mai dezvoltată se găseşte în Vieţile
sfinţilor, tipărite la mănăstirea Neamţu în 1815:

«în 4 zile ale lunii lui august : pomenirea sfinţilor sap te tineri
dm Efes de la Metafrast, şi din cel mare minei cetii, şi de
la Nichifor, cartea 14, cap. 45, şi de la ceilalţi scriitori
de istorn. »

Este deci o compilaţie — tradusă după colecţia
vieţilor de sfinţi a mitropolitului Dimitrie al Rosto-
vului.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Manuscrise inedite în Biblioteca
Academiei Române. A) Hronografe, tip Danovici (ms. nr.
86, f. 187), la împărăţia lui Teodosie cel Mic, cu capitol
separat « glava 134 »: Cei 7 cuconi ce s-au aflat la Efes. Textul
a fost publicat de Em. G. Grigoraş, Din cronografe (Legende
şi istorii), Bucureşti, 1933, pp. 23—30; B) tip Dorotei de
Monembasia, la Teodosie cel Mic. Altă versiune în Dosoftei,
Viaţa şi petrecerea Svinţilor, Iaşi 1682, luna octombrie 22,
f. 76—77 v., într'aâastaş zi svinţii 7 otroci din Efes. Aceeaşi
versiune la Radu Greceanu, Mineiul Buzău, 1698, f. 95 v.—
96. Mitropolitul Grigorie, Mineiul pe octombrie ziua 22;
deosebită la mitropolitul Veniamin, Vieţile sfinţilor, Neamţu,
1815, f. 21 v. — 27 v. : In 4 zile ale lunii lui august. Pome-
nirea sfinţilor şapte tineri cei din Efes. . .

O prelucrare modernă la M. Sadoveanu şi D.D. Pătrăşcanu,
Din vieţile sfinţilor, I, Spre Emaus, Bucureşti, pp. 125 — 153.

Texte greceşti: Migne, Patrologia graeca, după un ma-
nuscript din Biblioteca Naţională din Paris, aparţinînd
sec. al Xl-lea şi atribuit lui Simeon Metafrastul; P. Michael
şi Huber O.S.R., Beitrag zur Siebenschlăferlegende des Mittel-
alters, II, Beilagen zum Jahresbericht des humanistiscken
Gymnasium Metten, 1904—1905, ediţie critică, avînd ca text
de bază un Par. (1454) din sec. al X-lea.

Studii: John Koch, Die Siebenschlăferlegende, ihr Urs-
prung und ihre Verbreitung, Leipzig, 1883; B. Heller,
Elements, paralleles et origine de la legende des Sept Dormants,
în Revue des Etudes juives, 49 (1904), p. 190 — 218; P. Michael
şi Huber, Die Wanderlegende von den Siebenschlăfern, Leipzig,
1910; Arthur Allgeier, Untersuchungen zur syrischen Uber-
lieferung der Siebenschlăferlegende, în Oriens Christianus
Neuer Serie, IV (1914), pp. 279-297 şi tom. V (1915), pp.10-
59, 263 — 271; vezi şi recenzia lui P. Peeters, în Analecta
Bollandiana, tom. XXXIX, pp. 176 — 179; Allgeier, Die
ălteste Gestalt der Siebenschlăferlegende, în Oriens Christianus,
tom. VI (1917), pp. 1-43; tom VII-VIII (1918), pp. 33-
87; acelaşi, Der Ursprung der griechischen Siebenschlăfer-
legende, în Byzantinisch-neugriechische Jahrbucher, tom III
(1922), pp. 311 — 331; P. Peeters, Le texte original de la
passion de Sept Dormants, în Analecta Bollandiana, XLI
(1923), Bruxelles, Paris, pp. 369—385.

Pentru iconografie vezi V. Grecu, Cărţi de pictură biseri-
cească bizantină, p. 273.

181

EUSTATIE PLACHIDA

Textul acestei legende a fost publicat de Gaster
in Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie (anul
II, voi. 4, pp. 629 — 645), după versiunea mitropo-
litului Dosoftei şi după o alta mai dezvoltată,
păstrată într-un ms. aflat în proprietatea lui Toci-
lescu. Este una din cele mai frumoase legende din
ciclul vieţilor de martiri, care a fost prelucrată în
versuri în literaturile Occidentului şi care este plăs-
muită cu elemente împrumutate din legendele
populare. Subiectul ei este următorul:

In zilele lui Traian trăia un grec bogat, de viţă
mare, anume Plachida. într-o zi, pe cînd gonea la
vînat cu slugile sale o cireada de cerbi, Plachida
s-a luat după un cerb mare şi frumos. Despărţindu-se
de soţii săi, grecul rătăceşte după vînat pînă ajunge
la o stîncă înaltă. Pe cînd se gîndea în ce chip va
vîna cerbul, zăreşte deodată între coarnele lui o
cruce luminoasă, cu chipul Domnului pe ea, şi aude
un glas zicîndu-i: « o Plachida, pentru ce mă goneşti?
Eu sînt Isus pe care tu-1 goneşti, neştiindu-1 cine
este, şi pe care tu-1 cinsteşti prin lucrurile bune pe
care le faci săracilor ».

Plachida cade de pe cal şi, după un ceas, venin-
du-şi în fire, aude acelaşi glas care-1 sfătuieşte să se
ducă la un preot creştin, împreună cu femeia şi
copiii săi, să se boteze şi apoi să se întoarcă ca să
afle taina mîntuirii lui.

Intorcîndu-se pe înserate acasă, Plachida poves-
teşte soţiei sale minunea cea mare pe care a văzut-o şi,
cu acest prilej, află că şi soţia lui avusese în noaptea
precedentă un vis, în care i se arătase Mîntuitorul,
chemînd-o la sine pe ea şi pe ai săi. In puterea nopţii,
Plachida, luîndu-şi soţia şi copiii, se duc la un preot
creştin şi primesc botezul. Plachida capătă numele de
Eustatie, soţia sa pe cel de Teopista, iar copiii:
Agapie şi Teopist.

A doua zi, în zorii zilei, Eustatie purcede la stînca
unde avusese vedenia şi, căzînd cu faţa la pămînt,

se roagă Mîntuitorului să-i arate calea mîntuirii.
Domnul, fericindu-1 că s-a dezbrăcat de omul cel
vechi, îi vesteşte multe năpăşti ce vor cădea asupra
lui, îl sfătuieşte să nu se descurajeze ci, precum a
slujit împăratului pămîntesc, aşa să slujească şi
celui de sus, şi-1 întreabă dacă voieşte ca suferinţele
să-i vie aci în viaţa pământească, sau în ziua jude-
căţii din urmă. Eustatie primeşte să-şi ispăşească
păcatele în viaţă. Gîteva zile după aceasta intră
moartea în casă şi-i răpeşte toţi robii, apoi caii şi
dobitoacele. Eustatie pricepînd că aceasta este
năpasta de care îi vorbise Domnul, primeşte toate
nenorocirile cu resemnare, îşi ia familia şi se retrage
pe ascuns, într-o localitate învecinată. Peste noapte,
hoţii văzîndu-i casa goală, intră înăuntru şi fură
totul.

în acest răstimp, împăratul, întorcîndu-se de la
războiul cu perşii, face praznic mare şi trimite după
Plachida să-1 aducă şi pe el, căci era cinstit de toţi,
dar crainicii împăratului aduc vestea că nu-1 pot
găsi. Toţi sunt cuprinşi de părere de rău.

Eustatie, văzînd ruina averii sale, după sfatul
soţiei se hotărăşte să-şi părăsească ţara, ca să-şi
piardă urma, şi să se ducă în Egipt. Ajunşi la ţărmul
mării, se urcă pe o corabie, dar, cum ei nu au cu
ce plăti drumul, stăpînul corăbiei, un păgîn rău
la suflet, care se îndrăgise de soţia lui Eustatie, o
opreşte şi dă porunca slugilor să arunce la limanul
mării pe soţ şi pe copii. PHngind cu amar, Eustatie
ajunge cu fiii la ţărmul unui rîu. Văzînd că apa
este mare şi neîndrăznind să treacă cu amîndoi,
ia un copil în spinare, trece rîul şi-1 aşează pe ţărm.
întorcîndu-se să ia pe celălalt, vede la mijlocul
apei cum un leu vine şi-i răpeşte copilul spre care
se ducea.

întorcîndu-se spre copilul care-i rămăsese, înainte
de a ajunge la ţărm, un lup vine şi-1 răpeşte şi pe
acesta. Adînc îndurerat, dar fără să-şi piardă credinţa
în Dumnezeu, Plachida porneşte la drum şi ajunge
într-un sat, unde se bagă jitar la cîmp. în răstimp,

183

copm fuseseră mîntuiţi din gura fiarelor: unul de
nişte păstori, altul de nişte plugari. Cincisprezece ani
trecuseră de la aceste nenorociri, cînd într-o zi,
vrăjmaşii ridicîndu-se împotriva Romei, împăratul
Traian îşi aduce aminte de « sărdariul » său Plachida
şi trimite doi voinici, cari slujiseră sub comanda
acestuia, să-1 caute. Slujitorii ajung tocmai la coliba
unde jitarul îşi trăia durerile. Plachida îi primeşte
şi-i ospătează din sărăcia lui, dar aducîndu-şi aminte
de viaţa lor de altă dată, îl « împresurară » lacrămile.
«Iară el ieşea afară şi plîngea; de aci se spăla pe
obraz şi mergea de le slujea ». Trimişii îl recunosc
după un semn pe care-1 avea la cerbice şi-1 duc la
Roma, unde Traian îi dă cinstea de altă dată si-1
pune în fruntea oştirilor. Plachida, văzînd că ostile
sunt puţine, trimite cărţi împărăteşti la toate ora-
şele şi ţinuturile « cîte erau sub biruinţa Romei»
şi astfel copiii lui, cari trăiau în acelaşi sat, fără să
ştie că sunt fraţi, sunt înrolaţi şi ei şi' ajung curînd
mina dreaptă a generalului. Plachida cîştigă biruinţa
asupra paginilor şi ajunge cu ostile pînă în satul
unde^ soţia lui trăia, păzind nişte grădini. Copiii,
daţi în gazdă la această femeie, într-o după amiază
încep să-şi povestească unul altuia copilăria, după
cîte îşi aduceau aminte, şi se recunosc că sunt fraţi.
Femeia, care din întîmplare, ascultase convorbirea,
cuprinsă de presimţiri că aceia pot să fie copiii ei^
se duce la general să-i spună că este şi ea romană'
robită în acele ţinuturi, şi să-i ceară învoirea de a
se întoarce la Roma. Dar, ajunsă înaintea genera-
lului, îşi recunoaşte soţul după semn şi astfel neno-
rocirile familiei iau capăt şi se întorc cu toţii, voioşi,
la Roma.

In răstimp, Traian murise în Egipt. Succesorul,
său iese înaintea învingătorului, dar acesta, nevoind
să sacrifice zeilor, este întemniţat împreună cu toţi
ai săi. In cele din urmă sunt închişi într-un cazan
înroşit în foc. Cînd se deschide însă maşina de chi-
nuri, martirii sunt găsiţi înăuntru morţi, dar cu
trupul nevătămat.

184

Hippolyte Delehaye, într-un studiu asupra legen-
dei sfîntului Plachida, de care ne călăuzim în acest
capitol \ a descompus-o în cele trei părţi principale
din care este alcătuită: 1) convertirea miraculoasa
a martirului prin mijlocirea cerbului 2) peripeţiile
lui Eustatie si ale familiei sale şi 3) martiriul.

Spre deosebire de toate celelalte vieţi de martiri,
momentul final în această legendă: patimile la care
este supus Plachida şi familia sa, sunt foarte reduse.
Pe cînd în toate celelalte legende hagiografice simi-
lare, momentul acesta este puternic sublimat, deoa-
rece chinurile la care sunt supuşi martini sunt
înşirate într-o gradaţie crescîndă şi tocmai tăria cu
care ei le îndură şi minunea, care-i ajută să scape
nevătămaţi din muncile cele mai îngrozitoare, dez-
văluie caracterul lor divin, momentul acesta în
Eustatie Plachida este redus la unul singur, care
pune capăt vieţii sfîntului şi a familiei sale. Eustatie
si ai săi sunt închişi într-un cazan de aramă înroşită
m f oc __ c hin cunoscut şi din alte vieţi de martiri.
Minunea se vede abia la sfîrşitul legendei, cînd
unealta de supliciu este desfăcută şi se găsesc
înăuntru, nevătămate, trupurile neînsufleţite ale

martirilor. . .

Dar dacă motivul final — martirizarea — este
redus, în schimb celelalte două teme sunt dezvol-
tate pe larg si au, după cum vom vedea îndată,
legături cu folclorul. D-l Vuia, într-un articol publicat
în Anuarul Institutului de Istorie Naţională din
Cluj I, pp. 300—309, a adus în legătură cu legenda
despre zimbrul care a condus pe Dragoş în descăle-
carea Moldovei, o serie de paralele din folclorul
universal, în care cerbul, ieşit în calea unui vînător,
îl ajută să iasă din încurcătură sau chiar să se con-
vertească. Delehaye adusese mai înainte în articolul
amintit, necunoscut lui Vuia, o serie de paralele dm

1 Hippolyte Delehaye, La legende de Saint Eustache, în
Academie Royale de Belgique, Bulletin de la classe des
lettres..., 1919, nr. 4, pp. 175-210.

185

literatura hagiografică a evului mediu: patima
si. leodor, legenda sf. Iulian, viata sf. Meinulphe
a Im Jean de Maltha, Felix de Valois, Fantin si în
sfirşit a sfîntului Hubert, patronul vînător'ilor
Motivul apare şi în legende profane medievale. In
Ogier le Danois, Carol cel Mare, surprins cu armata
sa m munţi de zăpezi şi de viscol, rătăceşte calea-
un cerb le iese înainte şi-i aduce la drumul căutat'
Gregoire de Tours ne povesteşte că regele Clovis
pornind împotriva goţilor, ajunge la un rîu pe care
nu-i poate trece; un cerb le dezvăluie vadul de
trecere. Exemplele sunt numeroase, dar forma cea
mai veche a acestui motiv a fost indicată mai întîi
de M Gaster în 1894, apoi de Speyer si Garbe în
a Xll-a jataka dm colecţia sanscrită Palia 1 In
această veche legendă budistă, ni se povesteşte cum
tiodisathva, într-una din renaşterile sale 'a luat
forma unui cerb cu coarnele de aur si, împreună cu
turma sa, a intrat în parcul regelui Brahmadatta din
Benares, pe care 1-a convertit la credinţa cea dreaptă
Delehaye a adus o altă legendă budistă, si mai
apropiată de motivul nostru, din colecţia sanscrită
jatakamată (XXVI). Regina visase că' o antilopă
cu parul alb ca aurul şi cu petele ca pietre preţioase
va propovădui credinţa cea dreaptă în palatul său.
Kegele pleacă în căutarea antilopei; o găseşte
departe în munţi; întinde arcul să tragă dar 'în
acea clipă antilopa începe să vorbească si îi dezvăluie
credinţa; ea îl însoţeşte, apoi, în palat, unde conver-
teşte pe regmă şi curteni.

Partea cea mai dezvoltată din legenda lui Pla-
chida o formează reunirea neaşteptată a familiei
după o despărţire îndelungată, plină de peripeţii
nenorocite. Tema despărţirii a doi soţi, care-si
păstrează reciproc, în mijlocul adversităţilor soartei
credinţa neştirbită şi care în cele din urmă se regă-
sesc, formează, după cum se ştie, tema favorită a

1894! pp. VSfc " J ° Urnal ° f R ° yal Asiaiic S ° ci ^

ISC

romanelor apărute în epoca de decadenţa a clasi-
cismului grec: Leueipp şi Cliţofon, Ethwpica, Abrocom
si Anthia, Apollonius din Tir ş.a. Mm apropiata insa
de' 'legenda lui Eustatie Plachida apare tema într-o
serie de povesti şi poeme cavalereşti din evul mediu.
Real de Frância, Ogier le Danois la BelleH elene
GuUlaume d> Angleterre, atribuit Im Chret.en de
Troyes, într-o poemă engleză le Chevalier Ysem-
brance precum şi într-un capitol dm versiunea
engleză a colectiunei de poveşti cunoscuta sub
numele de Gesta Romanorum. Aceste poeme medie-
vale cu toate divergenţele dintre ele, înfăţişează
totuşi o combinare asemănătoare de teme: eroul
care-si pierde pe rind averea, soţia şi cei doi copii
— răpiţi la traversarea unui rîu, de fiare sălbatice,
redobîndirea, după vreme îndelungată, a avere! şi
a situaţiei si, în sfirşit, regăsirea familiei împrăştiate.
Deşi nu se poate stabili o legătura genealogica
precisă între toate aceste texte, din cauza ca multe
intermediare sunt pierdute, sau nu s-au descoperit
încă, totuşi cercetătorii sunt de acord ca toate lac
parte din 'aceeaşi familie; ba unu cntaci susţin ca
sursa comună din care s-au inspirat povestatoni
medievali este legenda lui Eustatie Plachida. Cerce-
tări mai noi -rezumate de Delehaye - au scos la
lumină o sumă de paralele interesante la aceasta
temă din legenda sfîntului Plachida, tocmai din
poveştile vechiului Orient precum: in legenda Fa-
tăcâr-ei, discipola lui Buddha^: în istoria lui Visvan-
tara, fiul regelui din Sayatura, penultima încarnare
a lui Buddha; povestea despre regele care şi-a pierdut
regatul din O mie şi una de nopţi, o poveste arme-
nească, una ebraică, alta din Caşmir, alta din Panjab
alta din Siam şi multe altele. Concluzia la care
aiunge Delehaye este că structura generala a acestor
istorii, privitoare la nenorocirile unei familii care,
după ce sărăceşte şi se împrăştie, se reface am de
zile mai tirziu, precum şi o serie de episoade secun-

1 Semnalată întîi de Gaster.
187

dare care daca sunt omise în unde versiuni, apar
m altele dovedesc existenţa unei surse comune
« Comme le tresor des contes populaires s'alimente
a un reservoir unique qui est l'Inde, on peut recon-
naitre a cetţe histoire une origine indienne, mais
combien eloignee »*. Din argumentarea lui Dele-
haye, un lucru e pe deplin dovedit: că materialele
dm care a fost alcătuită legenda sf, Eustatiu Plachida
au iost împrumutate din folclor. în ce priveşte
originea lor mdiană, suntem azi mai sceptici. Se
ştie ca teoria onginei indiene — rezervorul unic ~
al basmelor şi poveştilor populare — pusă în circu-
laţie de Th. Benfey într-o serie de articole si mai
ales in introducerea cu care însoţea traducerea în
limba germană a vestitei colecţii de fabule si povesti
mdiene Pantciatantra, a căzut azi. Respingînd ide'ea
unei rase privilegiate, înzestrată singură cu darul
de a crea poveşti şi basme, partizanii teoriei antro-
pologice admit principiul poligenezei: basmele si
poveştile s-au născut pretutindeni, la toate popoa-
rele. Cmd se va întocmi scara motivelor de basme
şi poveşti populare, inaugurată de direcţia nouă a
finlandezului Antti Aarne \ atunci se 'va putea
descifra mai limpede chestiunea originilor şi mWa-
ţiunn basmelor şi legendelor.

în literatura noastră avem mai multe versiuni
ale legendei lui Eustatie Plachida. Cea mai veche
^ e QQ T erSmnea P rescurtat ă a mitropolitului Dosoftei
(loSS), care are la bază, ca izvor principal, sinaxarul
neogrec al Iui Maxim Margunios Suva&fcota W

^° l i^ V 'A tlpărit la Vene t ia > Pentru întîiasi dată
m ibU/. Aceeaşi versiune neogreacă se răsfrînge

* <Intrucit tezaurul poveştilor populare se alimentează

ace Ite?L™ e îw r „ Um - C '- Car ? "^ise poate recunoaşte
acestei povestiri o origine indiană, dar cît de îndepărtată. >

W htr \ ame - Th f TypeS °f the ^Ik-UOe « classificotion
and bMwgraphytranslated and enlarged by : Stiih Thompson,
Felia*.'; vnl yyv Commu ™f™n edited for the Folklore
Helsinki, 1928 ' (Suomalainen Tiedeakatemia),

18S

în Mineiul lui Radu Greceanu (Buzău, 1698), care
utilizează într-o largă măsură traducerea lui Do-
softei. Traducerea lui Radu Greceanu a fost apoi
reprodusă în prelucrarea episcopului Damaschin
— Anîologhion — apărută la Rîmnic în 1737 şi în
Mineele ulterioare, pînă la cele din zilele noastre.
O a doua versiune este o traducere după un text
grecesc mult mai dezvoltat şi a fost publicată de
Gaster (vezi mai jos bibliografia). Este versiunea
care a circulat mai mult în manuscrise. O a treia
versiune este o traducere de pe Mineiul slavo-rus
al lui Dimitrie Tuptalo, mitropolit al Rostovului
(1651 — 1709), şi se află încorporată în colecţia Vieţilor
de sfinţi, tipărită la mănăstirea Neamţu, în 1807.

In sfîrşit, romanul german al lui Cristoph Schmidt,
construit pe datele legendei, a fost şi el tradus în
româneşte de preotul Cicerone lordăchescu, în 1909.

BIBLIOGRAFIE

Texte tipărite: Versiunea mitropolitului Dosoftei, a fost
tipărită de Gaster în Revista pentru istorie, arheologie şi
filologie, anul II, voi. 4, 1885, pp. 635-636. Aceeaşi ver-
siune, în Mineiul lui Radu Greceanu, în Antologhionul episco-
pului Damaschin şi în toate Mineele ulterioare, se găseşte
în ziua de 20 septembrie. La aceeaşi dată se găseşte şi în
Vieţile Sfinţilor de la mănăstirea Neamţu. Versiunea, tradusă
din greceşte, a fost publicată de Gaster în Revista pentru
istorie, arheologie si filologie, anul II, voi. 4, pp. 636—645;
preotul Cicerone lordăchescu, Eustatiu, roman din vremile de
glorie ale creştinismului, Bucureşti ,1909 (Bibi. educativă).

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Bomâne: nr.
119 Viiaţaşi mucenila sfintului Efstathie, noul Iov şi a soţii lui
Theopista şi a copiilor lui Agapie şi Theopist, f . 103 — 113, ms. in
folio, copiat în secolul al XVIII-lea (1792) de Theodorache lo-
g<ofă>t za Divan « după altă carte, care mi s' au dat de către
plătitorîu»; nr. 476, f. 94 v. — 111 v.: Vilaţa şi munca sfîntului
mucenic Evstathie Plachida, ms. în 8°, copiat în secolul al
XVIII-lea, cf. descrierea lor la I. Bianu, Catalogul manus-
criptelor româneşti, I, p. 275, II (în colaborare cu R. Cara-
cas), p. 209; nr. 2208, f. 32: Mucenila sfîntului marelui
mucinic Efstathie, noul Iov şi a soţii lui Theopista şi a coco-
nilor lui Agapie şi Tlieostu; nr. 2629, ms. de origine bănă-

139

ţeană, copiat în secolul al XlX-lea, f. 1 — 13, Fabula lui
Evstatie (titlul adăugat posterior cu cerneală, de altă mînă) -
nr. 3004, copiat în Moldova la 1810, f. 66—91, «luna lui
săptemvri 20 zale», Viaţa şi pătimirea sfîntului marelui
mucenic Efstafii Plachida şi a sotiăi lui şi a fiilor; nr. 4104
copiat în Moldova, sec. XVIII, f. 127-136, luna lui
sâptemvrie, Muceniia sfîntului marelui mucenicu Efstafiia şi a
soţiei lui Theopista şi copiilor Agapie şi Theopist; nr. 4605,
copiat în 1814 de Gheorghe Şărban (cf. nota dela f. 123 v.) }
f. 66—91 r., «luna lui săptămvri 20 zăli », Viaţa si pătimire
sfîntului marelui mucenic Efstafii Plachida si a soţăi lui şi
a fiilor; nr. 4836, copiat în secolul al XVIIÎ-Iea, f. 131 — 154
v., titlul cel obişnuit, I stor iîa sfîntului mucenic. . ., cu adaosul
« tălmăcită după limba grecască pe limba rumănească ce să
prăznuesc la luna lui septemvrie în 20 de zile ».

Fondul Gaster: nr. 95 de pe la jumătatea secolului
al XVIII-lea (pe scoarţă — f. 141 — însemnări din anii
1764— 1765), f . 29 — 42, Viîaţa şi munca sfintul mucenic Evstathie
Plachida; nr. 100, jumătatea secolului al XVIII-lea, f.
118—129, pe f. 168 semnătura copistului logofăt Ion Ernea-
nul; nr. 11, copiat de Constantin Ojog blănariul, la anul
1805, f. 39—51, Cazania sfîntului marelui mucenic liostaf ie
Plachida. . .

Studii: Oesterley, Gesta Jtomanorum, p. 730; M. Gaster,
Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, anul II, nr. 4
(1884), pp. 629 — 645; acelaşi în Journal of Royal Asiatic
Society, 1894, pp. 335 — 340, N igrodha-miga lataka and the
hfe of St. Eustatius Placidus; L. Jordan, Die Eusiachiusle-
gende în Archiv fur neuere Sprachen, tomul GXXI (1908),
pp. 341 — 367; W. Bousset, Die Geschichte eines Wiedererken-
nungsmărchens, în Nachrichten von der KonigL Gesellschaft
der Wissensch. zu Gottingen. Phil.-hist. KL, Berlin, II (1916),
pp. 469-551; A. Hilkaşi W. Meyer, Uber die neu-aramaische
Placidas-Wunder geschichte, ibidem, 1917, pp. 80 — 95; W. Bous-
set, Wiedererkennungsmărchen und Placidas-Legende, ibidem,
pp. 703-745; W. Ludtke, Neue Texte zur Geschichte eines
Wiedererkennungsmărchens und zum Text der Placidas Legende,
ibidem, pp, 746-760; şi mai ales Hippolyte Delehaye, La
legende de Samt Eustache, în Academie Royale de Relgique,
Bulletin de la classe des lettres, 1919, nr. 4, pp. 175 — 210,
Angelo Monteverdi, La leggenda di Eustachio în Studi Medie-
vali, III, 1909, pp. 169-229, ibidem, IV, 1910, pp. 392 —
498 texte.

Pentru iconografia românească: Victor Brătulescu, Ele-
mente profane în pictura religioasă, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor istorice, anul XXVII (1934), pp. 61 — 63, cf.
panoul care înfăţişează fazele principale din viaţa sfîntuîui
de la biserica Frumoasă din marginea Iaşilor, p. 61 ; cîteva
indicaţii sumare pentru zugravi: Vasile Grecu, Cărţi

19©

de pictură bisericească bizantină, Cernăuţi, 1936, pp. 227
şi 235.

Textele greceşti: Migne, Pair. graeca, t. 105, p. 375 şi

urm.; Analecta Bollandiana, III, 1884, p. 65.

SFÎNTUL GHEORGHE ŞI BALAURUL

Dintre toţi sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină,
puţini s-au împărtăşit de faima de care s-a bucurat
şi se bucură încă sfîntul Gheorghe la poporul nostru,
tn toate satele şi oraşele din ţara o mulţime de bise-
rici sunt ridicate în cinstea lui, pretutindeni corpo-
raţii de negustori şi meseriaşi îl aleg ca patron,
numele lui s-a răspîndit adine nu numai în onomas-
tică dar şi în toponomie \ iar materialele adunate
de culegătorii noştri de folclor învederează cît de
multe elemente supravieţuite din cultul păgîn s-au
grupat în jurul sfîntului.

In vremurile de adîncă religiozitate ale vechii
lumi româneşti, cultul sfîntului Gheorghe era şi mai
puternic înrădăcinat. Steagul trimis de Ştefan cel

1 Iată cîteva numiri toponimice luate din Gr. Tocilescu,
Dicţionarul geografic al României: Sfîntul Gheorghe, corn.
rurală aşezată în partea de est a jud. Tulcea, la 72 km spre
sud-est de oraşul Tulcea; Sfîntul Gheorghe, cătunaş al corn.
Boziorul, jud. Buzău; Sfîntul Gheorghe-Nou, cătun al corn.
Tisăul, jud. Buzău; Sfîntul Gheorghe, veche suburbie a ora-
şului Cîmpulung; Sfîntul Gheorghe, ostrov lingă mănăstirea
Cernica, jud. Ilfov în care la 1788, stareţul mănăstirii Cernica
a zidit o biserică cu hramul Sf. Gheorghe; Sfîntul Gheorghe,
ostrov în Delta Dunării, jud. Tulcea; Sfîntul Gheorghe, insulă
în jud. Vlaşca, în faţa Giurgiului; Sfîntul Gheorghe, braţ al
Dunării prin care fluviul se varsă în Marea Neagră, jud.
Tulcea; Sfîntul Gheorghe, canal în jud. Vlaşca, ce uneşte
două braţe ale Dunării, în dreptul fostei cetăţi cu acelaşi
nume, din dreptul oraşului Giurgiu. Tot aşa de răspîndit
este şi în toponimia Ardealului, cf. Silvestru Moldovan şi
Nicolae Togan, Dicţionarul numirilor de localităţi cu popora-
tiune română din Transilvania, Banat, Crisana şi Maramureş,
ed. II, Sibiu, 1918.

191

Mare la Muntele Athos, cu chipul sfîntului Gheorghe
doborînd balaurul, are următoarea inscripţie:

« O, luptătorule şi biruitorule mare Gheorghe, în nevoi
şi în nenorociri grabnice ajutător şi cald sprijinitor, iar celor
întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugă-
minte a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ştefan Voevod,
din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei! păzeste-î
pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi prin rugă-
ciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te preamărim pe tine
în veci, amin. Şi a făcut-o aceasta în anul 7108, în al 43 an
al domniei sale » i .

Care să fi fost motivele pentru care sfîntul
Gheorghe s-a impus cu atîta putere în veneraţia
popoarelor creştine?

Am arătat în volumul I (pag. 178—9) concepţia
de care erau însufleţiţi hagiografii: sfinţii sunt
iluminaţi aleşi de Dumnezeu, pentru a duce lupta
împotriva păgînismului. De aceea în toiul prigoni-
rilor şi în clipele cînd sunt supuşi la muncile cele
mai sîngeroase, înainte de a le oferi coroana de mar-
tiri, Mîntuitorul radiază în jurul lor nimbul divin,
care le ocroteşte trupul împotriva suferinţelor. Trupui
lor este atunci imun. Pentru a scoate în lumină
această concepţie despre caracterul divin al marti-
rului, hagiograful concentrează asupra lui o serie
nesfîrşită de chinuri. Cea mai reprezentativă dintre
legendele hagiografice în această privinţă este
legenda sfîntului Gheorghe. Nici un sfînt nu* a avut
de îndurat muncile cu care a fost chinuit sfîntul
Gheorghe. Martirul lui durează 7 ani şi în aceşti
7 ani, ne încredinţează ucenicul său Passecras « care
am fost de faţă şapte ani la mucenicia sfîntului
şi am scris ceea ce a pătimit » — a fost supus la tor-
turi ca acestea: i se înfige suliţa în pîntece şi sîngele
ţîşneşte, este sfîşiat cu unghii de fier, este întins
pe roată cu cuţite ascuţite şi sfîşiat în bucăţi, este
înviat prin puterea dumnezeiască, pentru a 'fi din
nou supus la alte chinuri: încălţat cu încălţăminte

1 Analele Academiei Române, seria II, tom. XXIX
(1901), p. 92.

192

înroşită în foc, bătut cu cuie ascuţite, lovit în cap
cu ciocane de fier, şi aşa mai departe, pînă ce i se
taie capul lui şi împărătesei Alexandra, care a crezut
în sfinţenia lui.

Astfel ni se înfăţişează viaţa sfîntului Gheorghe
în redactările noastre, începînd cu a mitropolitului
Dosoftei, care, prin Mineiul grecesc al lui Margunios,
derivă din vechea redacţie a lui Simeon Metafrastul:
o înşirare de munci şi de minuni ciudate, din care
nu lipseşte nici învierea din morţi. Care este sub-
stratul istoric în această ţesătură de minuni extra-
vagante? încercările de a desprinde personalitatea
istorică a sfîntului din haosul materialului hagio-
grafic n-au dus la nici un rezultat pozitiv.

Episodul, introdus ulterior în ţesătura legendei,
lupta sfîntului cu balaurul, are, după cum vom
vedea îndată, o bază folclorică. Iată însă, întîi, cum
este povestit acest episod în legenda hagiografică.

Minunea s-a făcut în părţile Palestinei, lingă
cetatea Viritului, nu departe de Lyda, unde se află
îngropat trupul sfîntului. Lîngă cetatea Viritului,
de lîngă muntele Livanului, era un iezer mare, în
care sălăşluia un balaur înfricoşat. Zadarnic încer-
cară cetăţenii, înarmaţi pînă în dinţi, să-1 gonească,
fiindcă balaurul înghiţea pe cei ce se apropiau de
lac şi umplea văzduhul de venin, cu suflarea lui.
In toată cetatea era numai jale. Intr-una din zile,
cetăţenii, strîngîndu-se la sfat şi cercetînd idolii
cetăţii, aflară răspunsul că, dacă nu vor să piară cu
toţii,' să dea în fiecare zi pe rînd cîte un copil balau-
rului, de hrană. împăratul face lege din răspunsul
oracolului, adăugind ca întărire că dacă va veni
rîndul şi lui, apoi şi el, măcar că numai o fiică are,
totuşi şi pe aceea o va da. Şi s-a urmat aşa vreme
îndelungată. în fiecare zi, cetăţenii jertfeau balau-
rului cîte un copil, pînă ce a venit rîndul şi împă-
ratului. Acesta, neputînd strica legea pe care el
însuşi o făcuse, porunceşte fiicei sale sa se împodo-
bească ca pentru ultima zi a vieţii şi, plîngînd cu
toată casa lui, a trimis-o la ţărmul lacului, ca pe o

19S

13-

jertfă zeului infernului. Dintr-un turn înalt al pala-
tului, părinţii şi curtenii petrec, cu ochii în lacrimi,
fata. Ajungînd pe ţărmul apei, ea sta tînguindu-se
şi aşteptîndu-şi ceasul morţii.

Şi iată că se iveşte înaintea ei un ostaş tînăr.
Era sfîntul, călare, cu suliţa în mînă, care o întreabă
pentru ce stă acolo şi plînge. Fata îi destăinuie
durerea ei şi-1 sfătuieşte să fugă, ca să mi-1 prindă
şi pe el balaurul. In clipa aceea însă, se zăreşte
dihania ieşind din apele lacului şi îndreptîndu-se
asupra fecioarei. Sfîntul, făcîndu-şi semnul crucii şi
chemînd în ajutor pe Mîntuitorul, se repede cu suliţa
asupra balaurului, o înfige adine în gîtlejul monstrului,
în timp ce calul său îl călca în picioare. Balaurul
este ucis. Sfîntul îndeamnă fata să lege monstrul cu
frînghii şi să-1 ducă în cetate. Locuitorii, văzînd
fata venind cu balaurul după ea, o rup la fugă, dar
sfîntul îi linişteşte şi-i botează.

Se cunoaşte basmul din colecţia lui Fundescu
Balaurul cu 7 capete, în care Făt Frumos, ajungînd
într-un oraş lipsit de apa, află că un balaur, care se
pripăşise într-o fîntînă din care se adăpau locuitorii
şi vitele lor, nu lăsa pe nimeni sa se apropie de izvor
pînă nu i se da o fată să o mănînce, şi că tocmai
atunci sosise rîndul fetei împăratului. Făt Frumos,
înduioşat de milă pentru fată, pîndeşte fiara cînd
iese din apă şi o răpune. Sleit însă de puteri, aţipeşte.
In răstimp, soseşte un ţigan care taie capetele balau-
rului, le duce la curtea împăratului şi pretinde că
el a ucis dihania. împăratul se pregătea să cunune
pe ţigan cu fiica mîntuită de la moarte, cînd tocmai
soseşte voinicul şi cere ţiganului să arate limbile
din capetele balaurului. Ţiganul dă din colţ în colţ,
pe cînd voinicul, radios, scoate din sîn limbile balau-
rului. O variantă mai complicată a acestui basm se
găseşte la Ispirescu: Balaurul cu şapte capete, o alta
a fost culeasă în Macedonia de Cosmescu: Şchiopul
cel voinic 1 . Basmul cuprinde două motive: primul,

1 Gf. Lazăr Şăineanu, Basmele române, 471.
194

lupta voinicului cu balaurul pentru mîntuirea fecioa-
rei, motiv comun cu legenda sf. Gheorghe; al doilea,
şiretenia şi pedepsirea ţiganului. Am fi înclinaţi să
vedem în primul motiv o influenţă a legendei sf.
Gheorghe în literatura noastră populară, dacă în
întregul său basmul nu s-ar regăsi, cu o construcţie
aproape identică, într-o versiune grecească publicată
de Legrand.

Originea populară a acestui episod este azi mai
presus de orice îndoială. Studiile întreprinse de
Politis, Veselovski, Cosquin x ş.a. au scos la lumină
o sumedenie de variante ale acestei teme, care este
foarte răspîndită şi se găseşte pînă în Extremul
Orient. Astfel, motivul se găseşte într-o legendă
musulmană culeasă în Candahar, unde eroina este
fiica regelui din Candahar, jertfită şi ea balaurului,
dar mîntuită de Aii «sabia credinţei»; se află apoi
într-o legendă culeasă de la un trib de avari, rămă-
şiţă din vechea rasă mongolică năvălitoare în Europa
şi care trăiesc azi pe plaiurile nordice ale Caucazului;
este încadrat mai departe în O mie şi una de nopţi
(basmul Micul cocoşat), unde eroul este fiul sulta-
nului din Yemen şi, în sfîrşit, în mitologia japoneză,
unde eroul este zeul Sosanono-Nikkoto, care mîntuie
din ghiarele unui balaur cu opt capete pe ultima
fiică a unui bătrîn. In coada balaurului, eroul găseşte
o spadă lungă, pe care o ia cu sine, şi ea este spada
pe care o poartă, azi încă, mikadoul.

Tema aceasta folclorică şi mitologică are, nu
numai o arie ele răspîndire destul de întinsă în spaţiu,
dar în acelaşi timp îşi adînceşte rădăcinile în afundul
veacurilor, pîna în epoca păgînismului. Forma ei
cea mai veche se găseşte în străvechiul mit al lui
Perseu şi Andromeda, care de altfel cuprinde şi
alte elemente obişnuite în basmele noastre (de exem-
plu casca miraculoasă, ce face pe Perseu nevăzut).
Se cunosc detaliile mitului despre Andromeda, fiica
lui Kefeu, regele Etiopiei şi a Casiopeei, care a fost

1 Contes populaires de Lorraine, pp. 74—78.
195

13*—

legată de o stîncă pe ţărmul mării, pentru a fi sfîşiată
de un monstru marin, trimis de Neptun, zeul mîniat
al mărilor. Fata îşi aştepta sfîrşitul vieţii, cînd
soseşte Perseu, care se ia la luptă* cu monstrul si-1
răpune.

Motivul acesta al luptei sfîntului Gheorghe cu
balaurul nu aparţine însă, după cum am spus,
vechilor redacţii ale legendei hagiografice, ci apare
în recenziuni moderne, după secolul al Xl-lea,
împrumutat din tradiţiile populare. Şi este inte-
resant că tocmai episodul acesta trăieşte mai adînc
în masele noastre populare.

« Sfîntul Gheorghe — spune Marian — fiind cap al primă-
verii, e, după credinţa poporului român de pretutindeni,
nu numai înverzitorul naturii şi semănătorul tuturor semin-
ţelor... ci totodată şi stîrpitorul balaurilor, adică acelor
fiinţe, prin care sunt personificate iezările, mlaştinile, mo-
cirlele, precum şi orice altă umezeală. »

Dintre legendele culese de Marian din gura
poporului şi publicate în Sărbătorile la Români,
întîia (voi. III, p. 259) este o reminiscenţă credin-
cioasă a textului hagiografic; a treia (voi. III,
p. 261) prezintă o curioasă contaminare cu legenda
apocrifă a sfîntului Sisinie: sfîntul Gheorghe se
luptă nu cu balaurul, ci cu diavolul, care furase
copiii surorii sale; a doua (p. 260) înfăţişează o
contaminare cu motivul din basmul lui Ispirescu:
ţiganul care pretinde ca el a ucis balaurul. în prima
parte a acestei ultime versiuni bănăţene, legenda
sfîntului prezintă deformaţiuni care o apropie de
balada populară lovan Iorgovan. Sfîntul Gheorghe
«mergînd printr-o -pădure, dete de o peşteră mare,
la gura căreia sta un balaur grozav de mare, care
se zvlrcolea cum şi cum să înghită pe o fată frumoasă,
care se pierduse de surorile ei, culegînd flori, şi pe
care a prins-o balaurul ».

Regretatul Bogrea, ignorînd legenda bănăţeană
publicată de Marian în Sărbătorile la români, aduce
totuşi, într-un articol publicat postum, alături de
altele, o menţiune interesantă din James O. Noyes

196

(fost chirurg în armata turcească), Roumania: The
Border Land of the Christian and the Turc, New-York,
1858, (p. 61): «peştera de la Golumbaţ, unde se
crede că sf. Gheorghe a ucis balaurul din al cărui trup,
şi azi în stare de putrefacţie, purced roiuri de muşte
vătămătoare ».

Bogrea credea că « legătura ce se stabileşte aci
între sf. Gheorghe, omorîtor al dragonului, şi eroul
baladei româneşti, este desigur datorită interpre-
tării numelui Iorgovan, ca lorgu (Gheorghe) ». Le-
genda amintită de noi din Marian, identică în ce
priveşte cuprinsul cu balada populară, ne îndrep-
tăţeşte a crede dimpotrivă ca avem aci a face cu
o localizare populară a legendei sf. Gheorghe.

In balada lovan Iorgovan, ca şi în tradiţiile
bănăţene, lupta cu balaurul pentru mîntuirea fetei
este pusă, după cum se ştie, în legătură cu musca
columbacă sau musca rea. Balaurul răpus se tîngu-
ieşte:

« Iovane, Iovane,

Rău ai făcut,

De m'ai tăiat

Că rău am făcut

Pe lumea asta,

Da mai rău pe aialaltă

Eu, zău, voiu zăcea,
Muşiţă-oiu făcea,
Şi voiu trimitea,
Vite-oîu venina;
Voi le-oţi afuma
Şi nu le-o trecea. »

Balaurul, spune şi tradiţia populară culeasă de
Marian, în care eroul este sf. Gheorghe, avea două-
sprezece capete. Iorgovan i-a tăiat unsprezece.
Balaurul, ridicîndu-se cu capul nezdrobit

«porni a fugi pînă la Dunăre şi aicea apoi se băgă şi el
şi se ascunse într'o peşteră, unde se vede că mai pre
urmă a şi pierit. Din acest cap al balaurului . . . iăse şi
roieşte în fiecare primăvară musca veninoasă, care, răs-
pîndindu-se apoi prin împrejurime, prăpădeşte o mulţime
de vite din Banat».

Peştera unde s-a ascuns balaurul se află « faţă
cu vechea cetate (romană) Columbasia (azi) ale căruia
ruine se văd şi acuma spre Serbia, între Roşava şi
Baziaş ». Prelucrarea legendei sf, Gheorghe în versuri
nu este un caz mărginit numai la domeniul

197

românesc. In literatura populară neogreacă, To
TpayotiSt, t' "Al ricopytou (Cîntecul sf. Gheorghe) este
o baladă foarte răspîndită, culeasă în numeroase
variante din diferite ţinuturi: Cipru, Creta, Chios,
Lesbos, Argos, Atena, Corint, Epir ş.a. Ea a fost
studiată amănunţit în variantele ei, în legătură cu
sinaxarul şi cu iconografia, de N. G. Politis K Mai
puţin, dar totuşi destul de răspîndit, este cîntecul
la bulgari 2 — unde este contaminat cu elemente
din basme — şi la iugoslavi, unde trăieşte nu numai
în masele populare, ci a pătruns şi în literatura
cultă, încă din veacul al XV-lea. O asemenea legendă
versificată: Tlhcub cmzo wph nou jimdeMb pa3oyMuo,
descoperită într-un manuscript croat din veacul al
XV-lea şi publicată de J. Vajs 3 , localizează acţiunea
în Solin, lîngă Split. Aceeaşi temă, cîntată de poetul
popular Andrija Kacic în volumul său Razgovor
ugodni naroda slavinskoga, s-a răspîndit de la înce-
putul veacului al XlX-lea în ţinuturile sîrbeşti, ca
un adevărat cîntec popular 4 . Un reflex al acestor
cîntece populare sud-dunărene este, cred, şi balada,
azi populară, Iovan Iorgovan, răspîndită tocmai în
Banat, unde populaţia românească se încrucişează cu

^ x Aaoypaq)^ IV, 1913, pp. 184 -235 : Ta S^coSt] kXkri-
VLxa ao^axa Tcspl tt]c; SpaxovToxxoviai; tou 'Aytou rswpylou;
Elpiniki Stamuli Saranti, ITapaSoasit; t% ©prior/]? în ©paxiitâ,
VII, 1936, pp. 251-253; Anastasios G. Vrontis, 'O ''Ayioţ
re^jpytoţ ott] poSÎTixT] Aaoypacpfa în Aaoypacpta, XI,
pp. 216—245, în special p. 217 şi urm. T6 xpocouSw
T ai-rtcopyLou.

2 Tema şi variante notate la prof. St. Romanski,
Tîţeejiebh na EhJizapcKum% uapobuu nfycmi (Ii36ecmuH na
CeMunapa no cAaenncKa &ujiojiozur npu yuueepciimema es Cocfhw.
KnueaV), Sofia, p. 294, nr. 170. O variantă tradusă în limba
germană Ia Georg Rosen, Bulgarische Volksdichîung, Leip-
zig, 1879, p. 129.

3 Starine na svijet izdaje J ugoslavenska Akademija zna-
nosti i umjetnosti, Zagreb, XXXI, 1905, p. 260 — 262.

4 Tihomir Dordevic, Kaciâeva pesmarica u Metohiji, în
revista Tlpujiosu sa KUbuoiceeHOcm hsuk^ ucmopujy u (fioAK/iop,
X, 1930, Belgrad, p. 246 şi următoarele. Tot acolo şi cazuri
de localizări ale legendei.

198

straturi de populaţie sîrbească şi bulgărească. Pro-
babil că noi am împrumutat tema de la sîrbi, deoa-
rece în limba sîrbească, cuvîntul Iorgovan este în
acelaşi timp şi onomastic şi nume comun cu sensul
de liliac. Cuvîntul « iorgovan » a trecut şi în dialectul
bănăţean, şi ca nume propriu, şi cu sensul de liliac.
Florile de liliac fac parte şi azi din ritualul sărbă-
toririi sf. Gheorgbe. «în ziua de sf. Gheorghe — ne
spune Marian — în unele părţi din Banat este datina
de a se împărţi la biserică iorgovan, ilileac sau liliac,
lat. syringa vulgaris » \ De altfel Iorgovan apare
ca erou şi în alte legende bănăţene. în balada româ-
nească Iovan Iorgovan, ca şi în cele greceşti, bulgă-
reşti şi sîrbeşti, episodul principal este lupta eroului
cu balaurul ' pentru scăparea fetei, exact legenda
sf. Gheorghe. Localizarea şi ivirea muştelor colum-
bace sunt elemente accesorii. în ce priveşte locali-
zarea, aceasta este un fapt obişnuit şi în folclorul
balcanic. în ce priveşte incidentul muştelor colum-
bace, regretatul Bogrea a pus în legătură legenda
românească de mai sus cu o legendă sardă despre
« musca macedda » (musca măcelăreasă) 2 despre
care se spune că apăruse într-o vară în Sardinia,
mai ales în Iglesia, şi că ucidea oamenii cu înţepă-
turile ei. Prin minunea unui om sfînt, care a adunat
muştele în şapte buţi şi le-a închis în subterana unui
castel vechi', Sardinia a fost mîntuită de aceste muşte.
Pe urmele lui Bogrea, profesorul Giuseppe Vidossi,
reluînd acum patru ani chestiunea 3 a explicat
formaţiunea legendei româneşti, ca şi a celei sarde,
arătînd că la baza lor se află două elemente de
folclor universal. Unul: credinţa în naşterea insec-

1 S. FI. Marian, Sărbătorile la români, III, p. 269.

2 V. Bogrea, Musca columbacă în tradiţia noastră popu-^
Iară si istorică (cu o paralelă romanică), în Anuarul Arhivei
de folclor, I, publicat de Ion Muşlea (Acad. Rom.), pp. 2 — 45.

3 Giuseppe Vidossi, Note e commenti: sa musca macedda,
în II folklore italiano, Archivio trimestriale per la raccolta e
Io studio delle tradizioni popolari italiane diretto da Raffaele
Corso, IX (1934), fasc. 1, pp. 119-124.

199

telor prin generaţie spontană, din ţeasta animalelor
sau a altor lucruri necurate; viespile, de exemplu,
care se nasc din ţeasta asinului (legenda lui Samson).
Al doilea: originea lor diabolică. Se ştie astfel că
Belzebut îşi derivă numele din zeul siriac al muştelor,
aducător de boale: Baalzebut. în rugăciunile gre-
ceşti, diavolul este numit şi jjlulwv 6cavofxut.a (musca
satanică), pentru că se preface în muscă spre a
chinui copiii nou născuţi. Pe temeiul acestor două
credinţe populare, naşterea muştelor prin gene-
raţie spontană din ţeasta animalelor şi originea lor
diabolică, legenda sfîntului Gkeorghe a fost localizată
şi a căpătat o accepţiune etiologică pentru a explica
apariţia muştelor columbace, care muşcă mortal
oameni si vite, în Banat şi Oltenia.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti tipărite: Mitropolitul Varlaam, Carte
românească de învăţătură dumenecelor preste an, cuprinde
numai martiriul sfîntului, nu şi lupta cu balaurul, dar
are ca frontispiciu o icoană reprezentînd lupta sf. Gheor-
ghe cu balaurul, icoană lucrată de gravorul rutean Ilia,
trimis de Petru Movilă (cf. P. P. Panaitescu, Vinfluence de
Vosuvre de Pierre Mogila, pp. 52 — 53); Dosoftei, Vieţile sfin-
ţilor, Iaşi, 1682, pp. 95—97, martiriul şi trei minuni săvîrşite
"după moarte — lipseşte şi aci lupta cu balaurul; aceeaşi
versiune, în Mineiul de la Buzău, pp. 63 v. — 65 v.; în Mineiul
de la Rîmnic, 1780, f. 100 — 102; Antologhionul din 1733 dă
numai martiriul, fără minunile după moarte. Această ver-
siune se află şi în Mineele tipărite în vremurile noastre de
Casa Bisericii* Lupta cu balaurul apare într-o versiune dez-
voltată în Vieţile sfinţilor, tipărite Ia mănăstirea Neamţu
în 1812, f. 141 v. şi urm. Dintre ediţiile tipărite în vremile
noastre.se găsesc în Biblioteca Academiei Române, afară de
Minee: Vieaţa şi minunile sfîntului şi marelui mucenic Gheor-
ghie ce se prâzniueşte la 23 aprilie, Bucureşti (s.d.), Anti-
quaria Labori, la Pinath (Ia un loc cu sf. Dumitru).

Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române:

Destul de răspîndită a fost lupta sfîntului cu balaurul,
care a circulat despărţită de viaţă, în multe manuscrise,
ca: nr. 130, copiat în secolul al XVIII-lea, f. 79: In
luna lui apriîlu 23. în luna lui Prier învăţătură la s-ti

200

Gheorghie cind au izbăvită cia fată de cel şerpe şi balaur straş-
nicul (CI. Ion Bianu, Catalogul manuscriptelor 1 p. ^94,
nr 9)- nr 297 f 1 — 41; Patimile si minunile sfîntului Uneor-
ghe, panakidasau slujba cea mare a parastasului în sfînta
mănăstire Putna. . . , tălmăcită de pe « slovenia » prin silinţa,
STa şi cheltuiala protopopului Theodoru de la episcopia
Radăuţflor, şi prin "osteneala arhimandntului Vartolomeu
Măzăreanul (I. Bianu, Ibidem, pp 641-642) nr. i^ii,
roDiatînl801,f- 1 şi urm.: Minunea sfîntului marelui mucenic
Gheorghe pentru fata cea de împărat; nr. 1282 copiat in prima
jumătate a secolului al XlX-lea: Minunea sfîntului şi marelui
mucenic Gheorghie pentru o fată ce o au izbăvit de la un balaur;
nr 3355 copiat la 1800 de Iftemi Crăciun, f. 183-185: Istoria
sfîntului marelui mucenic Gheorghie cînd au ucis şarpile şi
au scos fata ce de împărat.

Menţionate în alte depozite: N. Draganu Dacoromania
III p. 473, într-un ms. de pe la mijlocul secolului al XVII-lea,
copiat de pe altul de la 1600 în posesiunea liceului Gh. Coşbuc
d?n Năsăud: învăţătură la sfîntul Gkeorghe; Eufrosma Simio-
nescu, Monumente literare vechi, Codicele de la Cohalm, laşi,
1925 p 16: Jitiea sfîntului Gheorghie şi cum munci au răbdat
pentru lîubovul lui îs. Hs. de la împărăţia cei păganesti.

Balada Iorgovan: Alessandru Popoviciu, Băile lui Er cule
seu scaldele de la Meedia, Pesta, 1871» pp. 41 -. 51 ; B.
Hodoş, Poezii poporale din Banat, II, £aZade,_pp. 16-28
tradusă în limba engleză de M. Gaster, Rumanian Bird and
beast stories, London, 1915, pp. 117-121, CU .O nottţâ tosă
nici Varlaam, nici Dosoftei nu pomenesc lupta sfintului
Gheorghe cu balaurul). Versiunile publicate^ deGn. Dem.
Teodorescu, Poezii populare române, Bucureşti, 1885, PP.41&-
423- Iovan Iorgovan se îndepărtează de legenda simţului
Gheorghe si se apropie de « cîntecele solare şi superstiţioase »:
soarelf si luna {cf. toidem, p. 410 şi urm.); A t. Marian Mane-
nescu, BaladeM Viena 1867, pp. 9-22 ; Emil P etrovici
în Anuarul Arhivei de folclor {Acad. Rom.), III, 1935, p. 65,
Iorgovan şi în alte poveşti, ibidem p. 96 v., 81, 82.

Reflexe ale legendei sf. Gheorghe în popor: Sim. FI. Ma-
rian, Sărbătorile la români, III, pp. 258-285 {şi alte minuni :
cea cu plăcinta, de ex.). Iconografie^ romaneasca: V Grecu,
Cărţi de pictură bisericească bizantina, pp. 25b — 2o8 şi iu; —
408; Măria Golescu, Sfîntul Gheorghe izbăveşte copilul de la
Amira, Bucureşti, 1936.

Studii şi texte greceşti: A. Kirpicinikov, Ce. feopziă
u EeoDiU Xpafpuu Hscjfydoeame jiumepamypuou ucmopiu xpu-
cmiaHCKoă nezendu. St.-Petersburg, 1879; A. Veselovski,
Ce reopziu si Aezendf,, ntyuţ u o6pnd* «Pa3ucKMixtoo6Aacmu
pyccmxb dyxoeubixb cmuxoeT,», anexe Ia t. XXXVII din
3anucKu IdMnepamopcKou AnadeMiu Hayni, nr. 3, bt. Fetersnurg,
1880; F. Vetter, Der heilige Georg des Bembot von Durne,

201

Halle, 1896; J. E. Matzke, Contribution to the history of
the french, german and anglo-saxon metrical versions în
Publicalwns of the modern Language Association, Baltimore,
tom. XVII, 1902, pp. 464-535; tom. XVIII, 1903
pp. 91-171; A. V. Ristenko, Jlezeuda o Ce, reopeiu u
MpcmoHT) 55 emamni uckou u cjiaenHopyccKOU Aumepamypax*
in 3anuc. Hoeopoc. Yuite., tom. 112, Odesa, 1909; M. E. Be-
gemann Zur Legende vom heiligen Georg dem Drachentoter ;
Hippolyte Delehaye, Les legendes grecques des Saints mi-
htaires, Paris 1909, pp. 45-76; despre lupta cu balaurul, p.
74 şi urm,; K. Krumbacher, Der heilige Georg in der grie-
ckischen Uberheferung: aus dem Nachlasse herausgegeben von
A. Ehrard, Miinchen, 1911 (Abhandlungen der Bayer
Akademie der Wissenschaften philos.-philol. u. hist. Klasse,
AAV, 3) ; Joh. B. Aufhauser, Das Drachenwunder des heiligen
l*eorg^ m der gnechischen Und lateinischen Uberlieferuns
Leipzig 1911 (în Byzantinisches Archiv, Heft 5); N. G.
Politis, At^coSt) eXX7]vtx(i aqAaTa ttj? SpaxovToxrovtac; âytou
lEwpytou în Aaoypacpta, IV, Atena, pp. 185 — 235.

VIAŢA SFÎNTULUI VASILIE CEL NOU

Este cea mai populară dintre vieţile de sfinţi,
nu atît pentru elementul ei hagiografic, cît pentru
partea finală, în care se dezvăluie credinţelor naive
cele ce se petrec dincolo de moarte şi cumplitele
vămi prin care trece sufletul în drumul spre rai.

Textul ni s-a păstrat într-o mulţime de manu-
scripte sub diferite numiri: Viaţa şi minunile sf. Va-
sile cel Nou; Vedeniile fericitului Vasile, Vămile
văzduhului.

Această populară legendă hagiografică a intrat
în literatura noastră la sfîrşitul secolului al XVII-lea
sau la începutul celui de al XVIII-lea. Copiile iero-
monahului Gozma din mănăstirea Neamtu, care sunt
toate din prima jumătate a secolului al' XVIII-lea 1

Data 1692 este cetită greşit de Gaster în Cod. Eminescu,
Literatura populară, pp. 431 şi 439. Nota spune că a fost
copiat m «zilele bunului credincos Io Constantin Neculai
Voevod, al doile domnie, la vă leat, x : * c " ». (Cifra u puţin
distanţată de celelalte două, a părut lui Gaster adăugată
ulterior, şi a cetit numai x^ c (7200 — 5508 = 1692). La
1692 ca şi la 1693 domnea Constantin Cantemir, pe cînd în

908

si care ne înfăţişează Viaţa sfîntului Vasihe la un
loc cu Minunile Maicii Domnului din e Ap.a P TcoXcov
ZcoTYjpU, ne dau următoarea preţioasă indicaţie:

«Scrisu-s'au aceste minuni a Prea Sfintei de Dumnezău
Născătoare şi pururea FeGoarei Măriei adecă şi viaţa sfîntului
Mrintdui nostru Vasilie cel Nou şi să ştiţi fraţilor şi iubiţii
ui H<risio>s că acest sfîntu are o carte tiparnica ce-i pre
Wnba grecascâ - au făcut multe minuni - iar noi am sens
numai aceste pre scurt».

Originalul grecesc menţionat în această notiţă
trebuie să fie textul publicat de către ieromonahul
Athanasie Zinguropulos din Creta, la Veneţia m
1693 si descris de G. Pesenti în Byzantinische Leit-
schrift; XXX, 1929, pp. 316-323 (necunoscut
Bibliografiei lui Legrand). Textul se publica şi azi

în Grecia.

Originalul grecesc era el însuşi prescurtat in

partea minunilor.

O a doua traducere după un text mai dezvoltat

s-a făcut mai tîrziu. t

Textul e alcătuit din trei părţi: prima miaţişeaza
viata de patimi a sfîntului ascet Vasilie, a doua
vedenia pe care sfîntul, cu ajutorul Domnului, o
trimite ucenicului său Grigorie şi prin care îi dezvă-
luie călătoria sufletului prin vămile văzduhului, şi
a treia, a judecăţii din urmă.

Sfîntul Vasilie cel Nou a fost un ascet pe care
nişte slujitori, trimişi de împăratul Leon cu trebi
împărăteşti în provinciile din Asia, l-au mtilmt

n^a^îshilui e vorba de Constantin Mavrocordat fiul lui
Nicolae Mavrocordat, care a domnit a doua oara m Moldova
Tntre septembrie 1741 şi 29 iunie 1743. Data trebueşte deci
rotită x 3CH (7250-5508 = 1742). Codicele Eminescu,se
află acum încorporat în colecţia de msse a Academiei Romane
fond Gaster nr. 3. Nota se află pe f. 226 v. Alta copie tot de
Cozma ieromonahul din mănăstirea Neamţu, aflata in Bibi
Acad Române sub cota 1630, a fost făcuta in 1747 (cf. f . 281
r) Textul cel mai vechi din Minunile sfîntului Vasilie este
o copie din 1706, fără nici o altă indicaţie (ms. nr. 98, fond
Gaster, Biblioteca Academiei Romane).

203

umblînd prin pustiu, şi, crezînd că este o iscoadă a
perşilor, l-au prins şi l-au dus la curtea din Bizanţ.
Aci, împăratul 1-a predat unui boier al său, Samon,
de neam agareean, ca să-1 cerceteze. Acesta, aprins
de mînie că ascetul îl înfrunta, nevoind să-i răspundă
cine este şi de unde este, porunceşte slujitorilor săi
să-1 bata cu toiege verzi şi cu vine de bou uscate.
Dar, neizbutind pe această cale să smulgă nici un
cuyînt de la el, îl supun la un nou şir de patimi,
obişnuite în vieţile de martir: îl bat 'cu toiagul si
cu biciul, îl leagă cu mîinile la spate şi-1 spînzur'ă
de grinzi; îl aruncă înaintea a doi lei înflămînziti,
dar leii «se tăvălesc la picioarele sfîntului ca nişte
miei ». Toate aceste minuni, fireşte, nu pot deschide
ochii patricianului ca să priceapă că are de-a face
cu un om asupra căruia Dumnezeu coborîse harul
său. Dimpotrivă, îl îndîrjesc şi mai mult şi porunceşte
ca ascetul să fie înecat. în al treilea ceas al nopţii,
sfîntul este urcat într-un caic şi aruncat în talazurile
mării, dar, întocmai ca în străvechiul mit al lui
Arion, doi delfini îl aduc pe spinarea lor şi-1 scot pe
uscat, la .ţărmurile ce se chiamă « Eydonîa ». Acolo
aşteaptă să se deschidă porţile de aur ale cetăţii,
pînă în zori cînd, vindecînd un om de friguri în nu-
mele Mîntuitorului, este luat de acesta şi adăpostit
în casa lui.

Acolo sfîntul Vasilie trăieşte în linişte pînă într-o
zi cînd, tăind calea alaiului imperial* şi înfruntînd
pe ginerele regentului Romanos pentru 'gîndurile lui
criminale — pusese la cale răsturnarea tînărului
împărat — este aruncat în temniţă şi supus la noi
munci. _ Într-o noapte însă, ginerele regentului,
« Saronitul », se pomeneşte în vis cu o vedenie care-1
mustră pentru chinuirea sfîntului şi care îi preves-
teşte sfîrşitul apropiat. Simţindu-se rău şi deştep-
tîndu-se, Saronitul, înspăimîntat, porunceşte să fie
pus în libertate călugărul, dar visul se adevereşte:
în puţine zile potentatul îşi dă sufletul.

Sfîntul, lăsat liber, este găzduit în casa altui
creştin, fiindcă întîii lui sprijinitori muriseră între

204

timp Aci, în noul lui adăpost, i se dă o chilie deose-
bită si o femeie bătrînă, Theodora, ca să îngrijească
de el' « Şi multă lume — încheie textul — venea la
el să afle vindecare şi alinare şi s-a făcut numele
lui slăvit în tot Ţarigradul ». între cei veniţi se aila
si un tînăr, Grigorie, care s-a alipit aşa de mult
de Vasilie încît a devenit ucenicul lui nedespărţit,
şi de bătrîna Theodora, pe care o iubea ca pe însăşi

mama lui. _ .

Pînă aci viaţa sfîntului Vasilie cel Nou nu se
deosebeşte prin nimic de celelalte legende hagio-
grafice:' aceleaşi munci, aceeaşi răbdare supraumana
în pătimire, aceleaşi minuni care vădesc caracterul
de sfînt al ascetului. Partea cea mai importanta
din punctul nostru de vedere este a doua, care
dezvăluie tainele de dincolo de moarte, şi care tocmai
pentru aceasta a asigurat textului o extraordinara
circulaţie în masele populare.

Cele 24 de vămi ale văzduhului. Credinţa despre
vămile văzduhului la creştini îşi are, după cum
se ştie, sursa ei în Biblie. Apostolul Pavel,
despre care ni se spune că în urma viziunii din valea
Damascului a fost răpit la al treilea cer şi a auzit
şi văzut lucruri pe care nici un om nu le-a auzit sau
văzut, vorbeşte în două locuri din scrisorile sale
către efeseni (2 vers. 2; 6 vers. 12), despre « păcatele
în care ati umblat potrivit stâpînitorului puterilor
văzduhului, adică spiritului care lucrează acum n
fiii răzvrătirii », « despre duhurile rautaţn raspmdite
în văzduhuri ».

Scriitorii patristici au dezvoltat acest pasagiu
cu elemente din credinţele populare. Astfel, Efrern
Şirul, în sec. al IV-lea, în multe locuri din operele
sale vorbeşte despre îngerii care «luînd sufletul
omului, se' înaltă prin văzduh, unde se aila...
stăpînitorii lumii... pîrîtorii noştri cei amarnici,
vameşii cei înfricoşaţi, care ne cer seama şi ne iau
vamă, găsindu-se în văzduh». Sf. Atanasie, sf.
Ioan Hrisostomul au contribuit să răspîndeasca

206

credinţele în spiritele rele din văzduhuri, care ar
fi vameşii sufletelor 1 .

Credinţa a trecut apoi în textele liturgice (evho-
logiu, orologiu, molitvenice) unde se spune că, în
ceasul morţii, sufletul se roagă îngerului păzitor să-1
scape « din toate vămile celor vicleni, că n-am
fapte bune să precumpănească în cumpănă faptele
cele rele ».

Pe temelia acestor texte biblice, patristice şi
liturgice au crescut credinţele care au dat naştere
plăsmuirii din partea Ii-a a Vieţii sfintului Vasilie
cel Nou, aşa cum o vedem în textele noastre. Con-
cepţia despre vămile prin care trece sufletul după
moarte are, în cultura poporului nostru, o importanţă
deosebită, fiindcă stă în legătură, pe de o parte cu
iconografia religioasă, pe de altă parte cu folclorul;
dar pentru ca să urmărim mai clar aceste raporturi,
e necesar să redăm pe scurt si subiectul acestei a
doua părţi din Viaţa sfintului Vasilie.

Theodora, bătrîna care îngrijea de sfîntul Vasilie
şi de ucenicul său Grigorie, simţind apropiindu-se
sfîrşitul vieţii, se călugări. Puţin după aceasta, căzu
bolnavă şi-şi dădu şi ea obştescul sfîrsit. Grigorie,
care o iubise ca pe o mamă, voia să ştie unde se
află sufletul ei după moarte şi necontenit supăra
cu această întrebare pe sfîntul'. Acesta, ca să nu-I
mîhnească, îi făgădui în cele din urmă că-i va împlini
dormţa. Şi într-o noapte, pe cînd ucenicul dormea,
un tînăr îi spune că sfîntul îl aşteaptă să meargă
împreună la locul unde se află Theodora. Ucenicul
se scoală, pleacă în grabă la chilia sfintului, dar
aci află că sfîntul plecase chiar să vadă pe
Theodora.

Ieşind întristat, Grigorie apucă pe o cale care
ducea spre Vlaherne şi ajunse la «o poiată » mare cu
nişte curţi încuiate, unde găsi în sfîrşit pe Theodora.
Aceasta, la rugăciunea lui, îi destăinui cum în ceasul

D. Russo, Studii bizantino-române, Bucureşti 1907
pp. 16—21.

morţii sale a văzut adunîndu-se în jurul său mulţime
nenumărată de draci — care urlau, ţipau, guiţau —
pînă ce s-au scoborît doi îngeri cu părul alb ca zăpada
şi cu brâne de aur, care chemară moartea. Aceasta
veni în chipul unui schelet — aşa cum de altfel este
reprezentată în toată iconografia populară — cu
coasă, bardă, topor şi tot felul de unelte şi, dezli-
pind sufletul de trup, îl predă îngerilor. îngerii
adunară toate faptele bune ale răposatei şi porniră
cu sufletul ei spre cer, trecînd prin cele 24 de vămi
ale văzduhului.

în textul grecesc sunt 21, dar în traducerea
românească s-a ajuns la 24. Acestea sunt urmă-
toarele — aşezate în ordinea greutăţii: 1-a, vama
cuvintelor deşarte şi nesocotite, a glumelor fără
rînduială din tinereţe; a 2-a vamă, a minciunii, a
jurămintelor strîmbe; a 3-a, a osîndirii pe nedrept,
şi a clevetirii; a 4-a, îmbuibarea pîntecelui; a 5-a,
lenevirea şi trîndăvia; a 6-a, furtişagul; a 7-a,
iubirea de argint şi scumpetea (= sgîrcenia); a 8-a,
cămătăria; a 9-a, nedreptatea; a 10-a, zavistia;
a 11-a, îngîmfarea; a 12-a, mînia; a 13-a, piz-
muirea şi ranchiuna, («a ţinerii minte răul»); a
14-a, uciderea şi tîlhăria şi lovirea; a 15-a, fermecă-
toria, vrăjitoria, otrăvirea şi chemarea dracilor;
a 16-a, curvia; a 17-a, preacurvia; a 18-a, sodomia;
a 19-a, eresurile; a 20-a, nemilostivirea şi tirania
ş.a.m.d.

La fiecare vamă aşteptau duhurile necurate, care
aduceau în cumpănă păcatele pe care ea le săvîrşise
în viaţă şi pe care ei le scriseseră într-o carte neagră
cu slove albe, pe cînd îngerii puneau în talerul balan-
ţei faptele ei cele bune, adăugind, acolo unde era de
nevoie, galbeni aduşi într-un burduf de sf. Vasilie,
care se rugase lui ' Dumnezeu pentru sufletul ei.
Fiindcă Theodora era nedumerită cum de cunoşteau
diavolii toate faptele oamenilor, pe care aceştia
însisi le uitaseră, îngerii o lămuresc că Dumnezeu
trimite fiecărui om, de la sfîntul botez, cîte un înger
păzitor care-1 povăţuieşte spre bine şi care adună

207

faptele lui cele bune; în acelaşi timp, «domnul
întunericului » trimite în calea omului diavolii care-1
trag spre ispite şi care apoi duc fiecare păcat la
vama respectivă unde-1 înscriu în carte. Numai
paginii, cei nebotezaţi şi cei înstreinaţi de Dumnezeu
nu mai trec prin vămi, ci sunt aruncaţi de-a dreptul
în prăpastia gheenei. Păcatele pentru 'care omul s-a
căit şi pe care le-a mărturisit duhovnicului, împli-
nindu-şi pentru ispăşirea lor canonul, acelea se
şterg, nevăzut, prin milostenia lui Dumnezeu.

Am insistat într-adins mai pe larg asupra amă-
nuntelor din această ultimă parte, pentru că dintre
toate legendele hagiografice nici una nu a avut un
răsunet aşa de puternic în sufletul popular şi în
imaginaţia zugravilor de biserici ca Viaţa sfîntului
Vasilie.

în arta noastră religioasă, motivul celor 24 de
vămi ale văzduhului este unul dintre cele mai
impresionante şi mai răspîndite. D-l. P. Henry,
într-o lucrare bine documentată, 1-a studiat în
scenele zugrăvite pe pereţii vechilor mănăstiri
bucovinene : Voroneţul, Vatra-Moldoviţei, Gura-
Humorului şi Arbore. Drumul în lumea 'de dincolo
de moarte este tras în formă de dreptunghi, la fiecare
vamă vine, însoţit de doi îngeri, cîte un suflet în
întîmpinarea căruia apare un diavol, pe cînd un
altul, retras de o parte, stă, aşteptînd cîntărirea
păcatelor. Vămile sunt înşirate aci în aceeaşi ordine
ca în Viaţa sf. Vasilie, avînd fiecare vamă inscripţie
în limba slavonă: 1. kaîk£tnU — clevetirea; *2.
<n>opAfMNHi£ ms. . . 3. 3dKHCTHie — zavistia; 4. /VhJKiKNit

— minciuna; 5. (nu s-a putut descifra) ; 6. rp-HA^HOf

— îngîmfarea; 7. npa3H0c<ic>KT« 8. ahxka h a-kctr...;
9. (nedescifrabil); 10. cp*EpoAwKU — iubirea de argint-
ii, iihahkctko — beţia ş.a.m.d.

In aceste scene iconografice, vămile sunt numai
21. D-l. P. Henry, întemeindu-se pe redactiunile
moderne ale Vieţii sf. Vasilie, crede că au fost 'omise
trei şi anume: vămile desfrînării şi a fardului,
fiindcă aceste vămi feminine n-ar fi 'putut interesa

208

soborul de călugări, şi vama tabacului, fiindcă,
explică d-l Henry, fumatul «est un peche humain
par excellence, auquel, Ies moines en Bukovine
se livrent assez volontiers » *. Credem ^ însă că
zugravul n-a omis nici o vamă, pentru că în vechile
redacţii greceşti şi slavoneşti şi în unele versiuni
româneşti ale Vieţii sf. Vasilie, vămile sunt în
număr de 21. Zugravul vechilor mănăstiri buco-
vinene s-a conformat în această privinţă textului
din literatura scrisă, pe care călugării mănăstirilor
din acea vreme îl citeau probabil în limba slavă.
Viaţa sfîntului Vasilie cu cele 24 de vămi ale
văzduhului, ilustrată în iconografia religioasă, a
avut o puternică influenţă asupra imaginaţiei
populare şi a lăsat urme adinei în ciclul de credinţe
şi superstiţii privitoare la înmormîntare. Materiale
culese din 'toate colţurile pămîntului românesc ne
învederează cît de răspîndită este credinţa în vămile
văzduhului. Dracii, după ce au fost izgoniţi din cer
şi au rămas în văzduh, s-au apucat — ne spune
T. Pamfile — de au făcut vămile văzduhului, unde
opresc sufletele oamenilor cari merg la cer; la vamă,
sufletele morţilor dau fapte bune; dacă nu prea
au fapte bune, dau hainele care li se dau de pomană
pînă la patruzeci de zile şi, dacă nu li se plătesc nici
cu atîta, mai dau şi paraua care li se pune la deget
cînd mor. Şi dacă nici cu aceasta nu se pot răsplăti,
sufletele se' duc de-a dreptul în iad. 1

In Ţara Oaşului se pune în palma mortului «o
crucită 'de ceară şi cîţiva lei ca să-şi poată plăti
vămile ».

* <este un păcat prin excelenţă omenesc, la care călu-
gării din Bucovina se dedau bucuroşi>

1 T. Pamfile, Povestea lumii de demult (Acad. Rom.,
Din viata pop. rom. Culegeri şi studii, XVIII), p. 66. Cf.
acelaşi, Văzduhul (Academia Rom., aceeaşi colecţie, XXVIII),
Bucureşti, 1916, p. 2; Gf. şi Ovid Densusianu, Graiul din
Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915, p. 245: «Calea pînă la cer
e lungă, lungă şi cu vămi, pe care mortul o să Ie plătească
cu bani ».

209

14— 34c

La groapă, o rudă a mortului împarte copiilor
mici «bani şi coci — nişte colăcei de-o palmă —
peste groapă». Aceasta pentru ca mortul să-şi
poată plăti vămile (Boireşti) K Materialul cel mai
bogat a fost însă cules din Bucovina de Sim. FI.
Marian şi, cu mici variante, el consună în totul cu
datele legendei hagiografice 2 .

Numărul vămilor variază în credinţele populare,
cei mai mulţi însă cred că sunt douăzeci şi patru.
Acestea sunt ca şi în Viaţa sjîntului Vasilie: vama
furtului, a uciderii, a omorului, a beţiei, a desfrî-
nării, a lăcomiei, a nedreptăţirii, a învrăjbirii, a
sudalmei, a fermecătoriei, a vrăjitoriei, a tutunului,
a fumatului, a minciunei etc.

La vama, sufletul vine însoţit de îngerul condu-
cător, pe care i 1-a trimes Dumnezeu la botez. Acolo
dracii scot, ca şi în legendă, o carte mare cu file negre,
în care au însemnat toate păcatele, chiar şi pe cele
mai mici şi mai neînsemnate; îngerul conducător
aduce şi el o carte albă, în care se găsesc scrise,
cu litere negre, faptele cele bune. Fiecare vameş
are « cîte o cumpănă sau cîntar » cu care cîntăreşte
într-o parte sufletul cu faptele cele bune, într-aîta
faptele cele rele; dacă binefacerile precumpănesc,
sufletul trece la altă vamă, dacă nu, păcatele îl
trag spre iad. Cu toată îndîrjirea dracilor, totuşi
sufletul poate scăpa la vamă din ghiarele lor « dacă
scoate cîte un colac şi cîte un ban dintre colacii şi
banii ce s-au dat de pomană săracilor peste sălaş,
cînd i s-a dus corpul la groapă, şi le dă dracilor ca
plată )>.

In jurul acestui moment hotărîtor din călătoria
sufletului prin vămile văzduhului, s-au concentrat
o mulţime de superstiţii şi rituri eterogene — unele

1 Anuarul Arhivei de folclor (Academia Română), II,
publ. de I. Muşlea, Bucureşti, 1933; P. V. Ştefănucă, Folclor
din judeţul Lâpuşna, p. 107: « Cînd aruncă ţărîna peste sicriu,
se aruncă bani în mormînt ca să aibă cu' ce plăti vămile »
(Nimoreni).

2 Marian, Inmormîntarea, pp. 448 — 456.

210

desigur transmise de-a lungul vremurilor, tocmai
din epocile păgînismului — toate puse în legătură
cu credinţa în vămi. Astfel, cocoşul care se dă peste
sălaşul mortului, de sufletul lui, se dă pentru ca în
lumea cealaltă să înspăimînte şi să îndepărteze prin
cântarea lui pe diavoli şi pentru ca « va ţine în ciocul
său cumpenele de la vămile văzduhului, şi nu va
lăsa pe diavoli să facă. . . vicleşug » K Stîlpii pe care
preotul îi citeşte în odaia mortului, la lumina a două
luminări, au de scop « ca cel răposat să poată mai
lesne trece prin aceste vămi » 2 . După credinţele
populare, vămile văzduhului sunt despărţite între ele
prin rîuri. Pentru ca sufletul să poată trece aceste
ape, rudele răposatului aştern în diferite locuri:
pe pragul casei, lîngă poarta ogrăzii, la răspîntii, în
crucile drumului, peste poduri, la intrarea în curtea
bisericii, cîte o bucată de pînză curată de casă, sau
o năframă, care se numesc poduri sau punţi. Poporul
crede că aceste bucăţi de pînză, pe lumea cealaltă,
se prefac în poduri ca sufletul să poată trece mai
departe 3 .

După ce mortul este scos din casă, în drumul spre
biserică, este o datină, răspîndită la noi pretutin-
denea, ca alaiul să se oprească de mai multe ori — în
multe localităţi de 12 ori; cîntăreţii şi bocitoarele
încetează, sicriul se aşează jos, preotul citeşte ectenia
şi după aceasta neamurile răposatului împart peste
sicriu celor ce duc mortul, copiilor şi uneori preotu-
lui: colaci, bani, un cocoş şi chiar animale mici.
Aceasta se face cu scopul ca « sufletul să aibă cu
ce plăti vămile din cealaltă lume » 4 . Chiar şi pomul
cu care e condus mortul la biserică are menirea să
umbrească sufletul, « după ce a trecut prin toate
vămile, ostenit peste măsură » 5 .

1 Ibidem, p. 296.

2 Ibidem, p. 225.

3 Ibidem, p. 300 — 307.

4 Ibidem, p. 297.
6 Ibidem, p. 174.

211

14*-

_ Un motiv cu rădăcini atît de adinei în super-
stiţiile populare nu se putea să nu pătrundă şi în
ciclul poeziilor în legătură cu ritualul înmormin-
tării. într-un bocet din Banat — din aşa-numitele
zori, fiindcă se strigă sau cîntă la revărsatul zorilor
şi se invocă în ele zînele zori 1 — sufletul e sfătuit
să nu se grăbească:

« Cai să mergi departe,

Pe căi neumblate;

Pe căi vei vedea

Şi te-i spăimînta,

Gete de tîlhari

Şi de vameşi mari.

La vămi cînd vei trece,

Frică vei petrece;
Dar tu vei lua
Şi din sîn vei da,
Te-i răscumpăra
Cu nouă criţari
De vameşi tîlkari 2 »

Toate acestea aduc o nouă dovadă de strînsa
legătură a literaturii scrise cu literatura orală a
poporului !

Credinţa despre « vămile văzduhului » s-a înră-
dăcinat aşa de adînc în concepţiile populare privi-
toare la viaţa de dincolo de moarte, încît chiar marii
noştri scriitori — ca bunăoară Coşbuc — o evocă
în cele mai frumoase creaţiuni ale lor, inspirate din
viaţa populară, în legătură cu sfîrşitul vieţii
pamînteşti:

«Pe piept colac de grîu de-un an,
Şi'n loc de galben buzdugan,
Făclii de ceară ţi-au făcut
în dreapta cea fără temut,
Şi'n mîna care poartă scut,

Ţi-au pus un ban.

Cu făclioara pe-unde treci,

Dai zare negrelor poteci

în noaptea negrului pustiu,

Iar banu-i vamă peste rîu.

Merinde ai colac de grîu

Pe-un drum de veci. » (Moartea lui Fulger)

1 « Zorilor, surorilor.

Mîndrelor, zînelor» (E un refren ce revine adesea în
cuprinsul bocetului).

2 Becineagă, « Zorile », datine poporale, în Familia
Budapesta, An XI (1875). Gf. şi Marian, op. cit., p. 230.

212

A treia parte din Viaţa sfînlului Vasilie cel Nou
o alcătuieşte vedenia ucenicului acestuia, Grigorie,
care nrcat'la cer de un înger, vede cetatea cea mare
a raiului cu 12 porţi ale ei, apoi învierea morţilor
şi sosirea lor, în cete, dinaintea scaunului^ de jude-
cată al Mîntuitorului. întîi vin: ovreii cari au trăit
înaintea Mîntuitorului, apoi paginii, Prea sfînta
stăpînă, cei 12 apostoli, sfinţii mucenici, sfinţii
mărturisitori. . . călugării. . . cei săraci cu duhul. . .
judecătorii cari n-au luat mită; după aceştia vin
cetele păcătoşilor: tîlharii, desfrînaţii ş.a. în versi-
unile dezvoltate această parte este expusă pe larg;
în versiunile prescurtate, multe capitole sunt omise.

Această parte din Viaţa sfîntului Vasilie a avut
şi ea partea ei de influenţă asupra literaturii orale
a poporului, dar ea s-a încrucişat aci cu alte texte:
Judecata din urmă, Semnele venirii lui Antehrist ş.a.

BIBLIOGRAFIE

Texte tipărite: Viaţa sfîntului Vasile cel Nou şi
înfricoşatele vămi ale văzduhului şi dreapta judecată, pre
care le-au văzutu Grigorie prin rugăciunile sfîntului Vasile
cel Nou care s*au scris pre limba elineascâ de acelaş Grigorie,
iar acum în zilele prea luminatului Domnu Io Ioannu Georgie
Caragea Voeoodu tâlmâcindu-se pre limba românească, s'au
dat în tipariu, cu blagoslovenia prea sfinţii sale, iubitoriului
de Dumnezeu Kyru Galaction episcopul Rîmnicului, Rîmnicu,
leat 1816; alte ediţii în Bibi. Academiei Române: din 1835
şi 1838; titlul la fel cu precedenta pînă la acelaş Grigorie,
după care urmează: iară din limba elineascâ, tradusă în limba
noastră strâmoşască românească, de un iubitoriu de neamul
său românesc Rafail protosinghel, şi tipărită acum a patra
oară cu oarecare îndreptări şi adăogâri... In josul copertei
o notă care ne dezvăluie cîteva librării ale timpului : « Să
află de vînzare în Bucureşti la d. Iosif Romanov, la d. Gheor-
ghie Ioan, uliţa Braşovanilor, la d. Visarion Rus, de la
Bărăţie paste drum, la d. Dimitrachie Nica la laş, la d. Hrist
Hagi Calcu la Focşani, la d. Lilea Ţac la Craiova»; ediţia
din 1847 iunie 30, «acum tipărită de a şasa oară* cu chel-
tuiala «dumnealor Iosif Romanov şi ^ Iosif Popovici», mai
indică o librărie « Steclari la Piteşti ». Cele 24 vămi şi viaţa
sfîntului Vasile cel Nou şi înfricoşatele vămi ale văzdului şi

213

dreapta judecată a lui Dumnezeu. . . tipărită de a unsprezecea
oară, Bucureşti, 1920; două ediţii fără dată, în Bucureşti,
la Tipografia Naţională.

Texte vechi retipărite: M. Gaster, Chrestomatie ro-
mână, I, pp. 301 — 304, după: a, Codex Eminescu,
nr. 2, f. 86 b-124 (azi în Biblioteca Academiei Române, fond
Gaster nr. 3, f. 101-110; data 1692 greşită, vezi mai sus
p. 202); după b, ms. Gaster 1706 (azi în Biblioteca Acad.
Rom. fond Gaster, nr. 98) şi după ms. Gaster 1805 (azi în
Bibi. Acad. Rom., fond Gaster nr. 7, f. 79—119). Ovid
Densusianu, în Anuarul Seminarului de istoria limbii şi Ut.
române, Studii de filologie română, pp. 59 — 106, după un ms.
din Biblioteque Naţionale din Paris, din sec. XVII, fond
grecesc supl. 479.

Manuscripte din Biblioteca Academiei Române : nr .

44, Vămile văzduhului, copiat de Stan logofătul
pe Ia sfîrşitul sec. al XVIII-lea (circa 1794); nr. 292,'
Viaţa sfintului Vasilie şi vămile văzduhului, secolul a!
XlX-Iea, copie de pe un ms. din Biblioteca Naţională din
Paris, de T. G. Djuvara (cf. descrierea în I. Bianu, Biblio-
teca Academiei Române, Catalogul manuscriptelor româ-
neşti, 1, p. 637); nr. 938, f. 355 v., copiat în 1810, de loniţă
sin Şeitan în satul Turcheşti (cf. descrierea în Ioan Bianu
şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti, III
p. 154); nr. 1301, copiat de Vasile Tintile « k.k. învăţătoriu
în Tereblece» v. f. 92, 93; nr. 1596, Prea minunatele şi
înfricoşatele videnii, sec. al XVIII-lea (cea mai veche
însemnare, din 1786); nr. 1630, f. 218 — 281, copiat în 1746
« în zilele bunului credincios Domnii Io Ioan Neculaie Voevod,
la mazilie Mării sale şi au venit luminatul Domnu Grigorie
Ghica Voevod Ia valet 7255, iar de la Hs. 1747, iulie 9 zile ».
Manuscriptul are un interesant adaos la f. 281 r.: « Scrisu-
s'au aceste minuni a prea sfintei de Dumnezeu Născătoare
şi pururea Fecoarei Măriei adecă şi viata sf<î>ntului si prea
cuviosului părintelui nostru Vasilie cel Nou şi să ştiţi fraţilor
şi iubiţilor Iui H<risto>s că acest sfînt are o carte 'tipamicâ
pre limba grecască. . . că au făcut multe minuni, iar noi am
scris numai aceste pre scurt»; nr. 1817, fragment (lipseşte
începutul), f. 1—17, copiat de NeCulae logofăt sin Ursache
la 1789, august (v. f. 71 r.); nr. 1955, sec. XVIII- XIX (pe
prima pag. pecetea mănăstirii Cernica); nr. 1973, fost al
mănăstirii Cernica, anul 1812, cuprinde numai vămile nu
şi viaţa sfîntului, f. 296 r. - 310 r.; nr. 1996, Viiaţa şi spu-
nerea minunilor prea cuviosului părintelui nostru Vasilie
cel Nou, f. 1 — 118 v-, fără însemnare de an sau copist,
sec. al XVIII-lea, fost al mănăstirii Cernica; nr. 2110 (la
un loc cu Amartolon Sotiria), f. 191 — 249; nr. 2181, lipseşte
începutul, f. 1 — 71 v., copie de « Ioachim Ier<omonah>
Schev<o> fil<ax> Bistriţa<nu> Bărbătescul», la anul 1805;

214

nr. 2338, Poveste de minunile prea cuviosului părintelui
nostru Vasilie cel Nou de la Ţarigrad, f. 187 — 280, sec. al
XVIII-lea; nr. 2463, f. 137 — 183, la un loc cu Amartolon
Sotiria (nota p. f. 183 la fel cu cea din precedentul nr. 1630;
deosebire în final, nota se încheie cu: «în dzilele bunului
credinfios domnu Ioan Constantin Neculai voevod la...»
(restul şters); nr. 1568, Viiaţa prea cuviosului părintelui
nostru Vasilie cel Nou, f. 46—114, scris de Toader Motoc,
la 1811, Moldova; nr. 3644, f. 183—280 de «Ioan, smeritul
fiu al preotului Theodor ot sat Păuleşti»; nr. 2775, f. 1 —
82 v., copiat la anul 1799, cu plata egumenului arhim. Chirii,
fost al mănăstirii Rîşca, dăruit Academiei de Titu Maiorescu;
nr. 3604, Vieata si spunerea minunilor... sec. al XVIII-
lea (din colecţia Cozma, arhiepiscop a toată Ungrovlahia) ;
nr. 3613, f. 1 — 169 v. Viaţa prea cuviosului părintelui nostru
Vasilie cel Nou, scrisă de Grigorie ucenicul lui, celu din cetatea
cea mare a Ţarigradului, căruia pomenire să săvârşeşte în
luna lui martie în 25 de zile... s'au scos pre limba românească
la anii de la facerea lumii 7272 (1764); nr. 3627, din
decembrie 1802, de Neculaiu sin Constantin Vrabie din
Fundul Racovei: Cuvînt pentru viitoarea judecată fără
Viata; nr. 4209, Vămile diavoleşti, fragment f. 19 — 26,
copiat în 1830, martie; nr. 4719, f. 1 — 31 copiat în ianuarie
1802; nr. 4928, Viaţa cuviosului părintelui nostru Vasilie
cel Nou. . ., sec. al XVIII-lea.

Fond Gaster: nr. 3, f. 178 v. - 226 v., cu o notă la
f. 226 v. din care reiese că a fost scris cu « osteneala robului
vostru Cozma de la sfînta mănăstirea Neamţul... în zilele
bunului credinfios Io Constantin Neculai Voevod al doile
domnie, Ia vlet x^ » (7250 = 1742); nr. 80, f. 170-191,
scris de două mîini: pînă la f. 185 un scris mai ordonat şi
mai vechi, restul mai grăbit şi mai nou; fără nici o indicaţie
de loc sau timp şi fără nume de copist, circa 1750; nr. 92,
f. 362—474, fără* nici o însemnare; a doua jumătate a sec.
al XVIII-lea; nr. 98, din 1706 (după o însemnare de la f. 219 r.
şi 290 v.), f. 223—290.

Texte greceşti. Tipărite: BtpXtov 6vou,a£6^evov T,t6\icl
âavctTOU el? t6 ' ârcotov Trepte/et t6v Şiov xal TroXtTeîav, [ls
[ieptxa OaVaxa tou ev e Ay£otţ IlaTpoş 7){X" V BaaiXstou tou
Neou xal Tac, cpofkpaq xal exaxaTtxÂ? OTrrao-taţ 67tou etSev yj
©eo8cf)pa elq tov Octvaxâv T7)ţ, tScc, otcoEccc e£7]y7)07]XEV, SY
'AreoxaXotpeco? tou Ma07]TOU tou rpT}yop£ou, auyypacpslc; Trap
auTou etţ t-Î)v twv 'EXX^vmv SiaXexTOv, t& vuv Ss e£7]y7)0elq
zic, xolv3]v yXcoTTav Sta ttjv tcov TtavTcov wcpsXeiav^ roxpa
'AOavaatou 'Iepou-ovaxou tou Kp7)Tot; otxetoiţauTOU avaXcî^amv,
Veneţia, 1693 (necunoscut lui Legrand, vezi descrierea lui
G. Pe'senti în Byzantinische Zeitschrift, XXX, 1929, pp. 316-
323, unde se fac apropieri cu Divina Comedie). Textul se

215

publica şi azi în Grecia între cărţile populare; o ediţie apărută
în Atena, fără dată, în biblioteca d-lui prof . D. Russo din
Bucureşti, Bloc, xtxX 7roXiTe£a xaî OaujzctTa tou ev 'Ayioiq Yjficov
BaatXdou. . . Textul care a stat Ia baza acestei tipărituri pare
să fi fost, după Pesenti, un ms. asemănător cu cel publicat
de Bolîandişti în Acta Sanctorum Martie, III, Append 20—32
(pp. 664— 678); un fragment dintr-o redacţiune mai mare
a publicat A. Veselovski, C6oynuKh om^bAenin pyccnazo nsbina
u cAoeecHocmuu HMnepamopcKou Anadejuiu HayKt, sect. a Ii-a
pp. 10—82. '

Manuscrise greceşti din Muntele Athos : Spyr. P.
Lambros, Catalogue of the Greek manuscripts on Mount
Athos, Cambridge, 1895, I, p. 406, nr. 3827 (mănăstirea
Dionisiat; sec. al XVIII-lea); p. 175, nr. 2057 (mănăstirea
Esfigmenu; sec. al XH-lea).

Studii în literatura românească: M. Gaster, Litera-
tura populară română, pp. 439 — 444; D. Russo, Studii
bizantino-române, Bucureşti.

LEGENDE LITURGICE
DESCOPERIREA SFINTEI L1TURGII

Am cercetat în paginile precedente materialul
legendelor apocrife privitor la persoanele Vechiului
Testament, la Mîntuitorul şi familia sfîntă, am urmărit
apoi cîteva din cele mai caracteristice legende hagio-
grafice, în care viaţa martirilor şi a asceţilor apare
nimbată de o aureolă divină, scăldată în lumina
miraculosului. înainte de a trece la drama şi la
colindele religioase populare, ne vom opri puţin
asupra cîtorva legende apocrife, plăsmuite cu
intenţia de a explica maselor populare, în chip concret,
simbolurile serviciului liturgic sau alte aspecte ale
cultului, ca de exemplu motivele pentru care creştinii
trebuie să cinstească cu post şi rugăciuni yinerele.

Cea mai interesantă este: Tîlcul sfintei şi dumne-
zeieşlei liturghii ce s-au arătat limbilor păgîne din
dumnezeiasca strălucire precum scrie Baronius la
anii de la Hs. 1009 (titlul după ms. 2 152 B.A.R.).

Este o legendă extrasă, se spune în titlu, din
Baronius.

După Sulzer 1 , traducerea Analelor lui Baronius
in limba română s-ar fi făcut de către popa Ştefan
din Braşov; traducerea ar fi fost apoi revăzuta
de cunoscutul cărturar şi autor al primei gramatici
româneşti, Eustatievici. E posibil însă, _ întrucît nu
cunoaştem o traducere a operei întregi a lui Ba-
ronius', ca referinţele lui Sulzer să privească numai
legenda noastră. 'Legenda vrea să explice, într-o
formă plastică, fazele principale ale serviciului divin.
Acţiunea se petrece în Orient, pe vremea cînd domnea
sultanul Amurat în Vavilon şi Amfiloh în Aravia.

1 Geschichte des Transalpinischen Daciens, III, Viena,
1782, p. 39, nr. 3.

219

Evreii, care pizmuiau pe creştini, s-au dus cu daruri
la curtea lui Amurat şi au pîrît pe creştini înaintea
sultanului că s-au înţeles între ei să se'răzvrătească
şi să-şi întemeieze o împărăţie a lor în Ierusalim.
Amurat, adînc turburat de ' această ştire, trimite
porunca scrisă împăratului Amfiloh 'din Aravia,
ca să-şi adune ostile şi să purceadă de sîrg asupra
Ierusalimului pentru a-1 preface în ruine şi a distruge
biserica de pe mormîntul lui Hristos.* Patriarhul
Ierusalimului, sfîntul Metodie, aflînd de venirea
limbilor păgîne asupra Ierusalimului, a fugit la
Antiohia. La biserica sfîntului mormînt au rămas
numai doi slujitori, fratele Ioanichie cu un preot.
Amfiloh, sosind cu ostile, dărîmă zidurile Ierusali-
mului, sfărîmă casele, dar nu putu împlini porunca
împărătească, fiindcă ostaşii săi nu găseau biserica
sfîntului mormînt. Dumnezeu o învăluise într-un
nor de ceaţă şi o ascunsese privirii lor. Amfiloh
chemă atunci pe credinciosul său Musalip, şi-1
trimise să dărîme el biserica. Musalip intră în biserică
tocmai cînd preotul, îmbrăcat în odăjdii, se pregătea
să înceapă sfînta liturghie. Vrînd să se arunce
asupra preotului, Dumnezeu îi înţepeni mîinile
«ca de fier şi nu putea să le întoarcă 'către dînsul ».
Atunci, Musalip, pricepînd minunea dumnezeiască,
căzu în genunchi înaintea preotului şi ceru iertare.
Prin rugăciunea preotului, musulmanul îşi recapătă
sănătatea.

Sultanul, aflînd aceasta, porunci să se introducă
în biserica creştinilor caii şi cămilele oştirii, dar
preotul, care începuse slujba, se rugă lui Dumnezeu
şi îndată toate vitele căzură moarte, ca lovite de
trăznet. Amfiloh, turburat, veni la faţa locului să
vadă şi el cum săvîrşesc creştinii slujba lor reli-
gioasă. _ Şi atunci lumină Dumnezeu ochii lui cei
trupeşti şi, pe cînd preotul săvîrşea diferitele faze
ale liturghiei, ochii lui vedeau desfăşurîndu-se aevea
împlinirea celor ce preotul cuvînta. Astfel cînd
preotul a zis: «Duhul Sfînt să vie preste tine»,
atunci sultanul a văzut Duhul Sfînt coborîndu-se

220

din cer în chip de porumb şi « odihnindu-se preste
sfintele daruri si toată biserica s-a umplut de buna
mireazmă a darului prea Sfîntului Duh, iar statul
altariu s-a luminat mai mult decît razele soarelui ».
Impresionat de cele văzute, Amfiloh cu toţi ai sai,
a cerut si a primit botezul de Ja patriarhul adus dm
Antiohia. Dar sultanul Amurat, mîniat de cele aflate,
porunci lui Amfiloh să se întoarcă la religia lui şi
sa jertfească idolilor. Neofitul se opuse cu îndărăt-
nicie şi primi cununa de martir.

Texte tipărite: învăţătura pentru preoţi şi diaconi,
Viena, Sibiu, 1789; ed. IlI-a, Buzău, 1835; dr. M . Gaster,
Chreslomatie română, II, pp. 55-57, fragment după 3 codice
din cea 1750, 1760 şi 1777; ms. nr. 758, Tilcul sfintei Litur-
ghii care s-au arătat limbilor celor păgîneşti precum scrie
Bermann, la anul 1009, copiat între 1823-1832; nr. 1432,
| 43 r _46, Spunere de sfînta Liturghie cum sa stea oamenii
cu frică în biserică, la sfînta Liturghie, sec. al XIX-lea;
nr 1631 f. 171—185 (titlul la fel ca in ms. 2152); nr. 2152,
Tîlcul sfintei şi dumnezeeştii Liturghii ce s*au arătat limbilor
păsine din dumnezeiasca străluci™ precum scrie (Baronius)
la ani dela Hs. 1009, L 3-11. însemnare, alt sens, L 14,
«1845» 1 nr 2488, învăţătură sfînta a dumnezeieştei şi sfintei
Liturghii tîlcuire şi cercare, f. 2-20, însemnare f. 223 v
1784' nr 3202, f. 135-146 (titlul ca în ms. 2152), ms. legat
la siîrşitul Liturghiei tipărită la Rîmmc, 1759, (Bibi rom.
veche, II, 146, nr. 314); nr. 3862 din 1780, greşit: dosaru
anului 1848; nr. 3162,1. 1-12 v., Descoperirea. . „U: anul
1780 noemvrie 21; nr. 4649, Tilcul sfintei Liturghii, copiat
de Tudosie Dascălul dela Slamrîmnic, f. 92 V.-103 r., însem-
nare, l. 103 r.: 20 febr. 1764; nr. 5125 f. 13-22 r. Desco-
perirea sfintei Liturghii... anul 1808 (f. 22 r. ; nr 3513,
Î.163 — 169r., Descoperirea sfintei Liturghii, secai AVlil-iea.

Fond Gaster: nr. 96, f. 5, nr. 95, f. 94 (ambele din
prima jumătate a sec. al XVIIMea) ; nr. 63 din 1750; nr 91,
Li; nr. 90 din 1777; nr. 102, f. 35 din 1800; nr. 97, ţ 113 din
sec.' al XlX-lea.

DESCOPERIREA CELOR 12 VINERI

Spre latura Apusului, în ţara Alheilor, într-o
cetate anume Drasna, erau veşnic certuri intre
jidovi şi creştini. Pentru a curma aceste certuri,

221

împăratul Karmil hotărî sâ se ţină un sobor, care
să dezbată pricina. în sobor veniră bătrînii jidovilor,
cari se plîngeau că nu mai pot răbda răutatea creş-
tinilor şi propuseră să se aleagă cîte «un filosof'»
dintre ai lor, care să discute cu un filosof ales de
creştini şi dacă filosoful lor va fi biruit, ei toţi să
primească botezul.

Propunerea fu primită. Ovreii aleseră pe Tarasie,
care era însoţit de fiul său Malho, iar creştinii pe
Elefterie « om înţelept » şi temător de Dumnezeu
şi învăţat în sfintele scripturi şi cîte trei intrară
într-o casă mare. Aci cei doi bătrîni începură să se
întrebe şi să discute între ei « din adîncimea cărţilor
şi din tîlcurile Bibliei », dar Elefterie, ajutat de Dom-
nul nostru Isus Hristos, răspundea la toate între-
bările, pe cînd «vraciul de multe ori întreba şi puţin
tîlcuia».

In cele din urmă, Tarasie, înfundat, izbucni:
«Acum cred că tu eşti adevărat înţelept şi în-
tr-adevăr m-ai biruit şi legea voastră este'adevărată . . .
însă nici tu nu ştii să-mi spui pentru cele 12 vineri,
care sunt de mare folos sufletelor voastre ». Şi
zicînd acestea, ovreiul, supărat, ieşi puţin afară.
Fiul său Malho, căruia îi plăcea legea creştinilor şi
voia să se boteze, rămas singur cu Elefterie,' îi lămuri
pe deplin întrebarea. Această taină fusese scrisă
înţr-o carte pe care o păstra unul din apostolii Domnu-
lui, dar jidovii îl uciseră şi, luîndu-i cartea, după
ce învăţară pe de rost cuprinsul ei, o aruncară în
foc, astfel că afară de căpeteniile ovreilor, care
erau opriţi de legea lor să o divulge, n-o mai cunoş-
tea nimeni.

Cînd ovreiul Tarasie se întoarse, Elefterie, lămurit
de Malho, îi spuse pe de rost taina celor 12 vineri.
Tarasie « turba de mînie » şi înţelegind că numai
de la Malho putuse afla căpetenia creştinilor taina,
« se repezi ca o fiară sălbatică asupra fiului său, pe
care-1 ucise cu o lovitură de cuţit » şi apoi se sinucise.
Atunci, « filosoful » Elefterie,' dezvălui creştinilor
rostul celor 12 vineri, care sînt: 1-a vineri înainte

222

de cei 40 de mucenici, «atunce scoase Dumnezeu
pre Adam si pe Eva din raiu »; a 2-a vineri înaintea
Blagovestenilor, «atunce ucise Cain pe Avei»; a
3-a înaintea Sf. Paste, răstignirea lui Hristos; a 4-a
înaintea pogorîrii Sf. Duh, cînd « Agarenn robiră
multe locuri si goniră pe împăratul Arcadie»; a 5-a
în iunie, cînd « Caldeii robiră Ierusalimul sub împă-
ratul Nabucodonosor»; a 6-a înaintea zilei sf.
apostol Petru si Pavel în amintirea vremei cînd
«Dumnezeu trimise 70 de rane (plăgi) pe pămînt,
pe mîna lui Moise şi Aron »; a 7-a în august, amin-
tirea zilei cînd « ismailitienii înarmaţi veniră pe
mare în Galileia si robiră multe laturi »; a 8-a tăierea
capului sf. Ioan 'Botezătorul; a 9-a înaintea înălţării
sf cruci, pentru ziua cînd « Dumnezeu a prăpădit
Sodoma si Gomora şi alte 7 oraşe»; a 10-a «cînd
Moise a despărţit Marea Roşie cu toiagul»; a 11-a
«cînd prorocul' Ieremia a închipuit chivotul legii
Domnului si fu luat de îngeri şi dus între 2 munţi »;
a 12-a « cînd Irod a tăiat 14 000 de prunci ».

Apocriful se încheie cu recomandarea ca toţi
creştinii să păzească aceste 12 vineri «cu post, cu
rugăciune şi cu milostenii. Cine nu le va_ păzi, va
avea de îndurat mînia dumnezeiască»; cine le va
păzi, «va fi ferit de orice boală; şi casa şi curtea
lui îmbelşugată ».

Istoricul acestui text, care nu are decît o valoare
teologică si folclorică, a fost întreprins de către isto-
ricul literar si folcloristul rus Al. Veselovski. Se
ştia că un text grecesc atribuit papei Clemens,
care cuprinde numai lista celor 12 vineri, fără nici
o altă explicare, a fost publicat de cardinalul Pitra.
Veselovski a adăugat o serie de variante la această
listă: germane, provensale (sec. al XVIII-lea), fran-
ceze, italiene şi engleze; ultimele două cuprind însă
si cîte o mică explicare la fiecare vineri.

Cu totul diferit de aceste texte occidentale se
înfăţişează grupul textelor slavice, care cuprind,
înaintea listei, o întreagă legendă despre disputa
dintre Elefterie, « filosoful » creştinilor, şi Tarasie,

reprezentantul jidovilor, aşa precum ara văzut că
se găseşte şi în versiunea românească. D-l Gaster
mtemeindu-se pe Veselovski, credea că această red ac-
ţiune, pe care o numea « Elefteriană », se află numai
Ja slavi, de unde, presupunea dînsul — care a sem-
nalat şi versiunea românească — a trecut si la noi
Catalogul de manuscripte greceşti de la 'Muntele
Atiios al lui Sp. Lambros ne arată însă că legenda
este cunoscută şi grecilor sub titlul de: 'Ep^vsia
Tcovtp Ilapacrxspwvvâ (piX^Trcovrat. Un asemenea ms
copiat în anul 1603, ianuarie 22, de Mitrofan, iero-
monahul şi protosinghelul Samothracei, se păstrează
m mănăstirea Iviron. E sigur că textul grecesc stă
la baza versiunilor slave si române.

BIBLIOGRAFIE

Texte romaneşti editate: Gaster, Literatura populară
romana, p. 389, rezuma un ms. din 1750, în poS-
nea sa. Cartea se publică şi azi, dar nu putem şti de cînd
a început publicarea ei. în Biblioteca Academiei Române
am găsit numai următoarele tipărituri: Cele 12 vineri din
cursul anului care urmează a se ţine de creştini şi nule poale
ştie care sunt şi originea sf. cruci şi rugăciunea către Prea
6J. Născătoare, Bucureşti, 1911. Cele 12 vineri din cursul
anului care urmează a se ţine de creştini. . . şi originea sfintei
cruci urmata de cartea pentru deslegarea farmecelor (dar
aceasta din urma lipseşte din broşură), Bucureşti, 1923-

SiL r ! pi ? n tlca ' n , tlUu Şi Cuprins cu Precedenta, tipărită
de pr. G. Gladcowski, fost econom al sf. mănăstirii Frumoasa
şi paroh la comuna Deleni, Constanta, Cîmpulun^ 1923
In cite trei ediţiile, textul Cele 12 vineri se încheie cu urmă-
toarea nota: « Acestea de mai sus sunt traduse de un călugăr
batrîn, arhimandrit, din limba elenă, şi reproduse de Mihail
Constantmescu Berechet din comuna Tîncăbesti, plasa Sna^ov
judeţul Ilfov, ca să fie cunoscută creştinilor! . . S-a reprodus
după o slova foarte veche şi aproape invizibilă ».

Manuscrise inedite în Biblioteca Academiei Române:

^ Ş i\ M f'S& f ". 122 - v - : r «™> Jidovul pricea pentru lege
cusfumlhlefterie şi spunerea a celor 12 vineri mari-
(cf. Bianu şi G. Nicolaiasa, Catalogul manuscriptelor
romaneşti III p. 81); nr. 3240, f. 102 v.-HO, Cazania
qo/q Wtf ie filosoful pentru cele 12 vineri mari; nr.
3248, Cele 12 vineri mari, copiate de dascălul Strătilă

224

din Vîlcoteşti la 1795; nr. 3561, Cazania lui Eleftene filoso-
ful pentru' cele 12 vineri mari, copiată de Marco Roma-
nescul Popovici dascălul, în satul Brebului din Gorjul de
Sus, pentru părintele Mihaiu din Câlmc, în 1773; nr. 8570,
din Banat, învăţătură şi spunere pentru folosul creştinilor,
î Sv-12, începutul sec. al XlX-lea (1804); nr. 3004,
f 121 v -123 v., copiat în 1814, iulie 24 de « Gheorghe san
Panait Serban»; nr. 1432, f. 121-123 y pe f. 121-129
semnătură în caractere latine Ioseph Stephanovits, 1814;
nr. 3605, f. 10 v., copiat de Calinic Boţan, arhimandritul
mănăstirii Xeropotamul, la 1865.

Fondul Gaster: Nr. 63, din circa 1750 (fragment) ; nr. 96,
din 1725-1750; nr. 100, din 1750, p. .35—64; nr- 95,
p 94- nr. 91, din 1802; nr. 97, din 1813 şi nr. 58, din 1830,
p 1—38 Un ms. grăniceresc din 1640—1650 semnalat de
N. Drăganu în Dacoromania, III (1922-1923), p. 473.

Prototip arecese păstrat în mănăstirea Iviron din
Muntele Athos, copiat în 1603, la Spyr P Lambros,
Catalosue of the greek Manuscripts on Mount Athos, Lambridge,
II, 1910, p. 205; nr. 4809, 33 'Ep^vsta tuv $' napaax^ov
va otXaTTcovTai.

Studii româneşti: dr. M. Gaster Literatura populară
română, pp. 388-392.

Versiuni si studii slave. Pentru bibliografia versiunilor
slave si a studiilor ruseşti şi rutene de Porfinev V JN.
Petrov, I. Jdanov, I. Nekrasov, G. Potanin, M.^ fope-
ranski, M. Sokolov, A. Veselovski ş.a. vezi S. Sevcenko,
3anucKU YKpaîHCbKozo HayKoeo Toeapucrma e Kuieu, huma 1 , Kiev ,
1908 pp 142-163, unde se publică şi o versiune ruteana,
p. 164-172. Studiile lui Veselovski s-au publicat în JKypHtM
Munucmepcmea uapodnazo npoceeuţeuuH, 1876,5;1876,6;1877,2.

DRAMA RELIGIOASĂ

VICLEIMUL

Mihail Kogâlniceanu, într-un articol publicat in
Revista pentru istorie, arheologie şi filologie^ (I, 1882,
p. 23), ocupîndu-se în treacăt şi de Vicleim, spune
textual că

«dascălii si diecii noştri, întocmai ca Ies eleres de la
Basoche. . . erau actori reprezentînd misterele religioase. . . ce
ni s-au păstrat în Irodul sau Betleemul nostru ». « La începutul
încă al acestui secol — adaugă el — irozii erau ţinuţi în
onoare mai mare; fiii boierilor celor mai înalţi, îmbrăcaţi in
haine de stofă aurită, mergeau la curtea domnească şi la
casele boiereşti cele mai însemnate, de reprezentau slujbele
religioase ».

Şi Burada în Istoria teatrului în Moldova ne dă,
după spusele bătrinilor, date interesante. Erau, ne
spune el — în Iaşii anului 1830 — mai multe tacî-
muri de irozi, unele destul de numeroase, alcătuite
din vreo 30 de persoane, care străbăteau calări
uliţele oraşului, îmbrăcaţi în « stihare cu cămeşi de
Stofă roşie', împodobite cu fireturi albe, purtînd pe
cap mitre, făcute din hîrtie poleită » 1 . Adesea ple-
cau din Iaşi la moşiile boierilor unde erau bine pri-
miţi, în casele mari din capitala Moldovei jucau în
odaia cea mare (în salon), unde boierii, cu o creşti-
nească îngăduinţă, admiteau să ia parte şi popor,
mai ales copiii cari se ţineau lanţ după irozi.

Aceste ştiri despre strălucirea de odinioară a
Vicleimului', transmise din bătrîni, au încurcat
mulţi cercetători cari au căutat să afle originile
misterului religios la noi. « Steaua şi Betleemul sau
Vicleimul, cum se practică la noi — spunea G. Dem.
Teodorescu — de bună seamă că datează din primii

1 T. Burada, Istoria teatrului in Moldova, I, p. 7-

22î>

timpi ai introducerii creştinismului în Dacia ». Xe-au
venit din Bizanţ « ca mijloace sigure de lăţire şi
înrădăcinare » a creştinismului \ Mai aproape de
realitate, M. Gaster, pornind de la faptul că misterul
celor trei regi mari apare în textele latine ale Galiei
din veacul al Xl-lea, că aceste texte latine au fost
introduse în Germania, unde au fost traduse şi
prelucrate în limba poporului, că, împreună cu
protestantismul, versiunile germane au pătruns in
Transilvania la saşi, trage concluzia că « de la saşii
din Transilvania au venit irozii şi la noi, cel mult
în secolul trecut ». Burada însă, înlăturînd părerea
lui Gaster, crede că « aceste privelişti şi jocuri vor
fi fost introduse la noi deodată cu creştinismul, sau
de către călugării străini veniţi in ţara noastră în
diferite timpuri » 2 . Gh. Adamescu caută să împace
vechea părere a lui G. Dem. Teodorescu cu părerea
lui Gaster, admiţînd că ne-au venit pe două căi:
« 1. prin Bizanţ, adică prin originalele slavone, pre-
lucrate după bizantine»; «2. prin saşii din Tran-
silvania » 3 .

Istoriile literare mai noi nu dau atenţie Viclei-
mului, în sfîrşit, într-o notă introductivă la nişte
texte culese în Gorj, d-nii C. Brăiloiu şi H.H. Stahi
cred în originea populară a Vicleimului; « Viclei-
mul, jucat azi în capitala judeţului Gorj, nu este
desigur o fală a artei populare româneşti. Vechiul
miez ţărănesc. . . a fost cu totul copleşit de tot soiul
de adaosuri urbane şi suburbane » 4 .

Cercetarea materialului de manuscripte din Bi-
blioteca Academiei Române, precum şi a mărturiilor
interne şi externe, duce la concluzia că Vicleimul

1 G. Dem. Teodorescu, Încercări critice asupra unor
credinţe, datine şi moravuri ale poporului român, prefaţa de
d-l. Alexandru I. Odobescu, Bucureşti, 1857, p. 47.

2 Dr. M. Gaster, Literatura populară română, p. 492.

3 Gh. Adamescu, Istoria literaturii române (Bibi. pentru
toţi), p. 50 (ediţia IlI-a).

* Revista Sociologie românească (dir. D. Guşti), 1936,
nr. 12, p. 15-32.

î!30

apare la noi în ultimele decenii ale veacului al XVIII-
lea. Nici misionarul catolic Marcus Bandinus, care
petrece iarna anului 1647 în Moldova 1 , nici Paul
de Alep, care, împreună cu patriarhul Macarie, pe-
trece sărbătorile de Crăciun la Iaşi şi descrie în zia-
rul de călătorie, alături de obiceiul preoţilor de a
colinda noaptea cu icoanele 2 şi datina colindelor,
nici Dimitrie Cantemir, care în notele de folclor
din a sa Descriptio Moldaviae, vorbeşte de căluşei,
de oraţiile de nuntă, de drăgaică, de paparudă, de
turcă, de colinde — nici unul din aceştia nu pome-
neşte nimic despre Vicleim. Nici Gheorgachi logofă-
tul în Condica ce are întru sine obiceiuri vechi şi
noui a prea înălţaţilor Domni, din 1767, in capitolul
despre «obiceiurile din ziua Ajunului şi ale naşterii
Domnului », nu ştie nimic despre stea şi Vicleim;
si desigur că dacă ar fi intrat în datina vremii —
mai ales dacă ar fi fost primite la curtea domnească,

1 Interesantă este descrierea Bobotezei la curtea lui
Vasile Lupu si mai ales procesiunea pusă în scenă de el şi
de călugării iezuiţi, între altele: 12 copii îmbrăcaţi ca îngeri,
corul preoţilor, apoi trei crai încoronaţi, reprezentînd misterul
festivităţii'. . . soarele şi luna, servitoare a prea fericitei
Fecioare, ţineau icoana ei. . . Fecioara născătoare de Dumne-
zeu arăta pe copilul Isus la magi spre a-l adora — de-asupra
icoanei lui, strălucea o stea care se întorcea cu o mişcare
circulară. Domnul i-a primit în sala palatului, în picioare
cu capul descoperit. Copiii au cîntat în latineşte şi româ-
neşte. De aci s-a iscat o ceartă între popi, călugări şi dascălii
români care pretindeau că copiii ce au cîntat româneşte,
sunt din şcolile româneşti (Cf. V. A. Urechia, Codicele Ban-
dinus în Analele Academiei Române, tomul XVI, 1893 — 94,
mem. sect, ist., Bucureşti, 1895, pp. 141 şi 316.

2 « în această ţară, se obişnuieşte, în seara spre naşterea
lui Hristos, ca toţi preoţii din diferite oraşe, însoţiţi de săr-
mani, de citeţi si de corişti să se adune în cete, purtînd
icoane şi umb'lind prin oraş toată noaptea, vizitînd casele
boierilor si dîndu-le bucurie în ziua de sărbătoare. Tot astfel
făceau lăutarii, toboşarii, flautiştii şi fluieraşii colindînd
în bande toată noaptea dinspre Crăciun şi în noaptea urmă-
toare, cu felinare, pe la casele boierilor celor mari, la casa
arhiereului şi la patriarh ». Emilia Cioran, Călătoriile patriar-
hului Macarie de Antiohia in ţările române, 165o~lM8,
Bucureşti, 1900, pp. 81 — 82.

281

cum aflăm de la Kogălniceanu — nu ar fi scăpat
din vedere să menţioneze aceasta.

Scrutarea materialului editat pină acum şi a
manuscriptelor inedite din Biblioteca Academiei 'Ro-
mâne vădeşte — cel puţin în parte — o dezvoltare
organică a acestei drame religioase pe pămînt româ-
nesc si in marginile literaturii noastre. Forma cea
mai veche, din care au ieşit prin prelucrare o bună
parte din formele existente azi, se păstrează în
manuscripte şi a fost publicată de Anton Pann, în
colecţia sa de Clntece de stea sau versuri ce se cîntă
la naşterea Domnului nostru îs. Hs. (1848).

«întrebarea lui Irod şi răspunsul maghilor:

IROD. — Cine sînteţi voi? De unde veniţi şi unde vă
călătoriţi?

MELHIOR. — Eu sînt craiul Melhior de la răsărit şi
după steaoa ce s'au arătat, cunoscînd că s'au născut împărat
mare pre pămînt, merg pm' la Vitleem să mă închin lui.

BALTASAR. — Eu sînt craiul Baltasar dela Persida,
carele, prin steaoa ce s'au arătat şi prin proroci întelegînd că
s'au născut împăratul Hristos, merg ca să mă închin si eu lui.

GAŞPAR. — Eu sînt craiul Gaşpar de la răsărit şi,
văzînd steoa cea arătată pă ceru, am ispitit prorocii şi scrip-
turile şi am cunoscut că s'au născut Hristos, domnul dom-
nilor, craiul crailor şi împăratul împăraţilor şi merg pînă la
Vitleem ca să mă închin şi eu lui.

Dar tu ce împărat mare eşti?

IROD. — Eu sînt Irod împărat, care pre cal am încăli-
oat, sabia în mînă am luat, în Vitleem am intrat, patru-
sprezece mii de cuconi mici am tăiat şi tot pămîntul s'au
cutremurat. »

Din această formă mumă s-a născut o formă
mai dezvoltata, cu o introducere pe care o rostea
la intrarea în casă, « moşul » :

«Bună vremea, bună vremea la dumneavoastră cinstiţi
boieri, iată am venit cu aceşti trii crai filosofi, de Dumneză'u
luminători şi de mine purtători, şi voiu ca să-i întrebu unde
mergu şi unde să călătorescu şi cu aceste sămne cui să arată
şi cui să închină ».

După această introducere, încep cîntările Viclei-
mului, apoi dialogul magilor cu Irod, după care vin
iarăşi cîntările stelii şi reprezentaţia se încheie cu o
« auraţie ce voeşte » pe care o spune Irod. Din aceste

232

tipuri simple, care circulau in manuscripte la sfîr-
şitul veacului al XVIIMea, s-au dezvoltat apoi,
prin prelucrarea cărturarilor mărunţi — pe unii îi
putem identifica — trei tipuri principale de Vicleim.
proprii celor trei regiuni româneşti: un tip muntean,
un tip moldovenesc şi un altul ardelean.

Versiunea munteană, cea mai veche, a fost
culeasă în anul 1884 de G. Dem. Teodorescm
de Ia bucătarul Nae Roman, zis Papăiînă şi de la
Şerban Muşat, fost soldat, amindoi locuitori în
Crucea de piatră din Bucureşti. Textul înfăţişează
un fir de intrigă ceva mai dezvoltat decît cel cunos-
cut din manuscripte şi din ediţia lui Anton Pann.
Are două părţi — am putea zice, acte. în prima
parte Irod, aflînd de la « ofiţerul » său că prin « străji
şi prin caraule » s-au prins trei oameni străini^ cari
pretind că sunt « crai şi filosofi » din părţile Răsări-
tului şi că merg să se închine lui Hristos în ţara
Nazaretului, cere să-i fie aduşi înainte. Magii se
înfăţişează şi, la cererea lui Irod, fiecare se reco-
mandă. Irod îşi pierde cumpătul, aflind de la ei că,,
potrivit cu vechile profeţii, s-a născut în neamul
israelitenilor, un împărat sfînt care va distruge
rosturile lui pămînteşti şi că ei, călăuziţi de steaua
ce li s-a arătat, au pornit în căutarea lui ca să i
se închine. Turburat, Irod scoate sabia şi ameninţă
că va ucide copiii din « Vicleim » mai mici de 2 am.
Magii, îndirjiţi, aruncă blesteme: tunet, trăsnet,
catran, smoală şi pucioasă să cadă peste palatul lui.
Tunetele se şi aud, şi Irod, înfiorat, îşi cere iertare.
Apoi, prefăcîndu-se că s-a pocăit, îi roagă ca, după
ce vor fi aflat locul unde s-a născut Mintuitorul,
să se întoarcă pe la el să-i spună ca să se ducă şi
el la închinare. Magii purced la drum. Corul rămas
pe scenă povesteşte cîntînd desfăşurarea mai departe
a acţiunii: plecarea magilor după stea, sosirea la
Vicleim, adorarea Mîntuitorului.

în partea a doua, Irod îşi chiamă ofiţerul şi-]
trimite să-i aducă un prunc nevinovat — mai mic
de şapte ani. Corul intonează un imn de slas'ă pen-

233

tru naşterea Domnului. Copilul, adus şi ispitit de
Irod. îi desvăluie toate tainele: naşterea Mîntuito-
rulm dm Fecioara Maria, botezul, apostolii « voitori
de bine», cei patru evanghelişti, şi «voitorii de rău»:
Irod, saducheii şi fariseii. Răuvoitorii ii vor răstigni,
dar a treia zi va învia, se va înălţa la dreapta Tatălui'
pentru ca la sfîrşit să judece viii şi morţii. Irod îsi iese
din minţi şi porunceşte să fie ucişi' copiii' din Bethleem,
în timp ce corul intonează din nou un eîntec!
Prin structura sa, acest tip de Vicleim are legă-
turi vădite, pe de o parte cu tipul Vicleimului care
circula pe la începutul veacului trecut in manus-
cripte, şi pe de alta cu ciclul cintecelor de stea.

In factura sa, tipul Vicleimului muntean este o
dezvoltare autohtonă a vechiului sîmbure de dramă
religioasă pe care îl găsim in manuscripte si în
versiunea publicată de Anton Pann. Axa o alcătuieşte
prezentarea magilor la curtea lui Irod, dar această
prezentare nu este de fapt decît o parafrazare în
versuri a vechiului dialog în proză dintre Irod si
crai, după cum se poate uşor vedea:

Pann

Textul lui A
MELHIOR
« Eu sunt craiul Melhior de la
răsărit şi, după steaua ce
s'au arătat, cunoscînd că
s'au născut împărat mare
pre pămînt, merg să mă
închin lui, »

Textul versificat
MELHIOR

<« Eu sunt craiul Melhior
L'al răsăritului cer:
Pre stea ce s'a arătat
în naltul înseninat
Şi^ din prorocii aflînd.
Că se va naşte curind
Mare'mpărat pre pămînt,
Am plecat ca să-1 găsesc
Să mă'nchin şi să-i slujesc.

VALTASAR

«Eu sunt craiul Valtasar de
la Persida, carele prin steaua
ce s'au arătat şi prin proroci
înţelegînd că s'au născut îm-
păratul Hristos, merg ca să
mă închin si ou lui. »

VALTASAR

«Eu sunt craiul Valtasar;
Dela Persida-am pornit
Pre steaua ce s'au ivit,
Şi prin prorocii cetind,
Că s'o naşte pre pămînt,
Cel mai tare împărat.
Mesia mult aşteptat,
Am plecat ca să-I găsesc . . .
Şi să mă închin si ou lui. »

234

Chiar abilităţile stilistice, ca de exemplu apostrofa
iui Irod către Gaşpar, după ce află de la ceilalţi
doi naşterea Mîntuitorului, apostrofă care trădează
neliniştea, sunt luate din vechiul text în proză:

Textul in proză
« Dar tu ce împărat mare
eşti? »

Textul în versuri
« Dar tu care te uiţi rău,
Privind la scaunul meu;
Ţi-este rîndul să vorbeşti,
Spune ce craiu mare eşti? »

Al doilea element al Vicleimului muntean — -
corurile — are, lucru ce nu s-a observat pînă acum,
legături cu vechile cîntece de stea. Construcţia
acestui tip de mister religios are, de altfel, ceva din
factura dramei antice: corul sau trupa, un personaj
colectiv, este continuu pe scenă, intervenind în
desfăşurarea acţiunii intre acte prin bucăţi epice,
dar mai adesea lirice, totdeauna cintate. Bucăţile
pe care le cînta corul sunt însă cintecele de stea din
vechile manuscripte. Astfel, cîntecul care desparte
cele două acte ale Vicleimului: Craii dacă au plecat
(rîndurile 270—277 şi 285—290 din colecţia G. Dem.
Teodorescu) este jumătatea a doua din cintarea a
9-a a colecţiei lui Anton Pann (ed. IV-a, 1848).
Cîntecul al II-lea al corului, înainte de venirea copi-
lului nevinoA r at, In oraşul Vitleem, veniţi cu toţii
să vedem (rîndurile 300 — 324 din colecţia G. Dem.
Teodorescu) este cintarea a 4-a din Anton Pann.

Versiunea moldovenească. Al doilea tip de
Vicleim este răspîndit în Moldova şi este repre-
zentat prin mai multe versiuni. Cea mai veche a
fost publicată de T. Burada, după un manuscript
de pe la 1860, pe care i-1 procurase Gh. Popoviei,
baş-irodarul din Iaşi 1 . După informaţiile pe care le
căpătase de la tacîmurile de irodari, acest tip de
mister religios se juca în Iaşi, încă înainte de 1830;
alt text mai vechi nu se cunoştea să fi fost în Mol-
dova. O altă versiune, înrudită, a fost publicată

1 Istoria teatrului în Moldova, pp. 12 — 23.

235

de Elena Niculiţă Voronca 1 după o tradiţie culeasă
de la Iancu Glavan din Botoşani. O a treia versiune
a fost publicată de G. Dem. Teodorescu după un
manuscript prezentat prefecturii poliţiei din Bucu-
reşti în anii 1870 şi 1879, de către Luponi, care venise
cu o trupă de irozi « de peste Mileov », precum şi de
Alex. H. Paulidi şi N, C. Camelin.

Notele lui G. Dem. Teodorescu ne dau, pe lingă
o indicaţie de circulaţia textelor dintr-o regiune
într-alta, şi un alt amănunt interesant: «Pe cît ţin
minte, una din aceste trupe a fost admisă la palat T
într-o seara, represintmd drama religioasă în asistenţa
M. S. Regelui ».

Tipul de Vicleim moldovenesc este ceA^a mai
complicat decît cel muntean, prin introducerea unor
scene de umor. Irod, neliniştit de un vis care-i dez-
văluise naşterea Mintuitorului şi apropiata lui că-
dere, trimite un ostaş să afle unde este noul impărat r
dar ostaşul se întoarce fără să aducă nici o ştire r
Irod trimite din nou ostaşi să colinde ţara şi sa
întrebe pretutindeni de noul împărat. Ostaşii pleacă şi
intîlnese un cioban, pe care, auzindu-1 vorbind sin-
gur de împăraţi, de sabie, de caţa (măciuca) lui, îl
ispitesc, crezînd că pot afla de la' ci taina după care
umblă Irod. Dar ciobanul, deşi ştie că s-a născut
« alt împărat mai priceput », nu vrea să destăinuie
nimic şi ostaşii, crezîndu-1 că e sărit din minte, îl
lasă. Este aci o scenă cu elemente comice care se
încheie cu un cîntec de ironie pe care trupa îl aruncă
ciobanului:

« Frunză verde barlaboi,
Măi ciobane măi,
Tu n*ai grije nici nevoi;
Tu mănînci un usturoi
Şi te culci pe pat de flori,
Cu capul pe muşuroi.
Du-te Ia oi, măi ciobane,

1 Dalinele si credinţele poporului român, Cernăuţi, 1903,
pp. 85 — 102.

Ca- ţi mor oile de foame;

Nu 'vorbi de împăraţi

Cai să-ţi pierzi oi şi sălasi. »

In partea a IlI-a, Irod destăinuie « stratiotului »
visul care i-a turbat liniştea si-1 trimite să cerceteze
unde s-a născut Mîntuitorul.

Partea a IV-a cuprinde înfăţişarea magilor la
curtea lui Irod, dezvăluirea tainei despre naşterea
lui Hristos, conflictul dintre magi şi Irod şi porunca
acestuia pentru uciderea copiilor dm Bethleem.

Partea ultimă, a cincea, este un episod secundar
al uciderii copiilor din Bethleem, şi în acelaşi timp
o împăcare a lui Irod cu divinitatea. Un arap, venit
la scaunul lui Irod, se plînge că tatăl său, neguţător
de vite avea o roabă foarte frumoasă pe care voia
să o ia în căsătorie, după ce-i murise soţia, lntr-o
zi însă, împăratul lui, care înnoptase după vmat
prin părţile locului, a cerut sălaş de la tatăl sau.
Vcesta a 'gătit, după cuviinţă, masă mare, dar împă-
ratul, văzînd roaba pe cînd îl servea la masa a
îndră<nt-o si a doua zi dimineaţa a luat-o cu sila.
Tatăfsău, mîknit, a căzut la « grea zăcare » şi după
trei zile a murit. . .

Fiul, după ce 1-a îngropat, a venit m «Yitleim»,
aci după un an s-a însurat, a dobindit un fm^ şi
acum a venit la curtea lui Irod să-1 întrebe daca a
fost cu dreptate ca împăratul să răpească tatălui sau:

« Fără frică de păcat,

Roaba ce el a iubit

Şi chiar vieaţa i-a răpit? »

Irod fără să bănuiască gîndul arapului, se gră-
beşte să răspundă că aceasta este « un lucru prost
şi neiertat şi nevrednic de un împărat»:

«De-aş fi fost în locul tău,
înfigeam în pieptul său
Un hanger înfricoşat,
Deşi era împărat. »

Arapul, care abia aştepta acest răspuns, izbuc-
neşte:

237

vAşa e! Ş'atuneî am drept
să'ţi înfig hangeru'n piept,
Ast hanger înfricoşat,
Deşi eşti tu împărat!»

şi se repede să-1 înjunghie, dar îngerii întind suliţele
ş>l opresc. Irod porunceşte « stratiotului » să închidă
pe arap, dar, răzgindindu-se, îl chiamă înapoi să-I
judece, şi-1 întreabă pentru ce a încercat să-1 omoare.
Arapul lămureşte că a avut un singur copil, care a
fost ucis din porunca lui Irod, că soţia sa nemîngîiată,
pîînge şi se zbuciumă necontenit, si că el venise
aprins de gîndul răzbunării, dar fiindcă îngerii l-au
împiedicat, se socoteşte vinovat şi cere să fie dat pe
mîna gealatului sau, dacă Irod crede că a avut drep-
tate, să-i dăruiască viaţa şi el îi va rămîne supus
credincios. Irod recunoaşte că arapul a avut drep-
tate şi-1 iartă. Această faptă bună îl împacă cu
cerul si doi îngeri cu « suliţele ostăşeşti » vin să-1
servească. Trupa încheie cînt'înd în cor:*

^Veniţi cu toţi dimpreună
Să ne facem voie hună »

după care începe jocul păpuşilor.

Tipul acesta moldovenesc are şi el rădăcini în
literatura românească anterioară, fiindcă a încor-
porat în structura lui, într-o măsură mult mai mare
decît tipul muntean, cîntece de stea, între care
citeva bucăţi din Psaltirea versificată a lui Dosoftei
şi chiar fragmentul desprins din CUitecul lui Constan-
tin Brincoveanu. despre care a fost vorba mai înainte.
Astfel, cîntecul pe care-1 cintă trupa la încheierea
părţii a treia: Domnul stătu craiu-n ţară (rîndurile
251—274 din G. Dem. Teodorescu *)' este Psalmul
94 al Iui Dosoftei, cintarea a 14-a din Anton Pann;
cîntecul cu care trupa deschide partea a IV-a O
pricină minunată di-nceput din lumea toată (rîndurile
275—294 din G. Dem. Teodorescu) este începutul

1 Trefer textul din ediţia Ini G. Dem.
pentru eă are rîndurile numerotate.

Teodorescu.

23S

Clnteciiliii lui Constantin Brincoveanu, popularizat
prin colinde şi in Moldova şi notat în colecţia lui
Anton Pann (ed. a IV-a) la cîntareaa 10-a. Al doilea
cîntec al trupei în partea a IV-a: Trei crai de la
răsărit (rîndurile 313—334) este cintarea a 3-a din
Anton Pann; cîntecul imediat următor: fără Irod
împărat foarte rău s-a supărat (rîndurile 378—385)
este un fragment din cintarea a 3-a a lui Anton
Pann. rîndurile 35—44; ultimul cor la trupei din
partea a IV-a: Craii dacă au plecat, steaua iar s-a
arătat (rîndurile 451—462) este o jumătate din
cintarea a 9-a la Anton Pann; corul pe care-1 into-
nează trupa la începutul părţii a V-a: în oraşul
Vitleem, veniţi boieri să vedem (rîndurile 476 — 505)
este cintarea' a 5-a din Anton Pann, şi, in sfirşit,
încheierea (rîndurile 757—777) Veniţi cu toţii dim-
preună să ne facem voie bună, este psalmul 94 din
Dosoftei (în colecţia lui A. Pann: cintarea a 13-a).
Aproape toate părţile cîntate ale trupei, adică a
şasea parte din urzeala Vicleimului moldovenesc sunt
astfel cîntece de stea preexistente.

Miezul conflictului dintre Irod şi cei trei magi
are şi el legături cu vechile texte care circulau în
manuscripte prin Moldova. Este aceeaşi prezentare
a magilor la curtea lui Irod, aceeaşi mînie a acestuia
cînd 'află de naşterea Mîntuitorului, aceeaşi încer-
care de a-i amăgi: «Mergeţi de-1 aflaţi şi. viind,
mă-nştiinţaţi, să merg să mă închin şi eu ca unuia
Dumnezeu », aceeaşi revoltă a crailor cînd află gîn-
durile ucigaşe ale lui Irod, acelaşi blestem. Uneori
textele se suprapun în chip surprinzător:

Textul in proză

« IROD. Eu sînt Irod împărat
carele pe cal am încălecat,
sabia în mână am luat, în
Vitleem am intrat, patruspre-
zece mii de coconi mici am
tăiat şi tot pămîntul s'a cu-
tremurat. »

Textul versificat

« Eu sînt Irod împărat
Ce'n Vitleem am intrat,
Sabia'n mină am luat,
Mulţi coconi mici am tăiat.
Pămîntul s'a tremurat. »

239

Versiunea ardeleană a fost publicată întiiaşi
data de Petru BăncOă din Răşinari, la Sibiu, în
1875. în prefaţa cărţii sale, Băncilă ne dă o indi-
caţie preţioasă:

« In ziua naşterii lui Christosu — ori după limbagiulu
populam la Crăciunu, este usitatu din vechime, ca tinerimea
nostra şcolara — sî mai cu sema invetiaceii de pre la scolele
populare — sa colinde pre la conlocuitorii loru cei avuţi — . »

Versiunea lui Băncilă, care are şi ea o intrigă
dezvoltată, vădeşte mai clar decît celelalte factura
cărturărească. Limba textului se resimte de influenţa
direcţiunii latiniste, preconizată de intelectualii arde-
leni ai timpului, în cuvinte ca: servul, se preumblă,
vigilia- car aula, intorna, indignata, finetia, delicatelia,
fora... Ca structură, este degajat din formele de
Vicleim anterioare. De altfel, autorul însuşi ne spune
in prefaţă că a ales « la fiecare piesă de producţiune,
cmturile cele mai corespunzătoare şi mai conforme
cu însemnătatea acestor mari şi strălucite sărbători »
şi că « producţiunea prezentă este o imitaţiune locală
pe care parte o am mai îndreptat şi pe alocurea parte
o am compusu din nou ».

Drama începe cu cîntecul de stea O ce Peste
minunata in Vitfleem ni s-arată, în versiunea arde-
lenească. Irod stă pe tron. « Malchu servul său se
preumblă, ca vigilia-caraulă, cu suliţa pre dinaintea
lui». Se aude bătînd cineva la uşe. Este Iosif şi
Măria, care, pornind din Nazaret să împlinească
porunca Coşarului, au poposit în Ierusalim, şi,
negăsind nicăieri sălaş, au venit la curtea lui Irod
să-1 roage a-i primi. Irod se înfurie de această îndrăz-
neală şi-i ia la goană. Pe cînd aceştia pleacă, trupa
cîntă în cor «Azi naşterea ta Hristoase, Pre Adam
din iadu'l scoase ».

Actul al II-lea reprezintă peştera cu un prunc în
iesle; lîngă el, Iosif şi Măria; în apropiere de peşteră,
trei păstori culcaţi: Coridon, Acteon şi Miron. '

îngerul cîntă imnuri de slavă Mîntuitorului,
îndemnînd păstorii să se deştepte şi să pornească
la « Vitfleemu ». Cel dintîi trezit, Coridon, deşteaptă

240

cu greu pe tovarăşul său Acteon « cel somnosu »
şi pe Miron. Păstorii zăresc cu mirare, scoborînd
din ceruri, cete de îngeri cu făclii aprinse, cintînd
versuri minunate. Hotărăsc cu toţii să plece spre
peşteră ca să se închine şi să aducă şi ei, după rîn-
duiala păstorească, daruri, fiecare după puterile lui:
unul doi miei, altul un berbece, altul un caş. Cortina
cade peste actul al II-lea şi corul cîntă « In oraşulu
Vifîecmu, veniţi creştini să vedemu ».

în actul al III-lea, Irod stă pe tron; «vigilia-cara-
ula se preumblă cu suliţa »; în stînga lui Irod. arhie-
reul Ozias, avînd pe masă o carte mare. Ceva mai
departe, magii, cari pierduseră steaua ce le lumina
calea, se sfătuiesc intre ei să întrebe pe Irod dacă
ştie unde se află Isus. Dar acesta abia află că s-a
născut o « faţă dumnezeiască » în împărăţia lui şi,
înfuriindu-se, întreabă pe arhiereul Ozias despre
aceasta. Ozias răsfoieşte cartea de pe masă şi aduce
înaintea lui Irod vechile profeţii ale scripturilor
despre Mesia. Irod, crezîndu-şi ameninţat tronul,
se preface că s-a liniştit şi roagă magii ca, dacă-1
vor afla, sa se întoarcă pe acelaşi drum şi sâ-i comu-
nice şi lui unde l-au aflat, pentru a se duce sa se
închine şi el. Magii îi înţeleg însă gîndul şi-1 blestemă.

Irod se înfurie, scoate sabia repede şi o învîrteşte
deasupra capului lui Baltazar. Magii se înspăimintă
şi-1 blestemă. Irod, şi mai rău îndîrjit, dă poruncă
să se omoare pruncii.

Actul ultim, al IV-lea, înfăţişează peştera cu prun-
cul in iesle; alături, Iosif şi Măria. Magii, călăuziţi de
stea, vin să se închine pruncului, aducînd in dar
aur, smirnă şi tămîie. După ce bătrînii crai se por-
nesc la drum, îngerul îndeamnă pe Iosif şi pe Măria
să fugă cu pruncul în Egipt, pentru a-1 feri de urgia
lui Irod.

- A doua piesă publicată de Băncilă în acelaşi
volum, « corespundiatore pentru copii, cari se producu
din casa in casa », este o simplificare a celei prece-
dente. Spectacolul se deschide ingenios. îngerul, cu
stema pe cap, intră în casă şi întreabă gazda dacă

241

primeşte « să facă pomenire pentru a lui Hristos
venire », apoi sună din clopoţel şi întreaga ceată
intră înăuntru, cîntînd în cor: « In oraşul Vitfleem,
veniţi creştini să vedem ». Irod se aşează pe tron,
magii se înfăţişează înaintea lui şi-i aduc la cunoş-
tinţă ivirea stelei şi naşterea Mîntuitorului. Irod
întreabă pe arhiereul Ozias, care, răsfoindu-şi căr-
ţile, întăreşte spusa magilor. Irod, ascunzindu-şi
minia, vrea să amăgească magii, dar, convins că
aceştia nu vor mai da pe la curte, dă poruncă să
se omoare pruncii. îngerul se arată magilor pe care-i
duce la «Viftleem», unde ei ingenunchie şi aduc
daruri Mîntuitorului.

Această piesă este nu numai o prescurtare a
dramei celei mari, dar are cu ea şi părţi identice, de
ex. episodul dintre Irod şi Ozias:

Drama în 4 acte

«IRODU. Ozia! Ştii tu

undeva să scrie
Despre această prorocie?
OZIA. Mie par'că-mi vinu

aminte
Nesce prorocesci cuvinte
Ba eu sciu foaia şi locul
Că zice Valauam prorocul
Că o stea aşa vestită
De el este prorocită »

Drama într-un act

« Ozia ştii undeva să scrie

Despre această prorocie?
Mie par'că-mi vin'aminte

Nesce prorocesci cuvinte
Ba eu sciu foaia şi locul
Că zice Valaamu prorocul
Că o stea aşa vestită
De el este prorocită »

Şi astfel întreg pasagiul. La fel, încheierea piesei
a Il-a (p. 45 — -46), adorarea magilor, reproduce
cuvmt de cuvînt, textul respectiv din actul al IV-lea
al primei drame:

«MELCHIOR. Eu Melchior
mă numesc
(bis)
Cu aur '1 dăruiescu
VALTASAR. Eu mă numesc
Valtasaru
(bis)
Tumîia i aduc dam »

« Eu Melchior
(bis)

numesc

Cu aur '1 dăruiescu
Eu mă numescu Valtasar
(bis)

Tămîia i aduc daru »
s.a.m.d.

24ă

In sfîrşit, cîntarca cu care se deschide drama reli-
gioasă aranjată pentru copiii mici, hi oraşul Vitfleem,
este cîntarea a 4-a din colecţia Auton Pann.

Forma cea mai dezvoltată a tipului ardelenesc
o găsim în Vitflaimul cules în 1922 de Tache Papa-
hagi în Maramureş, în comuna Ieud, de la săteanul
Gavrilă Pleş de 49 de ani. Manuscriptul, un caiet
de 33 de file, aparţinuse învăţătorului Petru Bilţ.
decedat în 1904. Textul are evidente legături cu
versiunea precedentă, dar prezintă în acelaşi timp
interesante prelucrări şi amplificări. Este alcătuit
din— nu mai puţin — opt acte.

In actul I, îngerul Serafim prevesteşte Măriei
naşterea lui Isus; in actul al II-lea, Iosif cere mîna
Măriei şi aceasta, cu sfatul lui Dumnezeu, trimis
printr-un înger, primeşte; în actul al III-lea, Iosif,
aflînd că Măria e «tăroasă» voieşte în ascuns să o
părăsească, dar îngerul îi destăinuie taina divină
a concepţiei imaculate şi Iosif, uşurat, joacă cmtînd:

«Von der Fenster bis ţin m tir,
Tanz der Iosif sion goadril,
De la fereastră la uşă,
Joacă Iosif rotiluşe,
Bine-mi pare, vai, vai, vai!»

în actul al IV-lea, urmind porunca Cesarului de
a se înscrie în oraşul strămoşesc, pleacă cu Măria
spre Viflaim. Actul al V-lea se aseamănă în /linii
mari cu actul I al versiunii precedente. Iosif şi
Măria cer sălaş mai marelui sinagogii, lui Isahar,
apoi judecătorului şi « altor neamuri de boieri »,
cari însă îi iau la goană. In actul al Vl-lea apar
cei trei păstori — Acteon, Coridon şi Miron. Păstorii,
ca si în precedenta — dorm, cînd deodată se aude
cîntînd corul îngerilor. Cel dinţii, Acteon, trezindu-se,
deşteaptă pe ceilalţi şi, văzînd cu toţii îngerii scobo-
rînd din cer spre peşteră, pornesc într-acolo. Actul
al VM-lea se petrece în iad. « Inspectorul » dracilor,
« ispravnicul » lor, « înşelătorul » şi Sarsailă ţin sfat
cum să-1 piardă pe Mîntuitor, şi hotărăsc să se ducă
la Irod ca să-1 amăgească. In actul al VUI-lea,

2*3

16*-

sosirea magilor: Valtazar (craiu verde), Melc'hior
(craiu roşu) şi Gaspar (craiu negru), cari, aducînd
vestea naşterii Mîntuitorului, se roagă de Irod să
le vină în ajutor, fiindcă au pierdut steaua care-i
conducea :

.« Noi, în semn de mulţumită,
Ţi-orn mai face o vizită. »

Irod, după ce-şi potoleşte mînia, îi roagă să se
întoarcă pe acelaşi drum şi să-i spună şi lui unde
l-au găsit pe Hristos, ca să meargă să se închine şi
el. Le dă şi doi soldaţi care, chipurile, să-i călăuzească
in ţara lui, dar care în realitate să ispitească lucrurile.
Craii se despart însă pe drum de cele două unelte
ale lui Irod şi merg singuri la peşteră, aducînd Mîn-
tuitorului daruri. îngerul se arată crailor şi-i sfătu-
ieşte să se întoarcă pe alt drum. Irod, văzînd că
nu mai vin craii şi ispitit de diavoli, chiamă pe
mai marii sinagogii de la care aflînd că Hristos
s-a născut în Bethleern, dă poruncă să se ucidă
toţi pruncii din « Viflaim ». In ultimul act. Irod
este luat de diavoli, care nu vor să-1 cedeze nici
morţii, ci îl duc în Iad în timp ce îngerul mîngîie
mamele nenorocite, vestindu-le că pruncii lor, care
au murit pentru Hristos, sunt în rai « fraţi buni cu
îngerii ».

Această dramă religioasă, cea mai complexă
dintre toate, ne înfăţişează, după cum s-a văzut,
misterul naşterii in toate fazele sale. Ea are insă
legături evidente cu opera lui Petru Băncilă. Actul
al V-lea al misterului maramureşean este identic
ca acţiune cu actul I din drama lui Băncilă, cu deo-
sebirea că Iosif şi Măria cer aci sălaş mai marelui
sinagogii, lui Isahar, nu lui Irod ca în versiunea
Băncilă. Actul II, deşteptarea păstorilor de către
înger, este şi el identic cu actul al 11-lea din prima
dramă a lui Băncilă — şi, ceea ce este şi mai semni-
ficativ: numele păstorilor, două neobişnuite în ono-
mastica noastră, dar menite să aducă o notă de exo-
tism, sunt identice: Âcteon, Coridon şi Miron.

244

Un vicleim grecesc la 1882, în Chişinău. De

la noi pare să fi împrumutat Vicleimul grecii
din Basarabia. în preţioasa bibliotecă a d-lui
D. Russo, profesor de filologie bizantină la Uni-
versitatea din Bucureşti, se află un ^ interesant
manuscript — unic in felul său pînă acum —
intitulat: * -

'Hp&STjţ Stoc/g!. 7toXlti.xoI mjVTsOev-rs^ utto SiSaa-
xaXov Siratipov Ntxo^Sewţ, TovtaGevTE;; Seforo 'Icoavvou
Mouatxau Bu^avTtvou xari tJieXwSvjSevTsţ xaT&ToKiavĂ-
piov, tw 18221x21 tvj 25 Asxqxpptcu (Irod, stihuri politi-
ce alcătuite de dascălul Stavros din Nicomedia, intonate
de compozitorul IoanVizantios şi puse in melodie în Chi-
şinău, la anul 1822, in 25 decembrie). Textul pe care d-1
profesor D. Russo a binevoit a mi-] pune la îndemînă,
într-o copie făcută de d-şoara Ariadna Camariano,
pentru care le aduc şi aci mulţumirile mele, este
necomplet: lipsesc din manuscript ultimele pagini,
în fragmentul pe care-1 avem, persoanele care iau
parte la acţiune sunt: Irod, cei trei magi, sfetnicii
lui Irod şi ostaşii. Piesa începe cu ivirea stelei mira-
culoase care aţîţă curiozitatea magilor. Aceştia,
amintindu-si de vechile profeţii, pornesc după stea
în căutarea noului născut pentru a i se închina,
adueîndu-i în dar aur, smirnă şi tămîie. Ajungînd
la curtea lui Irod, acesta îi ispiteşte şi, aflînd că
este vorba de un împărat nou născut al iudeilor,
îi roagă ca, după ce-1 vor afla, să treacă pe la curtea
lui şi să-i spună unde l-au aflat, ca să meargă
să se închine şi el. Magii insă nu se mai întorc şi
Irod, sfătuindu-se cu demnitarii săi, trimite ostaşi
în Vicleim ca să ucidă toţi copiii de la doi ani
în jos.

în desfăşurarea acestei drame religioase, se
întreţes însă şi accente naţionale greceşti, ca de exem-
plu o odă pe' care magii o cîntă in cinstea ţarului
Alexandru, protectorul Eteriei şi al lui Ipsilante.

Poate o influenţă românească să fie şi in unele
tipuri de Vicleim unguresc. D-1 G. Popa-Lisseanu a
studiat o versiune de Vicleim unguresc unde apar

215

ciobani care poartă numiri româneşti şi grăiesc
cuvinte româneşti 1 .

în rezumat, Vicleimul apare la noi în ultimele
două decenii ale secolului al XVIII-lea, într-o formă
rudimentară, împletit în manuscripte cu cîntările
de stea. Singur, nu apare niciodată. Din forma primă
— prezentarea magilor şi dialogul lor — încadrată
în cîntece de stea, s-au dezvoltat pe rînd, prin acti-
vitatea cărturarilor mărunţi ai neamului, trei tipuri
principale, în cele 3 mari ţinuturi ; Muntenia, Ardealul,
Moldova. Activitatea de prelucrare a Vicleimului
nu s-a încheiat nici azi. Varianta publicată, de pildă,
în zilele noastre, de Nicolae Ferr, « cantordocinte »
a ieşit din combinarea versiunii mimtene, publicată
de G. Dem. Teodorescu, cu versiunea ardeleană a lui
P. Băncilă (compară de exemplu pp. 14 — 16 din
Băncilă şi Ferr cu încheierea din G. Dem. Teodores-
cu); textul publicat de dl. Victor Ion Popa — cel
mai bun — se reazimă pe versiunea moldovenească
publicată de G. Dem. Teodorescu şi de Burada.

De unde a venit ideea Vicleimului la noi? Nu
este uşor de răspuns. Grecii, după informaţiile pe
care le datorez d-şoarei M. Ioanidu de la Arhivele
de folclor ale Academiei greceşti din Atena şi d-lui
dr. G. Megas, directorul Arhivelor, nu-1 au — şi
nici bulgarii nu-1 cunosc decît în ţinuturile înveci-
nate cu Serbia. Biserica ortodoxă, care a fost refrac-
tară la introducerea sculpturii în biserică a socotit
ca o impietate punerea în scenă a dramei evanghe-
lice. Misterul religios e deci la noi de obîrşie apuseană
şi se leagă de misterul celor trei magi ai evului mediu.
Dintre popoarele învecinate, îl au rutenii, care l-au
primit de la poloni, şi popoarele care au trăit în
aceeaşi sferă culturală, în vechea monarhie habsbur-
gică: saşii, care l-au luat de la germani, italienii,
care l-au moştenit din evul mediu, ungurii care, după
cercetările folcloriştilor şi etnografilor lor, l-au primit
de la italieni şi, în sfîrşit, sîrbii din ţinuturile adria-

1 Graiul românesc, VII, 1933, pp. 27 — 31,

246

tice şi din Banat. Cercetări recente, asupra cărora
îmi atrage atenţia d-1 profesor dr. Petar Kolendic
de la Universitatea din Skoplije, au dovedit că sîr-
bii din Banat au primit la începutul veacului al
XVIII-lea influenţe ruseşti în jocul Vicleimului 1 .
Este greu de spus de unde au luat ai noştri ideea
de a introduce în cintecele religioase de Crăciun gru-
pul celor trei regi magi. Un lucru este insă sigur după
cercetările de mai sus, că o dată această floare a
misticismului popular răsădită pe pămînt românesc,
ea a avut o dezvoltare proprie. Influenţe străine
in dezvoltarea ei, fireşte că au fost. Numirea pe care
o poartă Vicleimul în Banat, vertep (de la rus,
wpTHik = peşteră) dovedeşte o influenţă rusească
venită prin sîrbi. De altă parte, cărturarii ardeleni
au putut găsi sugestii şi în materialul celorlalte
popoare conlocuitoare. Aşa, de exemplu, într-un
Vicleim săsesc, Hcrodes, întîlnim scenele pe care le
cunoaştem din Vicleimul lui Băncilă: păstorii ador-
miţi pe care-i trezeşte eîntecul îngerilor şi scena în
care Irod, după vizita magilor, cere marelui preot
să cerceteze scripturile 2 .

BIBLIOGRAFIE

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române:

în msse. Vicleimul se găseşte totdeauna amestecat laolaltă
cu cîntecele de stea; cf. bibliografia de la cintecele de stea,
cf. mai ales mss.-eîe: 830 (din 1786), 842, 1603, 4153, 3565,
1868, 3241.

Texte şi studii; Aţ. M. Marienescu, Steita maghi-
loru seu cantere la nascerea Domnului Isusu Christosu, Bise-

1 Dr. Edmund Schneeweis, Die weihnachtsbrăuche der
SerbokroateihWien, 1925 (Ergănzungsband XV zur Wiener
Zeitschrift fiir Volkskunde, p. 149, 217 şi ™™$\ T }}- Land,
Sambobor, Norodni Hvot i obicaji, în Cbormk, XVIII, WlS,
p. 89 si urm. .

2 Johann Cari SchuUer, Herodes, Ein deutsches Weili-
nachtsspiel aus Siehenburgen, Hermannstadt, 1859, p. 15 şi
urm.

247

rica Albă, 1875, (p. 4: « materiele de lipsă pentru cântece
de Craciunu mi le-am culesu din Evanghelie şi mineului lui
decemvre, şi le-am compusu în versuri, folosindu-me cîtu
s-au pututu mai strînsu de cuvintele Evangeliei şi de limb'a
poporala»; Petru Băncilă, Colindele Crăciunului si ale
Pasciloru seu producţiuni cu clntece la nascerea si învierea
Domnului nostru Isusu Christosu, la care s*au adausu sî
colacaritulu seu vornicitulu usitatu la mesa nunţii adunate,
îndreptate sî întocmite astfeliu, Sibiu, 1875, pp. 46 — 56;
G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române: a) tipul mun-
tean, pp. 102—109; b) tipul moldovenesc, pp. 109—119;
T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, Iaşi, pp. 7 — 26;
Elena Niculiţă Voronca, Botinele si credinţele poporului
român, Cernăuţi, 1903, pp. 85—102; Victor Ion Popa,
Vicleimul, joc sfînt (în colecţia « Cartea satului » scoasă de
Fundaţia culturală regală «Principele Carol I»), Bucureşti,
1934, (cu aşezarea pe muzică a melodiilor populare de
G. Breazul) ; Iuliu Vuia, Magii sau colinde pentru stea aran-
jate, Bucureşti, Cartea Românească s.d.; dr. V. Stanciu.
Colinde (Bibi. «Semănătorul»), Arad, 1922, pp. 1—41;
Nicolae E. Ferr, Cintecele irozilor sau Vicleimul, Bucureşti,
s.d.; Tache Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului (ed.
Acad. Rom.), pp. 181 — 201; Brăiloiu şi Stahl, rev. Sociologia
rom., 1926, nr. 12, p. 21 şi urm.

CÎNTECE DE STEA

Culegerea de cîntece de stea a lui A. Panii, apă-
rută în 1830, căci o ediţie din 1822 se pare ca n-a
existat, nu este întîia colecţie publicată de colinde
religioase. Cu o sută de ani aproape, înaintea lui Pann r
în 1747, apărea în tipografia de pe lingă scaunul
eparhial din Rîmnic, un Catavasier x , tipărit cu chel-
tuiala episcopului Climent şi cu munca popii Mihai
Athanasie Popovici. La sfîrşitul cărţii, după Pasca-
lie, s-au adăugat şi cîntece de stea: « stilurile ce le
cîntă copiii cînd umblă cu steaoa în seara naşterii
lui Hristos » şi pe care — spun tipografii -^ « pre-
curmi le-amu găsiţii, aşa le-amu şi tipăriţii, cumu
s-au obicinuită, a să cînta ». Stihurile tipărite:

1 I. Bianu si IN. Hodoş, Bibliografia românească veche,.
II (1910), pp. 96-98, nr. 252.

24S

« Steaoa de sus răsare
Ca o taină mare.
Steaoa străluceşte,
Pre Hristos vesteşte.
Steaoa îşi dă rază
Pre maghi îi luminează»

este cîntarea a doua din Anton Pann. Printr-o
circulaţie de un veac însă, cintecul a fost prelucrat
şi a ajuns în colecţia lui Pann într-o formă mai
simplă, mai clară şi mai artistică.

După aceste stihuri, Catavasieriil publică şi ora-
ţia pe care copiii, rebegiţi de frig, o recitau intrînd
în casele încălzite şi luminate ale gospodarilor, în
noaptea Crăciunului: « Dumneavoastră, cinstiţi boia-
ri, aceasta iaste steaoa, de care au proorocit mai
înainte verhovnicul Valaam, zicăndii că va răsări
o stea din Iacovu. . . »

După Catavasieriil de la Rîmnic, o sută de ani
mai tîrziu un « învătătoriu bănăţean » Ioan Tmco-
vici, publica la Buda în 1815, o Carte de cjntân
diwmezeeşti. Aceste versuri, menite să fie cîntate
la praznice sau la masă, sunt alcătuite dm o suma
de bucăţi dintre care « unele, cele mai puţine, sînt
de alţii alcătuite, dar altele mai multe, care să vad
a fi si necunoscute acele sînt de mine întocmite
si asăzate». în ciclul cîntecelor rinduite pentru
naşterea Domnului se găsesc multe care, fiind
scrise în ritmuri lungi şi greoaie, lipsite în acelaşi
timp de farmecul adevărat al emoţiunu artistice
n-au ajuns pină la sufletul maselor populare, ca
de exemplu:

«Toate limbile plesniţi cu mîinile,
Lăudaţi pre Hristos toate neamurile,
Gel ce 'astăzi din fefioară s'au născut
Toată lumea de bucurie s'au umplut. »

Dar alături de aceste flori artificiale, care n-au
prins rădăcini în lirica populară, se găsesc şi unele
creaţiuni fericite care au intrat in patrimoniul popular
şi se cîntă pînă azi în tot lungul Ardealului:

249

| O ce veste minunată
în Vithleem ni s'arată:
Că au născut prunc
Din Duhul Simt
Fecioara curată ...»

-Mai tii'ziu — - trei ani înaintea lui Anton Pann —
protopresbiterul loan Thomici, in cartea Scutii
învăţături pentru creşterea şi buna purtare a tinerimei
română, apărută în tipografia Universităţii din Buda
(1827). publică ai el cîteva cîntece de stea şi o ver-
siune a Vicleimului. Dar nici una din acestea n-a
avut norocul pe care 1-a avut colecţia lui Anton
Pann, apărută într-un mic volumaş în' 8°, cu titlul:
Versuri musiceşti ce să cîntâ la naşterea Mîntuitorului
nostru I<sus> Hs. şi în alte sărbători ale anului. Cartea
vestitului cîntăreţ bisericesc şi autor de cărţi populare
a avut un succes neobişnuit pentru vremea sa: în
1834 a apărut a doua ediţie, în 1846 a treia ediţie,
in 1848 a patra ediţie. Altele în 1852, 1854 etc. Ea
se retipăreşte şi azi de numeroase case de editură
care prin colportori speciali o răspîndesc in lumea
satelor. De alta parte, culegerile de colinde din dife-
rite ţinuturi româneşti dovedesc cit de departe a
răzbătut pe pămîntul românesc şi cit de adînc a
pătruns în sufletul popular culegerea lui Anton Pann.
în Banat, în părţile Cohalmului, în munţii Mara-
mureşului, colindele cu steaua se cîntă azi în forma
statornicită de Anton Pann şi poate cu melodia
fixată de el.

Bogatul material de manuscripte din Biblioteca
Academiei Române pune într-o lumină nouă, nu
numai opera lut Anton Pann, ci şi unele laturi inte-
resante ale problemelor pe care le ridică azi această
grupă a colindelor noastre populare. Gaster, înain-
tea noastră, a arătat că şapte clntări din colecţia
Pann se găsesc într-un manuscript din biblioteca
sa, copiat în 1782, şi conchidea că Anton Pann nu
este autorul colecţiei. Manuscriptele din fondul Aca-
demiei Române ne dovedesc într-adevăr că toate
cîntecele circulau în manuscrise anterioare — unele

2-jO

cu 80 de ani — colecţiei popularului profesor de
muzică bisericescă şi autor de cărţi populare. De altfel
nici Anton Pann n-a revendicat paternitatea lor. Deşi
prima ediţie purta titlul: Versuri musiceşti... com-
puse de Anton Pann, totuşi, în prefaţa cu care înso-
ţeşte volumul, după ce vorbeşte de vechea datină
«de a se chita versuri în seara naşterii Mîntuitorului
nostru îs. Hs. şi în alte sărbători», cînd oamenii
se adunau pentru a se desfăta, el adaugă:

« însă aceste versuri neavîndu-le tipărite, din mină în mînă
şi din auzite scriindu-le, atît le smintise din calea lor, încît
mai nici un înţeles nu avea într'însele. Pre aceste într acest,
chip eu văzîndu-le, m'am îndemnat, şi, pe cît am putut,
culegîndu-le, le-am îndreptat, Şi ca să nu rămîie puţina mea
osteneală în deşert, le-am dat în tipar dimpreună cu glasurile
lor ».

Este deci clar. Profesorul de muzică al Şcoalei
Naţionale din Bucureşti le-a cules, le-a îndreptat şi
Ie-a tipărit cu melodiile (în notaţie bisericească):
« De prin lume adunate şi iarăşi la lume date ».
Problema cea mai interesantă pe care o pune
studiul cîntecelor de stea este cea privitoare la origi-
nea lor.

D-l Gaster — amestecînd colindele de Crăciun
cu cîntecele de stea (Lit. pop. rom. — p. 461) conchi-
dea că, precum la germani cîntecele de Crăciun
derivă din cîntece bisericeşti latine, compuse în
secolul al IV-lea, «tot aşa de origine bisericească
sunt şi cîntecele de stea română, făcute desigur de
dascăli bisericeşti şi de dieci, influenţaţi mai mult
sau mai puţin de cîntecele analoage slavone» 1 .
Gaster n-a adus însă în sprijinul acestei teze nici o
dovadă si nici o precizare. Martin Lopelmann, în-
tr-un articol despre cîntecele de Crăciun la popoarele
romanice, după ce arată că in Apus colindele de

1 Confuzia este evidentă cînd Gaster spune vorbind de
cîntecele de stea « acest obiceiu se află la mai toate popoarele
creştine» (ibidem, p. 460). Se ştie că obiceiul de a colinda
cu 'steaua este astăzi, în Europa, mărginit la o zona mai
restrînsă.

251

Crăciun deriva din cintecele liturgice, trecind la
domeniul românesc afirmă originea populară a colin-
delor noastre, adăugind fără să precizeze însă
nimic: « Freilich mogen es hier die Gcistlichen gewe-
sen sein, die dem im Volke umlaufenden Stoffen
die poetische Form geben » 1 . D-l Al. Rosetti in
Colindele religioase la români, împărţind colindele
religioase în tipuri, trage concluzia că, intrueit îşi
iau materia din Biblie şi din apocrife, sunt de ori-
gine cărturărească.

Cercetările noastre ne-au îngăduit în sfirşit să
descoperim prototipele literare ale citorva dintre
ele, prototipe care rin din aurse foarte diferite:
unele din tradiţia bizantină ortodoxă, altele din
literatura latină medievală a bisericii catolice, cîteva
— se pare — din literatura ungară de nuanţă cal-
vină şi multe, după cum se va vedea la locul său,
din chiar tradiţiile de cultură ale neamului nostru.

Cîntarea a 17-a şi troparele învierii. Cintarea
a 17-a din Anton Pann — Îngerul au alergat şi
Fecioarei au strigat..., care după indicaţia dată
de editor însuşi se cîntă la « Răstignirea Domnului »,
este versificarea unui fragment din troparele care se
cîntă în biserica noastră chiar în ziua Paştelui, după
cum se poate vedea lămurit din alăturarea textelor:

Troparele î rivierei Anton Pann

(ediţia primă din 1743, Bu- «îngerul au alergat
cureşti) [Cîntarea IX, irmos Şi Fecioarei au strigat:
1],- O! Tu cea plină de dam,

« îngerul au strigatu cei plină Nu te-ntrista cu amar,
de daruri: curată Fecioară, Că fiul tău cel prea si'înt
bucură-te şi iarăşi zicu bucu- Au înviat din mormînt
ră-te că fiul tău a înviat a Şi pre morţi i-au ridicat,
treia zi din groapă şi pre Izbăvindu-i* de păcat,
morţi i-au ridicat. Cîntati noroade cîntati

Veseliţi-vă noroade, lumi- Şî'n Domnul vă veseliţi,
nează-te noule Ierusalime, Acum să ne veselim

1 Das Weiknachtslied der Franzosen und der iibrigen
romanischen Volker, Diss. Berlin, 1913, p. 64 şi 120. <Desigur
că în acest caz, clericii au fost aceia care au dat o formă
poetică textelor care circulau în popor>.

că slava Domnului spre tine
au străluci tu.

Saltă acum şi te bucură,
Sioane, iară tu, curată Năs-
cătoare de Dumnezeu, vese-
leşte-te întru înviiarea naş-
terii tale. »

Noule Erusaiiine,

Că mărirea lui Hristos,

Ca un soare luminos,

Preste tine-a răsărit

Ş'au strălucit prea slăvit

Saltă Sioane, glas dînd,

Şi te bucură cintînd,

Iar tu, curată ce eşti,

Maica luminii cereşti,

Veseleşte- te curat

De al tău fiu înviat.»

Cîntarea a 3-a din Anton Pann — Trei crai
la Răsărit — înfăţişează un curios paralelism cu
colind grecesc pe 'care 1-a publicat P. Aravantino.
după un manuscript vechi, dar care se găseşte repro-
dus si în ediţiile populare de cintece pentru naşterea
mîntuitorului ce apar azi în Grecia. Iată pentru
documentare textele faţă în fată:
Anton Pann

de

un

« Trei crai de la răsărit
Spre stea au călătorit
Ş'au mers, după cum citim
Pîn'la Ierusalim
Acolo cum au ajuns
Steoa-n nori li s'au ascuns
Şi le-au fost a să plimba
Prin oraş ş'a întreba
Unde s'au născut zicînd
Iară Irod împărat,
Auzind s-au turburat
Pe crai în grab a cliemat
Ş*în taină i-au întrebat
l'spitindu-i vru setos
Să afle pentru Hristos
Şi cu graiu adăogat
Foarte lor li s'au rugat
Zicînd: mergeţi de aflaţi
Si viind mă'nştiinţaţi
Să merg să mă'nchin şi
Ca unuia Dumnezeu. »

Textul grecesc
« *Ex tŞg Ilepaiaţ sp/ovrat
Tpsîc; ;aâyot \i& "va Supa,
âa-vjp AKţi-poţ to'J? oSt^zi
y/oplţ va XsC'^7] wpa.
* YTrayouv si; tyjv Br.OAeea. [ih
7c66oy sptoTOuat,
7zo\j h-\'vwrfir} 6 Xpiaro:: '

— ?i« pi

-:av va t6v eupouat.

Atck Xpurriv coc, vîx.o'jasv 6

BaaiTAEu; "HpcoSr^

aaiaoj- ETapi/Gvixe st* sţe'-ve

O-rjp'.toSrj-,

Kpâ^st. Touţ \iâ.-{Ouc, v- spco-Ş,

—ou 6 XpiaToţ vevvâTai;

El? BT.eXseţx t)£eupo;jlev ioc h

Tp%(?Tj Sî-va-rat.

-rou? >iy£L, ost? 07riY £T£ & 1 *

vă T&V SUpîJTE

Xl" dt'-pOU TOV TTpOrîXUVTiCfSTS,

sXă-rs vi [ioîi slxy)T£.

Atâ vâ TrayŢ] stal auToţ va

t&vs ^poaxuvrjCT^. » *

1 Suaaoyt) S^utoSoiv datidcTOiv TTJg 'Hrrstpou, Atena, 1880, p. 151.
*< Din Persia vin trei magi Ei se îndreaptă spre

eu

cu daruri,

O stea strălucitoare îi cală'
uzeşte, fără să se întunece
o clipă.

Bethleem şi întreabă cu dor
Unde s-a născut Hristos,
ca să-1 poată găsi.

2.» 3

Trebuie însă să adaug că, cu toată asemănarea
de texte, s-ar putea ca ambele cîntece să fie indepen-
dente, întrucît amîndouă sunt o parafrazare în
versuri a textului evanghelic.

Dar dacă unele cîntece religioase se leagă de
tradiţia ortodoxă, altele au fără îndoială un proto-
tip occidental si ne duc spre tradiţia liturgică a bise-
ricii catolice.

Stabat 3Iater dolorosa. Cîntecul din colecţia
lui Pann: Jalea Maicii Domnului nu este
altceva decit celebra secvenţă din liturghia celor
şapte dureri ale Sfintei Fecioare, care se cîntă în
biserica latină in Duminica Patimilor şi la Adormi-
rea Maicii Domnului (15 septembrie), după cum se
poate vedea din compararea textelor.

Anton Pann

« Stă Maica amar plîngînd
Ungă cruce Iăcrămînd
Pre Fiul în chin văzînd

Inima ei să rumpea
Sabie o pătrundea
De durere să rănea

O! eît de mult să întrista
Cit de jalnic să văita
Şi dintru adine ofta

Ol Maica celui ceresc
Fă şi eu să mă rănesc
Şi cu tine să jelesc

Fă-mă lingă cruce-a sta
Cu dureri a mă'ntrista
Din chinul lui a gusta

Versiunea latină
Text Murat ori
« Stabat Mater dolorosa
Juxta Crucem lachrymosa
Du ni pendebat Filius

Cujus animam gementem
Contristantem et dolentem
Pertransivit gladius

O quam tristis et afflicta
Fuit illa benedicta
Mater Unigenti

Mater

Fac me vere tecura fiere
Crucifixe condolere
Donec ego vixero

Fac me cruce custodiri
Morte Christi praemuniri
Confoveri gratia...

Cind a auzit de Hristos cum spune scriptura»,

împăratul Irod (Irod) le spune «voiduceti-v

Imediat s-a turburat si a să-1 găsiţi

devenit ca o fiară. închinaţi'vă în faţa lui şi

li cheamă pe magi şi-i întrea- veniţi s'ă-mi spuneţi,

bâ«umdes-an-ăscut Hristos?» Ca să mă duc şi eu să mă

Un Belhleem l-am găsit închin lui.!»

254

Şi cind trupu-mi va muri
Sufletul a-mi dobîndi
în raiu de a lăcui! »

Quando corpus movietur
Fac, ut animae donetur
Paradişi gloria. Amen. »

Prototipul latin, Stabat Mater, este atribuit in ge-
nere de istoricii literari, călugărului poet Jaeopone da
Todi, care l-ar fi scris în amurgul vieţii sale, intre
1302 şi 1306. Inspiraţia înaltă, de un misticism pă-
trunzător, precum şi melodia gravă şi opacă, trans-
misă peste veacuri' a ispitit talentul multor muzi-
canţi celebri: Palestrina, Pergolesi, Rossini. Verdi,
Scnubert, Dvorak cari au recompus muzica si au
aranjat-o pentru cor şi orchestră l .

Pe ce cale a ajuns această floare a misticismului
italian din evul mediu între colindele noastre? Nu
văd decît una singură: contactul românilor ardeleni
cu Roma. Unele manuscripte din Biblioteca Acade-
miei Române (nr. 4183, f. 14) ne dau indicaţia
preţioasă că această cîntarc se obişnuieşte la « răs-
tignirea Mintuitorului nostru », deci în aceeaşi zi ca
sî în biserica apuseană.

Un alt izvor de cîntece religioase din care s-au
adăpat pe vremuri cărturarii mărunţi ai neamului
nostru pare să fi fost literatura ungară de nuanţă
calvină. Se ştie că încă din veacul al XVI-lea, pe
vremea lui Coresi, s-a tipărit în cercurile româneşti
care stăteau sub influenţa calvină, prima încercare
de traducere a Psalmilor în versuri, traducere ce
ne este cunoscută dintr-un exemplar descoperit în
scoarţele unei cărţi tipărită în 1516 şi legată în
1601,' la un anticar din Budapesta, de Sztripszki
Hiador. Traducerea e făcută după un text ungu-
resc, iar psalmii, aşezaţi după normele obişnuite în
bisericile calvine, erau destinaţi, se pare, a fi cîntaţi-
Obiceiul de a cînta în biserici — potrivit de altfel
si cu vechea tradiţie a creştinismului — s-a conti-
nuat şi în veacul următor şi era răspîndit mai ales-

1 Vezi pentru această chestiune mai pe larg C. H. Bitter
Eine Studie zum Stabat Mater, Lcipzig, 1883, p. 6 si urm

V

in Banat, unde reforma avea rădăcini mai adinei.
Un document din 1657 \ prin care Susanna Lorantffy
întăreşte regulamentul şcoalei reformate româneşti
din oraşul Făgăraş, glăsuieşte răspicat în această
privinţă, vorbind de îndatoririle profesorilor:

« ii învăţă pe copii să cînte româneşte, după obiceiul
bisericilor din Caransebeş şi Lugoj cu adaosul că acestea
— cmtărilc — trebuie să Ie scrie cu litere romaneşti». « Să
se ducă sîrguincios la biserica românească, la deprinderea
celor sfinte, îndeosebi în duminici şi sărbători, apoi la
înmormîntări, dacă e poftit cu întreaga scoală, si să cînte
cintăriie româneşti după obiceiul din Caransebeş şi Lugoj,
l'ăcînd el însuşi pe cantorul sau ducînd glasurile».

Sub imboldul acestor preocupări s-au tradus
in Banat, alături de Psalmi, şi alte cintece religioase.
Vm manuscript din veacul al XVII-lea, descris de
d-1 N, Drăganu, în omagiul Fraţilor Alexandru şi
Ion I. Lapidata la împlinirea vîrstci de 60 de ani,
XIV, IX, MCMXXXVI, Bucureşti, 1936, pp. 279—
301, cuprinde, in afară de psalmii versificaţi, un
•ciclu destul de important de cintece ungureşti cu
traducere românească, repartizate în următoarele
trrupe: « laude de Crăciun; laude pentru AnuTnou;
laude pentru patimile lui Hristos : laude pentru
Paşti; laude pentru înălţarea lui Hristos si laude
pentru Rusalii». Probabil că acest manuscript de
imnuri religioase făcea parte din repertoriul muzical
al profesorilor de la şcolile reformate româneşti
din Ardeal. Literatura aceasta nu ne este bine cuno-
scută; textele n-au fost încă publicate şi poate nici
descoperite, dar nu este exclus ca din aceste cintece
de slavă pentru sărbători să fi pătruns motive şi
imagini şi în literatura colindelor populare.

1 Publicat, in traducere românească, de I. Lupaş în
Revista generală a invăţămîntului, iunie 1924, p. 442, după
originalul unguresc apărut în Magyar Protestanus Egyhdz-
tdrtenete Adattdr, Budapesta, 1910, pp. 112 — 118. Cf. si
Ilevista istorică, 1923, p. 187.

înainte de a trece la sursele româneşti, trebuie
să observăm un lucru: colecţia lui Anton Pann este
un mozaic de cîntări disparate la prima vedere,
căci în afară de imnurile de slavă pentru marea
sărbătoare creştinească, pe care copiii o vestesc
cu steaua luminoasă, ea mai cuprinde motive
inspirate din Vechiul Testament, accente de adîncă
tristeţe pe care le trezeşte gîndul morţii, un fragment
de vechi cîntec românesc cu caracter istoric. Anton
Pann intitulase prima ediţie: Versuri musiceşti ce
să cîniâ la naşterea Mintuitorului nostru îs. Hs. şi
în alte sărbători ale anului, iar în prefaţă spunea că
a mai alăturat « şi cîteva versuri politiceşti care
socotesc că nimănui nu vor fi spre vătămare ».
El avusese grija să indice la fiecare cîntec şi sărbă-
toarea cînd trebuie cîntat. în ediţiile ulterioare
însă, el a şters aceste indicaţii şi a schimbat titlul
în Cintece' de stea. Cartea lui, bucurîndu-se de o
mare popularitate şi fiind răspîndită în toate ţinu-
turile româneşti, a alcătuit un fel de canon şi consti-
tuie pînă azi' repertoriul muzical al micilor colin-
dători.

Colecţia lui Anton Pann este, astfel, alcătuita
din mai multe cicluri. Unele sunt cintece religioase,
obişnuite la diferite sărbători. Astfel, cîntarea a
9-a' din Anton Pann: Moise şi Aaron, amîndoi
ţineau d-un tron, este indicată în prima ediţie şi în
msse. ca trebuind să se cînte în ziua de 4 septembrie,
cînd biserica noastră prăznuieşte viaţa şi faptele
acestor patriarhi. Cîntarea a 7-a din Anton Pann:
Doamne Isuse Hristoase tu ne eşti zări prea frumoase
era destinată la înălţarea sfintei cruci. Cîntarea:
Slavă s-aibă nesfîrşită Dumnezeirea-ntreită la
Duminica Sfintei Treimi. Astăzi cel prea lăudat,
îngerul marelui stat se cînta în « sfînta şi marea Joi,
după spălatul picioarelor»); losif vindut de fraţii
săi se cînta în « sfînta şi marea Luni la pomenirea
sfîntului si curatului losif cel prea frumos, fiul

2.*» fi

257

17-

lui Iacov ». Cîteva cîntece de stea nu se leagă de nici
o sărbătoare religioasă şi apariţia lor la naşterea
Mîntuitorului pare curioasă la prima vedere.

Nunta din Cana Galileei. Cîntarea a 9-a din co-
lecţia lui A. Pann — Nunta din Cana Galileei —
în 'care se povesteşte cum Mîntuitorul, invitat
la nuntă, a venit cu « maica sa » şi văzînd vinul
pe sfîrşite, a cerut 6 buţi cu apă pe care le-a
blagoslovit şi le-a transformat în vin — nu este nici
ea o creaţiune care la origine să fi resfrînt bucuria
sufletului popular pentru sărbătorirea naşterii Mîntu-
itorului. Căci ce legătură logică putea stabili poporul
între nunta din Cana Galileei şi între naşterea
Domnului? Este evident că versurile nunţii trebuiesc
raportate la un alt eveniment din viaţa poporului
şi într-adevăr, în unele manuscripte din Biblioteca
Academiei Române, ca de pildă nr. 3255, copiat de
un Radu Trogeanu pe la 1863, Nunta din Cana
Galileei se găseşte, alături de Jalea turturicii între
« cînturile ce se cîntă la nuntă ». în alte manu-
scripte, ca de exemplu într-unui din Banat (nr. 3241,
f. 3. v.), cîntecul se încheie cu o strofă finală, care
lipseşte la Anton Pann, dar vădeşte caracterul
ocazional al cîntecului, legat de atmosfera de voie
bună şi umor a nunţii:

« Să fiţi cu toţi sănătoşi

A ne asculta bucuroşi

Voi să zic acum amin

Să dea nun un ivpt (sic) de vin î »

In folclorul popoarelor slave sud-dunărene,
cîntecul acesta nu este cunoscut. în literatura
populară neogreacă se găseşte o creaţiune de factură
cărturărească, culeasă din gura poporului în ţinutul
Pontului, care se cîntă la ceremonialul nunţii şi
unde, în patru versuri iniţiale, se face aluzie la
nunta din Cana Galileei:

25 S

« 'Apx^v otccv eoXoY^oev Kupioţ 6 G*E6q \j.tx.c,
t6v 7tp&TOV Y^t xov Tt^xtov tov ev Kava tţ) ■Ko'kzi,
(âavei 6 vout; [xoo va zXtzS» Sta toui; veovu^cpout;
ai5x6 TcpwTOV xal a^Lov xai t1(Uov tov Yafi-ov» 1 *

dar după aceste versuri urmează rugăciuni către
Domnul ca să aibă în paza lui pe tinerii căsătoriţi,
accente de preamărire a Mîntuitorului şi a tainei
căsătoriei, şi în sfîrşit, cîntecul se încheie cu urări
de noroc către tinerii căsătoriţi. Deosebirile între
textul grecesc, care, după cum se vede, are un caracter
liric, şi între versiunea noastră, care are un caracter
epic, sprijinit pe versetele Evangheliei, este prea
mare pentru a considera cîntecul grecesc ca prototip
al versiunii româneşti.

Versuri de înmormîntare în cîntecele de stea.

Şi mai curioasă este, în zilele în care poporul sărbă-
toreşte naşterea Mîntuitorului, apariţia între imnurile
de slavă a unui ciclu de cîntece care dau glas durerii
adînci, trezită de gîndul morţii apropiate. Aceste
versuri, prin cuprinsul lor, nu numai că sunt străine de
atmosfera de voie bună şi de veselie care învăluie
sărbătorile Crăciunului, dar sunt la originea, .lor
cîntece de înmormîntare, create şi puse în legătură,
mai tîrziu, cu naşterea Mîntuitorului.

Cîntările 18: 'Adam dacă au greşit (citez după
ediţia din 1848), 20: Acum ceasul mi-a sosit şi lumea
am părăsit — cu viziunea iadului şi a raiului şi 22:
O, amar şi grea durere — rămas bun în ceasul morţii,
sunt versuri cărturăreşti care făceau parte la origine
din ritualul înmormîntării şi care au venit să se
suprapună peste vechile bocete ale maselor populare.
Materialul din depozitul Academiei învederează pe

1 D. I. Iconomidis 'Ap/etovllov-rou. EuYYpaîi[xaTT£pioStx6v,
ex.SiS6{xsvov U7t6 ir\c, E7TLTpoTc^t; 7rovTi,axwv fj-eXeioiv, I, Atena,
1928, pp. 172 — 173. Cf. şi AaoYpcccp ta IX, p. 255 — 257.

* < La început, cînd Domnul Dumnezeul nostru a bin-
cuvintat prima nuntă sfîntă în oraşul Cana, sufletul meu
mă îmboldeşte să le spun noilor căsătoriţi de această primă
şi de preţ şi sfîntă nuntă. >

259

deplin aceasta: copiştii unor manuscrise, ca bună-
oară al nr. 4153, le copiază cu titlul: « versu la
morţi » sau « vers ce să cîntă la morţi » (nr. 836, f.
24, r. şi v.) şi ne dau indicaţii precise ca acestea:
« verşu' ce s-au cîntat la îngropăciunea preotesei
Veroiiica Todea din Ţapu ». Manuscriptul a fost
chiar al unui membru din familia decedatei: preotul
Ioan Todea din comuna Tăunii, comitatul Tîrnavei
Mici. Din ciclul acestor cîntece obişnuite la înmor-
mîntare face parte şi cîntecul sau versul lui Adam,
de care m-am ocupat in volumul întîi şi care e inspirat
din legenda despre zapisul primului om cu Satana.
Introducerea acestui cîntec între colindele de Crăciun
este explicabilă pentru mentalitatea populară, for-
mată într-o epocă de adîncă religiozitate şi modelată
de cercul legendelor apocrife. Adam este primul om
care, după izgonirea din rai, încheind pactul cu
Satana pentru a lua în moştenire pămîntul, şi-a
juruit sufletul său, şi al celor ce se vor naşte din sine,
Satanei. Mîntuitorul a sfărîmat pactul, izbăvind
omenirea de păcatul primitiv. Era dar firesc ca, în
ziua în care poporul sărbătoreşte naşterea Domnului,
să-şi poarte gîndul şi către strămoşul omenirii,
scăpat din robia iadului prin jertfa Mîntuitorului.
Versul lui Adam a început astfel să se cînte nu numai
la mmormîntări, ci şi în zilele de Crăciun. Pătrunderea
cîntecului lui Adam in ciclul colindelor a atras după
sine şi alte « viersuri » de înmormîntare în care se
pun în contrast frumuseţile raiului cu chinurile grele
ale iadului (cîntarea 20) sau în care se exprimă
neliniştea sufletului în ceasul morţii şi teama de a
nu fi prăvălit în muncile infernului (cîntarea 23).
Această evocare a morţii şi a judecăţii din urmă
este, pentru mintea sănătoasă şi echilibrată a poporu-
lui nostru, ca un îndemn instinctiv la cumpătare şi
înfrînare în zilele de praznic destinate petrecerilor.

« Aşa ne grăieşte Domnul
Să ascultăm, cu tot omul
Că în lume este moarte
Grea. nemilostivă foarte..

» (Prorocire)

2GO

Apropiată prin natura cuprinsului de acest ciclu
este şi cîntarea a 10-a din colecţia lui Anton Panii:
O pricină minunată.

Cîntecul Iui Constantin-Yodă Brîncoveanu. Cîn-
tarea a 10-a din colecţia lui A. Pann, O pricină,
minunată, care aduce în atmosfera de voie bună
a colindelor privitoare la naşterea Domnului,
cintate de glasurile argintii ale copiilor, un ecou
de tristeţe al morţii eterne, pare şi ea o apariţie
curioasă la prima vedere. De fapt, cîntarea a 10-a
în întregul său, precum am mai spus-o şi la
cursuri, se găseşte a mai fi şi începutul unui vechi
cîntec bătrînesc', de origine cărturărească, privitor
la tragedia lui Brîncoveanu, decapitat împreună
cu cei 5 copii ai săi, Cîntecul lui Constantin Vodă.
Textul a fost publicat într-o versiune din 1809 de
I. Bianu în Buletinul Comisiunii Istorice a României,
I (1915), pp. 309 — 314. O versiune mai veche însă,
din 1778, se păstrează în ms. nr. 1620, f . 50, tot din
Biblioteca Academiei Bomâne. Spre a învedera
identitatea colindului cu începutul Cîntecului lui
Constantin Vodă dăm mai jos, în paralelă, textele
după versiunea lui A. Pann şi după versiunea me-
dita care se apropie mai mult de textul lui A. Pann :

Anton Pann

Ms. nr. 4730 f. 7.

« O pricină minunată « O pricină minunata

D'inceput din lumea toată Ce au fost în lumea toata

D'inceput si din vecie D'inceput şi din vecie

Precum şi 'la carte scrie, Precum şi la carte sene

Că e lumea'nşelătoare
Şi foarte amăgitoare
Că'nşeală şi amareşte
Şi pre toţi îi prilasteşte
Ales pre 'cei bogaţi foarte
De nu mai gîndesc la moarte ;
Că vorbesc din avuţie
Şi să ţin în semeţie
Ca cîn'd tot o să trăiască
Si lumea să moştenească
Şi cînd în cea după urmă,
Viata dacă li se curmă,

Că îi lumea'nşelătoare
Şi foarte îi trecătoare
De-i face şi-i amăgeşte
Şi pre toţi i prislăsteşte
Pre domni şi pre împăraţi
Şi pre cei ce sunt mai tari
De-i vroeşte în avuţie
Şi să ţin în sumeţie
Ca cînd n'ar ave moarte.

261

Mor întocmai ca tot omul Precum iată c'au privit

Şi bogatul ca şi robul, La Constantin Vodă ce-au
Că moartea nu va să ştie domnit. »

De averi şi de bogăţie »

Dacă într-adevăr colindul este un fragment rupt
din Cîntecul lui Constantin Vodă — atunci suntem
în măsură să reconstituim şi muzica acestui cîntec,
alcătuit acum mai bine de 200 de ani, probabil chiar
în anul morţii lui Brîncoveanu, cînd tragedia de
pe ţărmurile Bosforului a zguduit nu numai sufletele
româneşti, ci şi întreaga creştinătate. In colecţia
Jui Anton Pann se găseşte adăugată, în notaţie
bisericească, şi melodia colindului O pricină minu-
tatâ 1 (ed. 1848, p. 93), care transpusă în notaţia
modernă de sf. sa pr. I. D. Petrescu, este urmă-
toarea:

1=

Î20

m

î

m

B * ,- • --

o pr/- G/-na rrn- mj-na- a- a

- iâ dtt

9 l> l> k , ;

«H"j~eT^

ce-pv- (J- ut d/r? iu -mea toa - ti

Melodia era, în acest caz, a Cîntecului lui Con-
stantin Vodă. Dar aceste versuri elegiace — care au
fost prelucrate şi de Alecsandri în cunoscuta sa
baladă despre Brîncoveanu Constantin « boier vechi
şi Domn creştin » — se mai găsesc în vechile noastre
manuscrise încadrate ca introducere şi într-o elegie

1 Cf. şi Gh. Cucu, 200 colinde populare, p. 178.

2<iă

destul de răspîndită şi ea: Jalea preotului rămas fără
soţie, elegie care pare a fi, ţinînd seama de prove-
nienţa manuscriptelor, de origine ardeleană şi care,
în simplitatea ei, nu e lipsită de spontaneitate şi
duioşie. In forma pe care o are în cîntecele de stea,
iniţialul cîntecului lui Gonstantin-Vodă Brîncoveanu
a intrat, după cum s-a văzut mai sus (p. 239), în
construcţia Vicleimului.

Psalmii Iui Dosoftei. Ciclu] psalmilor este
reprezentat în colecţia lui A. Pann prin patru
bucăţi rupte din Psaltirea In versuri a marelui mitro-
polit' Dosoftei: cîntarea a 11-a este psalmul 48:
Auziţi acestea toate neamuri, noroade şi gloate;
cîntarea a 12-a este psalmul 46: Limbile să salte
cu cîntâri înalte; cîntarea a 13-a este psalmul 94:
Veniţi cu toţi dimpreună sa ne facem voe bună şi în
sfirşit, cîntarea a 14-a — psalmul 96: Domnul stătu
craiu în tară.

Psalmii mitropolitului moldovean, aşezaţi pe
muzică şi cîntaţi, într-o vreme, la diferite praznice
bisericeşti — au' fost introduşi de dascălii de pe
vremuri' în şcolile din preajma bisericilor şi astfel
prin copii, vechile imnuri de slavă religioasă au
pătruns mai departe în colindele de Crăciun. Opera
lui Dosoftei a avut însă o răspîndire mai largă decît
ne-o putem închipui pînă acum, chiar şi în Ardeal.
Intr-un manuscript * copiat la Ibaşfalău, în 1758,
de logofătul Crăciun, găsim alături de cîntecele
de stea încă doi psalmi care lipsesc din colecţia lui
A. Pann, al 46-lea: Domnul iaste tare, lăudat şi
mare şi al 147-lea: La apa Vavilonului, acolo şezum
si plînsem.

împreună cu alte cîntece de stea, psalmii lui Dosof-
tei au intrat şi ei, după cum vom vedea îndată, în
ţesătura Vicleimului.

1 Ms. ne-a fost împrumutat de d-1 profesor Şt. Pop de la
liceul din Blaj, căruia îi aduc şi pe această cale mulţumiri.

263

Mustrarea sufletului. Regretatul Tudor Pamfile,
publicînd o serie de cîntece de stea 1 adăuga încă un
text scris, pe care-1 considera pe nedrept ca sursă a în-
tregului ciclu de asemenea colinde: Mustrarea sufletului
si a trupului. E un dialog versificat, care pune faţă în
faţă sufletul şi trupul : sufletul, cu gîndul la cele veşnice,
dojenind trupul, pentru că lăsîndu-se amăgit de ispitele
deşarte ale lumii, avuţie, slavă, uită moartea care-1
pîndeşte; trupul, la rîndul său, revoltat împotriva
sufletului pentru că-1 constrînge la asperităţi în
viaţă. Disputa se încheie fireşte cu triumful sufle-
tului, care vesteşte sosirea apropiată a morţii.
Textul care a stat la îndemînă lui T. Pamfile 'se
afla într-un miscelaneu, copiat în 1842 de un N.
Băreilă, probabil în mănăstirea Secului. Se pare
că textul a avut o circulaţie mai întinsă în literatura
noastră veche. în Biblioteca Academiei Române
se găsesc mai multe versiuni manuscrise (nr. 2120,
f. 105, nr. 2135, 2743). O versiune mai dezvoltată
a fost publicată în 1905 de ieromonahul Paisie
Lambru, care pretinde că s-a găsit « în Biblioteca
mănăstirii noastre Prodromul românesc din sfîntul
Munte Athos » într-un «manuscris vechiu, cu slove
chirilice, de la anul 1648 » 2 .

Tema este însă foarte veche. Apare în literatura
medievală a Occidentului, într-o poemă anglo-
normandă din secolul al Xll-lea: Pe desputissoun
bitwen pe bodi and pe soule; a trecut apoi în literatura
franceză medievală: Li dis dou cors et de Vame le
grani 3 , de unde a pătruns mai tîrziu în ciclul cărţilor

1 Sărbătorile la români, Crăciunul, pp. 149 — 150.

2 Viaţa si petrecerea omului desmerdat sau convorbirea
sufletului cu trupul şi alta mai la urmă convorbirea omului
păcătos cu Maica Domnului. . .

3 Ambele publicate în colecţia Erlangen, Beitrăge zur
englischen Philologie: pe desputissoun bitwen pe bodi and pe
soule, herausgegeben von Wilhelm Linow nebst der âltesten
alt franzosischen Bearbeitung der Streites zwischen Leib und
Seele, herausgegeben von Hermann Varnhagen, Erlangen u.
Leipzig, 1899.

264

populare, sub titlul: Debat du corps et de Vâme 1 .
A colindat prin toate literaturile Occidentului:
germană, flamandă, daneză, provensală, italiană
şi a ajuns pînă în neogreacă. O prelucrare grecească
se păstrează şi într-un manuscript din Biblioteca
Academiei Române nr. 156, cu titlul: AiaXoyo? 4nr/%

~.z xal aw^aToc, 8iol axi/cav dt^tiTpcov xaî, tau-peov 2 .

Povestea numerelor — cum a numit-o Hasdeu —
sau cîntec aritmetic, este un dialog în versuri între
ucenic şi dascăl. Ucenicul întreabă:

« Dascăle prea învăţate,

Cel ce'nveţi pe şcolari carte,

Spune-mi mie cine-i unul?»

la care dascălul răspunde:

« Unul, Fiul Măriei,

Cel ce'n cer locueşte

Şi pre noi ne stăpîneşte. »

Si chestionarul ucenicului continuă astfel pînă
la numărul 12, la care dascălul răspunde: două
sînt tablele lui Moise, trei feţe dumnezeieşti, patru
evanghelişti, cinci rănile Domnului, şase crinii &■
Precistei, şapte tainele dumnezeieşti. . . pentru ca la
sfîrşit numerele şi lămuririle să se înşirui e din nou,
în ordine descrescîndă:

« — Doisprezece's apostolii,
Unsprezece voscresnele,
Zece porunci dumnezeieşti,
Nouă cete îngereşti
Opt sunt fericirile .
Şapte taine dumnezeieşti... »

Hasdeu, care a consacrat acestui cîntec un

' studiu erudit în Cuvente den bătrîni (II, p. 566 —

608), a citat variante provensale, languedoc-iene,

catalane, canadiene, portugheze, celtice, italiene,

1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires . . ., Il-e
ed., tome II, Paris, 1864, p. 315 şi urm.

2 C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, ed. Acad.
Rom., p. 119, nr. 246 (156), 2.

265

latine, germane, slavice (ruseşti, polone, cehe,
bulgare) şi chiar evreeşti, şi încheie cu o versiune
persană din primii seeoli ai erei creştine şi cu alta
culeasă de la turanii kirghizi. Versiunea persană
este un duel de enigme între vrăjitorul Akht şi
piosul G6sht-i Fryâno, duel care avea să decidă de
viaţa sau moartea eroului. între enigmele propuse
de vrăjitor, cu intenţia de a răpune viaţa adversarului,
figurează şi numerele: «Spune-mi ce este unul şi
nu sunt 2 ? Ghici gîndul meu ! — Spune-mi ce sunt
2 şi nu sînt 3 ? ». . . la care răspunsul trebuia sa
fie: 1 este soarele; 2 suflul şi răsuflul; 3 gîndul,
cuvîntul şi fapta . . .

Hasdeu, întemeindu-se pe răspîndirea geografică
a temei şi pe faptul că versiunea persană era pe
vremea sa cea mai veche, ajunge la concluzia ca
prototipul a fost creat în atmosfera religioasă a Per-
siei, de unde 1-a împrumutat bogomilismul, care 1-a
transformat şi i-a dat forma pe care o are azi.

După Hasdeu, Johannes Boite, într-un articol
publicat în Zeitschrift des Vereins fiir Volkskunde
(XI, 1901, pp. 376—406) întemeiat pe un bogat
material nou — între altele, pe versiuni engleze,
daneze, suedeze, lituane şi ebraice, încorporate din
veacul al XV-lea în Pesach-Haggadah — ajunge la
concluzia că variantele creştine sunt anterioare celor
ebraice şi că forma cea mai veche a acestei inter-
pretări simbolice a numerelor se găseşte în Occident,
încă din veacul al V-lea, la episcopul Eucherius
de Lyon 1 . După Boite, sîmburele acestei simbolice
a numerelor trebuieşte căutat în speculaţia mistică
a pitagorenilor « care vedeau în numere nu numai
predicatele unei alte substanţe, ci însăşi substanţa
lucrurilor şi socoteau lucrurile ca imagini ale numere-
lor ». S. Kyriakidis observă cu dreptate că acest
cîntec, în forma în care-1 avem, a trebuit să fie
compus în preajma bisericilor, în năzuinţa de a

1 Formulae spiritualis intelligentiae ; cap. X, de nuraeris
(Migne, Patrologia latina, voi. 50, col. 769).

2(Î6

învăţa copiii, în forma plăcută a cîntecului, cîteva
fapte fundamentale ale religiunii *. Cîntecul trebuie
să fi fost foarte raspîndit în lumea copiilor, mai ales
în preajma anilor 1848, şi astfel se explică pătrunderea
lui în ciclul colindelor de Crăciun. Anton Pann îl
introduce abia în ediţia a IV-a a colecţiei sale (1848).
în manuscriptele de colinde şi cîntece de stea nu se
găseşte.

BIBLIOGRAFIE

Tipărituri : Catavasiîariu, acumil într* aceastu chipu
tipărită în zilele prea luminatului Domnii Io Constantină
Nicolae Voevodă cu blagosloveniîa prea sfinţitului mitropolită
Kyr Neofită şi cu chieltuîala îubitorlului de Dumnezeu Kyr
Climentă episcopu Rîmnicului, în sfînta episcopie a Rîmni-
cului la anul 7115 (1747) s-au tipărit de cucerniculu între
preoţi popa Mihai Popovici tipografulă rîmnicanulă; Ioann
Tincovici, Cîntâri dumnezeieşti la praznicile Mîntuitoriului
nostru Isus Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale
altor sfinţi ce se prâznuesc. . . şi acum intîia oară la tipariu
întru acest chip dat, Buda, în Crăiască tipografie a Univer-
sităţii Ungariei, 1815; Ioan Thomici, Scurte învăţături pentru
creşterea şi buna purtare a tinerimei romană, precum şi nişte
alese cîntâri besericeşti şi unele cuvioase şi desfătătoare lumeşti. . .
cheltuiala de bun ghen născutului domn, Athanasie Găbrovski
de Apadia, la Buda cu tipografia K. Universitate din Pesta
(cf. descrierea cărţilor la I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia
românească veche,' II, pp. 96 — 98; I. Bianu şi Dan Simo-
nescu, Bibliografia rom. veche, III, pp. 130 — 131, nr. 892
şi 554—556); A. Pann, Cîntece de stea sau versuri ce să cîntă
la naşterea Domnului nostru îs. Hs., Bucureşti, 1830 (G. Dem.
Teodorescu, Operele lui Anton Pann, II, Bucureşti, 1891,
p. 8, aminteşte după Dim. Iarcu, Bibliografia cronologică
română, ed. II, Buc, 1873, p. 26, o primă ediţie a operei lui
Pann din 1822, dar această ediţie, care n-a fost găsită pînă
acum, probabil că n-a existat şi este o confuzie a lui Iarcu).
în Biblioteca Academiei Române se găsesc următoarele ediţii
ale operei lui Pann: 1834, 1846, 1848.

Manuscripte publicate: M. Gaster în Revista pentru
istorie, arheologie şi filologie, II, pp. 313 — 336 după un

1 Stilpon Kyriakidis, e O ^TamipOevo;; x°P^ în 'Hjispo
XoYtov T7J? ^eyaXT)? 'EXXaSoţ, 1925, p. 489.

267

ms. din 1782 şi III (1884), pp. 99 — 110; acelaşi în Chreslo-
matie română, II, pp. 139-144 după un ms. miscel. din
1784 şi după un altul din 1821 ; Emil Turdeanu, Un manuscris
miscelaneu necunoscut, extras din Arhiva pentru Ştiinţă şi
Reformă Socială, revista Institutului Social Român, anul X,
n . re l e i_4 ţ Bucureşti, 1932, după un manuscript copiat
de M. Giorgi Ero ' ( monahul) Antonovici, descoperit de
d. profesor D. Guşti în campania de studii monografice, la
un paroh din satul Ghiliceni. Textele în anexă la pp. 12 — 23.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române:

nr. 438, scris de Constandin, copil de casă cu cheltuiala
Dimii, stolnic de la dum. vel ban, la anul 1746, cuprin-
de 2 cîntece: Astăzi Hristos în Vitleem: şi Aşa ne
grăeşte Domnul (cf. I. Bianu şi R. Caracas, Catalo-
gul manuscriptelor româneşti, II, pp. 138 — 143); nr. 830,
copiat la 1786 de Andrei Coltea şi alţii, f. 70 v. — 74 v., 80 v.;
nr. 842, copiat în 1819, mai 10, f. 24-36; nr. 869, copiat
de Năstase Negrule în Iaşi, la 1790 (cf. N. Cartojan, Alexan-
dria in Ut. rom., 1910, p. 79); nr. 2179, sec. XIX, f. 134-
136; nr. 2803, copiat în iulie 1842, la mănăstirea Mărgineni,
f. 125 — 127 v., Iosif vîndut de fraţii săi, f. 128: Psalmul 151;
nr. 3196, Carte cu cîntâri lumeşti pentru Nicolae Tercea
teolog, în ci. III, 1858, f. 2 v.; nr. 3241, Iară dată precisă,
sec. XIX, copiat de Sofronie Brânduş, f. 1 — 19; nr. 3497,
Carte de cîntece cu note de Psaltichie, scrise de G. Uce-
nescu, elev al lui Anton Pann la 1852 (pentru Gheorghe
Ucenescu, fost cîntăreţ la biserica Sf. Nicolae din Braşov,
decedat în 1896, cf. Andrei Bîrseanu, Istoria şcoalelor centrale
române din Braşov, p. 598), f. 100-103, 176, 159, sec. XIX;
nr. 1875, f. 5-13, versuri f. 154, 159, 252, 256, 556-560,
613—618, 702, 703—705, 891, 935, cîntece de stea de la
Crăciun; nr. 3766, Carte adevărată... scrisă de ^ mina
mea si tipărită asemenea de M. Jipescu, la anul 1836, în notă
«sîntu născut dela leat 1822, iulie în 8», f. 7v.şiurm.
şi f. 25 v. — 31 r. ; nr. 3788, Carte de cîntări bisericeşti la
diferite ocaziuni copiate si adâogate de preotul N. Târâbuţă
(s.d.), sec. XIX; nr. 4153,'copiat în 1858, 26 martie, f. 1-22;
nr. 4826, ardelenesc, copiat în Sălişte, la 1847; nr. 4183,
Cintărî de stea şi alte versiuni ce se cintâ peste tot anul
(începe cu cîntarea a 5-a din A. Pann); nr. 4232, scris de
Georgie Ţăranu, grănicer în Caransebeş, la 1825, f. 36 v.,
Cîntări cil steaua la naşterea lui îs. Hs.; nr. 4245, sec. XIX,
cumpărat din Banat '{Caransebeş), cuprinde între versuri
lumeşti şi cîntece de stea, f. 9, 10, 23-24; nr. 4279, scris de
Rus ioan din Cherchiş, Vermegia-Dăbăcăi, în 1839, f. 60 şi
urm. vezi şi f. 2; nr, 4268, copiat înainte de 1869 în Banat
(note din Caransebeş, f. 32 v.), f. 28 — 32; Cîntări cu steoa
la zioa naşterii lui îs. Hs. unde e obicaiul ; nr. 4430
Versuri sau cîntece de stea ce se cîntă la naşterea Domnului

263

nostru Isus Hristos, scrise de mine I. Ştefan, Bucureşti,
1864 (după A. Pann) pe f. 72 v., versuri pentru Cuza-vooa;
nr 4836, copiat în 1787, f. 261, Steo de sus răsare; fond
Gaster: nr. 62, f. 2, sec. XVIII- XIX; nr 180, f 57 v -58
jumătatea sec. al XlX-lea (v. f. 59 nota din 1844, datat
greşit în Catalogul lui Gaster ca 1750); ; nr. 94 copiat in
secolul al XVIII-lea, f. 133 V.-138; Cîntanle stelu şa
Catavaselii; nr. 103, Cîntici di Irod şi di ste, copiat in
1821 f 6 (si povestea numerelor, f. 18 V., O diece prea învă-
ţate, care înveţi la şcoală carte); nr. 68, copiat de Petrache
logofătul în 1831, f. 10 v.-17: cîntări de stea; nr. 4o, jumă-
tatea sec. XIX.

Culegerile din popor sunt numeroase, dar aproape
toate reproduc textul lui A. Pann.

Studii: Cintecele de stea trebuiesc separate de colindele
profane, pentru care vezi P. Caraman, Obrzed Koledo-
vania u Slovian i u Rumanow. Studjum porownawcze, Cra-
covia 1933 (un referat al autorului în Buletinul Institutului
de filologie română «Alexandru Philippide >>, dir. Iorgu Iordan,
Iaşi, I, 1934, pp. 233-238); pentru colindele religioase:
Al Rosetti, Colindele religioase la români in Analele Acade-
miei Române, tom XL, s. II, 1920, mem. secţ lit ; Dan
Simonescu, Cîntece de stea înainte de A. Pann Revista toc.
Tinerimea Română, LI, 1932, pp. 114-118 (despre Cată-
vasierul din 1747 şi despre Ioan Thomici).

MIRONOSIŢELE

Mironosiţele sau învierea lai Hristos este un altfel
de mister popular religios, care se reprezintă şi azi
în părţile Sibiului. Deşi este relativ recent, totuşi
ne ocupăm de el aci, fiindcă pe de o parte sta in
strînsă legătură cu drama şi colindele religioase, iar
pe de altă parte ne dezvăluie procesul de formaţiune
a acestui gen de literatură scrisă, continuat aproape
sub ochii noştri, precum şi procesul de asimilare în
masele mari ale poporului.

înainte de război, obiceiul de a reprezenta pe
scenă această dramă populară în legătură cu învierea
Mîntuitorului era îndătinat în satele Galeş şi Hod
din plasa Săliste (judeţul Sibiu); astăzi obiceiul
a rămas numai în Rod. Actorii sunt « copii nevmo-

269

vati», băeti de 12—15 ani, care joaca rolu Mln-
tuitorului, 'sutaşului, îngerilor, străjn lui Filat, şi
fete care joacă rolul mironosiţelor. Reprezentarea
misterului popular începe în zilele înflorite ale
Paştilor, în biserică sau în faţa bisericii, după înche-
ierea liturghiei si se continuă la casele gospodarilor,
uneori chiar pînă la Ispas. Duminicile, ceata micilor
actori, însoţită de un cărăuş şi de instructorul şi
conducătorul ei, iau la rînd satele dinspre cîmp,
aiungînd pînă la Blaj - în 1895 au jucat în prezenţa
mitropolitului — sau comunele dinspre Sibiu, ajun-
gînd pînă în Poplaca şi Răşinari.

După cercetările întreprinse de d. Şt. Patruţiu,
drama aceasta religioasă s-a reprezentat pentru
întîiasi dată la Sălişte, în 1853, unde s-a jucat
reglat pînă în 1865. Din Sălişte misterul a trecut
in satele Galeş, unde a fost reprezentata pma in
preziua marelui război mondial, şi în Rod unde se
joacă si acum. Din Galeş, prin notarul Acilenescu,
obiceiul a fost transportat, acum 50— 60 de ani,
în satul Cetea, de unde actorii locului l-au dus pma
la Abrud. în satul Geomalul din judeţul Alba, unde
a fost de asemeni împămîntenit, obiceiul se menţine

Ş1 Subiectul acestei drame populare în linii generale
este următorul: .

Sfînta Fecioară împreună cu mironosiţele se
duc tînguindu-se pe cale, la sfîntul mormînt ca sa
ungă cu miresme trupul lui Isus. AjungindS vad
cu multă uimire că străjile, puse de Pilat ca sa păzeas-
că mormîntul, au fost împrăştiate şi ca peceţile
sunt rupte. Pe cînd stăteau nedumerite, apare
îngerul Domnului, care le lămureşte că Mîntuitorul

ELw> arată în chip de grădinar Măriei Magdalena
si celorlalte mironosiţe, care izbucnesc în cîntece
de slavă. Marele arhiereu al evreilor, aflînd minunea
învierii de la sutaşul Loghin, care stătuse de straja
la mormînt, încearcă să-1 cumpere cu bani ca sa
tăinuiască învierea şi să spună gloatelor ca trupul

270

lui Isus a fost furat peste noapte de ucenicii sai.
Ostaşul roman insă aruncă banii şi propovaduieşte
minunea întimplată sub ochii Im Apostolul Petru,
care se îndoise la început, auzind şi mărturia lui
Loghin si a mironosiţelor, se convinge şi el, cmtind
împreună cu mironosiţele un «vers de minguere»
pentru Sfînta Fecioară. Drama religioasa se încheie
cu «oraţia» în care mironosiţele amintesc specta-
torilor că:

«Aşa suntem călătoare Pentru care noi vom

Si de Hristos vestitoare ^ mulţumi,

De cînd de-acasă am pornit Tot binele vom pofti,
Pînă aici ne-am ostenit. Dumnezeu să va trăiască,

Dumneavoastră bine ştiţi, Ca mila lui să va păzească

KS mult călătoriţi Ş i-a Im H™"viere

Si cine mult călătoreşte, Vesela mingaiere,

Cneltuială-i trehue Ş te £« »™ *— ^ ^ ,

Drama este fireşte, o înscenare naivă. Precum în
pictura primitivă unde, lipsind perspectiva, persoa-
nele si lucrurile sunt aşezate pe acelaşi plan, tot
astfel 'si aci fazele acţiunii desfăşurate în răstimpuri
si locuri diferite, sunt prezentate fără întreruperi
si fără decor, pe aceeaşi scenă şi fără multa mişcare.
Cîntăretii, împărţiţi în două grupe sunt aşezaţi
fată în fată, de o parte băieţii, de alta fetele. Singurul
decor- o'lădită, « sîcriiul » Mîntuitorulm în care se
pun flori, o cruce si o luminare. « Mişcarea, depla-
sarea interpreţilor în timpul jocului — ne încre-
dinţează d. St. Patruţiu - se reduce la unul sau doi
pas! făcuţi 'înspre cel căruia se adresează sau spre
mo'rmînt»; Deşi prin subiect şi factură Mirono-
siţele se apropie de genul misterelor religioase ger-
mane Osterspiele sau Die Măria am Grabe, sau
Uarienklage, cum arată d. Patruţiu «acest poem
popular este o creaţie recentă cărturăreasca, însuşită
de colectivitatea populară».

Autorul dramei religioase este Picu Patruţiu
(1818—1873) care a fost timp de 44 am crasmc
(tîrcovnic) în biserica cea mare din Sălişte. A fost
cel mai neobosit autor al Ardealului pe tarimul

271

literaturii populare, lăsîud peste 50 de volume de
« stihuri religioase ».

BIBLIOGRAFIE

Opera lui Picu Procopie Pătruţiu a fost publicată înso-
ţită de un studiu detaliat de d. Şt. Pătruţiu, Mironosiţele,
o dramă religioasă din ţinutul Săliştei, în Anuarul Arhivei
de Folclor, publicat de Ion Muşlea (ed. Academiei Române)
IV, 1936, pp. 13—29. Un fragment «îndreptat» fusese
publicat mai înainte de P. Băncilă, Colindele Crăciunului
si ale Paştilor, Sibiu, 1875. Despre Picu Pătruţiu, interesante
date biografice la Onisifor Ghibu, Scriitorul ascet Picu Pro-
copie Petrul din Soliste, în ziarul Telegraful Român, 1905,
nr. 80 şi urm.

JOCUL DE PĂPUŞI

Drama religioasă a Vicleimului se joacă azi la
noi împreună cu farsa populară de origine turcească
jocul păpuşilor. Sulzer, care pe la jumătatea vea-
cului trecut a văzut-o încă în plină dezvoltare, ne-o
descrie astfel 1 :

«Se făcea întuneric în sală; într-un colţ se întindea o
pînză subţire în dosul căreia se punea o masă cu cîteva
luminări aprinse. în acest loc se aşeza un singur ciauş,
care începe a plimba şi a mişca păpuşile pe masă, potrivit
cu vorbele pe care le spune în limba română şi greacă şi
mai ales în limba turcească; aşa că cei din întunerec văd
umbrele acestor figuri de carton jucînd pe pînză şi aud vor-
bele ce spune ciauşul ca şi cum ar fi rostite de păpuşi ».

Această comedie populară care odinioară alcă-
tuia distracţia cea mai plăcută a boierimei noastre,
îşi are originea în farsa populară turcească cunos-
cută sub numele de « karagoz ». La începutul veacului
al XlX-lea şi chiar în epoca regenerării noastre
naţionale, farsa românească purta acelaşi nume ca

1 Sulzer, Geschickte des transalp. Daciens> 1872, t. II,
p. 403, după Burada, Ist. teatrului, p. 45.

272

şi prototipul turcesc, după cum dovedesc cîteva
pasagii interesante din comedia lui Alecsandri: Iaşii
în carnaval. In actul III, scena a IlI-a, Alecsandri,
introducînd în piesă păpuşile, pune în gura eroilor
următoarea convorbire:

LEONIL: Irod! Irod!

ALECU: Păpuşile româneşti. . . tot să stai să le priveşti.
TURCU (lui Âlecu): Hei'banabak, nu jucam la mine
karaghioz?

Sau:

TURCU: Ei banabak... haide joca la mine karaghioz.

Farsa turcească cu trăsături de satiră socială
poartă numirea de karagoz, după numele propriu al
eroului principal « Karagoz », un fel de bufon care
înfăţişează pe osmanliul ignorant şi grosolan, dar
fudul şi dispus spre glume usturătoare. Ea a avut
la noi, pe timpuri, un răsunet aşa de puternic, încît
numele propriu al bufonului, desprinzîndu-se din
structura intrigei, a devenit numele comun « cara-
ghios » cu semnificaţia de «hazliu». Turcii, la rîndul
lor, primiseră această farsă tocmai de" la chinezi,
"culpă cum dovedesc cercetările recente.

Introdus prin turci — precum se poate întrezări
chiar din pasagiul comediei lui Alecsandri pe care
l-am citat — jocul păpuşilor a circulat la noi ca un
element de comedie de sine stătătoare; mai tîrziu,
această farsă plină de săgeţi la adresa societăţii
contimporane şi presărată — mai ales cînd era « fără
perdea » - — cu trivialităţi obscene, s-a contaminat,
lucru ciudat, tocmai cu misterul religios al Viclei-
mului, în a cărui tovărăşie dăinueşte pînă azi.

BIBLIOGRAFIE

Texte publicate. G. Dem. Teodorescu, Poesii popu-
lare române, pp. 120 — 132; C. Brăiloiu şi H. H. Stahl
în revista Sociologia românească (director D. Guşti), 1936,
nr. 12, pp. 15-32.

273

m

Studii: Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra
limbei şi culturei române, Bucureşti, 1900, p. CXX şi urm.;
G. Dem. Teodorescu, încercări critice asupra unor credinţe,
datine şi moravuri ale poporului român, Bucureşti, 1857,
p. 47; T. Burada, Istoria teatrului in Moldova, I, p. 10;
Fr. v. Luschan, Das tiirkische Schattenspiel, în Internat.
Archiv fiir Ethnogr., 1889; dr. Georg Jacob, Das tiirkische
Schattentheater, Berlin, 1900; Louis Roussel, Karagheuz ou
le thââtre d'ombres ă Athenes, Athenes, 1932; Giulio Caîmi,
Karaghiozi ou la comădie grecque dans Vâme du theâtre d'ombres,
Athenes, 1935 (jocul de păpuşi introdus la Atena în 1860).

ORAŢIILE DE NUNTĂ

Nunta ţărănească este în viaţa patriarhală a
satului o adevărată dramă. ^Alaiurile mire lui — vor-
niceii, «vătăjeii», chemătorii, diverii, vătavii sau
fraţii de mireasă — cari străbat călări uliţele satului,
stegarii cari poartă flamurile, druscele care însoţesc
pretutindeni mireasa, vătăjiţele şi tarafurile de lău-
tari, toate jau nunţii un caracţ ejuie- măreţie epică.

în tipicul Jupă care se desfăşoară ceremonia r
fazele principale ale ei s unt g^M^rpa** 1 prin omUi-
Cînd sosesc colăcarii la casa socril or ( c onăcaria ),

cînd tinerii pleacă la biserică (de iertăciune), cînd
se dau darurile (schimburile) la ospeţe, în toate
momentele principale ale nunţii, vornicul se ridică
pen tru a cuvînta nuntaşilor.

"Cea mai veche şi, în orice caz, mai frumoasă
dintre toate, este fără îndoială conăcăria. închipui-
rea că ginerele este un tînar împărat şi ca tovarăşii
săi sunt toţi « ghinerari » ; atitudinea lor de mîndrie
voinicească ce le îngăduie să ia de sus pe socri;
glumele care ţîşnesc la fiecare pas — toate acestea
aduc o notă de veselie şi voie bună în atmosfera
solemnă a nunţii. Alegoria prin care fata este com-

1 parată cu o « floare din rai », care se ofileşte şi pe
care ei — colăcarii — sunt trimeşi să o ridice ca să
o răsădească în grădina « împăratului » pentru ca
pînă la anul să înflorească şi să rodească este plina
de gingăşie.ICelelalte oraţii aduc unele o notă de

-=& 274

duioşie, ca de exemplu oraţia de iertăciune, altele
susţin pină la sfîrşit nota de umor, ca de exemplu
oraţia cînd se face schimbul sau cînd « socăciţa »
aduce nunilor găina.

.Cuvîntul oraţie cu sensul de « cuvintare » este
vechi în limba noastră; îl găsim şi în Învăţăturile
lui Neagoe către fiul său Theodosie, în pasajul privi-
tor la aducerea oaselor mamei sale Neaga în ctitoria
de la Curtea de Argeş: «că voiu să îndrăznesc sa
fac oraţie către oasele tale cele ostenitoare » (ediţia
Iorga, p. 160). în ceremonialul nunţii, oraţiile sunt
vechi la noi; le găsim pomenite de Dimitrie Cantemir
in Descrierea Moldovei la cap. XVIII: «Despre obi-
ceiurile logodnelor şi nunţilor în Moldova » (ed.
Pascu, pp. 158 — 164). Interesant este faptul că
ceremonialul care se obişnueşte azi la nunta ţără-
nească era, pe vremea lui Dimitrie Cantemir, gene-
ralizat şi în clasa boierească. Fazele logodnei şi ale
nunţii — aşa cum ni le descrie învăţatul principe
moldovean' — corespund cu cele obişnuite azi în
pătura ţărănească: cererea în petit, ospăţul, cernu-
tul, sosirea conăcarilor şi oraţia, întrecerea cu aler-
garea cailor, oraţia de iertăciune etc. D. Cantemir
ne dă în rezumat chiar textul oraţiei de petit care —
zice el — mai în tot locul obişnuieşte să se facă în
aceste cuvinte:

« Mai marii noştri, moşi şi strămoşi, umblînd la vînat
în păduri, au nimerit ţara aceasta pe care o locuim noi azi
şi în care trăim şi suntem hrăniţi şi desfătaţi cu laptele şi
mierea ei. Ispitit de pilda acestora, prea nobilul domn N.N.,
umblînd la vînat pe şesuri, în păduri şi în munţi, a dat peste
o ciută, care fiind ruşinoasă şi tenace la onoarea ei, nu i-a
dat nici o privire, ci a luat fuga şi s'a ascuns în ascunzişul
ei. Noi ne-am luat pe urmele ei şi, duşi de ele, am ajuns în
această casă. De aceea trebuie ca acest vînat, pe care noi
l-am găsit cu muncile şi sudorile noastre în locuri pustii,
ori să ne arătaţi încotro a trecut &. « La aceste cuvinte —
spune D. Cantemir — oratorul adaugă de la dînsul alte ale-
gorii şi metafore pe care i le sugerează spiritul său » (ed.
Pascu, p. 150).

Este cred oraţia cea mai veche care, în forma
în care o avem noi, nu se găseşte nici la greci, după

275

18*-

cum mă informează d. G. Megas, directorul arhivei
de folclor N. Politis din Atena, şi d-şoara M. Ioanidu,
nici la bulgari. Gaster în Literatura populară română
(p. 488) afirmă că « mai cu aceleaşi cuvinte regăsim
această oraţiune împreună cu toate celelalte obiceiuri
de nuntă atît la sîrbi cît şi la albanezi»; la textele
unde trimete (Hahn, Albanesisehe Studieri, Jena,
1854, p. 144 şi urm.) se descriu într-adevăr obiceiu-
rile de nuntă, dar nu se dă nici un text de oraţie.
Un al doilea strat de oraţii pare ceva mai nou şi
stă în legătură cu literatura scrisa. Am arătat în
primele capitole pătrunderea elementelor apocrife
în literatura oraţiilor de nuntă, dar aceasta nu
poate constitui o dovadă concludentă despre origi-
nea cărturărească a oraţiilor. Dovada hotărîtoare
ne-o aduce însă şi aci tot scrutarea textelor vechi.

Oraţii de nuntă în proză. în bogatul depozit de
manuscripte al Academiei Române se găsesc o
serie de texte care cuprind forme mai vechi de
oraţii, in proză, ca de exemplu în ms. nr. 2338,
intrat în Biblioteca Academiei Române de la mă-
năstirea Ghighiu din judeţul Prahova, ms. neinven-
tariat. Intre foile 280 r. — 292 v. se află următoarele
oraţii în proză: « oraţie care să citeşte cînd să iartă
fata de către părinţii ei»; «altă oraţie tot pentru
ertăciunea fetii », f . 281 v. ; « această oraţie să zice
cînd ar mărita cineva vreo fată dă casă », f. 282
v. — 283 r. ; « oraţie iar de ertăciunea fetii de către
părinţii ei », f . 283 v. ; « oraţie la nuntă, cînd o să
ia pe mireasă», f. 286; «oraţia cînd merge ginerile
cu plocon la nun sîmbătă seara», f. 288; «alta iar
asemenea ca ceialaltă », f . 288 v. ; « altă oraţie ase-
mene », f. 289; « altă tot de nun », f. 289 v. ; « oraţie
în zioa de nuntă la daruri », f. 290; « altă oraţie ase-
mene », f . 290 v. ; « oraţiîa ce să zice cînd dau mahră-
mile la călţunari », f. 291 ; « tot de călţunari », f . 291 ;
« oraţii ce să zice în zioa de nuntă cînd să dau daru-
rile la masă », f . 291 v. ; « oraţie cînd duce ginerile
daruri la nun », f. 292.

276

Cuprinsul acestor oraţii este în genere greoi,
încărcat de citate biblice; dar ele sunt interesante
pentru că avem impresia că aici este forma primă,
din care prin alăturarea părţilor greoaie s-au degajat
cîteva din formele versificate pe care le găsim şi
în manuscriptele din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea şi care au intrat apoi în patrimoniul
popular.

Iată de pildă « oraţia la nuntă, cînd o să ia pe
mireasă », f . 286 r. — 287 v. :

<t înţeleptul Solomon cu înţelepciunea sa cea de Dum-
nezeu dăruită, cinstiţilor dumneavoastră socri, înţelepţii cei
vechi văzîndu-o, să mira de zidirea cea frumoasă a omului
şi au strigat cu glas de mirare, zicînd: mare lucru şi cinstit
iaste omul, căci că din cîte zidiri au făcut Dumnezeu, nici-
una nu iaste asemenea omului, pentrucă toate celelalte zidiri
cînd s'au făcut, numai au zis cu cuvîntul şi s'au făcut, iar
pe om l-au zidit, iar n'au zis numai cu cuvîntul, ci cu mîinile
sale luînd din pămînt, l-au zidit şi l-au însufleţit cu dumne-
zeiască suflarea sa pre carele şi împărat tuturor zidirilor sale
l-au făcut pre om, dupre cum grăeşte Davidu : Toate au supus
supt piGoarele lui cinstite, pentrucă nici o zidire nu Iaste
asemenea întru cinste ca acasta, dupre cum iarăş grăeşte
David: micşoratu-1-ai pre el cu puţin oarece decît îngerii;
cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pre dînsul. Deci dar,
după ce au săvîrşit Dumnezeu acastă minunată şi frumoasă
zidire, au socotit cu înţelepciunea sa (f. 287 r.) cea desăvîr-
cită, grăind: că nu iaste bine a fi omul singura pre pămînt,
ci să-i facem lui soţie; şi adormind pre strămoşul nostru
Adam, şi au luat din coastele sale o coastă şi au făcut pre
stremoaşa noastră Eva; şi sculîndu-se strămoşul nostru
Adam din somn, au văzut lui soţie, mirîndu-se şi zicîndu:
acasta iaste din oasele mele şi din trupul mieu (deci după
cum zice sfînta scriptură) împreunîndu-i pre amîndoi cu
blagoslovenia cea dumnezeiască în care şi noi cei din Adam
am rămas supuşii aceştii împreunări, dupre cum astăzi o
vedem la iubita fiica dumneavoastră pe care din prunciia
ei o aţi crescut cu multă grijă şi o aţi împodobit cu toate
faptele cele bune pînă acum la virsta cea dupre leage, care,
vrînd să se despartă acum din sînurile dumneavoastră cele
părinteşti şi să meargă la cel de Dumnezeu orînduit al ei
soţu, să roagă dintru adîncul inimii ca să le daţi părinteasca
dumneavoastră blagoslovenie. De (f. 287 v.) vreme ce precum
lumea făr de soare nu poate, aşa nici fiii făr de blagoslovenia
părinţilor nu pot. Pentru aceîa cu plecăciune cer la dumnea-
voastră ertăciune şi părinteasca blagoslovenie şi cu adastă
blagoslovenie va cîştiga roadă ceriului şi bunătăţile pămîn-

277

tului spre care şi dumneavoastră, cinstiţilor părinţi, întor-
cîndu-vă, cu cea de la inimă milosîrdie, îi blagosloviţi. »

Din lunga şi greoaia oraţie în proză — din care
noi am omis totuşi partea finală — au ieşit se pare,
treptat, variantele care au circulat şi circulă şi azi
în toate ţinuturile româneşti, ca de exemplu urmă-
toarea din colecţia lui G. Dem. Teodorescu, repro-
dusă după un ms. al lui Radu Zugravu din sec.
al XVIII-lea.

« Marele şi puternicul Dumnezeu
Din ceput a făcut cerul şi pămîntul
Şi a înfrumuseţat cerul şi pămîntul

cu soarele şi cu luna
şi cu stelele ce luminează ziua şi noaptea
Mai pe urmă, a luat Dumnezeu din pămînt
şi a zidit pe strămoşul nostru Adam.

Şi văzînd Dumnezeu că nu este bine

să fie omul singur,

1-a adormit cu somnul firesc

şi, luînd o coastă dintr'însul,

â zidit pe strămoaşa noastră Eva.
Iar dacă s'a pomenit Adam din somn, a zis:

« iată os din oasele mele

şi trup din trupul meu! »
Drept aceea zise Evei că va lăsa omul

pe tată-său şi pe mumă-sa

şi vor fi amîndoi cu trup.
Din acel cuvînt rămase şi se trase
din neam în neam, pînă ajunse vremea

si la vîrsta acestor doi tineri,

care şi-au plecat genunchii la pămînt,

şi se roagă Dumneavoastră cinstiţi socri

ca să-i iertaţi şi să-i blagosloviţi,

precum a blagoslovit Dumnezeu pre Avraam cu Sara. »

Sau în următoarea variantă din colecţia S. FI. Ma-
rian (Nunta la români, pp. 796—798), mai apropiată
de factura vioaie a ritmului popular:

« Staţi d-voastră cinstiţi

Părinţi

Şi d-voastră nuntaşi

împrejuraşi

Că să roagă fii dumnia-voastră,

278

Cu genunchile plecate,

Cu lăcrămile vărsate . .

Ca să vă'nduraţi

Şi să-i iertaţi

Să vă miluiţi

Şi să-i blagosloviţi . . .

începutul nu-i de la noi,

Că-i de la bunul Dumnezeu

Care-a făcut cerul şi pămîntul

Numai cu cuvîntul.

Şi-a împodobit Dumnezeu

Cerul cu soarele

Şi cu stelele

Şi cu luceferii de zi

Şi cu sfînta lună

Şi-a împodobit Dumnezeu

Şi pămîntul cu pomi roditori

Şi cu' tot felul de flori

Cu izvoare de ape reci

Şi-a socotit Dumnezeu sfîntul

că n'ar fi bun pămîntul

Fără de stăpîn,

Şi-a săpat lut

Din ţărna pămîntului,

Şi şi-a zidit

Pe strămoşul nostru Adam

Iar a socotit Dumnezeu

în gîndul său

Că n'ar fi bun

Omul singur pe pămînt,

Şi-a mai trimis un înger sfînt

Şi pe Adam 1-a adormit. . .

Şi-a rupt lui Adam o coastă

Şi-a zidit pe Eva,

Pe strămoaşa noastră. »

Astfel din materialul sec şi amorf al vechilor texte
proză, spiritul inventiv al poporului a ajuns la
marea varietate de forme noi, vioaie ca ritm şi
însufleţite de imagini plastice şi colorate 1 .

m

1 în afară de aceste oraţii în proză, obişnuite la nunţile
obşteşti, depozitul de manuscripte al Academiei Române
ne 'mai dezvăluie şi un alt ciclu de oraţii obişnuite în nunţile
domneşti. într-un ms. din Biblioteca Academiei Române

2?9

Cercetarea materialului păstrat in manuscripte
oferă un interes deosebit, nu numai pentru că proiec-
tează o lumină vie peste legăturile dintre literatura
scrisă şi folclor, dar şi pentru că scoate la iveală
forme necunoscute pe care culegătorii de azi nu le-au
înregistrat încă, dar care nu sunt lipsite de umor
şi poezie, ca următorul fragment pe care-1 găsim
într-un manuscript (nr. 1629, f. 66 r.) copiat în
Moldova la 1778 de Ioniţă Popa — este probabil
răspunsul socrilor la oraţia colăcarilor:

« Şi doisprezece crăstei,

în loc de berbeci;

Şi doisprezece ţînţari,

In loc de lăutari;'

Şi opt ciocîrlani,

în loc de curcani;

Sa fie pentru conăcari.

Păsaţi de descălecaţi;

Alt conac ce mai cătaţi? »

In timpurile vechi, alături de oraţii se obişnuiau
la nuntă şi cîntece.

Unele dintre ele, ca de exemplu Nunta din Caria
Galileei, au ieşit din ciclul lor firesc şi au trecut
după cum s-a văzut mai sus (p. 258) în ciclul cînte-
celor de stea. în vechile manuscripte Nunta din
Cana se găseşte trecută între « cînturile ce să cîntă
la nuntă », iar adausul final din unele versiuni: «Sa

(nr. 4123), asupra căruia îmi atrage atenţia d-1 Dan Simonescu,
căruia îi aduc şi pe această cale mulţumiri, găsim: oraţii
cînd se mărită «cucoană de boiari » (f. 150); oraţii la călţu-
nari, cînd se mărită « fata de Domn» {f. 17 r.); «oraţii ce
să zice cînd se mărita Domniţa» (f. 17 v.); «cînd se dau
darurile la masă » (f. 15 v.); « la călţunari » (15 r.). Ceremo-
nialul era aproape acelaşi la nunţile boiereşti şi domneşti ca
şi la cele ţărăneşti. Oraţiile sunt însă pline de citate greceşti,
ca de exemplu: « cu inima veselă laudă ttjv T^etepav 7raTpi.x7]v
x7]Saitiov£av care aţi arătat către dumneaei e^dmaAwv
ov^x^v, pe care din vîrsta prunciei dumneaei crescîndu-o
în sînul cel părintesc al Dumneavoastră, aţi hrănit-o \xk
t6 #8oXov ydcXa t£>v ■yjGt.xwv dcpeTtov » (f. 16 r.). D. Simonescu
prepară un studiu asupra lor.

280

dea nun un ivt de vin » nu lasă nici o îndoială asupra
acestui fapt. Colecţia de cîntece publicate de Ioan
Thomici în cartea sa: Scurte învăţături pentru creş-
terea şi buna purtare a tinerimei române (Buda,
1827), ne indică şi momentul din ceremonial cînd
se începea cîntarea: «la un ospăţ sau nuntă după
cîntarea de binecuvîntare a preotului, „cela ce ai
strălucit pre noroade în pustie, şi apă din pilatră
le-ai isvorît şi la Cana Galileei apa în vin o ai prefă-
cut' 1 . . . » (pag. 86). Prin natura cuprinsului său şi prin
momentul cînd intervenea în desfăşurarea nunţii,
în trecere de la solemnitatea religioasă la ospăţ,
cîntecul acesta pare să fi plăcut foarte mult, fiindcă
de la nuntă a trecut la ospeţe, fie la început, fie ia
sfîrşit, între « irmoasele vesele ce se cîntă după masă >>.
De aci, de la ospeţele familiare, l-au învăţat copiii,
cari l-au introdus apoi în cîntecele de stea. Anton
Panii, culeghidu-1 din gura copiilor, şi fixîndu-i
melodia, 1-a introdus în prima ediţie a colecţiei sale
de cîntece de stea. Prin colecţia vestitului profesor
bucureştean de muzică bisericească, retipărită şi în
Ardeal' de editura Ciurcu, cîntecul s-a răspîndit
în tot largul ţinuturilor româneşti din Alunişul jude-
ţului Olt x pînă în părţile Cohalmului (judeţul Tîr-
nava Mare) 2 , ale Crişanei şi ale Banatului 3 . In
unele părţi însă, Cana Galileei se cîntă încă pînă
azi la nunţi (vezi de exemplu Colăcăritul sau vorni-
citul uzitai pe alocurea la nuntă şi cîteva versuri ce
se cîntă la masa nunţii de Petru Băncilă, Sibiu 1929,
o retipărire din vechea ediţie de la 1875).

1 Gh. Gucu, 200 colinde populare... ediţie postumă
îngrijită de Const, Brăiloiu, Bucureşti, 1936, p. 234, nr. 189.

2 Gheorghe Cernea, Cîntări religioase din regiunea
Cohalmului, judeţul Tîrnava-Mare, Bucureşti, 1931, pp. 15 —
16. Textul lui Anton Pann cu greşeli: Şi vrînd trişti a nu-i
lăsa, a devenit: Şi vrînd toţi a nu-i lăsa ş.a.

3 Dr. V. Stanciu, Colinde (Biblioteca « Semănătorul »
Arad, 1922, p. 47, P. V. Ştefănucă în Anuarul Arhivei de
folclor, II (publicată de Ion Muşlea, Acad. Română), Bucureşti,
1903, p. 128, nr. 81.

281

Un alt cîntec interesant, obişnuit l a nunţi, pare
să fi fost Amărîta turturică pe care-1 găsim în unele
manuscripte după Nunta din Cana Galileei între
« cîntece ce se cîntă la nuntă », precum şi unele cu
caracter hazliu şi chiar satiric (v. ms. 3241, f. 11 v.):

« Ascultaţi . . .

Să vă mai spun o minciună.
Oamenii în vreme de nuntă,
Toată supărarea uită. . . »

BIBLIOGRAFIE

Culegeri: G. Dem. Teodorescu, Poesii populare române,
Bucureşti, 1885, p. 162, reproduse din Ioan Mîrza, Re-
gulile nunţilor (căsătoriei) care în vechime se pâziau cu
nestrămutare şi care de către bunii locuitori săteni să păzesc
încă pînă astăzi, precum şi altele din Albina Pindului, 1869,
din I. G. Fundescu şi a.; Elena Sevastos, Nunta la români
(ed. Academiei Române), Bucureşti, 1889, cu deosebire
anexele, pp. 351 — 406, unde se reproduc bucăţi şi din G. Dem.
Teodorescu, Alecsandri, Fundescu, Pann, Kogălniceanu,
Benedict Vicini, Melhisedec ş.a.; S. FI. Marian, Nunta la
români (ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1890, cu
deosebire adausul pp. 785—849); Gr. G. Tocilescu, Materia-
luri folcloristice, voi. I, Bucureşti, 1900, pp. 401 — 412; Tache
Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului (ed. Academiei
Române), colecţia «Din viaţa poporului român», XXXII,
Bucureşti, 1925, pp. 65—68; N. Georgescu-Tistu, Folclor
din judeţul Buzău (ed. Academiei Române), « Din viaţa
poporului român», XXXIV, Bucureşti, 1928, pp. 16—18;
N. Păsculescu, Literatură populară românească, ed. Acade-
miei Române, « Din viaţa poporului român », V, Bucureşti,
1910, pp. 68—71; Victor Păcală, Monografia comunei Răşi-
nariu, Sibiu, 1915, pp. 169 — 178, 231 — 3; G. Fira, Nunta
în judeţul Vîlcea (ed. Academiei Române), « Din viaţa po-
porului român », XXXVII, Bucureşti, 1928 ; N. I. Dumitraşcu,
Oraţii sau carte de vornicit, Bucureşti, 1937 (după un manu-
script al lui Iosif Ivaşcu, zis « Cătranu » muncitor bine văzut
în Orăştie şi vornicul chemat la toate nunţile de seamă,
atît din oraş cît şi din împrejurimi) ; Gheorghe Cernea, Obice-
iuri de nuntă din judeţul Hunedoara, Bucureşti, 1929, 1935;
Valerian Dugan-Opaiţ, Vătăjălul sau oraţiuni ţinute la nunţile
ţărăneşti şi doine, Braşov, 1906; Justin Ilieşu, Colăcârie şi
starostie care se zic la nunţi, Gherla, 1922; Benedict Vianu,
Colăcăritul, obiceiurile ţăranilor români la nunţi (Biblioteca

282

poporală a Tribunei, nr. 8), Sibiu, 1885; Axente Bileţchi-
Oprişanu, Din comorile neamului nostru (datine, oraţiuni,
cîntece şi strigături de nuntă), Cernăuţi, 1930.

Manuscripte din Biblioteca Academiei: nr. 1804, f.
30 si urm. din sec. al XIX-lea; nr. 3255, f. 3, Cîntâri
ce se cîntă la nuntă, cu note muzicale, copiat în anul
1863 de Radu Proşteanu, f. 96 v.; nr. 3241, copiat de
Sofronie Brânduş, f. 3. v. şi 11 v.; nr. 3570 din 1804, f. 30-
39 v.; nr. 3204, Oraţiile de afară ce urmează la adunare
de căsătorie, copiat în 1838 de Ilie logofătu; nr. 2338,
sec. al XVIII-lea, f. 280—282 v., în proză. Pentru nr. 160
(scris la 1793 de Dumitru Dragoş văt.) şi 830 (de la sfîrşitul
sec. al XVIII-lea) cf. Ioan Bianu şi colaboratorii săi, Cata-
logul manuscriptelor româneşti (Acad. Rom.), I, p. 353;
III, p. 79 şi 81.

Stadii : Dr. M. Gaster, Literatura populară română,
pp. 487—489; El. Sevastos, S. FI. Marian, operele citate
mai sus.

FOLCLOR MEDICAL

Este unul din capitolele pe cît de interesante,
pe atît de obscure. Culegătorii noştri de material
popular au adunat şi publicat în broşuri şi mai ales
în reviste de folclor un material foarte bogat de
leacuri populare pentru diferite boli. De altă parte,
in Biblioteca Academiei Române s-au adunat peste
70 manuscrise continînd reţete copiate din diferite
vremuri şi locuri. Intre literatura aceasta medicală
scrisă şi între materialul cules astăzi din gura poporu-
lui sunt adesea asemănări izbitoare, ceea ce indică
fireşte o întrepătrundere a acestor două domenii.

O alta lăture interesantă în cercetarea acestui
capitol de cultură veche românească şi de folclor
actual sunt asemănările semnalate de elevul nostru
d. I. C. Cazan, între un text care a circulat la noi
în veacul al XVIII-lea şi între textele din literatura
evului mediu francez, texte care apar uneori şi
versificate. Explicarea acestor asemănări stă în
faptul că textul românesc Carioznică arătare din
Fiziognomie, tipărit la Iaşi în 1785 de protoiereii
de origine polonă Mihail şi Policarp Strelbiţki, este
o traducere după un text rusesc, care la rîndul său
avea la bază un original german. Pe această cale,
elemente din folclorul medical al Occidentului au
putut pătrunde în masele noastre populare. Nu este
însă exclus, ba e chiar probabil, să se găsească în
domeniul folclorului nostru un ciclu vechi de reţete
populare care să vină din moştenirea latină, după
cum iarăşi e probabil că un alt ciclu, care înfăţi-
şează asemănări cu reţetele culese din neogreacă,
să se lege prin folclorul slavo-bizantin şi grec modern
cu antichitatea elenică. Cercetătorul care va vroi
sa lămurească aceste interesante probleme, ce depă-

284

sesc graniţele noastre, trebuie să se extindă nu numai
asupra folclorului bizantino-slav şi romanic, ci să
caute mai departe rădăcinile, pînă în antichitatea
clasică greacă şi latină.

în mentalitatea populară, leacurile, pentru^ a
aduce însănătoşire, trebuie să fie însoţite de descân-
tece. Acestea sunt supravieţuiri din vechile formule
şi ritualuri ale magiei popoarelor vechi. Dezgropă-
rile făcute pe ruinele lumii antice, mai ales în Asia
Mică şi Egipt, au scos la lumină o mulţime de
tablete cuneiforme şi de papirusuri, menite să
îmblînzească sau să alunge demonii aducători de
boale. Din Caldeea au pătruns în iudaism şi din
iudaism au intrat în creştinism. Evanghelia lui
Marcu (IX) ne arată pe Mîntuitor alungind, cu aju-
torul tatălui, diavolul din trupul unui bolnav.
Biserica, neputînd lupta împotriva superstiţiilor ma-
selor populare, le-a tolerat, dîndu-le o formă nouă:
în locul vechilor divinităţi păgîne a introdus pe
Dumnezeu, Maica Domnului şi sfinţii. Despre pro-
cesul acesta de transformare a exorcismelor păgîne
în legende şi formule creştine pentru alungarea dia-
volului am vorbit mai pe larg în voi. I (p. 184 şi urm.)
cind ne-am ocupat de legenda Sf. Sisinie şi de rugă-
ciunea respectivă copiată pe popa Grigore pe la
1550 în Codex Sturdzanus. Descîntecele se_ fac cu
obiecte specifice (plante, obiecte uzuale, insecte,
resturi de animale, apa specială etc.) şi sunt însoţite
de ritualuri.

BIBLIOGRAFIE

Pentru mss-ele de reţete din Bibi. Acad. Rom. şi tipări-
turile, începînd cu a lui Gavril Vineţki « tălmăcită dupâ
limba leşească», 1806, cf. I. C. Cazan, Texte de folclor medical,
în Cercetări literare, publ. de N. Cartojan, II, 1936, pp. 55 —
78; cel mai vechi ms. a fost publicat de dr. Pompei Samanan,
Medicina şi farmacia în trecutul românesc, Călăraşi; dr. V. Bo-
Ioga, începuturile medicinei ştiinţifice rom., Cluj, 1930; cf. şi
bibliografie la I. C. Cazan, art. cit. Pentru deseîntece: pentru

2S5

domeniul românesc, cf. studiu şi bibliografie bogată {inclusiv
msse. din Bibi. Acad. Rom.), la Artur Gorovei, Descîntecele
românilor, studiu de folclor (ed. Acad. Rom.), Bucureşti,
pp. 198-208; texte pp. 209—419; dr. M. Gaster, Lit. pop.
rom., pp. 535—543. O traducere de descîntece rom. în fran-
ceză: Măria Holban, Incantations, Bucarest, Geuthner, 1937.
Pentru limba descîntecelor: O. Densusianu în Graiu fi suflet,
IV, pp. 351—376. Pentru domeniul grec: St. P. Kyriakidis,
'EXXTjvtxY] Aaoypacpta, Atena, 1923, p. 106 şi urm.; F. Kukules,
în Aaoypacpfca, IX, 1926; G. Megas, ibidem,Yl, 1923, p. 465
şi urm.; Fr. Pradel, Griechiscke und suditalienische Gebete,
Besckworungen und Rezepte des Mittelalters, Giessen, 1907.

LITERATURĂ DIDACTICĂ

Literatura didactică nu este Mei' ea slab repre-
zentată în epoca influenţei greceşti. In primul rînd
se retraduc cărţile din epoca precedentă, care
circulau, în lumea cărturarilor noştri, cu un cuprins
mutilat, din _ cauza defectuozităţii originalelor
slavone.

Fiziologia, acel bizar tratat de zoologie, în care
animalele şi păsările sunt înfăţişate cu obiceiurile
lor caracteristice — uneori reale, alteori imaginate —
pentru ca apoi să fie interpretate ca simboluri ale
ideilor morale şi religioase, circula în literatura
noastră încă din 'secolul al XVII-lea, dar manuscrip-
tele care ne-au păstrat această primă versiune sunt
pline de lacune: multe capitole din originalul bizan-
tin au fost lăsate afară; de altă parte, traducătorul
român a găsit în textul slavon, pe care 1-a avut la
îndemînă, cuvinte neînţelese de el, precum rips,
corespunzător grecescului yu^ (= vultur) şi endro-
pu, corespunzător grecescului 7)§p6<|>, pe care le-a
lăsat netraduse.

Profesorii şi călugării greci, veniţi în ţările noastre
în epoca fanarioţilor, au adus cu ei copii după manu-
scripte mai complete ce se păstrau în bibliotecile
marilor mănăstiri din Orient şi în special în mănă-
stirile Muntelui Athos. Printre multele manuscripte
greceşti aduse în ţările noastre, se afla şi o versiune
a Fiziologului, care fusese prelucrată de către Dama-
schin Studitul, fost arhiereu al Naupactei, între
1566—1570.

Această versiune grecească a fost apoi tradusă
în secolul al XVIII-lea cu titlul: A lui Damaschin,
arhiereul Studitului, adunare de la filosofii cei vechi
pentru firea osebirilor oarecărora vietăţi.

19-329

Traducerea aceasta este cu mult superioară celor
derivate după texte slavone, nu numai prin clari-
tate, dar şi prin faptul ca ne dă o versiune mai
completă, avînd nu mai puţin de 86 de capitole,
faţa de 30 cît aveau cele dintîi.

./ Floarea Darurilor. După cum s-a văzut în
^volumul întîi al publicaţiei de faţă (p. 247 şi urm.)
sub numele de Floarea Darurilor se ascunde
una din cele mai răspîndite opere ale literaturii
italiene din evul mediu: Fiore di virtu. Această
operă a călugărului benedictin Tommaso Gozzadini,
din veacul al XlII-lea, este un interesant mozaic
literar în care se îmbină într-un tot unitar definiţii
de virtuţi şi viţii, cu reprezentarea lor simbolică
prin cîte un animal; maxime şi istorioare cu con-
ţinut moralizator.

Cartea cuprinde în originalul italian 34 de capi-
tole referitoare la virtuţi şi viţii, aşezate astfel încît
după fiecare virtute să urmeze viţiul corespunză-
tor. Fiecare capitol la rîndul său este alcătuit din
patru secţiuni: 1 — definiţia virtuţii sau a viţiului,
2 — asemănarea virtuţii sau a viţiului cu un animal
real sau mitic, împrumutat din Fiziolog, 3 — o serie
de maxime în legătură cu ideea morală a capitolului
şi 4 — o istorioară morală, care pune în lumină
avantajele virtuţilor sau nenorocirile aduse de viţii.

Acest text circula în literatura secolului al XVII-
lea într-o traducere făcută din limba slavă, dar aceste
traduceri erau şi ele pline de defecte: capitole întregi
lăsate la o parte, definiţiile adesea suprimate, istorioa-
rele morale tăiate sau deplasate de la un capitol la
altul, aşa că toată acea simetrie care alcătuieşte far-
mecul literar al acestei antologii morale era distrusă.

De aceea, în epoca lui Brîncoveanu s-a făcut o
nouă traducere, de data aceasta după un original
grecesc. Acest original a fost adus de la Muntele
Athos, de către fiul unui doctor grec de la curtea
lui Brîncoveanu, paharnicul Constantin Sărăchin,
fiul lui Gheorghe Doctor Criteanul (din Creta).

390

Paharnicul Sărăchin, ducîndu-se spre închinare
la Muntele Athos, a găsit « în acea grădină a Maicii
Precistii », între « multe cărţi de înţelepciune », şi
un exemplar din cartea numită Floarea Darurilor,
şi aducîndu-1 cu sine în ţară, 1-a încredinţat ieromo-
nahului român Filotheiu din Muntele Athos, care
1-a tradus într-o limbă destul de bună pentru tim-
pul său.

La începutul veacului al XlX-lea, în 1807, preo-
tul Ioan Ştefanovici, din Bolgarseghiul Braşovului,
a. pus sub tipar un manuscript al acestei vechi cărţi
despre virtuţi şi viţii, în năzuinţa de a da contim-
poranilor săi o lectură morală.

O altă carte, puţin înrudită cu Floarea Darurilor,
dar cuprinzînd numai sentinţe, este Pilde filosofeşti,
tipărită la Tîrgovişte în 1713. Del Chiaro, în Istoria
delte moderne rivoluzione della Valachia (p. 44) ne
spune că are un original francez care fusese tradus
de el în limba italiană; din limba italiană a fost tra-
dus în limba greacă de predicatorul creştin Avra-
mie, iar textul grecesc, tipărit şi el în 1713, a fost
tradus în limba română de Antim Ivireanul (cf. I. Bia-
nu şi N. Hodoş, Bibi. rom. v., I, p. 489).

Această carte a avut răsunet în lumea româneas-
că de la începutul veacului trecut, deoarece a avut
mai multe ediţii: 1808, Braşov; 1814, Sibiu; 1864,
Bucureşti.

In afară de aceste traduceri noi după texte com-
plete, care prin claritatea lor au înlăturat cu totul
din uz vechile tălmăciri de pe izvoade slavoneşti,
literatura didactică se îmbogăţeşte în secolul al
XVIII-lea cu texte necunoscute încă literaturii
noastre pînă la această epocă.

Multe sunt mici istorioare morale, extrase din
paterice şi lavsaicuri, menite să servească o pildă
de virtute creştinească ori cazuri de intervenţie
miraculoasă a divinităţii la timpul prielnic. Altele
cuprind mai mult sfaturi menite să întărească sufle-
tul omenesc pe calea grea a virtuţii, în mijlocul
ispitelor amăgitoare. Este un gen de literatură pioasă,

19*-328

291

care B-a continuat pînă tîrziu, la începutul secolului
al XlX-lea, cînd a fost pusă sub tipar, şi care îşi
găseşte şi azi editori şi cetitori. Din acest gen, sunt
de menţionat: cartea a I-a şi a Ii-a din Amartolon
Sotiria. Acestea au circulat şi ele, independent de
cartea a IlI-a care cuprinde Minunile Maieu Dom-
nului (vezi mai sus pag. 144). Cartea I-a şi a Ii-a
din Amartolon Sotiria alcătuiesc împreuna, oarecum,
un întreg aparte, tratînd despre păcate şi despre
lucrurile de care omul trebuie să se ferească in viaţa,
despre datoriile către Dumnezeu, către aproape, şi
către noi înşine, apoi despre mărturisire şi împăr-
tăşire care pregătesc calea către viaţa viitoare, şi se
încheie cu cîteva capitole despre venirea Domnului,
despre rai si despre iad. Aceste două cărţi, despăr-
ţite de a Ilî-a, cea cu Minunile Maieu Domnului —
au circulat în literatura noastră încă din vremea Im
Brîncoveanu, după cum s-a văzut mai sus p. 14b.
O versiune a fost tipărită la Ploieşti m 1893 după
o copie adusă de la schitul românesc Prodromul
din Muntele Athos. Ea ar deriva, după cum se pre-
tinde în prefaţa textului tipărit, după o traducere
făcută în 1726 de scriitorul domnesc Pavel, din
însărcinarea Doamnei Ana, soţia lui Racoyiţă. O
carte asemănătoare este Alfavita sufleteasca în care,
după ce se stăruie asupra înţelepciunii în viaţa, se
arată primejdiile pe care le aduc mîndna, slava
deşartă, iubirea de arginţi, pizma, lenea şi se încheie
cu'sfatul ca să punem toată nădejdea în Dumnezeu
şi «cu dragoste să ne lipim de dînsul ». A tost tipă-
rită la Iaşi în 1803. J _.

Mai populară decît acestea este Oglinda omului
celui dinlăuntru, o carte cu 10 figuri în text, menite
să arate cum păcatele, înfăţişate sub diferite animale
(lăcomia prin porc, mîndria prin păun, lenea prin
broasca ţestoasă) năpădesc însoţind pe diavol, in
inima omului, cînd acesta se îndepărtează de Dum-
nezeu si cum diavolul şi păcatele fug cînd omul
intră în puterea lui Hristos. Cartea a fost tipărita
cu cheltuiala mitropolitului Veniamm al Moldovei,

la mănăstirea Neamţu, în 1834, după o traducere
făcută de ieromonahul Chiriac, din mănăstirea Neam-
ţu, de pe un original rusesc tipărit la Petrograd,
în 1819. Prototipul acestei naive cărţi de pietate este
însă occidental. E cunoscuta carte populară fran-
ceză: Le Miroir du Pecheur, compose par Ies R. R.
P.P. Capucins, missionaires ; tres utile a toutes sortes
de personnes: le tout represente par jigures. Autorul
este un misionar numit le Nobletz, născut la Plon-
guerneau, în Bretania, în 1577 şi mort la Conquet
în vîrstă de 65 de ani (v. Charles Nisard, Histoire
des livres populaires, II, ed. II, 1864, pp. 23—34).
Din literatura didactică, aşa de bogată şi variata
a secolului al XVIII-lea, ne ocupăm aci de două
texte care au avut mai mult răsunet: Istoria poame-
lor şi Hristoitia.

BIBLIOGRAFIE

Pentru Fiziolog vezi N. Gartojan, Cărţile populare în
literatura românească, I, Bucureşti, 1929, pp. 236 — 244. _ ^

Pentru Floarea Darurilor, N. Cartojan, Fiore di virtu
in literatura românească, Analele Academiei Române,
memoriile secţiunii literare, seria III, tom IV, mera. 2,
Bucureşti, 1928; în Archivum Romanicum, XII (1928), pp.
508 — 514; Cărţile populare în literatura românească, I, pp.247 —

262

Pentru Amartalon Sotiria, Alîavita sufletească şi Oglinda
omului celui dinlăuntru: cf. arhimandritul Scriban, Cărţi de
pietate, în Riserica ortodoxă română, 1926, pp. 525 — 529, 594
- 599.

ISTORIA POAMELOR (PORIKOLOGOS)

4^

Este povestea plină de haz a unui proces care se
dezbate în lumea fructelor şi care are un scop moral:
să atragă atenţia asupra consecinţelor periculoase
ale vinului, dar care cuprinde în acelaşi timp şi o
satiră vioaie şi spirituală a aparatului complicat de

i

funcţiuni şi titluri de la curtea împăraţilor bizantini,
aparat introdus şi la noi. m ' j

Acţiunea se petrece pe vremea «cînd împărăţia
preaslăvita gutuie şi oblăduia cinstitul chiedru, iar
săborna rodie era paharnic mare, mărul era logofăt
mare, cireaşă comis mare, căpşuna cliucer mare,
scoruşa postelnic mare, zarzăra stolnic mare ».

în această vreme, merse strugurele ta curtea
împărătească să pîrască pe boierii divanului înaintea
împăratului, zicînd:

« Cinstite împărate, fac ştire împărăţii tale cum întîiu
credinciosul piper şi chimerul cel mare şi cu cimbru, spatanul
cel mare, şi cu ştirul, armaşul cel mare, încă şi cu nucşoara
mirositoare şi galbiniciosul şofran şi alte multe. . . mei unul
nu ascultă de porunca împărăţiei tale, ci cu vicleşug se sfă-
tuiesc între ei împotriva împărăţiei tale ».

Pentru încredinţarea pîrei lui, strugurele aduce
ca mărturii: întîi pe «mălina doamna şi pre stareţii
linte şi maica strafida călugăriţa», nohotui, bobul
gheonoaie, « mazărea cap făr de trup şi bobul înecă-
toriu... şi pe egumenul fasole».

« între acestea, auzind bunul ceapă că a pîrît strugu-
rele la împărat pe boierii divanului, îndată s a îmbrăcat în
douăsprezece haine mohorîte şi cu barba tîrîndu-se pe pamlnt,
veni înaintea împăratului şi, căzlnd în genunchi, zise:

— Să n'aib parte de frate-meu usturoiu, de socru-meu
hrean, de cuscră-mea prazul, de soru-mea ridiche şi de nepoţii
mei morcovi, pătrunjel şi postîrnac, şi de nepoatele^ mele
capere, că minciuni a grăit strugurele înaintea împărăţiei
tale ».

Şi porunci ispravnicilor ei, ce şedeau pe lingă dînsa,
« preaslăvitei liubeniţa şi castravetelui şi anghma-
rului şi şezătoarei la masă lăptuci», să deschidă
cărţile şi să grăiască cu dreptate cele ce ştiu.

Pe cînd ispravnicii cepei se spovedeau împăra-
tului de cele ce ştiau, sosi şi piersica de la Persida,
care aflase de pîra strugurelui, aducînd vestea ca
după întetirea strugurelui, zarzăra de la India vine
să înfigă acul ei cel ascuţit în grumazul împăratului.

Atunci, împăratul lămurit de complotul strugu-
relui, plin de mînie, îl blestemă, zicînd:

894

« Să fii strugure blestemat, de lemn strîmb spînzurat,
de cuţit cîrn tăiat, de voinici tineri călcat; sîngele tău să-1
bea bărbaţii, mintea lor să li se învăluiască, feţile sa li se
rumenească, ochii să li se împăinjenească, din picioare sa
şubăiască, păreţii să-i bată şi într-o parte şi într-alta, în
tină să se tăvălească, bărbile să-şi muruiască, cîinn sa le
lingă ...»

Atunci se sculară toţi boierii cei mari în picioare
şi ziseră: «amin, să fie cuvîntul deplin».

Această poemă satirică a fost alcătuită în Imperiul
bizantin probabil prin veacul al XH-lea, căci, după
cum observă Krumbacher, în versiunea bizantină,
cînd împăratul dă verdictul, chiamă în sala proce-
sului pe lîngă arhonţi şi eghemoni, şi garda împără-
tească a varengilor — ori se ştie că varengii apar în
garda împăraţilor bizantini în secolul al XH-lea.
De altă parte,* şi fructele care vin pe scena acestui
proces ar putea aduce o lumină interesantă asupra
datării acestei curioase opere. Krumbacher, întemein-
du-se pe cercetările lui V. Helm, notează în a sa
Geschichte der Byzantinischen Literaiur, că lămîia
este cunoscută în Europa abia de Ia 1240, deşi datele
aduse au valoare mai mult pentru Occident.

Autorul ei se pare că este cunoscutul poet satiric
bizantin Prodromos, căruia i se atribuie şi alte poeme
alegorice cu caracter satiric.

Poema a avut o întinsă circulaţie; ea a fost tra-
dusă în literatura sîrbească încă din sec. al XVI-lea 1
şi se cunosc tălmăciri pînă şi în limba turcească.
Istoria poamelor a fost tradusă în literatura
noastră pe la jumătatea veacului trecut, după textul
neogrec tipărit la Veneţia pe la jumătatea veacului
al XVIII-lea, la un loc cu viaţa lui Esop, după cum
dovedeşte d-şoara Camariano (v. bibliografia) şi,
judecind după numeroasele copii ce ni s-au păstrat,
a fost mult gustată în societatea noastră, care copiase
complicatul aparat al boierilor şi ceremonialul de
la curţile împăraţilor bizantini. Lumea a făcut haz

1 Jagtt, în Archiv fur slavische Philologie, I (1876),
p. 611 şi urm.

295

şi de finalul parodiei, în care a găsit învăţături mo-
rale contra beţiei, ceea ce a îndemnat pe Anton
Pann să o versifice şi să o intercaleze în Povestea
vorbei.

Poema a avut răsunet şi peste munţi, în Ardeal,
unde în vremurile apropiate de noi s-a cules o vari-
antă interesantă de la un ţăran din Boros-Ineu
(Arad) K

Gaster, întemeindu-se pe cîteva manuscrise de
provenienţă moldovenească, credea că textul a fost
tradus în Moldova. D-ra Ioana Andreescu, într-un
studiu făcut în seminarul nostru de la Facultatea de
litere din Bucureşti, a arătat că cele mai vechi copii
au fost făcute în Ţara Românească sau într-un
punct de graniţă aşezat în lungul marei căi de comu-
nicaţie a Ţării Româneşti cu Ardealul — Timişul,
pe unde se perindau continuu către Braşov cherva-
nele negustorilor şi rădvanele boierilor noştri. Copiile
moldoveneşti sunt mai noi, căci toate trec dincoace
de pragul veacului al XlX-lea. Această constatare
indică întrucîtva că centrul de difuzare al textului
a fost Ţara Românească, unde poate s-a făcut tra-
ducerea.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti publicate: Dr. M. Gaster, Chrestomatie
română, II, pp. 97 — 98 (după un ms. din 1810, aflat atunci
în Biblioteca Centrală, azi în Biblioteca Academiei Române);
M. Gaster, Şezătoarea, XXXVI (voi. XXIV, 1928, pp.
114—116, după o copie făcută în 1809 de Ion Luca);
N. Mateescu, Ion Creangă, IV (1922), pp. 376 — 378, după
o copie făcută de Hristea M. Şărbătoiu ot Mătău, în
1821-1827; N. Mateescu, Ion Creangă, V (1912), pp. 289-
290, după un ms. rămas de la Anton Pann în Mănăstirea
dintr-un lemn. Textul versificat de Anton Pann a fost repu-
blicat de Gaster cu traducerea germană, în Zeitschr. f, rom.
Phil, III, pp. 399-407.

1 G. Alexici, Texte din literatura poporană română, t. I,
Poezia tradiţională, Budapesta, 1899, p. 225.

Manuscrise din Biblioteca Academiei Române: nr. 284,
f 103 v., copiat în 1784, Lazaret Timiş; nr. 3518, f. 6,
sec alXVIII-lea; nr. 2989, din mss.-ele mănăstirii Rişca,
începutul sec. al XlX-lea; nr. 5210, f. 37 ^ începutul j sec
al XlX-lea; nr. 575, f. 132 v., copiat la 1780 de Ştefan
Dascălul, pe cînd învăţa carte la mănăstirea Colţii, Bucureşti,
de la Ion Dascălul; nr. 830, f. 72, de Andrei Colţea intre
1780-1786; nr. 3820, f. 274 şi 282, pe la începutul sec.
al XlX-lea; nr. 4756, ti 31-32.

Text critic, editat pe baza msse.-lor indicate mai sus,
avînd ca bază mss.-ul 284 (din 1784) din Bibi. Acad.
Rom. a editat cu facsimile d-şoara Ioana M. Andreescu, in
Cercetări literare, publicate de N. Cartojan (Facultatea de
Litere din Bucureşti, 1936, pp. 89-96, textul; pp. 97-101,
facsimile). Ariadna Camariano (versiunea romaneasca in
legătură cu prototipul grecesc), Condamnarea strugurelui
si răzvrătirea ţîrului, în limba bizantină şi prelucrările lor in
neogreacă, slavă, turcă şi română cu o introducere despre
«Povestea păsărilor» şi «Povestea patrupedelor)), m Cercetări
literare, III (Fac. de Lit. din Buc, Sem. de ist. lit. rom.,
epoca veche), Bucureşti, 1939.

Texte greceşti: W. Wagner, Carmina graeca medii aevi,
Lipsiae, 1874, pp. 199-202, după o tipăritură veneţiana,
vezi şi pp. 380—382, variante; K. Krumbacher, Das mittel-
griechiscke Fischbuch, Miinchen, 1903; Paul Marc, Byzanti-
nische Zeitschrift, XV (1906), p. 139, semnalează un ms^dupa
ed. veneţiana din 1783; A. Papadopulos-Kerameus, Byzan-
tinische Zeitschrift, XX (1911), pp. 137-139, după un codex
al Bibi. Imp. din Petersburg, adus de P. Uspenski, din
Orient; Dr. Nik. A. Bees (Bctk), Neue Version mittelgrw-
ckiscker Vulgartexte aus Handschriften der Meteorenkloster
Sonderabdruck aus den Mitteilungen des Semmars fur 0™en-
talische Sprachen, Jahrgang, XV (1912), Abteilung I, West-
asiatische Studien, Berlin, 1912, o versiune din sec. al XV11-
lea, mai înrudită cu textul veneţian tipărit. Tot aci menţio-
nează si două versiuni ale tradiţiei orale: lina din Peloponez,
alta din Smirna, comunicată de Hamudopulos. A. Cama-
riano, op. cit.

Despre limba şi timpul traducerii: J. Psichari, Essais
de Grammaire historique neo-grecque, Paris, 1886 — 1889,
I, p. 19, II, pp- 175—176. Despre Teodoros Prodromos,
ca autor al poemei, vezi în timpul din urmă, S. D.
Papademitriu, Beobop IIpodpOMb, HcmopUKOAumepamypuoe uc-
jiffdoeame, Odesa, pp. 304—397.

Studii în literatura română: D. Russo, Elenizmul în
România, pp. 32 — 33; Ioana M. Andreescu, Istoria poa-
melor, redactiunile româneşti, în Cercetări literare (Fac. de
Lit. din Buc, Secţ. de ist. lit. rom., epoca veche), publicate

397

de N. Cartojan, II, Bucureşti, 1936, pp. 78—88; pentru
istoricul complet al textului în lit. bizantină, neo-greacă,
slavă, turcă şi română, pentru clasificarea mss.-elor româ-
neşti şi legăturile cu textul neogrec, Ariadna Camariano,
opera citată, publicată în Cercetări literare, III, 1939.

HRISTOITIA

Hristoitia este o operă care, în forma ei grecească,
a fost mult răspindită şi citită în şcolile din ţările
noastre pe vremea domniilor fanariote. Este aşa
numita Hristoitie (grec. Xpy]crTO7)0£t.a = bună cuvi-
inţă). Această carte, pe care generaţii întregi de
şcolari greci şi români au învăţat norme de bună
cuviinţă: cum să stea la masa, cum să se îmbrace
sau să se poarte în societate etc. — este — după
cum a arătat d. D. Russo (Studii şi critice, pp.
27 — 50) o prelucrare după vestita scriere a lui Erasm
(1469 — 1536): De civ Uitate mor um piierilum. Cartea
savantului olandez, scrisă pentru Enric, fiul princi-
pelui Adolf de Veere, a apărut pentru întîiaşi dată
in 1526, la Anvers, şi a fost curind tradusa în limbile
engleză, franceză şi germană.

După textul latin, un anonim a tradus-o în limba
greacă. Antonie Vizantios, profesor la şcoala patriar-
hală din Constantinopol — care a semnat trei epi-
grame 1 în ediţia Panopliei dogmatice a lui Zigabinos
ce s-a tipărit la noi, în Tîrgovişte, pe vremea
lui Brîncoveanu (1710) — neputîndu-se împăca
cu greceasca vulgară a textului, a transpus-o în
greaca veche, suprimînd cîteva pasagii şi adăugind
altele, ca să o adapteze la obiceiurile grecilor din
timpul său.

Chesarie Daponte, care a trăit la curtea lui
C. Mavrocordat, a versificat unul din numeroa-
sele manuscrise ale Hristoitiei lui Vizantios care
circulau în şcolile greceşti de la noi.

1 E vorba de epigramă în sensul clasic (poezie lirică),
nu în cel modern (poezie satirică).

Ambele versiuni greceşti au fost mult răspindite
în societatea noastră din secolul al XVIIÎ-lea şi
s-au resfrînt şi în literatura noastră.

Protosinghelul Naum Rîmniceanu (circa 1764 ~
circa 1838) a luat textul grecesc al lui Vizantios şi a
tradus şi el, după modelul lui Daponte, în versuri
româneşti, « în limba noastră, a dachilor », zice el,
nu în limba « logofeţilor patriei », « ci după cea vie
răspundere a limbii noastre, cum obişnuim mai
vârtos aicea la Bucureşti ». Traducerea aceasta,
semnalată de d. D. Russo, cuprinde, alături de
textul grecesc în versiunea Vizantios, şi versurile
lui Naum Rîmniceanu. Ea se păstrează acum într-un
manuscris, inedit, din Biblioteca Academiei Române.

Versiunea grecească a lui Daponte a fost şi ea
prelucrată în limba română de două ori: întîia dată
de un anonim şi a doua oară de Anton Pann, care
a publicat-o la Sibiu, în 1834, sub titlul: Hristoitie,
au şcoala moralului. . .

Anton Pann, precum a arătat d. Russo în stu-
diul citat, nu numai că a tradus liber originalul
grecesc, dar a amplificat textul cu adăugiri proprii,
ca de pildă următorul sfat dat tinerilor:
« Ţine-ţi gura'n depărtare

Gînd ştii c-ai mîncat la masă
Ceapă, usturoi sau prasă,
Ş'alte legumi puturoase
Care foarte greu miroase ».

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti: Prelucrarea versificată a lui Naum
Rîmniceanu în limba greacă şi română se păstrează în
Biblioteca Academiei Române, depozitul mss.-elor româ-
neşti, nr. 1487 (168 fol.). Traducerea lui Anton Pann a apărut
la 1834, cu titlul: Hristoitie au şcoala moralului care invaţâ
toate obiceiurile şi năravurile cele bune. Compuse In versuri
de Anton Pann, profesorul de muzică vocală al şcoalelor naţio-
nale din Bucureşti, 1834 (Sibiu); o retipărire modernă în
Biblioteca pentru toţi.

Studii: D. Russo, Studii şi critice, Bucureşti, 1910,
pp. 41 — 55, unde se dă şi bibliografia completă a traducerilor
greceşti şi unde se analizează originalul lui Erasm.

LEGENDE ISTORICE BIZANTINE

Hronografele, acele mari repertorii de istorie
universală care povesteau istoria lumii de la crea-
ţiune pînă în zilele autorului, cuprind întreţesute
în urzeala lor istorică un bogat material de elemente
folclorice. Am studiat în primele capitole ale lucrării
de faţă legendele religioase ale vechiului Bizanţ,
care, şi pe cale scrisă şi pe cale orală, s-au revărsat
asupra întregii lumi ortodoxe din Balcani şi din
Răsărit.

în afară de acest strat folcloric, hronografele mai
cuprind un bogat zăcămînt de legende populare
profane cu caracter oarecum istoric.

Istoria Troadei l . Unele din aceste legende veneau
din vremurile de amurg ale antichităţii clasice,
cum e de pildă întregul ciclu de poveşti în legă-
tură cu mitul troian. Aceste legende se sprijină
pe două plăsmuiri apocrife din veacul al II-lea al
erei creştine: Dictys Cretanul şi Dares Frigianul,
doi pretinşi martori şi părtaşi la războiul troian,
de care ne vom ocupa mai pe larg la romanul Troiei.
In aceste legende, războiul troian este înfăţişat
într-o lumină cu totul diferită decît în poemele
homerice. Ciclul acestor legende a pătruns în litera-
tura noastră prin hronografele lui Cigala şi Dorotei
de Monembasia, traduse pe la jumătatea veacului
al XVII-lea. Versiunea lui Dorotei de Monembasia

1 Textul a fost publicat de Gaster, în Byzantinisehe
Zeitschrift, III (1894), pp. 528—552, în traducere germană.
Textul românesc din Codicele Matei Voîleanu . . . publicat de
Matei Voileanu, asesor consistorial, Sibiu, 1892, pp. 25 — 44;
Leca Morariu, Războiul Troadei, după Cod. Const. Popovici
(1796), Cernăuţi, 1923.

803

este mai ştearsă, mai sumară, pe cînd versiunea lui
Cigala, tradusă de Pătraşco D ano viei, este _ mai
amplificată, mai vie, mai colorată. De aceea, versiunea
lui Pătraşco Danovici s-a desprins din cuprinsul
hronografului ca o operă de sine stătătoare, şi s-a
răspîndit în numeroase copii, în tot cursul veacului
al XVIII-lea. Ea satisfăcea curiozitatea lumii privi-
toare la mitul troian.

Alte legende din hronografe stau în legătură cu
istoria bizantină religioasă sau profană. Unele au
fost chiar localizate la noi.

împăratul Theodosie cel Mic şi mărul. Contaminări

cu folclorul Orientului arab. Lucrul nu trebuie să
ne surprindă, fiindcă luptele de veacuri purtate de
bizantini împotriva arabilor nu au putut împiedica
schimburile de idei şi de teme folclorice. Chiar marea
epopee populară bizantină, Digenis Akritas — a. cărei
acţiune se desfăşoară în cadrul luptei dintre bizantini
ca'reprezentanţi'ai creştinătăţii şi arabi ca reprezen-
tanţi ai paginilor— dovedeşte azi, în urma cercetărilor
recente ale d-lui H. Gregoire \ elemente împrumu-
tate din Orientul musulman. Un motiv folcloric
oriental se găseşte încorporat în hronografele bizan-
tine, la domnia lui Theodosie cel Mic, a cărui soţie
a murit la Ierusalim, în 460. Hronografele explică
astfel plecarea împărătesei la Ierusalim. împăratul
dobîndise de la un supus al său un măr « prea
mare şi frumos » şi, admirîndu-1, îl trimise soţiei.
Aceasta, minunîndu-se şi ea, îl trimise naşului său
Pavlin, care, neştiind că mărul fusese în mîna
împăratului, i-1 aduse 1 acestuia în dar. împăratul,
primind mărul, intră la gînduri bănuitoare şi
chemîndu-şi soţia, o întrebă: unde e mărul? Femeia
se jură că'l-a mîncat. Împăratul, arătîndu-i atunci
mărul, îi « scoase minciuna în faţă » şi, îndîrjit, po-

1 Bullelin de la classe des Lettres . . . de VAcad. Royale
de Belgique, XIII, 1931, pp. 463-493.

304

runci să i se taie capul lui Pavlin, iar pe împără-
teasă o izgoni. Amărîta, ea se duse la Ierusalim,
unde făcu multă milostenie.

Această legendă bizantină se regăseşte tocmai în
mie şi una de nopţi.

Un tînăr, însurat, trăia fericit cu soţia sa, cînd,
după naşterea celui de-al treilea copil, femeia cade
greu bolnavă. Zadarnic încercă tot felul de doctorii,
femeia nu se poate însănătoşi. într-o zi, se pome-
neşte că soţia sa pofteşte să-i aducă mere. Tînărul
colindă tot oraşul şi, negăsind nicăiri mere, se întoar-
ce întristat, acasă. Dar aci, femeia îl roagă din nou:
«jertfeşte orice pentru mine, şi-mi adu mere, că
nu mai pociu răbda ». Tînărul porneşte din nou în
oraş. Un grădinar bătrîn, căruia îi povestise întîm-
plarea, îi spune că nu poate găsi mere decît tocmai
la Basora, în grădina împăratului. Tînărul, încăle-
cînd, porni întins acolo, de unde se întoarse acasă
după 15 zile cu 3 mere frumoase, pe care le dete
soţiei sale. Apoi, vazîndu-şi soţia înviorată, se duse
şi 'el voios, la prăvălie. După cîteva ceasuri, şezînd
în uşa prăvăliei, văzu un arap avînd în mînă unul
din cele 3 mere. întrebîndu-1 de unde-1 are, arapul
răspunse că i 1-a dăruit drăguţa lui, care e bolnavă
şi la care, dueîndu-se chiar atunci, a găsit trei mere
pentru care bărbatul ei călătorise 15 zile ca să i le
aducă. Cuprins de gelozie, tînărul plecă într-un
suflet acasă, unde găsind numai 2 mere întrebă pe
soţia, care tocmai scria o scrisoare, unde e al treilea.
Femeia nu-i poate răspunde ce s-a făcut al treilea
măr, şi atunci soţul, înfuriat, o înjunghia cu hange-
rul, o ciopîrţi, o vîrî într-o ladă şi o aruncă într-un
rîu. Pe cînd se întorcea acasă supraexcitat, întîlni
pe fiul său cel mare, care îi povesti cu lacrimi în
ochi cum a luat unul din cele trei mere ca să se
joace, cum a trecut un arap şi i 1-a luat, cum el s-a
luat după arap şi 1-a rugat zadarnic să i-1 dea înapoi,
deşi îi povestise cu cîtă trudă îl adusese tatăl său
pentru mamă-sa. Tînărul rămîne încremenit şi, hoho-
tind în plîns, intră în casă unde găseşte scrisoarea

805

20-345

. plină de dragoste pe care I-o scria soţia ca să-i mul-
ţumească pentru aducerea merelor.

Gaster, care credea că legenda a trecut din Bi-
zanţ în Orient, a adus la această legendă o paralelă
indică din vestita colecţie Vetăla pancavimgati alcă-
tuită în sec. VI-VII 1 , dar tocmai paralela indică
dovedeşte că drumul a fost invers.

Legende localizate la noi. împărăţia lui Tiberiu,

Alte legende pe care le cetim în hronografele bizan-
tine le găsim localizate în ţinuturile noastre. Astfel,
la împărăţia lui Tiberiu, ni se povesteşte că pe
timpul acela se afla un om bolnav cu o rană
« plină de puroiu împuţit » pe care se aşezaseră
muştele de-1 chinuiau cu muşcăturile lor. Un
trecător vroi să le gonească, dar bolnavul îl
împiedică : « Lasă-le că sunt sătule acestea de nu
mănîncă rău, numai ce ling, iar de vor încăpea
nişte flămînde, mai rău vor mînca ». Cronica lui
Moxa încheie cu această reflexie : « Aceasta grăi
Tiverie de boiari, să fie în vreame multă pre meserere
pînă se satură; deci nu mai mănîncă rău pre săraci ».
D-nul Al. Ciorănescu 2 a arătat că această legendă
se găseşte localizată la noi în judeţul Tecuci şi pusă
pe seama lui Gonachi. O versiune culeasă din gura
poporului de T. Pamfile 3 ne povesteşte că marele
logofăt Conachi — pe care alte tradiţii populare ni-1
înfăţişează ca pe un om rău la inimă — prinzînd pe
unul din slujitorii săi cu o vină ce trebuia pedep-
sită, a poruncit ca vinovatul să fie « legat gol în
lunca Bîrladului, sub căldura soarelui de vară ».
Facîndu-i-se milă de el, fiindcă-1 vedea chinuit de
ţînţari, trimitea din cînd în cînd un om să-i alunge.
Dar sluga, după cîtva timp, începu să se roage ca
să i se lase ţînţarii în pace. Intrigat, marele boier,
veni să afle pricina acestei neaşteptate rugăciuni:

1 Gaster, Literatura populară română, p. 102.

2 Viaţa Românească, XXV, 1933, p. 112.

3 Firişoare de aur (Biblioteca pentru toţi), Bucureşti,
19-20.'

306

« Pentrucă, răspunse sluga, dacă fug de pe mine
ţînţarii sătui, vin alţii flămînzi, şi aşa suferinţa mi-i
de doua ori mai mare ». încheierea este că hapsînul
boier « opri la curte pe sluga cea deprinsă la rele,
dar veche, căci era mai bine aşa, decît s-o dea afară
şi să aducă alta nouă, dar flămîndă ».

D-nul G. Calinescu 1 a observat cu dreptate că
nu se poate susţine că « anecdota a fost localizată,
în sens personal, de însuşi Gonachi », care ar fi pus-o
în circulaţie într-un cerc restrîns familiar, de unde
a răzbătut apoi în raza moşiei marelui boier mol-
dovean Ţepu-Tecuci. Nu se poate admite această
ipoteză, fiindcă legenda se găseşte localizată la fel
şi în [Moldova] unde însă este pusă pe seama boie-
rului Galmuţki «care era tot aşa de puternic [...]
ca şi ţarul de la Petrograd » 2 . De altfel Ciorănescu
însuşi a arătat că legenda este mai veche. Ea se
găseşte pentru întîiaşi dată pomenită la scriitorul
evreu elenizant din secolul I, Flavius Josephus 3 ,
în legătură cu domnia lui Tiberiu. De la Flavius
Josephus, legenda a trecut pe de o parte în literatura
latină a evului mediu occidental 4 , pe de altă parte
în istoriografia Bizanţului, la alcătuitorii hronogra-
felor.

1 Adevărul literar şi artistic, anul XV, seria 2, nr. 835
{6 decembrie 1936), p. 9, la Cronica literară.

2 Vezi Cultul patriei, 8 Mai 1933, anul II, nr. 13.

3 Antiquitatum Judaicarum, I, XVIII, cap. VI § 5
{ed. Dindorf, Paris, Firmin Didot, 1845, voi. I din Opera,
p. 710).

4 Gesta Romanorum, ed. Herm. Osterley, Berlin, 1871,
p. 348, cap. LI.

807

20*-

ROMANUL POPULAR

Pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, romanul
popular — ale cărui origini şi trăsături distinctive
le-am examinat în primul volum al acestei lucrări
(pp. 265 — 269) — este reprezentat la noi, după cîte
ştim pînă acum, prin 3 exemplare: Alexandria, Var-
laam şi Ioasaf şi Archirie şi Anadan.

Influenţa grecească a deschis şi pe acest tărîm
o poartă largă prin care au pătruns în literatura
noastră o mulţime de texte venite, unele, ca Sindipa
bunăoară, din îndepărtatul Orient al brahmanilor
indieni, altele, ca Halima, din Orientul arab, altele,
ca Viaţa lui Esop ori Theagen şi Haricleia, din epoca
de decadenţă a literaturii clasice greceşti şi, în sfîr-
şit, cîteva ca Romanul Troiei, Erotocrit, Imberie şi
Margarona, din evul mediu occidental sau chiar —
ca Bertoldo — din literatura italiană a veacului al
XVII-lea.

Este o literatură bogată, care a adus în cultura
strămoşilor noştri o neobişnuită varietate de con-
cepţii şi de forme ale vieţii sociale, din cele mai
pitoreşti: de la poveştile mucalite despre viclenia
şi răutatea femeilor, puse în circulaţie de asceţii
brahmani pentru a deştepta repulsiunea faţă de
căsătorie, pînă la romanele « courtois » ale evului
mediu occidental, cu luptele de « tournois » şi cu
concepţia cavalerească a dragostei ideale, altoită
pe cultul onoarei şi al bravurii; de la feeria fantastică
a fermecătoarelor basme arabe şi persane cu palate
şi grote vrăjite, cu haremuri şi cadîne, cu Bagdadul
lui Harun-al-Raşid şi cu Cairo al califilor arabi
pînă la farsele şi glumele, uneori vulgare, dar totdea-
una sănătoase, ale bunului simţ popular. Această

308

literatură complexă a stimulat imaginaţia şi simţirea
şi a contribuit şi ea la pregătirea societăţii româneşti
din pragul veacului al XlX-lea pentru acceptarea
preromantismului şi, mai tîrziu, a romantismului
francez.

I

ROMANE GRECEŞTI

VIAŢA LUI ESOP

Gostea Dascălul de la biserica Şcheilor din Bra-
şov, care-şi îndulcea vremea transcriind pentru sine
şi alţii romanul cu anecdote hazlii şi adesea piperate
al lui « Sindipa filosoful », ne-a transmis în acelaşi
manuscript, copiat în anul 1703, şi versiunea Vieţii
lui Esop.

Romanul a fosţalcătuit JnGracia antică şi
înfăţişează," după cum vom vedea îndată, o inte-
resantă problemă de întrepătrundere a literaturii
clasice greceşti cu literaturile străvechiului Orient
semitic.

Esop,_pe care antichitatea greco-latină îl socotea
ca părintele fabulei, este un personaj a cărui reali-
tate istorică este învăluită în negură.

Scriitorii vechi nu sunt de acord în ceea ce pri-
veşte locul naşterii lui. Frigia, Lidia, Grecia şi Tracia
îşi disputau onoarea de a fi considerate ca patria
fabulistului. Cele mai vechi ştiri le aflăm în secolul
al V-lea la Herodot care, în cartea a Ii-a, cap.
134 al istoriei sale, ne spune despre Esop că a fost
un frigian, rob al unui filosof, Iadmon, că a trăit
pe vremea lui Cresus, că a avut ca tovarăşă de sclavie
pe vestita curtezană de origine tracă, Rhodopis,
şi că a pierit ucis de delfieni. Heraclid din Pont,
discipolul lui Platon şi Aristotel, numeşte ca stăpîn
al lui Esop pe filosoful Xantus şi adaugă apoi că
fabulistul, eliberat din sclavie, ar fi călătorit prin Egipt,
Babilon, Lidia, unde la curtea lui Cresus ar fi cunos-
cut pe înţeleptul Solon şi în sfîrşit că ar fi fost ucis
de delfieni, sub învinuirea că ar fi furat o cupă de
aur. Plutarh îl aşează la Banchetul celor 7 înţelepţi
alături de Solon, pe un scaun mai mic.

313

Fabulele esopice; legăturile cu Orientul. Prp-
cum Viaţa lui Esop a fost. alcătuită dm_.elemente
legendare, adăugate de la scriitor _la_ scriitor
şi din veac în veac, tot astfel şi~f ab uleie _atribuiţe
lui au crescut din straturi literarele diferite epoce
şi provenienţe: ciclul de fabule din lumea greacă —
unele tot aşa de vechi ca şi poporul grec"— s- a amal-
gamat cu elemente aduse din Egipt sau din Orien-
tul semitic.

Spre a se vedea mai bine ce probleme interesante
de folclor şi literatură comparată a deschis cerceta-
rea fabulelor esopice, mă mărginesc — întemeindu-
mă numai pe materialul pe care-1 avem în literatura
noastră — să indic cîteva legături între fabula greacă
şi literatura Orientului.

La sfîrşitul Vieţii lui Esop, în manuscriptele şi
tipăriturile noastre, se află adăugată şi o colecţie
de fabule atribuite legendarului fabulist. Cîteva din
aceste fabule se află povestite sumar în Archirie şi
Anadan, precum: fabula cu toporul şi pădurea,
care a fost prelucrată şi versificată de La Fontaine
şi Grigore Alexandrescu — se vede şi de aci cît de
relativă este noţiunea de originalitate în materie de
fabulă — sau gaiţa mîndra şi păunii, sau cinele care,
după ce este încălzit de brutari, se repede apoi la ei
să-i muşte (la Ahikar cinele este înlocuit cu şarpele).

Foarte multe însă, se regăsesc într-o colecţie de
fabule arabe atribuite lui Loqman, un mitic înţelept,
pomenit în surata XXXI din Coran. Legenda pe
care ne-au transmis-o comentatorii arabi ai Cora-
nului spune că Loqman a fost un sclav negru, născut
în Etiopia sau Nubia, că se trăgea din seminţia
patriarhului Abraham şi că a fost vîndut evreilor
pe timpul lui David şi Solomon.

Sub numele lui circula în literatura arabă un
ciclu de fabule, dintre care unele înfăţişează o
asemănare izbitoare cu fabulele esopice, ca bună-
oară:

814

Esop

20. Bătrînul şi moartea

33. Leul şi ursul

38. Pisica

49. Iepurii şi vulturii

59. Boii

69. Porumbelul^

11. Doi câni

85. Leul şi vulpea

90. Copilul şi scorpia

98. Corbul şi vulpea
100. Cânele
103. Cocoşii

Loqman
XIV
XXI
XXVIII
X

I

XXVII
XXXIX
VI
XXVI

II

XLI
XXXV 1

Aceste legături între fabula esopică, de o parte,
şi între vechiul roman asirian şi fabulele atribuite
iui Loqman în literatura arabă, de altă parte, au
dat naştere la interesante discuţii privitoare la cen-
trul de' plecare al acestor fabule, la migraţiunea lor,
la căile de răspîndire şi la influenţele reciproce dintre
literatura elinică şi literaturile vechiului Orient.
Precum fabulele esopice s-au încrucişat cu elemente
din Orientul semitic ori poate chiar cu altele din
vechiul Egipt, tot astfel şi biografia lui Esop este
contaminată de romanul asirian Archirie şi Anadan,
a cărui redacţie cea mai veche a fost descoperită —
după cum s-a văzut în voi I, p. 320 — de o misiune
arheologică germană cu prilejul săpăturilor făcute
pe ruinele vechii cetăţi Elefantina, de la cataractele
Nilului, în nişte suluri datînd din secolul al V-lea
înaintea erei creştine. Această curioasă întreţesere
a romanului grecesc cu cel asirian deschide şi ea o
serie de nedumiriri cu privire la istoricul textelor,
dar pentru urmărirea şi înţelegerea lor vom expune
mai întîi subiectul.

Viaţa lui Esop. Esnn^-^năs.cut în oraşul A.mo-
rion din Frigia, era sclav în stăpînirea unui
agricultor, dar din pricina firii sale dîrze, stăpînul

1 Pentru raporturile dintre Archirie, Esop şi Loqman,
cf. mai pe larg Franşois Nau, Histoire et sagesse d 1 Ahikar. . .
Paris, 1909, pp. 119-133.

315

său 1-a vîndut unui neguţător de robi cu 3 bani,
pe care cumpărătorul i-a achitat voios, zicîndu-şi:
« nimic am dat, nimic am luat ». Curînd după aceasta,
negustorul a dat poruncă sclavilor să se pregătească
de drum. Esop a cerut tovarăşilor săi de robie sa-i
lase lui sarcina cea mai uşoară, ca unui sclav neputin-
cios, cumpărat de curînd şi neînvăţat încă cu pur-
tatul poverilor. Tovarăşii se învoiesc şi Esop se
repede la un sac încărcat cu pîini şi atît de greu încît
au trebuit doi inşi să-i ajute ca să-1 poată ridica
pe umeri. Gînd an văzut isprava lui Esop, robii au
început să rîdă de prostia lui, căci pe drum, Esop,
încovoiat sub greutatea poverii sale, mergea în urma
tuturor, gîfîind.

Dar cînd au ajuns la nămiaza şi s-au aşezat la
masă, sacul cu pîini s-a golit pe jumătate, iar seara
sacul a rămas gol. A doua zi, Esop, cu sacul gol pe
umăr, mergea voios înaintea tuturor, care se mirau
acum de isteţimea lui.

Ajungînd în Efes, negustorul îşi vinde robii, afară
de Esop, un grămătic şi un cîntăreţ, cu care pleacă
spre insula Samos. In Samos, negustorul îşi scoate
robii la tîrg. îmbracă pe grămătic şi cîntăreţ în
haine noi, iar pe Esop, pe care nicidecum nu-1 putea
împodobi, cu un sac. Esop sta mîndru în mijlocul
tovarăşilor şi se uita cu îndrăzneală la cei ce-1 batjo-
coreau. Trece filosoful Xantus, care dorea să-şi
cumpere un rob şi întreabă pe cîntăreţ ce ştie să
facă. El răspunse: «toate». La acest răspuns' Esop
a rîs. Neînvoindu-se la preţ, Xantus se întoarce spre
grămătic şi-1 întreabă şi pe el ce ştie. Acesta răspunde
şi el la fel: «toate». Esop pufneşte din nou în rîs.
Aflînd preţul scump al sclavului, Xantus voieşte
să plece, dar discipolii săi, văzînd că maestrul lor
are nevoie de un rob, îl sfătuiesc să-1 cumpere pe
cel urît şi se oferă să plătească ei preţul. Xantus
intră atunci în vorba cu Esop şi de la început este
atras de răspunsurile vioaie şi glumeţe ale sclavului.
— « Dar ce ştii face ? » îl întreabă Xantus. — « Ni-
mic » răspunde Esop. — « In ce chip ? » — întreabă

816

feste, este în cele din urma pus în libertate pentru
înţelepciunea şi agerimea spiritului lui.

' Partea de la mijloc din viaţa lui Esop a fost dar
intercalată neorganic, ulterior, în opera elenică.
Precum romanul lui Esop — conchide E. Meyer,
tot astfel şi fabula grecească « în care circulă un
străvechi simţ de înaltă poezie, cu adîncirea ei plă-
cută în viaţa naturii... cu plasticitatea ei drama-
tică — nu poate deriva din fabulistica Orientului,
care abia foloseşte morala ». Dar, dacă nu se poate
nega simţul pentru natură şi artă al grecilor, totuşi
nu se poate nici tăgădui că naraţiuni cu ingenioase
observări asupra vieţii animalelor au fost aduse în
Grecia prin călători, prin negustori şi mai ales prin
sclavi, din Egipt, din Frigia, din India, din Karia.
Eschil şi Aristotel (Retorica II, 20), chiar pomenesc,
pe lîngă fabulele esopice şi pe cele libiene x şi indi-
ene. Dar sufletul elenic şi-a apropiat aceste povestiri
şi a pus pe ele pecetia geniului său.

în cele mai multe manuscripte greceşti, biografia
lui Esop este atribuită pe nedrept lui Maxim Pla-
nudes — un călugăr din secolul al X-lea, reprezen-
tant al curentului umanist în Bizanţ, trimis de
mai multe ori de împăratul Mihail Paleologul în
misiuni diplomatice în Italia.

Istoricul textului. Tradiţia mss.-elor. De fapt
romanul lui Esop a fost « stilizat » în primele
veacuri ale erei creştine, în perioada de înflorire
a culturii elenistice. Cele mai vechi urme ale
textului sunt nişte foi de papirus din secolul al
IV-lea al erei noastre, descoperite la El Fajum
— păstrate pe vremuri în colecţia lui Golenişcev
din Petersburg — si publicate de elenistul Henri
Weil în Revue de Philologie, 9 (1885), pp. 19—24.
Odată stilizat, romanul acesta s-a răspîndit în

1 Cf. şi Wilhelm Christ, Geschichte der griechisehen
Literatur bis auf die Zeii Justinians, IV. Aufl., Miinchen,
1905, pp. 142 — 143.

323

toată lumea elenistică şi a trecut ca moştenire în
literatura bizantină şi în cea neogreacă.

Cercetările întemeiate pe studiul comparativ al
celor mai vechi msse. dovedesc că Viaţa lui Esop
trebuie hotărît despărţită de fabulele atribuite lui
şi care se găsesc în msse. posterioare, adăugate la
sfîrşitul Vieţii.

'Viaţa lui Esop ni s-a păstrat într-o sumedenie
de Ihsse., răspîndite prin diferite biblioteci ale
Europei, dar, după studiul lui P. Marc, toate se
pot grupa în două mari familii: unele, cuprinzînd
numai partea biografică, înfăţişează redacţiunea
cea mai veche şi se apropie de versiunea publicată
de Anton West'ermann în 1845, la Brunswig, Vita
Aesopi ex Vratislav. ac pârlim Monac, ei Vindob.
codicibus. . .

A doua grupă de msse. este mai nouă; cuprinde,
adăugate la sfîrşitul Vieţii lui Esop, şi fabulele lui,
şi se apropie de redacţiunea publicată pentru întîiaşi
dată într-un incunabul, apărut în tipografia lui
Bonus Accursius, la Milan, în 1479, şi republicată
de Eberhard.

Fabulele atribuite lui Esop ni s-au transmis şi
ele în mai multe redacţiuni făcute în epoca alexan-
drină, probabil pe timpul lui Plutarh, dar avînd
un nucleu mai vechi de pe timpul lui Demetrios
Faleros. Ghambry le-a clasat în 5 grupe: una, aşa-
numită Augustana, este o prelucrare literară cu
caracter retoric, cuprinde 300 de fabule, începînd
cu un Prooimion, atribuit lui Aptonios; a doua, cu
totul independentă de cea dintîi, a rezultat din prelu-
crarea în proză a fabulelor esopice, versificate de
Babrius în secolul al IIMea, din nou transpuse în
versuri în timpurile vechi bizantine şi în cele din
urmă prelucrate în proză; o a treia redacţiune,
care se află adăugată la sfîrşitul Vieţii apărute în
ediţia lui Bonus Accursius, făcută după un Codex
Laurentianus ; o a patra, reprezentată prin Codex
Casinensis, a fost alcătuită în şcolile retorilor,
probabil în sec. al IV sau al V-lea, şi în sfîrşit, o

324

ultimă redacţie, alcătuită din amestecul grupelor
precedente.

Din combinarea părţii biografice, aşa cum se
păstrează în ediţia Westermann, cu fabulele babri-
nice, la care s-au adăugat cîteva din colecţia Augu-
stana, s-a alcătuit cartea populară grecească, care
de la invenţia tiparului s-a tipărit de mai multe
ori în marile centre de cultură ale Occidentului,
adesea cu traducere latină în faţă, şi care sta la baza
traducerii româneşti. O asemenea ediţie greco-
latină tipărită în Veneţia, se afla în biblioteca lui
Mavrocordat, alături de o ediţie greco-latină din
1709 şi de alta apărută la Londra, 1682 1 .

Esopia în literatura românească. Fabulele eso-
pice au fost socotite în toate vremurile şi în
toate ţările ca cel mai preţios material pentru
învăţămîntul şi educaţia morală a tineretului. în
vechile şcoli greceşti, ele serveau ca exerciţii de
retorică şi erau cînd dezvoltate, cînd prescurtate,
clnd trecute de la stilul direct la cel indirect. Chiar
în zilele noastre, pildele vechiului fabulist elen au
păstrat valoarea lor educativă, fiind utilizate în
toate ţările în cărţile de cetire pentru tineret; ba
ele sunt introduse de europeni şi în colonii, unde,
traduse în limbile băştinaşe şi tipărite în ediţii
bilingve, servesc adesea pentru introducerea în
studiul limbii metropolei, ca de pildă ediţiile tipărite
de englezi în urdu, în pandjab sau de francezi în
limbile africane.

Nu trebuie dar, să ne surprindă faptul că pe
vremea lui Brîncoveanu, cînd se întemeiază o
Academie grecească la Bucureşti, alături de sfintele
scripturi şi de sfinţii părinţi, alături de Homer, de
Pindar şi de tragicii greci, alături de Plutarh,
Xenofon şi alţii, fabulele esopice îşi au locul de
cinste 2 .

1 N. Iorga, Pilda bunilor domni din trecut, pp. 26 şi 30.

2 Hurmuzachi, XIV, I, pp. 392 — 394 şi Biserica orto-
doxă, XV, p. 492.

sas

Gel mai vechi ms. românesc cunoscut pină acum
a fost copiat în anul 1703 de Costea Dascălul de la
biserica Şcheilor din Braşov şi cuprinde numai
Viaţa lui Esop. Un alt manuscript, copiat în anul
1717 de « Reseţe logofătului Staicului sinii Vasilie
Ieromonah » cînd a fost « năstavnic » la mănăstirea
Aninoasa, cuprinde numai o parte din fabule. Se
mai află încă vreo 10 msse. în Biblioteca Academiei
Române, dintre care unele cuprind numai viaţa, altele
numai fabulele, iar cîteva şi viaţa şi fabulele. De
altă parte, numărul fabulelor diferă de la un ms.
la altul. Avem, fără îndoială, în literatura noastră
mai multe traduceri: unele par a fi făcute după
vechea versiune bizantină — poate în epoca lui
Brîncoveanu, altele mai noi, traduse după versiunea
neogreacă. Un studiu amănunţit asupra acestei
chestiuni pregăteşte d-ra Ariadna Camariano.

Gaster nu cunoştea în^ Literatura populară
română decît ediţia din 1812. In biblioteca profesoru-
lui N. Ionescu din Bucureşti am găsit prima ediţie
tipărită a Esopiei — din 1795 — pe care Bibliografia
românească veche a regretaţilor N. Hodoş şi I. Bianu
o amintesc sumar, după o notă. Fiindcă titlul din
monumentala operă a lui Bianu şi Hodoş e incomplet,
îl reproducem în întregime mai jos, în bibliografie.
Reţinem aci numai afirmaţia editorului Petru Bart
din Sibiu că Esopia este acum « întîiaşi dată tipărită ».
O altă ediţie — necunoscută în Bibliografia româ-
nească veche — avînd acelaşi titlu, dar reprezentînd
o redacţiune diferită, ceva mai prescurtată şi mai
clară, a apărut într-un format mai mic, tot la Sibiu,
în tipografia lui Ioannti Bart, Ia 1807 (exemplar
în bibi. prof. N. Ionescu). Această ediţie este aceea
care a avut mai mult noroc de răspîndire. Ea a
fost reprodusă de Gheorghe de Kloziu, la Sibiu,
în 1834 şi în 1844. Ea se află şi la baza ediţiilor
populare din zilele noastre, între care se aşează
în primul rînd ediţia dată de d-1. M. Sadoveanu în
colecţia « Casei Şcoalelor ». Fabulele n-au fost însă
toate' traduse; vreo 50 de bucăţi din mijlocul textului

popular grecesc au fost omise în traducerea româ-
nească.

între numeroasele texte ale Esopiei tipărite la
noi în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, unul
iese din rîndul celorlalte, întrucît înfăţişează o vari-
antă. Este versiunea publicată în 1857 de episcopul
de Buzău, Filoteiu, în tipografia episcopiei, cu
titlul: Vieaţa şi 183 de fabule ale lui Esop. . . urmate
şi de alte cîteva fabule dintr-alţi autori elini. Este
de fapt o remaniere, după cum însuşi editorul_ măr-
turiseşte că a încercat « să le prelucreze după original
şi să le compuie după o construcţie mai dreaptă,
în care şi românii au început să scrie de vreo 40 de
ani de la publicarea primei ediţii ». în afară de cele
circa 100 de fabule, cunoscute din ediţia transilvă-
neană, autorul a mai tradus încă 50, între care una
din «Prodie», alta din Stisihor, 4 din Gavria, 4
din Aftouie, 4 fabule din « Fîntîna » (La Fontame)
şi 3 parabole din Biblie.

Versiunea lui Vartolomei Măzăreanu. O altă
versiune mai veche, cu totul deosebită de cele
cunoscute pînă acum — dar nu mai puţin intere-
santă — derivă dintr-un izvor rusesc şi este opera
harnicului arhimandrit Vartolomei Măzăreanu.

Răposatul Dimitrie Dan, într-un studiu despre
Măzăreanu 1 , publică un izvod de « cîte cărţi au
tălmăciţii şi au scrisă arhim and ri tulii Vartolomei
Măzerean de cînd au venită din Ţeara Moshicească
si unde sunt acele cărţi ». în acest izvod se găsesc
înregistrate şi două exemplare din « Ezop », ^ unul
împrumutat 'mitropolitului Iacov, altul _ spat. I.
Cantacuzino. întemeiat pe această notiţă, Dan
enumera între operele lui Măzăreanu şi « cartea
Ezop, tradusă din greceşte de două ori ». Dar fiindcă
pînă acum nu se cunoştea încă nici un exemplar
din această traducere, iar de altă parte afirma-

1 Arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, Analele Acad.
Rom., seria II, tom XXXIII (1910-1911), p. 283.

327

ţiunea izvodului nu este tocmai categorică — « au
tălmăcit şi au scris » (care poate însemna şi a
copiat) — istoricii noştri literari s-au îndoit de
existenţa ei.

O întîmplare fericită m-a ajutat să găsesc această
traducere în biblioteca fostului meu profesor de la
liceul Sf. Sava, d-1 N. Ionescu, într-un manuscript
copiat în anul 1798, în Iaşi, de Toma Andrei.
notiţă de două rînduri, adăugată pe prima pagină
c ? v c ?ntinuare la titlu, ne încredinţează că «este
tălmăcită de pe limba moshicascâ pe moldovenie
de arhimandritul Vartolomei la leat 1763 ». Se ştie
că Vartolomei Măzăreanu a călătorit de două 'ori
in Rusia: o dată în 1757, la Kiev, cînd a fost trimes
de mitropolitul Iacov Putneanul, împreună cu
stareţul Calistrat, ca să ceară milostenii pentru
mănăstirea Putna; a doua oară în 1770, cînd a
făcut parte din solia moldovenească trimisă de
generalul baron de Elmpt ca să închine Moldova.
ocupată de armatele ruseşti, împărătesei Caterina
a Ii-a. Cu prilejul primei călătorii, căci traducerea,
după cum s-a văzut mai sus e din 1763, Măzăreanu
şi-a procurat o versiune rusească a fabulelor esopice,
pe care, de altfel, o şi trece în diata de lucrările pe
carele lasă după moartea sa mănăstirii Putna: Carte
Ezopu tipărită în Sanctpiterburg cu slovă . . .stati-
skaia. Această versiune rusească trebuie să fie origi-
nalul după care neobositul arhimandrit al Putnei
a tradus Esopia, păstrată în copia din 1798 a biblio-
tecii prof. N. Ionescu. Că textul acestui ms. românesc
este într-adevăr, după cum ni se spune în titlu, o
« tălmăcire de pe limba moschicească », ne-o dove-
deşte fonetica slavă a numelor proprii şi unele cuvinte
ruseşti păstrate în contextul românesc, precum:
Ksanfu, Criz, Aziia, basnă (cu înţeles de fabulă),
samoderzanie (autocraţie), primicanie (învăţătură).

Versiunea Iui Vartolomei e cu totul deosebită
de versiunile anterioare traduse din greceşte. Este
o versiune complet refăcută. Chiar din Viaţa lui
Esop s-au suprimat episoadele care aveau un

328

caracter prea vulgar sau care, întemeiate pe jocuri
de cuvinte posibile numai în limba greacă, pierdeau
farmecul umorului în traducere.

« Eu socotescu — spune textul — să nu mai scriu aice, în
carte afiasta, basmilc cele multe cari au esit din început clin
carte lui Esop cum: pentru linte, pentru piciorile porcului,
întrebare cu ce mîhîeşte cîinele şi alte şază, asemine acestora,
pentru că nu sunt alcătuite cu orlnduialâ bună şi nici un
folos nu au spre învăţătura firii ».

Deosebirea cea mare este însă la fabule: versiunea
lui Măzăreanu are numai 58 de fabule, dintre care
numai cîteva se găsesc în vechile manuscripte româ-
neşti, cele mai multe însă sunt noi. Unele chiar
nu' sunt esopice, de ex. : cocoşul şi diamantul; muntele
naşte; trupul şi mădularele, aceasta pomenită _ şi
în papirusurile egiptene; boul şi broasca, povestită
şi de Horaţiu.

In expunerea fabulelor, partea de învăţătură
morală « primicania » este cu mult dezvoltată faţă
de versiunea neogreacă. Nu am putut găsi pînă
acum originalul rusesc, dar el se rezema, fie direct,
fie indirect, printr-un intermediar german, pe o
prelucrare franceză făcută de Bellegarde pe la
jumătatea veacului al XVIII-lea. Această versiune
franceză a fost tradusă în limba germană şi publicată
sub titlul: Aesopus des Phrygiers Leben und Fa-
beln... mit des Herrn Abts von Bellegarde morali-
schen und hist. Anmerkungen . . . Obersetzung aus
dem Franzosischen, Copenhagen und Leipzig, 1781.
Ea se apropie de textul nostru.

Esopia în folclor. Era de aşteptat ca o carte
aşa de răspîndită cum a fost şi la noi Esopia
să lase şi ea urme în literatura orală a poporului.
Culegătorii noştri de folclor n-au dat pînă acum
prea multă atenţie fabulelor, totuşi, în materialul
cules, am identificat şi cîteva fabule esopice. Astfel,
fabula Şoarecele şi guzganul, publicată în revista
Ion Creangă, VI (1913), p. 240, este o fabulă a lui
Babrius, versificată şi de Horaţiu (Sat. II, 6); o

329

altă fabulă populară Iepurele şi broaştele, apărută
în revista Ion Creangă, VI (p. 178), este fabula esopică
AaXo;; xal parpa/ot (ed. veneţiană din 1782, p.
79). Un mare păcat din Ion Creangă, VIII (p. 200),
este Toporul şi pădurea.

De un deosebit interes este pătrunderea fabulelor
esopice în arta noastră religioasă. în anul trecut,
d-ra Golescu a izbutit să identifice pe zidurile exteri-
oare a două biserici din Oltenia ilustrarea unei
scene din Viaţa şi pildele lui Esop. Este fabula
Bătrînul şi moartea. Scena este reprezentată In
dreptul pridvorului bisericii cu hramul sfîntului
Nicolae din cătunul Peritu, comuna Drăgăneşti, jud.
Olt. Biserica a fost zidită şi zugrăvită la 1805, cu
cheltuiala preoţilor Marin şi Scarlat, a lui Barbu
Şerbăneseu, Dobre şi Marin Onescu, Radu Untaru.
Aceeaşi temă mai este zugrăvită şi în biserica din
Dozeşti, pe peretele exterior dinspre miazănoapte.
Biserica a fost zugrăvită în 1844 de « diaconu Anghel
Zugrafu Doz(e)scu cu ocenicii (sic) săi ». Deasupra
picturii, următoarea inscripţie lămureşte în chip
neîndoielnic identificarea cu' fabula esopică:

«înfricoşata moarte, cînd s'au arătat la uncheş:

— Oh moarte grăbeşte să mă iei.

— Ce ziseşi?

— Zisăiu să mă ajuţi să iau ale lemne ».

BIBLIOGRAFIE

Manuscripte româneşti din Biblioteca Academiei Române:

nr. 65, din 1799 (lipseşte indicaţia de localitate şi numele copis-
tului), f. 1 — 72, vezi descrierea în I. Bianu: Cai. mss. rom., I,
pp. 152-154; nr. 149, din 1797, copie de pe ed. Petru Bart din

1795, de Dimitne Blagovici Das. Remete « bătrînul cel slab »,I.
Bianu, ibid., pp. 340 — 341; nr. 830, Spunere pentru Isop filo-
sof, f . 1 — 9, copiată de « Tudorache, dascălul gospod ot Ploesti

1796, iulie 21», cf.I. Bianu, ibid., voi. III, p. 78 ;ms. 1318, f. 145:
Pildele lui Esop, cîte sunt, ca de folos cine va vre să cetească,
va pute mult să se folosească (fără viaţa); 1436, f. 122 — 145,
începuîu a scrie istoriia lui Isop '(fără fabule), copiat
în 1703 de Gostea Dascălul (v. f. 121 v.); nr. 1867, f. 158:
Pildele lui Isopii cu toate jiganiile, copiat în 1717 «de

330

feeseţe logofătului Staicului sinu Vasilie ieromonah, cind a
fost năstavnic la mănăstirea Aninoasa » (cf. descrierea ms.
în N. Cartojan, Alexandria în Ut. rom., Bucureşti, 1910,
p. 35); 2456, Cartea lui Isop înţeleptul, viaţa, pp. 1 — 23,
urmează fabulele «tîlcuiri ale lui Isop »; 3355, f. 133-161 v.,
Istoria lui Isop filosoful, viiaţa pre luminatului şi înţeleptului
Isop carile au fost din loc din Ţara Frighică, viaţa şi
petrecerea lui si vrem să arătăm pre limba noastră (fără
fabule), scris lâ 1800 de Iftemi Crăciun; 3365, f. 73 — 97;
nr. 3195 din 1783 Istorie cu minunatele pilde ale minuna-
tului Isop, fragment din viaţă {fabulele lipsesc), f. 74,
pînă la sfîrsit. Un ms. din viaţa si pildele lui Esop dela Elie,
lochiotatuf postelnicului Andohi, la 8 septemvrie 1760,
cumpărat de Enache Kogălniceanu la Constantinopol, unde
urmase în mazilie pe Const. Racoviţă, cf. A. D. Xenopol şi
C. Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi, p. 269 (cf. şi Bule-
tinul Comisiunii Ist. a României, II, 1916, p. 155).

Tipărituri : Viiaţa şi pildele prea înţeleptului Esop,
acum tntîiaşi dată tipărite, în zilele prea luminatului şi prea
înălţatului împărat Franţiscus al doilea, şi cu slobozemîa
înălţatului crăescului Gubernii a toi Ardealului. In Sibn, la
Petru Bart, 1795 (Academia Română n-o are; trecută sumar
în I. Bianu si Nerva Hodoş, Bibliografia rom. veche, II,
p. 376); exemplar în biblioteca prof. N. Ionescu din Bucu-
reşti, Vilata şi pildele prea înţeleptului Esop, tipărite în
zilele prea luminatului si prea înălţatului împărat Franţiscus
al doilea, Sibii, în tipografia a lui Ioann Bart, 1807 (redacţie
diferită de precedenta; Academia n-o are, Bibliografia rom.
veche n-o cunoaşte; exemplar complet în biblioteca prof.
N. Ionescu din Bucureşti). Această ultimă ediţie reprodusă
la Buda, 1812 (Viiaţa si pildele lui Esop prin acest tipariu
mai îndreptate), (Bibi. rom. veche, III, pp. 70-71, nr. 816);
la Sibiu, 1816, 1831 (Tipogr. Gheorghie de Kîoziu), 1834
(ibid.), 1843, 1848, 1856; la Bucureşti, tipografia I. Romanov,
1852, 1858. Tipăritura din Buda, 1812, reprodusă în Biblio-
teca pentru toţi, nr. 466, şi M. Sadoveanu, Esopia sau viaţa
şi pildele prea înţeleptului Esop, ediţie revăzută şi îngrijită,
tip. M. Saidmann, 1909.

Republicări moderne: M. Gaster, Chreslomatie română,
I pp. 350—354, după un manuscript din Biblioteca Cen-
trală (azi în Academia Română) din 1705. Se reproduce
din Viaţa lui «Isop»: «povestea cu smochinele» şi «omul
necurios»; din fabule: «leul, măgariul, vulpea, glava 1 »,
« cărbunariul si pînzariul », cap. 6, «vulpea şi maimuţa»,
cap. 25; ibidem, II, pp. 207-211, după tipăritura din Buda,
1812; «Isprăvile lui Esop la Nektenav, împăratul Eghip-
tului»; fabule: « vulturele şi vulpea», «doi bozi », «găina
şi rînduraoa». Leca Morariu, Isopia braşoveană din 2784,
Cernăuţi, 1924. (Reproducere din ziarul Glasul Bucovinei,

331

an VII, 1924, după manuscriptul păstrat în «Muzeul limbii
române» din Cluj, reproduce: «Cumpărarea sclavului Esop
de către filozoful Xanthos ».) Acelaşi, un nou manuscris vechi:
Isopia Voroneţeană, 1922, cf. Revista Moldovei (Botoşani),
II, din 1922 — 1923, nr. 5, pp. 7 — 9. Cuprinde viaţa şi 111
pilde copiate de Ieronim Stoleriu din mănăstirea Voroneţ
la 1801. D. Furtună, Esopia dascălului Ştefan (Raireţ sau
Rahireţ) dela Putna, ms. cam din 1776, în Revista [Moldovei],
Botoşani nr. [din] mai— decemvrie, 1924, pp. 46— 56, T.Pamfile
reproduce primele două capitole; C. N. Mateescu, Din lucră-
rile dascălului N. Duma, în Cuvînt românesc, II, p. 101,
cuprinde viaţa lui Esop şi 128 de pilde, copiate în 1772
de N. Duma.

Ediţii greceşti: Prima ediţie a vieţii şi fabulelor a
fost tipărită pe la 1479 de Bonus Accursius Pisanus. Tradu-
cerea latină a lui Rimicis sau Rimuccio d'Arezzo (1448)
a avut şi ea succes, fiind retipărită şi tradusă în multe limbi.
Se cunosc apoi numeroase ediţii bilingve, cu textul grecesc
pe o coloană şi cel latin pe coloana alăturată (J. Ch. Brunet,
Manuel du libraire col. 83—104). Prima ediţie neogreacă:
Afoamou MGOoi, Veneţia, 1543 (Nicolini da Sabio ad instantia
di M. Damiano di Sancta Măria). Traducătorul în greaca
vulgară a fost Andronic Nucius sau Nuntias, originar din
Corfu (cf. Emile Legrand, Bibliograpkie hellenique, I, Paris,
1885, pp. 241 — 243). Această ediţie s-a retipărit apoi în
numeroase ediţii, precedată de viaţă. Vezi de exemplu la
Emile Legrand, Bibliograpkie hellenique, ediţii din 1610,
I, p. 70; 1644; ibid., p. 27; din 1699, II, p. 77.

Reeditări moderne ale textului clasic. Fabulele : Cea

mai bună ediţie critică e azi Emile Chambry, Aesopi Fabulae,
Paris, 2 voi. 1925—1926; Emile Chambry, Esope Fables,
texte etabli ei traduit (textul ediţiei precedente, fără aparatul
critic), Paris 1927, ambele în ' Collection des Universites de
France (Association Guillaume Bude), Paris, 1927. Dintre
ediţiile mai vechi, D. Korais, MiSOcov AEacorstcov CTuvaytoy^,
Paris, 1810; Halm, Fabulae Aesopicae collectae, în Biblioteca
Teubner, Lipsea.

Viaţa lui Esop: Anton Westermann, Vita Aesopi ex
Vratislaviensi ac partim Monacensi et Vindobonensi codicibus,
nune primum edidit. . . Brunzvigae-Londini, 1845; Alfred
Eberhard, Fabulae romanenses graece conscriptae ex recen-
sione et cum adnotationibus. Volumen prius quo continentur
de Syntipa et de Aesopo narrationes fabulosae partim ineditae,
Lipsea, B. G. Teubner, 1872, p. 225. O a treia versiune, apro-
piată de a lui Westermann, păstrată în papirusul Golenişcev
a fost publicată de H. Weil, Un fragment sur papyrus de la
vie d'Esope, în Revue de Philologie de litterature et d'histoire
ancienne. Nouvelle serie continuee sur la direction de O. Rie-

mann et Em. Chatelain, IX (1885), pp. 19-24. Weil datează
papirusul din sec. al Vl-lea al erei noastre; Reinach însă
îl datează din sec. al IV-lea.

Studii: Vinile Chambry: introducere la ediţia amintită
mai sus; Bruno Meissner, Quellenuntersuchungen zur Hozkar-
seschichte în Zeitschrift d. Deutschen Morgenland. Gesellschaft,
XLVIII (1894), pp. 171-197; Hausrath, Das Problem der
aesopischen Fabel, în Neue J ahrbucher fur das Klassische
Altertum I (1898); Hausrath, în Pauly-Wissova, Real Ency-
XeT^nLJ'Fabel, col. 1707-1736; Paul Marc J£
Merlieferung des Esoproman, în Byzantinische Zeitschrift,
XIX (1910) pp. 383 — 421; F. Ribezzo, Nuovi studi sulla
ori°ine e la propagazione delle favole indo-elleniche commune-
mente ditte Esopiche, Napoli, 1901; Marchiano, L origine tdella
favola greca e i suoi rapporti con le favole orientali lram,
1900- Francois Nau, Histoire et sagesse d'Ahikar l Assynen
(fils'd'Anatt, neveu de Tobie) . . . Paris 1909, Leţouzey et
Ane (în Documente pour Vetude de la Bible, publicate sub
direcţiunea lui Francois Martin); Rudolf Smend, A Iter und
Herkunft des Achikar - Romans und sein Verhaltms zu
Aesop în Zeitschrift fur die alttestamenthche Wissenschaft,
Beiheft XIII, Giesen, 1908, pp. 55-125, conchide ca fabulele
esopice pornesc de la fabulele romanului asirian.

Studii în literatura românească: M. Gaster, Lit. populară
română, Bucureşti, 1883, pp. 181-196; dr. I Negrescu,
Influentele slave asupra fabulei romaneşti _ m literatura
populară scrisă, I, Fabule esopice Chişinău, 1925; N.
lorga, Livres populaires dans le Sud-Est de l Europe et
surtout chez Ies roumains (în Bullet. de la Sect hiat. Acad.
Roum., 1928, p. 23); Th. D. Sperantia Fabula tn genere
si fabuliştii români In specie, în Analele Academiei Romane,
seria II, tom XIV, mem. secţ. lit., Bucureşti, 1893, îndeosebi,
pp. 24-30.

ROMANUL EROTIC GRECESC: AETHIOPICA

Romanul de dragoste, ca gen de sine stătător,
apare în cultura greco-latină tîrziu, în aşa-nurnita
epocă de decadenţă, cînd celelalte genuri, care
înfloriseră în perioada clasică, intraseră în agonie.
Elementele constitutive ale romanului se găseau
cuprinse în germen în celelalte genuri literare
preexistente. Astfel, arta de a urzi o intrigă susţi-
nută şi de a aţîţa curiozitatea în jurul unei aventuri

883

de dragoste — notă proprie romanului grecesc —
se regăseşte în parte în cîteva episoade din poemele
homerice, în idila din perioada alexandrină, în
poveştile milesiane şi în acele parabole alegorice,
plăsmuite de imaginaţia filosofilor pentru a expune
o doctrină metafizică şi morală în forma plăcută
a ficţiunii. Totuşi, ca gen literar deosebit, avînd
în sine o individualitate distinctă de celelalte,
romanul îşi face apariţia la începutul erei creştine.
Cel mai vechi, cunoscut prna acum, este un frag-
ment de roman istoric, Niniis şi Semiramida, scris,
pe cit se pare, la anul 50 al erei noastre şi descoperit
într-un papirus din Egipt.

Dacă acest roman a fost sau nu precedat de altele,
nu se ştie, dar către sfîrşitul primului secol apare un
al doilea roman: Minunăţiile de dincolo de Thule —
povestirea fabuloasă a unei călătorii în lume, avînd
ca punct central o idilă de dragoste.

în a doua jumătate a veacului următor, un grec
de origine siriacă a alcătuit romanul Babilonicele,
care însă, ca şi cele precedente, n-a ajuns pînă la
noi. Apoi apare romanul lui Xenofon din Efes:
Povestirile efesiaee privitoare la Anthia şi Avrocom,
care a fost tradus şi în literatura noastră, dar tîrziu,
în 1846, de Nicolae Pauleti *, preotul Făgetului
(ms. nr. 198 B.A.R.).

Gel mai reprezentativ roman grecesc după
Dafnis şi Hloe este însă :' A elhion i ea. El a pătruns în
literatura română, cu titlul: Â tui Iliodor istorie
ethiopicească sau Ethiopica, cu subtitlul: Amorul
lui theagen şi Haricleea.

Aut or uTrom anului este, după cum reiese dintr-o
notă finală, Iliodor, pe care unii l-au identificat cu
episcopul de Triceea, un oraş din Tesalia, şi care,
după Nichifor Calist, ar fi renunţat, pentru romanul

1 I. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti, I, p. 442.
Despre el vezi nota la I. Bianu, Nicolae Pauleti, popă româ-
nesc unit de sîat si om de litere în Ardeal. . ., în închinare lui
Nicolae lorga. . .'Cluj, 1931, pp. 38 — 41.

3S4

său, la episcopat. Această ştire ridica însă îndoieli,
deoarece călugărul Nichifor Calist a trăit tîrziu, în
secolul al XlV-lea.

în orice caz, Aethiopica este anterior secolului
al V-lea, deoarece este pomenit în acel veac de doi
scriitori: Socrate şi Sozomen.

Multă vreme, romanul s-a răspîndit în copii
manuscripte. El a fost imprimat pentru întîiaşi
dată Ia Basel, de către Vicenzo Obsopoeus, după
un manuscript furat din biblioteca din Buda a lui
Matei Corvin, de un soldat din armata mark-
grafului Casimir de Brandenburg, în timpul războiu-
lui din 1526.

Limba greacă era însă puţin cunoscută la înce-
putul secolului al XVI-lea în Occident. De aceea,
la vreo 20 de ani de la apariţia ediţiei greceşti,
umanistul polon Stanislas Warszewicki care făcuse
studii temeinice în Wittenberg, Padova şi Roma,
a tradus, la 25 de ani, romanul în limba latină şi
1-a tipărit la Basel, în 1552 \ în această formă
latină, romanul s-a răspîndit în toate ţările catolice,
fiind retipărit în numeroase ediţii, în diferite oraşe
de cultură: Paris, Anvers, Heidelberg, Frankfurt
s.a. pînă în pragul veacului al XVIII-lea, adesea cu
textul grecesc în faţă.

Înainte de apariţia traducerii latine, Aethiopica
pătrunsese în literatura franceză prin traducerea lui
Jacques Amyot 2 , episcop de Auxerre şi preceptor
al fiilor lui Henric al Il-lea. Traducerea lui Amyot
a făcut atîta vîlvă încît, ani de zile mai tîrziu,
Torquato Tasso, adus la Paris de cardinalul d'Este,
a văzut la curtea regelui, în reuniuni de seară,
doamne si cavaleri ascultînd cu viu interes lectura

1 Cf. ediţie la Estreicher, Bibliografia, XVIII, p. 86.
Pentru Warszewicki: .Ian Korytkowski, Pralaci i kanonicy
katedry metropolitane] gnieznienskieij, IV, p. 226 şi urm.

2 J. Amyot, Vhistoire elhiopique traitant des loyales ei
pudiques amours de Theagene et Chariclee, Paris, 1574, reim-
primată adesea în cursul timpului; ediţia din 1822, revăzuta
si corectată de M. Trogonon, cu note de D. Koraîs.

335

romanului în limba franceză. Prin traducerea lui
Amyot, precum şi prin alte traduceri ulterioare \
Heliodor a devenit foarte popular în Franţa; a
fost prelucrat în versuri 2 , transformat în dramă 3 ,
a încîntat tinereţea lui Racine 4 şi a avut o influenţă
apreciabilă asupra romanului francez din secolul
al XVII-lea, împrumutîndu-i nume de eroi, procedee
literare, aventuri cu piraţi şi cadru mediteranean
pentru desfăşurarea acţiunii 5 . Un contemporan,
Guez de Baizac — vorbind de romanele timpului
său — spunea textual că nu sunt în cea mai mare
parte decît Heliodori deghizaţi sau: « comme disoit
feu M. l'evesque: des enfants qui sont venus du

1 Jehan de Montlyard, Paris, 1623; Thiboust, 1623-
Maulnoury de la Bastille, Amsterdam, 1716, traducere liberă;
L'abbe Fontenu (după alţii Fontenelle), Paris, 1727; N. Que-
neville, Pierre Vallet.

2 Les adventures amoureuses de Theagene et Chariclee
sommairemenî descrites, et representees par fisures. Paris
1613.

3 A. Hardy, Les chastes el loyales amours de Theagene
et Chariclee reduites du grec de Vhlsloire d'Heliodore en huit
poemes dramatiques ou theâtres consecutifs, Paris, 1623.

4 Cf. Louis Racine, Oeuvres de Jean Racine, precedees
des memoires sur sa vie, Paris, 1838, p. 4: « (Jean Racine)
trouva par hasard Ie roman grec des amours de Theagene
el Chariclee. II le devorait lorsque le sacristain Claude Lan-
celot qui le surprit dans cette lecture lui arracha le livre
et le jeta au feu. II trouva le moyen d'en avoir un autre
exemplaire qui eut le meme sort, ce qui l'engagea â en
acheter un troisieme et pour n'en plus craindre Ia prescription,
ii l'apprit par coeur et Ie porta au sacristain en lui disant:
Vous pouvez bruler encore celui-ci comme les autres ».
<(Jean Racine) găsi din întîmplare romanul grec al iubirii
lui Theagen şi Haricleea. El îl citea cu pasiune cînd para-
cliserul Claude Lancelot care îl surprinse citind, îi smulse
cartea şi o aruncă în foc. El (Racine) găsi mijlocul de a-şi
procura un alt exemplar care avu aceeaşi soartă, ceea
ce îl determină să cumpere un al treilea şi' pentru a nu
se mai teme de vreo interdicţie îl învăţă pe de rost si
arătîndu-1 paracliserului, îi spuse: Poţi să-1 arzi si pe acesta
ca pe celelalte. >

6 Cf. pe larg: Maurice Magendie, Le roman frangais au
XVlI-e siecle de VAslree au grand Citrus, Paris, E. Droz
1932, pp. 16-23.

336

mariage de Theagenes et de Chariclee, et qui ressem-
blent si fort â leur pere et â leur mere, qu'il n-y
a pas un cheveux de difference » *.

Nu mai puţin norocoasă a fost soarta^ romanului
şi în celelalte literaturi ale Occidentului. In Spania 1
a inspirat lui Calderon de la Barca comedia sa Los
hijos de la fortuna şi lui Cervantes elemente pentru
intriga romanului său Persiles y Sigismunda. In
Italia, unde, între alte traduceri, romanul a fost
prelucrat într-o epopee de 20 000 de versuri, a împru-
mutat lui Torquato Tasso episodul Glorindei din
Gerusalemme liberata. Chiar geniul lui Shakespeare
s-a desfătat cu lectura acestui roman, la care de altfel
face direct aluzie în Twelfth Night, or What you will
(V, 121) 2 . Aethiopica, tradus, după cum s-a spus
mai sus, în limba latină de Stanislas Warszewicki,
a avut un mare succes şi în Polonia, unde a fost
tipărit nu numai în latină, ci şi într-o traducere
polonă făcută de Andrei Zacharzewski, după versi-
unea germană a lui Zschorn şi tipărită pentru
întîiaşi dată la Wilno, în jurul anului 1590 3 .

Aci, în mediul polon, romanul a ajuns şi la cunoş-
tinţa alor noştri. El pare să fi alinat, într-o vreme
de mari suferinţe, sufletul zbuciumat al fiicei lui
Ieremia Movilă, măritată cu nobilul polon Horeţki.
Răscumpărată, împreună cu fiul ei, de către agentul
polon din Constantinopol, pe cînd soţul ei se zbătea

* (după cum spunea răposatul abate: copii născuţi
din căsătoria lui Theagen şi Haricleea şi care seamănă atît
de mult cu tatăl şi mama lor, încît nici măcar un fir de păr
nu-i deosebeşte).

1 A fost tradus pentru întîiaşi dată, după versiunea
franceză a Iui Amyot, în castiliană « por un segreto amigo
de su patria» şi tipărit la Anvers, la 1554. Altă traducere
de F. M. Castillejo a apărut la Madrid, în 1722, cf.
D. M. Menândez y Pelayo, Origenes de la novela, I, Madrid,
1925, p. VIII.

2 Michael Oefterding, Heliodor und seine Bedeutung fur
die Literatur, Berlin, 1901, p. 58 şi urm.

3 Dr. Juljan Krzyjanowski, Romans Polski wieku XVI,
Lublin, 1934, p. 227.

337

încă în fioroasa temniţă a celor 7 turnuri, ea îi scria,
vorbind de romanul lui Theagen şi Hariclea — pe
care-1 citise de curînd — aceste rînduri înduioşate:
« Fasse donc le ciel. . . que vous receviez, apres
tant d'accidents et de peines, autant de conten-
temens qu'eut enfin le dernier (Theagen) ayant
ete non seulement delivre des prisons, mais rendu
et conjoint par mariage â sa belle et verteuse Chari-
clea, pour passer, comme ils firent, le reste de nos
jours avec nostre commun surjon, jouyssances des
plaisirs que Ies fideles espoux scavent recueillir
dans leurs paisibles et gracieux menages » x *. Ca
şi eroina romanului grecesc, în nădejdea altor vre-
muri mai bune, ea purta la sine — spune M. J.
Baret — ca aducătoare de noroc, o panterbă.

în ţările noastre, romanul a fost tradus pe la
jumătatea secolului al XVIII-lea din «limba cea
aleasă elinească », după « osîrduitoarea dorinţă » a
episcopului de Roman, Leon Gheuca, de către
« loghiotatul Kyr Thoma vel logofăt ». Originalul
3-a pierdut sau, mai exact, nu s-a găsit pînă acum.
Copia cea mai veche a fost făcută în 1772 — 1773
de Grigore Ilievici, pisarul Mitropoliei Moldovei.

Romanul era însă cunoscut încă de la sfîrşitul
veacului al XVII-lea, căci este pomenit de Dimitrie
Ca ntemir, in prefaţa cu care însoţeşte opera sa
Istoria ieroglificâ, în chipul următor:

1 M. J. B<aret>, Hisloire sommaire des choses plus memo-
rables advenues aux derniers troubles de Moldavie. . . com-
posee par J. M B<aret> sur Ies m.emoires de Charles de loppe-
court, Paris, du Bray Toussain 1620, pp. 328—329, reprodus
şi de Papiu Ilarian, în Tesauru de monumente istorice, Bucu-
reşti, 1863, tom. II, p. 115.

* <Dea Domnul. . . ca, după atîtea neplăceri şi suferinţe,
să aveţi parte de tot atîta mulţumire cîtă a avut pînă la
urmă, ultimul (Theagen) care nu numai că a fost liberat din
temniţă, dar s-a întors şi s-a unit prin căsătorie cu frumoasa
şi virtuoasa Haricleea, spre a ne petrece, cum au făcut ei,
restul zilelor, împreună cu odrasla noastră, în bucuriile şi
plăcerile pe care soţii credincioşi ştiu să Ie afle în căsniciile
lor tihnite şi binecuvîntato

«Aşişderea in minte să-ţi fie, te rog, că <întocmai> ca/
maimuţa,' omului, aşa eu urmele lui Iliodor, scriitorului \
istoriei' ethiopiceşti, călcînd, mijlocul istoriei la început şi/
începutul la mijloc; iară sfîrşitul, scaunul său păzindu-şi ; |
precît slăbiciune me au putut pre picioare, mijlocul şi capulj
să ste am făcut ».

în aceste cuvinte înflorite, D. Cantemir vrea să
ne spună că şi-a alcătuit planul operei sale după
planul romanului grecesc. Şi într-adevăr, precum
autorul grec ne introduce de-a dreptul în mijlocul
acţiunii principale, pentru ca apoi, în confesiunea
unuia din eroii principali, să ne dezA^ăluie peripeţiile
anterioare, tot astfel şi D. Cantemir în opera sa,
potrivit de altfel şi cu predilecţia romancierilor
contimporani din Occident \ nu respectă firul
cronologic al faptelor, ci ne introduce în mijlocul
desfăşurării lor, pentru ca mai tîrziu, cu prilejul
unui incident, să ne redea capătul intrigii.

Pentru a se vedea mai bine construcţia specifică
şi atît de mult gustată a romanului grecesc şi pentru
a se înţelege mai precis aluzia lui D. Cantemir, vom
expune* subiectul în ordinea în care ne este înfăţişată
acţiunea în cele 10 cărţi.
X- ' Romanul începe prin a ne povesti, într-o atmos-
feră de mister, cum, într-un revărsat de zori, o ceată
de piraţi, iscodind de pe creasta munţilor ţinuturile
de la gurile Nilului, zăresc o corabie ancorată la mal,
iar pe ţărm zărind cadavre însîngerate, alături de
rămăşiţele unui ospăţ copios. Coborindu-se de pe
munte,' briganzii află în mijlocul cadavrelor un

1 Procedeul acesta de compoziţie era aşa de preţuit
pe vremea aceea în Occident, mai ales in Franţa — unde,
după cum s-a văzut mai sus, Aethiopica a avut un mare
răsunet — încît unul din principalii reprezentanţi ai romanului
realist, Sorel, spunea: « II y a quelque grâce â commencer
un roman par le milieu, mais ii faut que cela se face avec un
tel artifice qu'il semble que ce milieu soit le vray commen-
cement ». <Există un oarecare farmec în a scrie un roman
începînd cu mijlocul, dar trebuie să faci aceasta cu atîta
meşteşug încît să pară că acest mijloc este adevăratul început. >
(Antiroman, III, p. 84 şi urm.).

339

2:*-

tînăr, greu rănit, şi lingă el o fecioară care-1 îngrijea
cu afecţiune. Tocmai se pregăteau să pună mîna
pe corabie şi pe tineri, cînd deodată se năpusteşte
asupra lor o altă ceată de corsari, care le smulge
prada şi tîrăşte pe cei doi captivi — Theagen şi
Haricleea — prin nişte locuri mocirloase, acoperite
de trestii, într-un ostrov îndepărtat şi singuratec.
Aci, prinşii sunt încredinţaţi în paza unui rob grec,
Gnemon, de la care află ca se găsesc în ţinuturile
numite ale Bucoliei, că au căzut în mîna piraţilor
şi că şeful bandei, Thyamis, este fiul marelui preot
al Egiptului. Acest Thyamis, îndîrjit împotriva
fratelui sau mai mic, care-i uzurpase drepturile după
plecarea misterioasă a tatălui lor din Memfis, se
refugiase între bandiţi şi aştepta acolo momentul
prielnic răzbunării.

A doua zi, pe cînd Thyamis împărţea prada
tovarăşilor şi punea la cale căsătoria sa cu tînăra
captivă, se răspîndeşte zvonul că se zăresc venind
asupra lor, din depărtare, cete de oameni înarmaţi.
Primii piraţi, pe care i-am văzut că fuseseră fugăriţi
la îmbucătura Nilului de Thyamis şi de banda lui,
furioşi că li se smulsese prada din ghiare, chemaseră
la arme pe toţi corsarii din satele învecinate şi se
năpustiseră asupra Bucoliei. Lupta - este crîncenă.
Năvălitorii pun foc păpurişului, flăcările învăluie
din toate părţile insula şi prefac în cenuşe locuinţele
piraţilor. Thyamis însuşi cade viu în mîinile lor.

Theagen şi Haricleea, cari rămăseseră singuri în
insula pustie, sunt prinşi peste cîteva zile de o
trupă de soldaţi egipteni. Aceştia fuseseră trimişi
de guvernatorul persan al Egiptului pentru a distruge
cuiburile piraţilor, după cererea unui bogat negu-
ţător grec, care suportase cheltuielile expediţiei.
Grecul Gnemon, care se înţelesese cu Theagen şi
Haricleea să se întîlnească într-un oraş apropiat,
izbutise să se strecoare la vreme. îndreptîndu-se
spre ţărmul Nilului spre locul de întîlnire, găseşte
pe cale un bătrîn egiptean, Calasiris, care îl conduce
în casa lui Nafsicles, neguţătorul ce pusese la cale

840

expediţia contra piraţilor, şi unde se afla şi el
adăpostit.

Abia acum, dintr-o lungă povestire pe care, în
timpul mesei, la lumina opaiţului, o face bătrînul
Calasiris lui Cnemon, aflăm peripeţiile vieţii lui şi
enigma celor doi tineri, Theagen şi Haricleea, pe
care i-am văzut la începutul romanului capturaţi
de piraţi.

Calasiris fusese mare preot în templul din Memfis;
soţia îi murise şi el trăia resemnat cu cei doi fii ai
săi, cînd o fatală întocmire a zodiilor îi prevesti
apropiate nenorociri în familia lui. Ca să nu fie
martor, Calasiris părăsise Egiptul şi, colindînd din
ţară în ţara, ajunsese la templul din Delfi. Aci, oracolul
pe care i-1 dă Pythia, îi aduce alinarea. Înviorat de
oracol şi îmbiat de mulţimea venită la templu,
Calasiris' se stabileşte în preajma altarului. Acolo
face cunoştinţă cu un bătrîn preot al templului,
Haricles. Acesta, mai de mult, ca să-şi uite durerile
vieţii — îi murise fiica în ziua nunţii — călătorise
în Egipt. După ce văzuse toate minunăţiile de pe
valea Nilului, cînd se gîndea să se întoarcă în patrie,
este vizitat de un preot gymnosofist, Sosimitres,
trimis în ambasadă la guvernatorul Egiptului de
către Hydaspe, regele Etiopiei. Sosimitres, după ce
sondase îndeajuns pe preotul grec şi se convinsese de
seriozitatea caracterului său, îi încredinţase, împre-
ună cu o comoară de pietre preţioase, o fetiţă de 7 ani,
ca să o crească.

Copila era chiar fiica lui Hydaspe şi a soţiei sale,
Persina. Fiindcă se născuse albă, ca şi Andromeda,
strămoaşa şi protectoarea Etiopiei, copila fusese
părăsită' de mama sa, Persina. Aceasta, temîndu-se
de gelozia şi furia soţului, o încredinţase unui servitor
devotat, ca să o părăsească împreună cu un colier
de pietre preţioase, cu un inel, pe care-1 avea ca dar
din partea lui Hydaspe şi cu o bandeletă în care
scrisese, cu lacrimi în ochi, pentru copilă, dacă va
supravieţui, şi pentru muritorul binefăcător care
va salva-o, motivele care au silit-o să-şi părăsească

341

odrasla. Cînd Hydaspe s-a întors dintr-o lungă
expediţie, ea 1-a amăgit, spunîndu-i că copila se
născuse moartă.

Grecul Haricles luase copila, o adoptase, o dusese
cu el la Delfi, şi o creştea acolo, cu intenţia de a o
hărăzi nepotului său ca soţie. Haricleea' — cum o
numise — fusese însă aleasă la templu ca preoteasă
a Dianei şi refuza cu îndărătnicie să se căsătorească,
ca şi zeiţa ei protectoare. Haricles cere prietenului
său Calasiris, a cărui înţelepciune şi putere mistică
îl ridicase în vaza confraţilor săi, sfatul şi ajutorul
pentru a hotărî pe Haricleea la căsătorie.

Aşa stăteau lucrurile cînd, într-o zi, sosesc la
templul din Delfi trimeşii eneenilor, conduşi de mîn-
drul Theagen, ca să aducă sacrificii la mormîntul
strămoşului lor Neoptolem, fiul lui Ahile, răpus
chiar în acel loc de mîna ucigaşe a lui Oreste. Cere-
moniile se desfăşoară cu o pompă strălucitoare.
După ce se pregătise rugul celor 100 de tauri şi
berbeci ce urmau să fie jertfiţi, corul fecioarelor,
îmbrăcate în alb, cu coşuri de fructe şi flori şi « cu
tipsii de mirodenii şi miresme » ocolesc de 3 ori
mormîntul, apoi cortegiul se opreşte pentru ca preo-
teasa Dianei, Haricleea, să ofere căpeteniei eneenilor
torţa cu care să aprindă rugul. In clipa în care
Haricleea întindea facla lui Theagen, îşi pironesc
ochii unul asupra altuia; nu se grăbeşte nici ea să
dea, nici el să primească; se privesc îndelung, ca
şi cum s-ar mai fi văzut undeva şi s-ar fi recunoscut;
o roşaţă uşoară se furişează pe obrajii lor. Sunt
primele tresăriri ale dragostei.

A doua zi, Haricleea, deşi obosită de neodihnă,
totuşi prezidează jocurile pytice, înveşmîntată în
alb, ţinînd în mîna stingă facla aprinsă, în mîna
dreaptă ramura de măslin. Theagen, înviorat de
dragoste, se avîntă şi el în arena luptelor, îşi biruie
adversarul, primeşte din mîna Haricleei ramura de
măslin şi este încoronat învingător, în fanfara craini-
cilor şi în aclamaţiile multimei. Această victorie

342

fu fatală. Ea înteţi şi mai mult dragostea celor doi
tineri, care se destăinuiesc fiecare lui Calasiris.
Calasiris, sfătuit de oracol, se foloseşte de sosirea
unor neguţători tirieni pentru a pune la cale răpirea
Haricleei şi fuga în ascuns, pe mare, a celor doi
îndrăgostiţi. Corabia cu fugari poposeşte în cele din
urmă la Zakint, unde urma să petreacă iarna. Dar
teama de nişte piraţi — cari se pripăşiseră în apro-
piere şi care puseseră ochii pe Haricleea, intere-
sîndu-se de plecarea corăbiei, — îi silesc să pornească
pe neaşteptate, într-un revărsat de zori.

Tocmai se apropiau de coastele Libiei cînd se
văd deodată atacaţi de ceata piraţilor, cari le luase
urma de la Zakint.' Banda de tîlhari opresc corabia
feniciană în largul mării, silesc călătorii sub amenin-
ţare de moarte să treacă în luntrile lor şi reţin pe
corabie numai pe Haricleea şi pe ai săi.

Piraţii îndreaptă corabia spre ţărmurile Nilului.
Ajunşi la mal, ancorează, debarcă, aduc un sacri-
ficiu lui Neptun că le-a fost prielnic şi, cu merindele
şi vinurile aflate în corabie, pregătesc un ospăţ
bogat, în timp ce comandantul lor pune la cale
căsătoria sa cu Haricleea. Calasiris însă aprinde
gelozia in sufletul ajutorului de comandant al pira-
ţilor, şi împărţindu-i în două tabere vrăjmaşe,
aţîţă vrajba între ei şi dezlănţuie măcelul din care
supravieţuiesc numai Haricleea, Theagen rănit
— fiindcă se amestecase în luptă — şi el, batrînul
Calasiris, care se retrăsese mai departe, pe coasta
muntelui, ca să privească desfăşurarea lucrurilor.
Pe cînd se credeau astfel scăpaţi de primejdie, năpă-
desc asupra celor doi tineri şi asupra corăbiei încăr-
cate cu aur, argint şi stofe, piraţii bucolieni, despre
cari a fost vorba la începutul romanului.

Calasiris nu încheiase aici încă firul poveştii
sale, cînd soseşte gazda lor, Nafsicles, aducînd
vestea că piraţii au fost nimiciţi şi că el a primit
de la comandantul trupei egiptene, din prada dobîn-
dită, o fecioară frumoasă. Era Haricleea, din nou
despărţită de Theagen, care, din porunca învingă-

343

torului, fusese trimis la Memfis lui Oroondat, guver-
natorul Egiptului. După stăruinţele bătrînului Cala-
siris, Nafsicles se înduioşează şi, în cele din urmă,
dăruieşte libertatea Haricleei.

A doua zi Calasiris şi Haricleea, liberată, îmbră-
caţi în haine de cerşetori, pornesc singuri mai departe
spre Memfis. Sosesc tocmai în clipa cînd, în jurul
zidurilor care întăreau cetatea Memfis şi în faţa
poporului adunat, fiii lui Calasiris se fugăreau unul
pe altul. Cel mai mare nu era altul decît piratul
Thyamis. Scăpat din captivitate, răsculase satele de la
gura Nilului şi se îndreptase spre reşedinţa satrapului,
pe care o înconjurase. Era vorba să răzbune în
sînge nedreptatea făcută de fratele său mai mic,
care-1 înlăturase cu viclenie de la funcţia de mare
preot ce-i revenea lui, după dispariţia tatălui.
Soţia satrapului, Arsachia, aflînd pricina răzvrătirii,
propune ca cei doi fraţi să se lupte între ei şi ca
biruitorul să rămînă cu misiunea de mare preot al
Egiptului. Calasiris, sosit la timp, împiedecă măcelul
între fraţi, dîndu-se pe faţă. Copiii îl recunosc.
Poporul îl aclamă. Bătrînul se îndreaptă spre altarul
templului, ca să aducă libaţiuni zeiţei Isis. Aci
lămurind că el, copleşit de bătrîneţe, nu mai poate
îndeplini misiunea de preot, îşi ia coroana şi o
depune pe capul lui Thyamis, recomandîndu-1 ca
succesor. Poporul consacră alegerea, dar peste
noapte bătrînul îşi dă sufletul.

Haricleea şi Theagen, care se regăsiseră, sunt
găzduiţi în acest timp în palatul guvernamental.
Cercul suferinţelor lor nu era încă încheiat. Soţia
satrapului, Arsachia, o femeie perversă care, în
lipsa soţului său ce se afla în război cu etiopienii,
se îndrăgostise de Theagen, voia să-1 despartă de
logodnica lui. Theagen însă rezistă cu tărie la toate
ispitele şi ameninţările ei. Arsachia, îndîrjită, dă
ordin să fie pus în lanţuri. Haricleea împărtăşeşte
şi ea soarta lui, ba este chiar condamnată să moară
pe rug, dar scapă ca prin minune.

344

în acest timp, Oroondat, aflînd cele ce se
petrec în palatul său, trimite o poruncă straşnică
şefului eunucilor săi, ca să-i trimită numaidecît
în tabără pe captivii greci. în drum însă, pe cînd
Theagen şi Haricleea erau conduşi pe cămile spre
lagărul satrapului, cad în mîna unei patrule de tro-
glodiţi etiopieni — un trib nomad, cum explică
autorul — şi sunt astfel duşi în tabăra lui Hydaspe,
care, după' ce înfrînsese pe Oroondat, se întorcea
in triumf spre capitala sa, Meroe, aşezată într-o insulă
ocolită de apele Nilului. Curierii, încununaţi cu flori
de lotus, purtînd în mînă ramuri de palmieri, răspîn-
desc ca fulgerul vestea victoriei. Poporul întreg,
cu preoţii gymnosofişti în frunte, se grămădeşte
să iasă înaintea regelui.

După rugăciunile aduse în templu, mulţimea se
îndreaptă spre o cîmpie, unde se ridicau trei mari
altare: unul închinat soarelui, altul lunei şi altul
lui Bachus. După cererea poporului, care pretindea
să se respecte datina strămoşească şi să se jertfească
sînge omenesc, regele hotărăşte să se sacrifice soarelui
şi lunei primii prinşi de războiu: Theagen şi Hari-
cleea. Dar frumuseţea, strălucirea şi tinereţea
captivilor înduioşeazăpe regină şi pe rege. Haricleea,
luînd cuvîntul înaintea regelui şi a mulţimii dezvăluie
enigma vieţii sale, aducînd ca mărturie bandeleta
scrisă de chiar mîna mamei sale, colierul de perle
şi inelul tatălui cu care fusese părăsită în pustiu.
Marele preot al gymnosofiştilor, Sosimitres, care o
crescuse pînă la vîrsta de 5 ani, o recunoaşte. Regina,
înduioşată pînă la lacrămi, se aruncă în braţele
fiicei sale. Haricleea, recunoscută, cere mîntuirea
logodnicului. Sosimitres, marele preot, intervine în
sprijinul tinerilor şi, interpretînd în această întîm-
plare voinţa zeilor, cere poporului renunţarea la
sacrificiul uman. Şi astfel, în loc de a fi arşi pe rug,
tinerii sunt conduşi înaintea altarului: Theagen,
alături de Hydaspe, într-un car tras de cai, Hari-
cleea, alături de mama sa, într-un car tras de
boi albi.

345

Romanul se încheie cu o notiţă, care în manu-
scriptele noastre sună astfel :

« Sfîrşit ca acesta au luat alcătuirea întâmplărilor celor
ethiopiceşti a lui Theagen şi a Haricliei care o au alcătuit
bărbat fenician, emesinean, la neam din cei despre răsărit,
fiul lui Theodosie, Iliodor ».

Alcătuit în epoca in care romanul grec începea
să se degajeze de epopee, ca gen literar de sine
stătător, Theagen şi Haricleea suferă de defecte
inerente începuturilor.

Acţiunea este o înlănţuire de incidente multiple
şi complicate, vădind im gust pronunţat pentru
aventuri, o preocupare constantă de a izbi imagi-
naţia cititorilor prin situaţiuni şi conflicte neaştep-
tate, prin evenimente stranii: părăsirea unei copile
de rege în locuri pustii, salvarea ei, trecerea în ţari
străine, fugă, atacuri repetate de piraţi, cădere în
captivitate, liberare, despărţirea logodnicilor, regă-
sirea lor, aruncarea în temniţă, condamnarea la
moarte, scăparea, iarăşi căderea în robie, rugul şi,
în cele din urmă, la capătul atîtor încercări, căsătoria.

Prin această întreţesere de situaţiuni bizare,
precum şi prin interminabilele monologuri şi dialo-
guri, ca şi prin reflexiunile morale, care amintesc
ceva din influenţa şcoalelor de retorică ale timpului,
progresiunea acţiunii este necontenit stînjenită şi
încetinită.

De altă parte, impresia de neverosimilitate pe
care ne-o dă extravaganta combinare a situaţiunilor
neprevăzute, este sporită prin introducerea elemen-
tului miraculos, împrumutat din epopee, şi care se
împleteşte necontenit în urzeala romanului. Deşi
autorul este un creştin, totuşi acţiunea eroilor este
călăuzită după oracole, visuri şi apariţiuni; ba
într-un loc aflăm şi oracolul pe care este' silit să-1
dea un mort, chinuit de mama lui, o bătrînă vră-
jitoare.

Dar cu toate aceste defecte iniţiale ale genului,
totuşi romanul acesta este socotit, alături de Dafnis
şi Hloe, ca cel mai bun dintre romanele greceşti,

346

prin planul său şi prin abilitatea cu care Heliodor
ştie să lege episoadele multiple şi variate de acţiunea
principală. Ceea ce a făcut însă popularitatea lui
este suflul moral. Autorul a ştiut, cu multă înde-
mînare, să înfăţişeze episoadele secundare astfel
încît perversitatea unora dintre eroii săi să-şi găsească
totdeauna răsplata cuvenită. De altă parte, în
ciuda întîmplărilor atit de multiple şi de stranii
şi a suferinţelor atît de dureroase ale logodnicilor,
a scos într-o lumină duioasă iubirea lor castă şi
credinţa lor statornică, învăluind într-un nimb de
poezie' sfinţenia căsătoriei, aşa cum a înţeles-o
creştinismul.

Tocmai această lăture a romanului a atras la noi
pe episcopul de Roman, Leon Gheuca, şi 1-a îndem-
nat să pună pe « loghiotatul Kyr Thoma, vel
logofăt », să traducă romanul pentru desfătarea
sufletească a boierimii noastre. Tălmăcitorul însuşi
mărturiseşte această intenţie în versurile, de altfel
prozaice, pe care le adaugă la sfîrşitul tălmăcirii sale:

«Pofta, dulceaţa şi libovul ţi se pare că porneşte,

însă pre Theagen şi Hariclie ca soarele curaţi îi păzeşte,

Bucurie si întristare grabnice prifaceri prin alcătuire

le numeşte
Cele adevărate pentru nestatornicie stării omului grăieşte,
Cunună răbdătorilor şi înţelepţilor mai înainte proroceşte
Care după multă pătimire şi adevărate răbdări o şi dăruieşte »

Traducerea nu este însă reuşită.

Limba textului oferă citeva particularităţi intere-
sante. Traducătorul nu găsea cu uşurinţă în limba
literară a timpului său echivalentul românesc pentru
unele noţiuni din originalul grecesc, în aceste cazuri,
el a păstrat cuvîntui grecesc pe care 1-a subliniat,
dar a adăugat pe marginea textului lămurirea lui
prin perifrază. Astfel, pentru noţiunea de echipament
el foloseşte neogrecescul katuna pe care îl explică
astfel: «'catuna se numeşte vasele şi cele trebuin-
cioase de drum şi de război, ce se zice elineste
aposkevi (doiocntsuT]) ». Pentru duel păstrează pe
grecescul monomahia (jjLovojxaxia): «lupta unul cu

347

^ f ?« no * lunea de pubertate foloseşte pe
grecescul tf,,, pe care îl lămureşte astfel: « ivii
se numeşte yîrsta cea copilandrică, în carea vîrstă
oo peru atit_ la mustetă cît şi la' barbă»; pentru
episod întrebuinţează forma greacă episodion (inu-
ao«iov) pe care o explică: « episodion se numeşte
tot lucrul sau voroava ce se aduce la comediile ceale
jelmce, pentru rîs»; iar drama o defineşte astfel-
«drama se numeşte facerea (am zice mai exact :
alcătuirea) cortului (cort înseamnă în limba veche
teatru) şi cea jelnică şi cea de bucurie ».

Alte cuvinte prezintă, pentru stadiul limbii
literare a vremii, un interes deosebit, fiindcă fac
pai te dm primul strat de cuvinte din limbile romanice
occidentale pătrunse la noi prin intermediul limbii
neogreceşti. Astfel este de pildă cuvîntul pomvâ
dm grecescul tco^, derivat la rîndul său din fran-
cezul pompe .Din aceeaşi familie face parte si
cuvîntul lamba şi altele, care se mai aud si azi — în
aceeaşi categorie intră şi cuvîntul bangâ — ai care
nu sunt etimologii populare, ci forma mai veche a
curatelor occidentale, pătrunse în limba noastră
prin filiera greacă. Mai tîrziu, către mijlocul secolului
ai AIA-Iea, cmd se întăreşte la noi influenta franceză
aceste cuvinte, înlocuite cu corespondentele franceze'
dispar dm circulaţia limbii literare, dar multe din
ele vieţuiesc încă în agonie în vorbirea bătrînilor
in oraşele de provincie ale vechiului regat si la sate'

BIBLIOGRAFIE

88 dfm 3 ? P ubMcBte * M Gastep, Chrestomatie română, II, p.

sec 7lviTnf a : a H^ în Bib - L Centrală > de la sfîrşitSl

circa 1813, reproduce: cuvînt III, descrierea jertfei cartea
IX, împresurarea cetăţii Siiniî. J W '

Manuscripte româneşti inedite din Biblioteca Academii

pe foaia intna; sus, in mijlocul unei flori, data «1772 april» cînd
s-a început copierea. Pe f . 87, v. următoarea notiţăîreprodusâ

348

cu lacune şi în celelalte manuscripte: « Tălmăcitu-s'au această
istorie ce să deosăbeşte în zeace capete şi în a doao tomuri
din limba cea aleasă elinească de dum<nealui> loghiotatui
Kyr Thoma vel logofăt prin oserduitoare" dorire a pr6 sfin-
ţitului episcop a Romanului Kyrio Kyr Leon, spre ce după
putinţă a limbii moldoveneşti deschidere şi adăogire, şi s-au
scris cu condeiul şi prin osteneala mînii de mine Grigoril
Ilievici, pisariul sfintei Mitropolii a Moldovei, isprăvindu-se
de scris la anul de la Hristos 1773, mart.», voi. II, copiat
pentru Ioniţă Sturza vel stolnic, de dascălul Alexandru
Athanasie; ms. nr. 506, sec. XVIII cu titlul: A lui Iliodor,
istorie ethiopicască, deasupra de altă mînă: Etiopica sau
amorul lui Theagenes şi a Eraclei, conţine numai primele
5 cărţi; ms. 3581, Â lui Iliodor istorie ethiopieneascâ,
1804; nr. 2868, Istoria lui Iliodor, istorie ethiopiceascâ,
1792; nr. 4837, Istoria ci să numeşti, Iliodoros, scrisă «cu
toată cheltuiala dumisale Nicolaiu Cânta biv-vel paharnic »
in Iaşi, de Alexandru Ciohodariu, 1784; nr. 3531, f. 72,
numai primele 5 cărţi: Istoria ethiopicască a lui Constandin
Paladie, spătar mare, scrisă în tîrgul Neamţului de Andris-
taztul* cucernicul dascăl ot Neamţu, 1782, iuni 24\ nr. 347,
jumătatea sec. al XVIII-lea, Iliodor, istorie ethiopicască,
copiată în 2 tomuri, avînd fiecare cîte 10 cărţi; nr. 2605,
A lui Iliodor istorie ethiopicască de pe la sfîrşitul sec. al
XVIII-lea; nr. 2769, f. 38—109, copie făcută de Grigorie
Cumpănă, cîntăreţul, la anul 1811, april, în episcopia Huşului,
copie de pe textul scris de Grigorie Ilievici la 1773 (vezi
nr. 355); nr. 2774, dăruit Academiei de Titu Maiorescu la
28 mai 1904, scris de « Grigori Hudeci pisar ot episcopia
Romanului », la 1784. Pe f. 1 o notă din 1821 din care reiese
că textul a trecut şi prin mîna lui Dumitrache Beldiman,
cartea 6—10; nr. 60, are numai cărţile 6, 7, 8, 9 şi 10, scrise
« cu toată cheltuiala lui Ilie Carp f Hui dumisale Vasile Carpu
sulger » de Constantin Borghele « fiind în episcopia Romanului
la velet 1781, mart. 20», titlu: Iliodor-, nr. 57, din 1786,
scris de Toader Jora biv vel pitar « de pe o carte a d-lui
sulgerului Carpu»; nr. 5046, Ale lui Iliodor cuvinte, sec.
al XVIII-lea. Pentru nr. 60, 57, 347, 355 cf. I. Bianu, Cata-
logul manuscriptelor, I, p. 134, 143, II, p. 62, 70.

Texte greceşti: *HXLo8<opou AtOtoTrixT^ laTopLxci f^fâXia
8exa, Heliodori libri decern, nunquam antea in lucem dedit,
Basileae ex officina Hervagiana an, 1533 mense Februario,
cu o scrisoare a lui Obsopoeus către « clarissimis atque
amplissimis Reipublicae Novimbergensis senatoribus ». Tra-
ducerea latină: Heliodori Aethiopicae Historiae libri decern,

* Andriotaxitul. (Cf. G. Ştrempel — Copişti de manu-
scrise româneşti pînă la 1800, p. 5.)

349

nune primum c graeco sermone in latinum translaţi:
Stanislao Warschewiczki Polono, interprete adiectum est
etiam Philippi Melanhthonis de ipso autore, & hac eiusdem
conuersione indicium; item locuples rerum ac uerborum memo-
rabilium index. Basilae per Ioannem Oporinum, 1552.
'HXtoSwpou AESlotuxojv ŞipXtcc Sexa Heliodori Aethiopi-
corum libri X, Jo Bourdeliotius emmendavit, supplevit libros
decern animadversionum adiecit Lutetiae Parisiorum apud
P.L. Feburier, 1619, in 8° {text grecesc şi latinesc). 'HXioScopou
AtOLomx&v pipx£a Sexa a x«P tv 'EXXtjvwv e^Scoxe ^s-ra
a^eLfiasoiv TrpoaOetţ xai zăq bno tou 'A^iiotou auX^Efetocce,
ţscoc; Se dvExSoTOug, Sio^opou ypatpât;,, TrpOTpo7TŢÎ xal SamxvŢ)
'AXEEavSou BacrLXstou 6 A. Kopaîfe, Paris, Everart, 1804.
O altă ediţie bună: Heliodori Aetkiopicorum libri decern ab
Immanuele Bekkero recogniti, Lipsiae, 1855, in 8° (Biblioteca
scriptorum graecorum et romanorum Teubneriana) .

Studii: La noi: dr. M. Gaster, Literatura populara
română, pp 126—128; N. Iorga, Livres populaires dans le
sud-est de V Europe et surtout chez Ies Roumains, Academie
Roumaine, Bulletin de la Section historique, Bucureşti, 1928,
pp. 34—35. Asupra romanului grec: Ervin Rohde, Der grie-
chische Roman und seine Vorlăufer. Dritte, durch einen
zweiten Anhang vermehrte Auflage, Leipzig, Breitkopf und
Harţei, 1914, publicat prin îngrijirea lui W. Schmidt. {Cu-
prinde şi o preţioasă punere la punct în « Vorbemerkungen
zur dritten Auflage» şi în «Anhang»). Nikolai, Uber Ent-
stehung und Wesen des griechischen Romans, II Auflage,
Berlin, 1867 ; E. Schwartz, Funf Vortrâge uber den griechischen
Roman, 1896, Berlin; Michael Oefterding, Heliodor und seine
Bedeutung fiir die Literatur (în Literarhistorische Forschungen,
herausgegeben von dr. losif Schick, a. o. Prof. an der Univ.
Miinchen und dr. M. Frd. v. Waldberg, a.o. Prof. an der
Univ. Heidelberg), Berlin, E. Febber, 1901; Dott. Francesco
de Carlo, Eliodoro e le Etiopiene con un saggio bibliografico
Avelino, 1907; O. Schissel v. Fleschenberg, Entwicklungs-
geschichte der griechischen Romans im Alterium, Halle, 1931.

R 031 ANE ORIENTALE

SINDIPA

Este ua ciclu de snoave j ;, Rle mai multe mucalite 4

menite să stToata in relief "viclenia, nestatornicia şi
necredinţa femeilor '"— toate însă încadrate în rama

unei jnţrigi^geaej'ale^ cu_proE arţii, jje roman.

"CÎoIecţia aceasta de poveşti hazlii şi răutăcioase
ne vin e, ca şi romanul Varlaam şi Ioasaf, din vechea
jiteratură indică,, Pină acum nu s-a descoperit
^prototipul indian, dar faptul că unele snoave din
acest roman îşi găsesc paralele în literaturile vechii
Indii, precum şi faptul că numele filosofului care
joacă rolul principal în versiunile cele mai apropiate
de prototipul pierdut — Sint ipa în v ersiunea gre-
cească, Sendabar în cea arabă — are la bază o
rădăcină indică Sindhapati (conducătorul sidelor,
al înţelepţilor), presupun această origină.

Din India, romanul a trecut în Persia, unde a
fost tradus în pehlvi, limba vorbită în timpul regilor
sasanizi, şi din Persia, romanul a călătorit mai
departe în Siria, care în primele veacuri ale creşti-
nismului era un puternic focar de cultură, luînd
parte activă la marea mişcare spirituală a lumii
greco-latine. Din Siria, romanul a trecut în veacul
al Xl-lea în literatura bizantină.

Versiunea cea mai apropiată de prototipul
pierdut este — după cercetările de pînă acum —
versiunea grecească şi, după ea, cea spaniolă.

Versiunea grecească a fost tradusă, după cum
s-a dedus dintr-un manuscris păstrat în Biblioteca
sinodală din Moscova, de către Mihail Andreopu-
los, din îndemnul lui Gabriel din Melitene (1086 —
1100). Acest dinast bizantin aA r ea ca vecin un cumnat,
Theodoros Thoros, care guverna, în numele Bizan-
ţului, Edessa, pe atunci un puternic centru de cui-

23-

353

tură siriacă. După toate probabilităţile, originalul
textului tradus de Andreopulos în limba greacă,
venea din Siria. Traducerea spaniolă a fost făcută
în Castilia, după un original arab, în anul 1253,
din porunca infantelui Don Fadrique, varul regelui
Ali'ons cel înţelept.

Aceste traduceri n-au avut însă în literaturile
vremii noroc, fiindcă au întîmpinat de la început
concurenţa unei traduceri latine. Un călugăr din
sec.^al Xll-lea, Jehan de Alta-Silva (de Haute-
Selve), a prelucrat versiunea ebraică cu destulă
libertate în limba latină sub titlul: Dolophatos
sive Historia septem sapientium Romae, dedicînd-o
episcopului Bertrand de Metz (1179 — 1212).

Această prelucrare latină sta la baza traducerilor
şi prelucrărilor în proza şi versuri — în limbile
franceză, italiană, germană, olandeză, daneză,
engleză, ungară, rusă şi polona — care au invadat
literaturile medievale şi au avut o influenţă conside-
rabilă în procesul de evoluţie al novelisticei euro-
pene din Occident.

Versiunea grecească a pătruns numai în litera-
turile slave ortodoxe şi la noi. Ea s-a răspândit
multă vreme în copii, manuscripte şi a .fost. ..pusă
sub tipar in mediul comunităţii greceşti din Veneţia.
înainte însă de apariţia tipăriturii greceşti, romanul
circula in literatura noastră.

Dar să vedem mai întîi subiectul acestui roman:

A fost odată un împărat în Persia, anume Kira,
care, deşi avea 7 soţii, totuşi nu dobîndise nici un
moştenitor. După multe şi îndelungate rugăciuni
către Domnul, dobîndeşte în cele din urmă un copil,
împăratul, dorind să-şi instruiască fiul cu învăţă-
tură aleasă, îl dă pe mîna unui cărturar, care însă
se trudeşte zadarnic cu copilul 3 ani. Văzînd că fiul
nu are nici un folos de la dascălul său, împăratul
îl ia şi-1 duce la filosofuk J5mcD |xa, despre a cărui
faima auzise pe mulţi. Filosoful face legămînt cu
împăratul că, dacă în 6 luni nu va scoate din tînărul
prinţ un filosof desăvârşit, sa i se taie capul. Sin-

354

dipa, luînd pe fiul împăratului, îi construieşte o
casă mare cu pereţi albi, iar pe pereţi zugrăveşte
toate învăţăturile pe care voia să i le arate. Filosoful ] a
petrecea toată ziua cu fiul împăratului, învăţîndu-1 (/
cele zugrăvite pe pereţi — am zice, un învăţămînt
intuitiv — aşa încît, înainte de a se împlini sorocul
hotărît, copilul şi-a încheiat învăţătura.

Sindipa vesteşte pe împărat că a doua zi se va
înfăţişa cu copilul la curte, dar curînd după aceasta,
scrutînd tainele zodiilor, află cu groază că o mare
primejdie ameninţă pe copil dacă va vorbi înainte
de vremea rînduită. Filosoful împărtăşeşte tînarului
prinţ temerile şi, pentru a înlătura primejdia,
hotărăsc împreună ca fiul să se înfăţişeze înaintea
împăratului a doua zi, singur, dar în curs de 7 zile
să nu scoată nici un cuvînf.

A doua zi de dimineaţă, împăratul iese voios
înaintea copilului său, îl îmbrăţişează, îi vorbeşte,
dar la toate întrebările, copilul rămîne mut. împă-
ratul, crezînd că poate copilul e stăpînit de emoţie,
roagă sfetnicii să încerce ei cu blîndeţe a ispiti
învăţătura copilului, dar nici ei nu izbutesc să-i
scoată o vorbă din gură. Nedumeriţi, îşi dau cu
părerea că poate filosoful, în dorinţa de a ajunge
la scop, să fi dat copilului niscaiva ierburi, ori că,
străduindu-se să vîre prea multă învăţătură in
capul lui, i s-a legat limba.

împăratul, înfuriat, trimite ostaşi să caute pe
filosof, dar nu-1 găsesc, căci Sindipa, prevăzînd
cele ce aveau să se întîmple, dispăruse.

Pe cînd împăratul se afla cuprins de o mare
mîhnire, una din cele . 7 soţii ale sale, aflînd cele
petrecute, cere să i se trimeată ei copilul spre a-1
întreba singură, aparte, pricina tăcerii, întrucît
şi mai înainte, ei îi spunea toate tainele sufletului
pe care nici mamei lui adevărate nu îndrăznea să le
mărturisească. împăratul primeşte, iar femeia,
luînd pe copil în casa ei, încearcă cu cuvinte mîngî-
ioase să-1 facă să vorbească. Dar toate sunt zadar-
nice. Atunci femeia, ispitită de gînduri criminale,

365

făgăduieşte tînărului prinţ că va căuta ea un meş-
teşug prin care să pună capăt zilelor bătrînului
împărat, cu condiţia însă ca prinţul, urcîndu-se
pe tron, să o ia de soţie. Tînărul, îngrozit de această
propunere s-a turburat şi s-a mîniat într-atît,
încît uitînd sfatul dascălului său, mai înainte de a
trece cele 7 zile, a rupt tăcerea cu aceste cuvinte:
« Să ştii muiere, că aceasta ce ai zis acum, nu va
avea nici un răspuns pînă nu vor trece cele 7 zile ».

Femeia, auzind aceste cuvinte şi dîndu-şi seama
de nesocotinţa ei, de frică, îşi rupe îndată hainele,
îşi zgîrie faţa şi începe să strige. împăratul, auzind
ţipetele ei, o chiamă, o întreabă ce s-a întîmplat,
şi ea acuză pe prinţ de intenţii nelegiuite.

Stăpînit de groază şi de scîrbă, împăratul îşi
osîndeşte copilul la moarte. El avea însă la curtea
sa 7 filosofi, al căror sfat îl cerea totdeauna în
împrejurări grele. Aceştia, văzînd că stăpînul lor,
fără să le fi cerut sfatul, ca de obicei, şi-a osîndit
copilul la moarte, se tem ca nu cumva împăratul,
căindu-se mai tîrziu, să-şi verse mînia asupra lor
că n-au fost în stare să-1 împiedice.1 De aceea se
hotărăsc să meargă fiecare dintre ei la împărat,
cîte unul într-o zi, şi să-1 convingă să renunţe la
osîndă sau, în orice caz, să suspende execuţia pînă
îi va asculta pe toţi.

A doua zi, pe cînd urma să se înfăptuiască osînda,
se înfăţişează înaintea împăratului întîiul dintre
filosofi şi se închină pînă la pămînt, zicîndu-i: « 0,
împărate, nu este cu dreptate şi cu cuviinţă să faci
un lucru ca acesta, pînă nu se va cerca mai înthu
să se afle adevărul ». Şi îi poveste şte două pilde, una
menită a dovedi că nu se cade a se da crezare pîrilor
pînă nu se izvodeşte adevărul, alta tinzînd să dove-
dească răutatea şi viclenia femeii. împăratul înclină
spre iertarea copilului, dar îndată se înfăţişează
femeia care, printr-o alta pildă, dovedeşte nere-
cunoştinţa copiilor şi făţărnicia sfetnicilor. împă-
ratul amînă execuţia pentru a doua zi. Dar a doua
zi se înfăţişează al doilea filosof şi astfel se petrec

356

lucrurile 7 zile de-a rîndul; filosofii căutînd să
suspende osînda prin pilde ţintind să dovedească
viclenia femeilor; împărăteasa zbătîndu-se să gră-
bească înfăptuirea condamnării prin pilde menite
a întări temeinicia acuzării sale. Şapte zile de-a
rîndul împăratul şovăieşte: după pildele filoso-
filor, hotărîrea lui îşi pleacă cumpăna spre iertarea
tînărului prinţ, după pildele împărătesei, hotărîrea
îşi înclină cumpăna spre executarea condamnării.
Dar cele şapte zile fatale trec, şi a opta zi copilul
îşi dezleagă limba şi, în faţa tatălui şi a boierilor
adunaţi, el povesteşte pricina tăcerii sale şi destăi-
nuie gîndul criminal al soţiei necredincioase.

După cum se poate vedea din expunerea de mai
sus, romanul are o con struc ţie destul de simetrică:
fiecare filosof povesteşte cîte două istorioare. După
povestirile fiecărui filosof urmează o povestire cu
tendinţă contrară a soţiei împăratului. în versi-
unea română şi greacă sunt dar jA> povestiri ale
filosofilor, J7_ ale femeii, la care se adaugă drept
încheiere 2 „a le tînărului prinţ şi una a^ J 1 ** S iridjpa^
în total /_24^

AceasTa particulară structură a romanului îngă-
duie dezvoltarea sau prescurtarea lui. Astfel, în
redacţiunea arabă intercalată în mie şi una de
nopţi, unde vizirii au luat locul filosofilor, numărul
lor a fost sporit la 40 şi în aceeaşi proporţie şi
povestirile. ^

în versiunile occidentale, fiecare filosof povesteşte
numai o singură snoava, la care mama vitregă
răspunde în fiecare zi prin cîte una. La aceasta se
adaugă, în încheiere, o ultimă istorioară, aşa încît-
versiu nile occidentale, au numai 15 povestiri.

în versiunile occidentale, istorioarele au fost
substituite; în locul vechilor snoave orientale — care
cuprindeau aluzii mitice şi elemente de viaţă socială
orientală, necunoscute Occidentului, s-a u introdus
snoave din cele gustate de societatea timpului,

857

b

precum una din ciclul romanelor arturiene, în carejje
vorbeşte despre Merlin; altajde_ori gine clasicâ ^^po-
vestita d.e_£hedru_şi Petronius — <despre> matroana
din Efes x . Prelucrarea vechiului text al romanului
, a mers aşa de departe în Occident încît numai
patru snoave au rămas comune cu versiunile orientale.

Afara de aceasta, grupa occidentală a romanului
se mai deosebe şte de cea orientală şi în ceea ce
priveşte intriga ce alcătuieşte rama snoavelor, care
încadrează materialul anecdotic.

în versiunile occidentale, tinărul prinţ . este
instruit de toţi cei şapte înţelepţi de la curtea împă-
ratului, cari sar apoi în ajutorul lui — de aci şi
numirea romanului de: "Cei şapte înţelepţi: Ies sept
sages, i setti savi, the seven sages, die sieben Weisen.
/ In versiunile orientale, fiul împăratului este
instruit de un singur filosof care, deşi absent în
timpul dezbaterii procesului, intervine totuşi la
sfîrşit, grăbind deznodămîntul. El este dar figura
centrală în rama romanului, asupra căreia se concen-
trează interesul; de aci şi numirea pe care o poartă
opera în Orient: cartea lui Sindipa.

în versiunile occidentale, începînd cu sursa
comună, Dolopathos, romanul capătă un colorit
occidental şi creştin. Eroii sunt cînd Dolopathos,
regele Siciliei, cînd împăratul Diocleţian, cînd
Vespasian, cînd « Stephano figliuolo di un impe-
ratore di Roma»; filosoful indian a fost înlocuit
în aceste prelucrări occidentale cu poetul Virgiliu,
iar acţiunea se desfăşoară la curtea din Roma,
Bizanţ sau Siciîia.

Versiunea românească face parte din familia
versiunilor orientale şi se apropie deci de cea greacă,
siriacă, spaniolă, persană (Sindibâd Nâmeh din
1375); de prelucrarea cunoscută sub titlul Cei 7

1 Phedru, Appendix, XV, Petronius, Satiricon, § 111.
Cf. şi Joseph Bedier, Les fabliaux, etudes de litterature popu-
laire et d'histoire litteraire du Moyen-Âge. V-e ed. Paris, Cham-
pion, 1925, p. 120.

358

viziri păstrată în cîteva versiuni din O mie şi una de
nopţi şi în a 8-a noapte a lui Tuti-nameh scrisă de
persanul Nachschabî.

D-l Gaster în Literatura populară română şi,
după dînsul, d-l N. Iorga cred că romanul lui Sindipa
s-a tradus în literatura noastră de 2 ori şi că cea
mai veche tălmăcire are la baza ei Aversiunea neo-
greacă tipărită în Veneţia, la 1744. Aceasta nu este
însă prima ediţie a textului, fiindcă în titlu chiar
se spune: vecoorl [ieTaTU7CG>&ev (retipărit de curînd).

Numărul însemnat de manuscripte din Biblio-
teca Academiei Române ne îngăduie să privim mai
clar în problema privitoare la originalul versiunilor
româneşti şi la circulaţia lor. Cu mult înainte de
apariţia tipăriturii neogreceşti din 1744, romanul
circula în literatura noastră.

Cea mai veche versiune românească se află in
manuscriptul nr. 1 436, din_ Biblioteca Academiei
Române, copiat în anul| 17Q3jde Costea Dascălul - m\
de la Biserica Şcheilor din Braşov, după cum se
poate vedea dintr-o ' notiţă: « Ispisah az mnog
grăsnw Koste Dascăl ot S<ven>taia Crkov ot
Skei. Maca Noem. 25 dh vk 15t acsi » (7212 = 1704).

Manuscriptul lui Costea Dascălul este o copie
clupă un altul mai vechi, după cum se poate vedea,
aceasta din numeroasele lacune ale textului. Proto-
tipul venea probabil din Ţara Românească şi fusese
tradus în a doua jumătate a veacului al XVII-lea,
cînd în limba noastră se încrucişa influenţa slavă,
în agonie, cu influenţa grecească şi cu cea turceasca.
Limba textului — aşa cum ne-o resfrînge copia lui
Costea Dascălul — înfăţişează într-adevăr un curios
amestec de elemente slave, azi dispărute din circu-
laţie (ca de exemplu: pocitanie, titlul pe care îl
poartă pildele: pocitania al cincilea filosof. . . ;
dodei din vechea slavă dodejati, sîrbă dodejati;
iuboste, de la ljubiti = iubire; proclet; ciudă, cu
sensul de mirare), alături de unele elemente greceşti,
precum: mustopita, o mîncare fiartă în must
(fj,ouCTT07UTa) ; papagalul (ngr. 7ca7raY<£Xo£ din ital.

359

pappagallo) şi chiar cîteva turcisme ca: gealat (în
vers. neogreacă: t^£>uxt7]<;) mozavirie = vicleşug.

Textuf nu a fost tradus din limbile sud-slave,
unde romanul a pătruns tîrziu K Nu ar fi însă
exclus ca prima traducere românească să se fi făcut
mi după tipăritura veneţiana, ci după un manuscript
grecesc necunoscut, mai ales că versiunea româ-
neasca din ms. lui Costea Dascălul nu se suprapune
totdeauna exact peste textul tipăriturii neogreceşti.
Celelalte manuscripte, cu mult mai noi decît al lui
Costea Dascălul, indică însă, în chip neîndoielnic,
un original grecesc din cele tipărite la Veneţia.
După un asemenea manuscript s-a făcut prima
tipăritură 2 .

1 Se ştie după cercetările lui M. Murko că acest roman
oriental a' pătruns în literaturile bulgară şi sîrbă abia pe la
începutul secolului al XlX-lea. Cunoscutul luptător din
epoca regenerării culturale a Bulgariei, Sofronie Vracansky,
în vremea bătrîneţei sale petrecute la Vidin, a tradus în bulgă-
reşte romanul Sindipa, care s-a răspîndit prin copii manu-
scripte. Mai tîrziu, profesorul Christachi Pavlovic a făcut
o nouă traducere care s-a tipărit în 1844, în Biblioteca univer-
sităţii din Pesta. în literatura sîrbească a pătruns prin tradu-
cere'a tipărită în tipografia Universităţii din Pesta, în 1809
şi închinată unui neguţător v sîrb din Aradul Mare, de către
im oarecare G.M. pe care Safarik I-a identificat cu Georg
Mihaljevic (M. Murko, Die Geschichte von den Sieben Weisen
bei den Slaven, în Sitzungsberichte der Kais. Akademie d. Wis-
sensch. in Wien, Phil.-hist. Kt, 1880).

2 Iată ca dovadă o mică pericopă din a doua povestire
a filosofului întîiu (punem în paranteză lecţiunile mai bune
din ms.).

Ediţia neogreacă 1744
« Koci, #XXt]v Si7)Y7]cj[.v #>coua6v
u.ou, Si BatrXeu vot SiTjyyjOco
T6> ejqî KpiTsi. "AvOptoTroţ
Tiq eTx £V &pveov., ottou eXaXei

âv0pO>7îîV7]V 9WV7}V, TO OTCOtOV

xaXouatv eXX7)vtaxi YnrTootov,
LtaXicrn. 8e na7rayâXXov. »

Ediţia rom. tipărită
« Şi altă pildă mai ascultă o
împărate <să spui puterii
tale, ms. 830> un om -(oare-
care > avea o pasăre ce grăia
în graiu omenesc carele să
chiamă elineaşte (psitacon)
iară italieneaşte papagal. »

Numele pasărei este corupt în msse.: unele dau psidacon,
altele racosol; tipăriturile jipacon, iar ms. 3184, f. 12 v.:
îi zic elinii psidacon, iar frîncii îi zic papagal, iar turcii îi zic
duducusu.

360

Interesant e f -p'^ "■* arpastă colecţie de poveşti
mucalite, cu tot caracterul ei indecent, a fost mult
mai răspîndită în lumea preoţilor şi caluganlpj
noştri si se găseşte pînă în secolul al XlX-lea, copiata
laolaltă cu vieţile de sfinţi sau cu Minunile Maieu
Domnului! 'Cea mai veche copie — cunoscuta pina
azi — a fost făcută, după cum s-a spus, de către
dascălul bisericii Şcheilor din Braşov; alta a fost
copiată pe la începutul secolului al XlX-lea «după
alte foite ale dumnealui Kesarie dela mănăstirea
Aninoas'a», de către un cărturar mărunt, ce se aii a
si el « slujind la sfînta mănăstire >; o alta, din 1/SU,
de către « Tudorache dascăl gospod ot Ploeşti»;
în fine o alta, semnalată de către d-1 Leca Morariu,
a fost copiată de « Constantin Popovici, cleric din
clasul III » în 1796.

După unul din numeroasele manuscripte care
circulau în Ardeal, Sinâipa s-a tipărit pentru întua
dată Ia noi în v 1802, la Sibiu, cu cheltuiala cunoscu-
tului editor de eărţî poporane Simeon Pantea, din
satul Selcioa de sus, pe Aneş, sub titlul:

Istoria Sindipii filosofului, care mai mtuu s-au
întors din limba persascâ în elineascâ, iar acUma^ din
limba elinească, prefăcută în româneasca data m
tipariu cu cheltuiala lui Simeon Pantea din satul
Selcioa-de-sus de pe AriaşL Sibiu, Ion Bart 1802.
Cum se vede din titlul acestei ediţii, Simeon
Pantea este cel ce a suportat spezele de tipar, iar
nu traducătorul, după cum crezuse greşit Gaster

la 1883 K e v . ,.

Cartea este însoţită de o prefaţa prin care edi-
torul recomandă această « istorie plină de înţelep-
ciune si minunată, de a căreia cetire se vor foarte
îndulci'» cititorii, văzînd «minunata înţelepciune
a filosofului Sindipa », din care multe vor avea de
învăţat.

i Literatura populară română, p. 65; vezi însă şi recti-
ficarea din Grober, Grundriss der rom. Philologie, li, 4,
(1901), p. 385.

361

A doua ediţie s-a tipărit Ia |l834J tot la Sibiu,
cu o «înainte cuvîntare » care, cITTOci modificări'
este reproducerea prefeţei din ediţia de la 1802^
la care s-au adăugat următoarele rînduri intro-
ductive :

T * * Il ^?*5- c S ft *Î2 rflxl Cartea ce ° t» în mînă > intitulată:
Istoria Sindipn filosofului, care mai întîi s'au fost tradus
dm limna persieiască (sic) în cea elinească, iar la anul 1802
tradusa din ehneaşte In limba românească de Simeon Pante
de care s au şi fost tipărit atuncea . . . ».

Acest adaus a indus în eroare pe Gaster care, de-
sigur, nu cunoscuse în 1883 prima ediţie.

Succesul mare de care s-a bu curat această p^vt*
in toate literaturile lumii stă nu atît in intriga <e-i
serveşte de ramă, cît in snoavele hazlii care scot
în relief, adesea cu cinism, răutatea si viclenia
femeilor necredincioase.

Pentru a da o idee de caracterul acestor snoave
— « Decameronul strămoşilor noştri » cum 1-a numit
d-1 Leca Morariu — voi prezenta una din ele, care
a avut un răsunet mai puternic în literatura si
folclorul nostru. E pilda a 2-a p ovestită de filosoful
al t şaptelea .

Un tînăr pleacă în lume, hotărît să nu se însoare
pînă nu va afla toate vicleşugurile femeilor. Pe
drum, un om îl învaţă să se retragă în pustie 40 de
zile şi 40 de nopţi, ca să scrie necontenit vicleşugurile
femeilor. După 40 de zile, tînărul, crezînd' că nu
î-a scăpat nimic nescris, se întoarce spre căminul
său. Pe cale, poposeşte într-un sat, unde rămîne
peste noapte. A doua zi, un sătean, făcînd masă
mare, îl învită şi pe el la ospăţ. Tînărul se aşează
la masă, dar dm felul cum se purta se cunoştea că
este străin. Gazda, mirat, îl întreabă de unde este ?
şi unde a fost? El spune că vine de departe si că a
ieşit în lume ca să afle vicleşugurile femeilor. Atunci
omul spuse soţiei sale acestea şi îi ceru să-1 ia înăuntru
şi să-i rînduiască de mîncare aparte. Femeia făcu
precum i-a zis bărbatul şi se aşeză cu străinul la
masă. In timpul mesei, nevasta îl întrebă: dacă

într-adevăr a scris în cartea lui toate vicleşugurile
femeilor, şi la răspunsul lui că nici o viclenie nu
i-a scăpat,' ea îi povesti una inedită.

A fost un om — începe ea — care avea o femeie
cinstită si înţeleaptă. Bărbatul însă, ponegrea în-
tr-una toate 'femeile şi se lăuda că numai pe el
nu-1 poate amăgi nici una. Femeia, văzîndu-1 aşa,^ se
hotărî să-1 cuminţească şi, într-o dimineaţă, pe cînd
el pleca cu plugul' la ţarină, se duse la tîrg, cumpără
peşte, îl pregăti şi-1 duse la prînz bărbatului. Intor-
Hndu-se spre casă, femeia aruncă peşte viu pe
brazdele ogorului.f Bărbatul se scoală să are şi,
găsind peştii pe brazdă, îi culege şi-i duce neveste-sei
să i-i gătească. Femeia, prefăcîndu-se că nu ştie
nimic de ei, îl întreabă unde i-a găsit. Bărbatul
răspunde: «pe brazdele plugului». Cînd bărbatul se
aşeză seara la masă şi ceru să-i aducă peştii, ea,
zgîriindu-se pe faţă, începu să strige şi să ţipe pîna
ce se strînseră vecinii. Atunci femeia se plînse ca
bărbatul ei are pe dracul în el, că a sărit la ea să
o omoare, că tot vorbeşte de peştii găsiţi pe brazda
şi se roagă de ei să-1 lege, că altfel este în stare să
facă crimă. Bărbatul o ţine într-una cu ceea ce
ştia el: « peştii de pe brazdă ». Atunci vecinii, văzînd
că femeia are dreptate, îl legară de mîini şi de picioare
cu lanţuri. Dimineaţa, veniră din nou vecinii să vadă
ce s-a întîmplat. Omul spunea tot adevărul, iar
femeia striga: «omul acesta este îndrăcit». După
ce-1 ţinură astfel trei zile legat, nevasta îl întrebă
dacă 'vrea să mănînce peşte prăjit. Bărbatul izbucni:
«ăştia sunt peştii pe care i-am găsit pe brazdă».
Femeia, la rîndul ei, adresîndu-se vecinilor: «Boieri
creştini, încă tot îl ţine pe el dracul ». Omul, înţele-
gînd în siîrşit de unde-i vine pacostea, se hotărî
să nu mai pomenească nimic de peştii de pe brazdă.
Şi cînd femeia îl întrebă din nou, el răspunse că nu
ştie ce peşti sunt aceia. Atunci nevasta, mulţumită,
îl dezlegă şi-i spuse să nu mai sudue femeile şi să
nu se mai laude că le va birui pe toate.

363

După ce sfîrşi povestea, femeia, începînd a se
phnge că ea e frumoasă şi tinără, pe cînd bărbatul
ei e bătrîn, se prefăcu a fi cuprinsă de mare dragoste
pentru el. Tînărul căzu în cursă şi abia începu să
asculte de vorbele viclene ale femeii, că aceasta
striga: «Vai mie! Ce este aceasta?» Tînărul încre-
meni de frică. Bărbatul femeii şi oaspeţii năpădiră
m casă. Atunci soţia lămuri că tînărul pe care-1
ospătează se înecase cu un os de peste în gît si-i
era teamă să nu moară, dar că acum i-a trecut
După ce plecară toţi, femeia întrebă pe tînăr:
«Oare toate cîte ţi-am spus şi» le-am făcut, le ai
scrise?» Şi, la răspunsul lui că nu le are 'scrise
ea adăugă: «In deşert te osteneşti, că nimic n-ai
isprăvit şi nici ai aflat vicleşugurile femeilor»
Străinul ndicîndu-se, şi-a ars toate cîte le scrisese
şi, mirîndu-se, a zis: «că nimeni din oameni
nu poate să cunoască răutăţile si vicleşugurile
muierilor ».

Miezul acestei snoave circulă si azi în gura
poporului nostru. Ea a fost culeasă, cu modificări
în partea finală — femeia, în loc să cheme vecinii
sa-i lege bărbatul, chiamă preotul să-i citească sub
patrafir — de părintele D. Furtună, în satul Săveni
dm jud. Dorohoi, de la moşul C. Chipăruş K O altă
versiune, redusă la proporţii mai verosimile a fost
culeasă în vara trecută, în satul Sont din judeţul
Nasăud, de la femeia Elisabeta Guşe, de d-1 I. Cazan
şi publicată în revista Sociologia românească (anul II
1937, nr. 2—3, pp. 137—138) ». De altfel, snoava
are o largă răspîndire în folclorul european: a fost
culeasă pe teritoriul francez şi pe cel german, la

Cuvinte scumpe, povestiri şi legende.

1 D. Furtună,
p. 18.

2 Altă variantă Ia N A. Bogdan, Povesti si anecdote
dm popor, pp. 28-34. Cf. pentru altele, Adblf Schullerus
Verzeichnis der rumănischen Mărchen und Mărchenvarianten
ÎS! t m v y r em der . Mârch ™typen Antti Aarnes, Helsinki,
1928 (t. b. Communications no. 78), p. 72, nr. 1381.

364

sicilieni, la popoarele nordice, la ruşi, la bulgari, în
Albania de sud 1 .

Anecdota cu filosoful care vrea să cunoască vicle-
niile femeilor a pătruns la noi şi în literatura, daselor
culte. Ea a fost publicată — fără snoava intercalată
la mijloc: peştii pe brazdă, şi refăcută în partea
finală — î n cea dinţii re yistă 1 i t g rarâ a M o . ldove ^ :
Alăuta românească sub" titlul «o istorisire orientală:
Edes»; a fost refăcută ca stil şi republicată mai
"Urziu de Heliade in Curierul de ambe sexe (Periodul
IV, nr. 1, 1842—1844, p. 398) sub titlul Un filosof si
o femeie. De aci si-a împrumutat apoi Al. Macedonşki,
în 1882,' «nodul final al intrigii)) din comedia saj$dp-
ş U p __ după cum, de altfel, o mărturiseşte singur.
Pătrunderea culturii occidentale la noi a înlă-
turat din gustul publicului, această carte de poveşti
mucalite, scrise într-o limbă mai mult sau mai
puţin arhaică. Ediţia românească din F^ foare să
fie' ultima; alta mî se mai crmoaşte^ "n'Trtefâtura
neogreacă a avut şi are o vitalitate mai mare. In
Biblioteca Naţională (Valiani) din Atena, am găsit
ediţii veneţiene din 1849, 1851, 1875, 1881.

BIBLIOGRAFIE

Pînă acum romanul lui Sindipa nu a fost republicat
într-o ediţie ştiinţifică. Fragmente din Sindipa au publicat:
M Gaster, Chresiomatie română. Texte tipărite şi manuscrise

1 Victor Chauvin, Bibliograpkie des ouvrages arabes...,
VIII, Syntipas, Liege, Leipzig, 1904, p. 69; Joseph Bedier,
Les fabliaux, ed. V (1925), p. 197; J. Boite und G. Pohvka,
Anmerkungen zu den Kinder- u. Hausmărchen der Bruder
Grimm, I, Leipzig, 1913, p. 527; Stith Thompson, TheTypes
of the Folktale a classification and bibhography Antti Aarne s
Verzeichnis der Mârchentypen, Helsinki, 1928 (F. F. Commu-
nications, no. 74), p, 171, nr. 1381; Andre Mazon Biblio-
theque d'etudes balkaniques. V. Documents, eontes et chansons
slales de V Albanie du sud, Paris, E. Droz, 1936, p 217 nr. 58.

2 Reprezentată pe scena Teatrului Naţional la 15 noiem-
brie 1880 şi publicată în volumul Poesii, Bucureşti, 1882.

365

{^'r?Z l ~ X lăh dialectal e Şi un glosar româno- francez,
lii3 ^cu r eşti,Şocec,1891, pp. 188-190, după tipăritura
sibiana dm 1802: începutul şi «pilda I a filosofului al cin-
â%V K e oo, M S^ m ' top»"*™ lui I- Bianu, Bucureşti,
+■*! i ??' ^ 1_24( ?, reproduce cu o introducere şi note (sub
rn^LfT er T ne }- e s ±r âmo ? ilor ™stri) după un manuscript
copiat de Constantin Popovici « cliric » din « clasul al triilea »
m seminarul teologic din Cernăuţi, la anul 1796: pilda filo-
solulm al 7-lea, Pentru un om ce poftie să afle meşteşugurile
şi răutăţile nimereşti deplin toate şi apoi să se 'însoare.
Despre Codicele Popovici a se vedea informaţiuni de acelaşi,
in Glasul Bucovinei, VII (1924), numerele 1683, 1684 şi 1686-

C n ernăutri923 r ° arfei dUP& Codicele ConsL Po P°vici (1796),'

Manuscripte româneşti inedite din Biblioteca Academiei:

nr 1436 copiat de Costea Dascălul din sfînta biserică
dinŞchei m 1703, f. 79: Cuvînt şi pociltania filosofului
Sinhpa cu împăratul de Ţara Persiei anume Kira (cf.
M. Cartojan Fiore di vinii in Ut. rom., Acad. Rom
mem secţ. Iit., s. III, t. IV, mem. 2, p. 101 (-17 în
nota); nr. 3203, f. 14-70, sfîrşitul sec. al XVIII-Iea
X? C / jP nm ®i e P a ^ ni » P e scoarţa finală o însemnare din
,nl C , I! m. Mom > Cr eŞterea colecţiilor, 1906, p. 93)-
nr 4364, 24 foi, romanul pe foile 3-24 v., scris « după alte
foiţe ale duhovnicului Chesarie de la mănăstirea Aninoasa
care aflmdu-ma şi eu la sfînta mănăstire slujind la trebile
casei . la leat 1802 cînd stăpînia sfinţia sa părintele egumen
Dositheu. Sa se ştie ca aceste foiţe sînt ale lui Constandin
copilului; mi le- au dat dumnealui logofătu Grigorie » (însem-
narea de la sfîrşit); nr. 4104, miscelaneu copiat de «Enaki
sm "agi ot Tighine în dughiana jupînului Theodor Doro-
naţul », Smdipa la f. 70 r., copiat în anul 1785 (cf. şi N Car-
tO}an, Alexandria în lit. rom., Bucureşti, 1922 p 8)* nr 5115

S a l la Nr? r r° V / !V, 7 ? 3 t {c £ n0ta p - 85 'Oî 830 copiat în
1786 de Nicolae (sic) (cf. I. Bianu şi G. Nicolaiasa, Catalogul
manuscriptelor româneşti, Acad. Rom., III rm 78 — 811-
nr. 5296, sec XVIII-XIX, cumpărat din Atena; nr. 1432;

5£n lb vvtTt 41 vVV nr - 3191 ' f " 178 -230 teşeşte sfîr^
şitul), sec. XVIII-XIX; nr. 4811, după lexic si fonetism,
moldovenesc, sfîrşitul sec. al XVIII-Iea; nr. 3184 f 1-74
scris la 1805 de Meletie dascăl ot Popeşti (cf. şi Creşterea
col lecţiilor Acad. Rom., 1907, p. 39), nr. 4378, din 1805,
r. 148 r.-163 v., lipseşte sfîrşitul, împăratul e numit Cuprosu

ÎLÎ? ^/f' 4364 {cf " $ Acad ' Rom > Creşterea colecţiilor,
1915, p. 349); nr. 1506, f. 2-39, «scrisă de pe ce de tiparîu
m acest curgător an 1843» de ierodiaconul G. Aliopescu
(f. 39); nr. 154, copiat în 1837 de Gheorghe Iconomu în şcoala
din Rugmoasa (I. Bianu, Catalogul manuscriptelor româneşti,
Acad. Rom., I, p. 349). ?

366

Versiuni din grupul oriental, a) Versiuni greceşti
publicate: Jo. Fr. Boissonade, SuvrErrac De Sintypa et
Cyri filio Andreopuli Narratio e codd. Panss. edita.. .
(după 2 manuscripte din Bibi. Regia, azi Biblio-
theque Naţionale: n-rele 2919 (B) şi supl. 105 (B); Alfred
Eberhard, Fabulae romanenses graece conscnptae . . . Voi. 1
(la un loc cu Esop, Lipsea, B. G. Teubner, 1872 după msse:
Monac. (525) din sec. al XlV-lea; Vindob. (hist. gr. 120)
din sec. al XV-lea si 2 Parisi. (utilizate şi de Boissonade),
unul din Berlin si altul din Dresda, scris în 1626); V. Jern-
stedt şi D. Nikitin, Mich. Andreopuli Liber Syntipae. Accedit
exemplum codicis Mosquensis phototypicum, în Sanumu
HMnepamopcKoă AjcadeMiu Hayia, — Memoires de V Academie
Imperiale des Sciences de St. Petersbourg, VlII-e serie.
Classe kistorico-philologique,vo\.Xl\ nr. 1, St. Petersburg.,
1912. Cea mai veche tipăritură neogreacă, necunoscuta lui
Legrand (un exemplar în Biblioteca Academiei Române):
MuOoXoylxov Suv-rtjra tou cpiXococpou, xa TtXsîaTa 7rept£pyov J
& t% îrepaix% yX<ivr7)<; ^E-ra9paa6ev. NecootI ^ETaTUTrcoO^v
xal fee Sta96pcov CT<paXu.âir<ov dtvaxaOapOev, Veneţia, Antonio
Bortoli, 1744.

Manuscripte greceşti: în British Museum, un ms.
grec modern copiat în 1667 de Mihail Lampinos din
Galata (ms. Harley 5560. Vezi H.L.D. Ward, B.A. Catalogue
of Romances in the Department of Manuscripts in the British
Museum, voi. I, London, 1883, p. 190 şi urm.); Speculum a
journal of maedieval studies, voi. II, 1927, pp. 473 — 475;
The Urbana Manuscript of Syntipas (descrierea şi colaţmnea
parţială a unui ms. aflat în Biblioteca Universităţii din
Illinois).

Versiunea spaniolă: Libro de los engannos et los
assayamientos de las mugeres, de arâvigo en castellano
trasladado por el Infante Don Fadrique, fijo de Don Ferrando
et de Donna Beatris, a fost publicată de Dom. Comparetti,
în Ricerche intorno al Libro di Sindibâd (Estratto dalie Mem.
del R. Instituto Lombardo di Scienze e Leftere, 11, 2 della sene
III, pp. 37-54).

Versiunea persană: Sindibâd Nâmeh, publicată întîiaşi
dată de Falconer, în 1841, a fost republicată împreună
cu Cei 7 viziri şi un studiu preţios de W. A. Clouston, The
Book of Sindibâd or Story of the King, his Son, the Damsel,
and the Seven Vizirs. From the Persian and Arabic, with
Introduction, Notes and Appendix. Glasgow, Cameron, 1884.

O altă versiune persană: Tuti-Nâmeh a lui Nachschabi
(|1329) continînd numai 6 poveşti şi derivînd dintr-o
veche prelucrare persană a fost publicată cu traducere
germană într-un număr foarte restrîns de exemplare — 12 —
de H. Brockhaus, Die sieben weisen Meister von Nachschabi,

367

Leipzig, 1845. Textul lui Brockhaus a fost tradus şi în limba
italiană de E. Teza, / sette savj nel Tuti nârnah di Nakhshabl
del prof. Ermanno Brockhaus, traduzione e giunte di E. Teza si
publicat în D'Ancona, // tibro dei sette savj di Roma. Tesio
del buon secolo della lingua, Pisa, 1864, pp. XXXVII — LXIV.

Pentru versiunea arabă cunoscută sub numele de Cei 7
viziri şi cuprinsă în O mie şi una de nopţi, vezi mai jos la O
mie şi una de nopţi.

Textul siriac cu traducere germană a fost publicat de
Friedrich Baethgen, Sindban oder Die sieben weisen Meister.
Syrisch und deutsch. Leipzig, 1879, după un manuscris din
Berlin, copiat, după o notă, în 1560, după alta, în 1579.
Textul siriac tradus şi în limba franceză de Frederic Macler,
Contes syriaques. Histoire de Sindban mise en francais par. . .
d'apres le texte syriaque edite par le Professeur Fr. Baethgen,
Paris, E. Leroux, 1903 (în Collection de contes et chansons
populaires, tome XXVI).

Versiunea ebraică : Paulus Cassel, Mischle Sindband
Secundus-Syntipas. Edirt, emendirt und erklârt. Einlei-
tung und Deutung des Buches der sieben weisen Meister,
Berlin, 1888 (text ebraic şi traducere germană). Pentru
traducerile mai vechi ale lui Sengelmann (în limba germană},
Halle, 1842 şi E. Garmoly (în limba franceză), Paris, 1849,
vezi Victor Chauvin, Bibliographie des ouvrages arabes ou
relatifs aux arabes publies dans VEurope chretienne de 1810
a 1885, VIII, Liege, Leipzig, 1904, p. 8. La traducerile semna-
late de Chauvin este de adăugat acum şi o versiune ebraică
tradusă în limba latină şi copiată în Italia de nord (Bergamo),
în 1407, de un german, publicată după un manuscript din
Kgl. Bibliothek din Berlin de Alfons Hilka, Historia septem
sapientum, I, Eine bisher unbekannte lateinische Ubersetzung
einer orientalischen Fassung der sieben weisen Meister (Mischle
Sendabar), în colecţia Sammlung mittellateinischer Texte, nr. 4,
Heidelberg, 1912.

Versiunea latină: Dolopathos, H. Oesterley, Johannis
de Alta Silva Dolopathos sive de rege et septem sapien-
tibus, Strassburg, 1873, ed. critică după 6 msse.; Alfons
Hilka, Historia septem sapientium. II. Iohannis de Alta Silva
Dolopathos sive de rege et septem sapientibus nach den fest-
lândischen Handschriften kritisch herausgegeben, Heidelberg,
1913 (în colecţia Sammlung mittellat. Texte, nr. 5).

Studii în literatura română: M. Gaster, Literatura
populară română, Bucureşti, Heimann, 1883, p. 54 si
urm.; N. Iorga, Livres populaires dans le Sud-Est de
VEurope et surtout chez Ies roumains, Academie Roumaine,
Bidletin de la Section historique, Bucureşti, 1928, pp. 35 — 37.

368

Pentru istoricul cărţii în literatura universală studiile
de căpetenie sunt ale lui'D. Gomparetti, Osservazioni intorno
al libro dei sette savj di Roma, Pisa, 1865, şi Ricerche intorno
al libro di Sindibâd, Milano, Estratto dalie Memorie del R. Insti-
tuto Lombardo di Scienze e Lettere, XI, 2 della sene 3. Tradus
şi în limba engleză, 1869. Mussafia, Beitrâge zur Literatur
der Sieben weisen Meister în Sitzungsberichte der Wiener Akad.
phil.-hist. CI., LVII, p. 37; Killis Campbell, The seven sages
of Rome, Boston, New York, Chicago, London, 1907; Schmidt,
Neue Beitrâge zur Gesehichte der Sieben weisen Meister, Koln,
1928; Alexander Haggerty Krappe în Archivum Romanicum,

VIII

Pentru domeniul slav: M. Murko, Die Gesehichte von den
sieben Weisen bei den Slaven, în Sitzungsberichte der Kaiserl.
Akademie, Wien, 1890 (122).

Vezi si studiile care însoţesc publicaţiile de texte amintite
mai sus. Pentru studii mai vechi, cf. Victor Chauvm, Biblio-
graphie des ouvrages arabes... publies dans VEurope chre-
tienne de 1810 a 1885, VIII, Syntipas, Liege, 1904.

Pentru versiunile occidentale, care nu au legătură cu
textul nostru şi anume pentru cele franceze, italiene, spaniole,
germane, engleze, neerlandeze, suedeze, ungureşti, galice, precum
si pentru cele armene, vezi Victor Chauvin, Bibliographie
des ouvrages arabes... Liege, 1904, voi. VIII, pp. 23-29.
Adaogă la bibi. lui Chauvin: Jean Misrahi, Le roman des sept
sages, Paris, E. Droz, 1933 (cuprinde singura versiune fran-
ceză completă a romanului în versuri).

HALIMA

JU

g^jv^vi PstP i ]Tia din ppI p mai frnmnaap rnlnnt.n de
jjpye^jP rar e , Răsăr itul musul™^, p.niflffinri-o de

la popoarele Asiei, a transmis-o literaturilor euro-
pene. E un ciclu de basme fermecătoare, în care,
în lumina miraculosului oriental apare lumea împă-
raţilor din India si din Persia, a sultanilor din
Casmir si a califilor din Bagdad, cu palate aurite,
cu Viziri', cu dervişi, cu haremuri^! eunuci, cu hogi
şi moschee, cu lampa fermecată a lui Aladm şi
atît'ea alte minunăţii-.

în fArrţ^ JTwgrpi o avem în literatura noastră.

if^jy^^rî^^ nlnpt.njt.5 rlin Houă ooleotii dfi POVestl,

ou totul diferite: O >»jp. ni una de novti gx O i^j\

una de zile - Mi'^ t$«*c( ms w

869

24-34R

S'-u

Originea primei colecţii de basme trebuie căutată
în Extremul Orient.

Încă din anul 987 al erei noastre, cărturarul
arab Mohamed ibn Ishâk en-Nadîm, intr-o impor-
tantă operă bibliografică Kitâb el-Fihrist (Cartea
catalogului), vorbind de O mie şi una de nopţi, ne
da detalii foarte interesante în această privinţă.' De
la el aflăm că perşii cei vechi au fost cei dintîi cari
au plăsmuit basme şi le-au adunat în cărţi; cîteva
din basmele lor erau puse în gura animalelor. Afgha-
menn din a treia dinastie şi după ei Sasanizii (cari au
domnit între anii 226 — 652 ai erei noastre) au avut
o parte largă în dezvoltarea acestei literaturizare a
găsit şi traducători arabi. Traducerile fură culese de
cărturarii arabi cari le deteră în vileag si le imitară
Cea dintîi dintre cărţile de acest fel a fost: Hezâr
Afsânek (1001 basme) a cărei origine e următoarea*

Un rege persan obişnuia să-şi ucidă soţiile în
dimineaţa zilei care urma căsătoriei. O dată însă
se căsători cu o principesă isteaţă şi instruită, anume
Shahrazâd, care petrecu noaptea nuntii, povestindu-i
un basm fermecător. Ajunse cu povestirea pînă în
zorii zilei, la un punct atît de atrăgător, încît regele
o cruţă şi, în a doua noapte, îi ceru continuarea
basmului. Aşa se petrecură lucrurile timp de 1 001
nopţi, pînă cînd Shahrâzâd avu un fiu si atunci
destăinui soţului său vicleşugul ei. Acesta se minună
de înţelepciunea ei, o îndrăgi, şi-i dărui viata. In
toate acestea, Shahrâzâd fusese ajutată de 'doica
regelui, Dinarzad \

Din mărturia istoriografului arab reiese clar că
aceasta vestit ă colecţ ie de basme a fost împrumutată
de arabi de laŞSjpşi/

Cercetările recente ale orientaliştilor si ale folclo-
riştilor m dus la concluzia că perşii, Ia rîndul lor T au
împrumutat nucleul acestei opere — după cum vom
vedea de altfel îndată— din vechea literatură indiann

voi. Xxfv.'Vf lll-^l^' Hennîng ' în trad ' Sa ger ™ n *

870

Halima este cea mai reprezentativă operă din
familia textelor, caracteristice vechii literaturi in-
diene, numite de francezi « roman â tiroir », iar de
germani « Rahmenerzăhlung ». Kste o colecţie _d e
poveşti fantastice, fabule, anecdote chiar, înca-
drate în rama unei intrigi comune care, la rîndul
ei, este prinsă şi ea înipreună cu alte poveşti— de
care se leagă, în rama unei acţiuni mai mari, întocmai
— ca să folosesc o comparaţie a lui Gaston Paris —
ca acele cutiuţe de lac lucrate artistic de către meş-
terii Orientului îndepărtat şi vîrîte cu meşteşugjina
într-alta şi toate laolaltă într-o casetă mare. Basmul
se desfăşoară într-o atmosferă de vis şi de mister
pînă la punctul culminant, cînd se găseşte înnodat
cu acţiunea altui basm, care începe a fi istorisit
pînă aproape de încheiere, cînd este şi el întrerupt,
fiindcă se află împletit într-un alt basm care trebuie
şi acesta povestit, şi în felul acesta deznodămintul
este mereu aminat, iar cînd aflăm sfîrşitul primului
basm atenţia noastră este prinsă în vraja altor
poveşti a căror încheiere o aşteptăm cu curiozitatea
trează. Această particulară construcţie a făcut ca
numele colecţiei de basme, Halima) printr-un proces
semantic, uşor de înţeles, să devină în limba noastră
nume comun, cu sensul de « poveste lungă §i
îni-urnalEl».

Iată, de pildă, povestea pescarului şi a duhului
uriaş, pe care o alegem într-adins fiindcă variante
ale ei au fost culese şi din literatura noastră populară
de P. Ispirescu 1 şi alţii şi fiindcă este destul de
cunoscuta şi în folclorul altor popoare, ba chiar şi
în Africa (la hotentoţi, kaffiri, în Angola) 2 .

1 Poveşti morale adunate din gura poporului, Bucureşti,
1886, p. 42. Pentru alte variante cf. Adolf Schullerus, Ver-
zeichnis der rumănischen Mârcken und Mărchenvarianten nach
dem System der Mârchentypen Antti Aarne's (F. F. Communica-
tions no. 78), Helsinki, 1928, p. 125.

2 The Types of the Folk-Tale a classification and Biblio-
graphy Antti Aarne's Verzeichnis der Mârchentypen (F. F. Com-
munications no. 3), translated and enlarged by Stith Thom-
son, Helsinki, 1928.

871

4*— 33^

Un pescar, aruncînd de mai multe ori plasa în
mare, scoate în cele din urmă un vas închis bine cu dop
de fier. Desfăeînd cu greutate dopul, vede cu sur-
prindere ieşind ca un fum gros, care încetul cu încetul
se încheagă pînă ce se plămădeşte din el forma unui
duh uriaş. Duhul fusese închis în vas de către împă-
ratul Solomon şi aruncat pe fundul mării. El voieşte
sa omoare pe pescar, căci făgăduise atunci cînd' a
fost aruncat pe fundul mării ca, pe cel care-1 va
elihera în primul veac de la închisoarea sa din vas,
să-1 facă bogat, celui ce-i va da libertatea în al
doilea veac, să-i deschidă toate comorile pămîn-
tului, în al treilea veac, să-1 facă rege şi să-i împli-
nească în fiecare zi trei dorinţe, dar în cele din urmă,
văzînd că atîtea veacuri s-au scurs şi nimeni nu 1-a
pus în libertate, de deznădejde şi mînie, a jurat să
omoare pe cel ce-1 va mîntui, dîndu-i o singură
graţie: dreptul de a-şi alege singur felul morţii.
Pescarul, văzîndu-se în cumpăna morţii, se făcu' iT
nu putea înţelege cum un uriaş ca el a încăput
într-un vas aşa de mic şi îi ceru să-i arate cum a
fost posibil aceasta. Duhul se prefăcu din nou în
ceaţă şi intră în vas; pescarul, care atîta aştepta,
astupă vasul şi răspunde duhului, care se ruga să-i
dea drumul, că nu va mai face prostia pe care a
făcut-o la început, căci dacă îi va da drumul, duhul
se va purta cu el cum s-a purtat regele grec cu doc-
torul Duban. Şi începe a-i povesti istoria unui rege,
care, vindecat de lepră de doctorul Duban, îl încarcă
cu toate onorurile şi cu toate darurile bogate. Vizirul
său însă, cuprins de invidie, încearcă, ţesînd intrigi,
să-1 piardă pe doctor, dar regele înţelegîndu-i planu-
rile, îi aminteşte de păţania regelui Sindbad — şi
astfel şi povestea aceasta se întrerupe ca să se
intercaleze acum romanul lui Sindipa.

In ediţia lui Barac însă, împăratul Persiei se
numeşte Sindbad, fiul său Nurgehan « ce să tălmă-
ceşte: Lumina lumii», dascălul — Sindipa — Abu-
şamar, iar în loc de cei şapte înţelepţi apar 40 de
viziri. Intriga se desfăşoară întocmai ca în romanul

372

de origine indiana pe care l-am examinat într-un
capitol precedent.

Copilul împăratului, învinovăţit pe nedrept de
mama sa vitregă, este condamnat la moarte, dar
intervin cei 40 de viziri care se străduiesc să amîne
executarea, povestind fiecare împăratului, în cîte
o zi, o istorie; larîndulsău, mama vitregă se sileşte
să grăbească executarea, povestind la rîndul ei o
altă snoavă. Cele 40 de zile fatale trec şi copilul,
căpătînd grai, dezvăluie cele petrecute şi este iertat,
iar femeia nelegiuită este condamnată la moarte.

Povestirile pe care le spun împăratului vizirii
sunt însă diferite de cele pe care le istorisesc cei
şapte înţelepţi din Sindipa.

Toate poveştile acestea şi altele asemănătoare
sunt, la rîndul lor, cuprinse în cadrul unei intrigi
generale, ale cărei linii mari sunt următoarele:

Istoriile familiei Sasanizilor — vechi împăraţi ai
Persiei care întinseseră hotarele stăpînirii lor pînă
la India şi pinăJ[a_China — povestesc despre unul
din cei mai destoinici şi mai viieiL-Eegi, .qare la
moartea sa a lăsat doi fii : ţAidin t si \S hazmaja»

Aidin, urcîndu-se în scaunul tatălui sau, a domnit
la început singur, dar după cîtva timp, mişcat de
dragostea cu care îl servea fratele său, a împărţit
cu el moştenirea, dîndu-i în stăpînire împărăţia
Tătariei celei mari, cu curţile din Samarcand.

Trei ani trec — în alte versiuni zece — fără ca
fraţii să se vadă. în cele din urmă, Aidin, dorind
să-şi vadă fratele, trimite pe vizirul său să-1 cheme.
Şhaziaaii_primeşte bucuros, îşi găteşte împărăţia şi
îşi ia rămas bun de la împărăteasă. Iese astfel spre
seara cu tot alaiul din cetate şi, întovărăşindu-se
cu vizirul fratelui său, poposesc peste noapte la
marginea cetăţii. In miez de noapte, împăratul,
voind să-i facă o surpriză soţiei, se întoarce tiptil
în cetate, să-şi mai ia o dată rămas bun de la ea.
Dar, ajuns acasă, îşi surprinde soţia în tovărăşia
unui sclav şi atunci, cuprins de gelozie şi furie, îi
ucide pe amîndoi şi-i prăvăleşte pe fereastra pala-

tului. Apoi, fără să spună nimănui nimic, se întoarce
la corturile sale.

A doua zi de dimineaţă, porneşte cu tot alaiul
spre fratele sau şi, după un drum îndelungat, ajunge
în India.

In curtea fratelui sau, unde este primit cu deose-
bită dragoste şi cinste, Shazinan este veşnic ingîn-
durat şi trist. Tot fastul, toată veselia şi serbările
curţii îl lasă indiferent. într-o zi însă, pe cînd fratele
său se afla cu demnitarii curţii la vînătoare, Shazinan
zăreşte de la fereastra camerei sale, care dădea în
grădinile palatului, cum, printre nişte tufe de flori,
se deschide o poartă ascunsa a palatului, prin care
intră împărăteasa Indiei cu prietenele sale, ţinînd
fiecare de mînă cîte un arap îmbrăcat femeieşte.
Shazinan, văzînd că fratele său este mai nenorocit
decît el, îşi recapătă dispoziţia lui obişnuită. Aidin,
întorcîndu-se de la vînătoare şi surprins de schim-
barea bruscă a fratelui său, stăruieşte să afle de la
el pricina acestei schimbări, şi atunci Aidin află
crudul adevăr. Adine zguduit de cele aflate, Aidin,
după ce se convinse el însuşi de necredinţa soţiei,
propune fratelui său sa plece în lume# Shazinan
primeşte, cu condiţia că, dacă vor găsi undeva o
altă nelegiuire femeiască mai mare decît aceea pe
care o săvîrşiseră soţiile lor, să se întoarcă fiecare
la scaunul său. Astfel învoiţi, amîndoi fraţii, tra-
vestiţi, încalecă pe cai şi apucă pe un drum lăturalnic.
După cale de o zi şi jumătate ajung la marginea
mării, într-o livadă, unde poposesc ca să se odihnească
puţin, sub umbra unui copac. Pe cînd stăteau ei
acolo şi vorbeau despre nenorocirile lor, aud deodată
un urlet groaznic ca o vijelie, şi zăresc despieîndu-se
marea într-o parte şi într-alta, ca doi munţi mari de
cristal, iar în mijloc, înaintînd spre ţărm, o nălucă
neagră. Cuprinşi de frică, drumeţii se urcă în copac.
Năluca înaintează, spintecînd cu mare iuţeală valu-
rile, se apropie de ţărm şi se opreşte sub copacul
în care se urcaseră cei doi împăraţi. Năluca este
un efrit — un duh necurat al văzduhului — care

374

purta pe cap o ladă de sticlă, încuiată Ia cele patru
capete cu patru lacăte mari de fier. Aşezîndu-se
la rădăcina copacului, efritul scoate din ladă o
femeie de o frumuseţe răpitoare, se aşează cu capul
pe genunchii ei şi adoarme. Femeia, ridicînd ochii
în sus, zăreşte cocoţaţi în vîrful copacului pe cei
doi împăraţi şi, sub ameninţarea că deşteaptă
« smeul », îi sileşte să se coboare. Atunci femeia
aşezînd uşor capul « smeului » pe iarbă, le povesteşte
că a fost răpită de duh în noaptea nunţii, închisă
în lada de cristal şi ascunsă pe fundul mării. Apoi,
după ce se îndrăgeşte cu ei, le cere inelele, pe care
le înşiră la alte 98, luate de la alţi bărbaţi în împre-
jurări asemănătoare şi îi sfătuieşte să plece îndată
pînă nu se deşteaptă « smeul ». Cei doi fraţi pornesc
călări pe acelaşi drum pe care veniseră şi, încre*
dinţaţi că nimic nu se poate asemăna pe lume cu
viclenia femeilor, că soţia « smeului » întrecuse în
viclenie cu mult pe soţiile lor, se întorc în India la
scaunul împărătesc. Aici, Aidin dă poruncă să se ucidă
împărăteasa, tovarăşele sale şi sclavii şi face lege ca
în fiecare seară sa se căsătorească cu o femeie, care
a doua zi, în revărsatul zorilor, trebuia să fie ucisă.
Astfel se petrec lucrurile trei ani. Lumea începe să
murmure, oraşul să se pustiiască, vizirul care împlinea
porunca e deznădăjduit, cînd se iveşte o femeie care
imblînzeşte inima sîngerosului sultan.

Vizirul lui Aidin avea două fiice: una mai mică,
Medina, şi alta mai mare, Halima, de o frumuseţe
îneîntătoare, foarte isteaţă, « care citise multe lucruri
şi care oricîte le citise şi le auzise povestindu-se,
pe toate le ţinea minte, ca şi cum le-ar fi avut
scrise ». Halima cere tatălui său să o înfăţişeze şi
pe ea împăratului. Vizirul încearcă să o abată de la
hotărîrea ei dar, văzînd că toate stăruinţele sale
sunt zadarnice, îi împlineşte voia. Prezentată împă-
ratului, Halima, cu lacrimile în ochi, îl roagă sa-i
îngăduie a aduce în palat pe sora ei cea mai mică,
pentru ca a doua zi, înainte de moarte, să-şi poată
lua de la ea ziua bună pentru totdeauna. împăratul

375

îi împlineşte dorinţa şi a doua zi, înainte de revăr-
satul zorilor, pe cînd împăratul se deşteaptă ca să
se ducă la divan, Medina se adresează sorii sale,
rugînd-o ca acum, în ceasul cel de pe urmă al vieţii
sale, înainte de despărţirea cea veşnică, să-i poves-
tească cu glasul ei plăcut una din povestirile ei cele
frumoase. Halima începe a povesti un basm. împă-
ratul ascultă fermecat, dar tocmai cînd vraja poves-
tirii era mai puternică, povestitoarea întrerupe,
pentru ca împăratul să se poată duce la divan,
avînd însă grija să spună că povestirea următoare
este cu mult mai minunată şi, dacă împăratul îi
va dărui viaţa numai pînă a doua zi, va povesti
restul în noaptea ce vine. Împăratul îi dăruieşte
viaţa şi astfel se petrec lucrurile o mie şi una de
nopţi.

Decedatul folclorist francez Emmanuel Cosquin,
dezbătînd tema lui De Goeje, care susţinuse originea
arabă a povestirilor, a studiat amănunţit acest
prolog ce serveşte de cadru colecţiunii de basme.
El a "descompus prologul în motivele sale alcătui-
toare şi a dovedit că atît temele secundare cît şi
tema principală îşi găsesc variante şi paralele în
vechea literatură indiană şi că, prin urmare, opera
fşT are rădăcinile în literatura indiană. Din India,
colecţia aceasta a trecut la perşi şi de la perşi la
arabi.

O mie şi una de nopţi a pătruns în Europa occi-
dentală în secolul al XVII Mea, prin traducerea
orientalistului francez Antoine Galland (1646 —
1715), publicată între anii 1704—1708. Deşi orien-
talistul olandez De Goeje pretindea că traducerea
lui Galland a înlăturat coloritul oriental al origi-
nalului şi ca lasă de dorit în ceea ce priveşte exac-
titatea traducerii, totuşi ea a avut o mare răspîndire
în Franţa. Revăzută şi completată prin traducerea
unei noi serii de poveşti — făcută de către un arab
ajuns membru al congregaţiei sf. Vasile, Dom'Denis
Chavis, care şi-a asociat, pentru munca de redacţie,
un scriitor de talent al timpului său, M. Cazotte,

376

membru al Academiei clin Dijon, — opera lui Galland
a fost editată din nou şi sporită cu un alt ciclu de
poveşti de Caussin de Perceval şi, mai tirziu, de
Edouard Gauttier.

O mic si una de zile. A doua operă care a
intrat în urzeala Halimei noastre este colecţia:
mip siuna de zile, c are a fost alcătuită în limba
frMceză"'de Petis dela_Croiş, colegul lui Gal-
land, secretar lîprolesOTÎaCollcge Royal (azi College
de France) *. In prefaţa pe care o pune în iruntea
traducerii sale, Petis de la Croix spune că^ uloxul
acestor basme este un vestit derviş persan Mocles.
« Era ne spune traducătorul, căpetenia sofnlor (călu-
şari sofi) din Ispahan şi avea 12 ucenici, care purtau
rase lungi de lînă albă». Poporul avea pentru el
o veneraţie deosebită, pentru că era din rasa lui
Mahomet şi îl temeau pentru că trecea drept un
savant cabalist. însuşi regele Şah Soliman îl respecta
intr-atît încît, dacă-1 întîlnea în drumul sau se
dădea jos de pe cal şi se ducea să-i sărute poalele.
Mocles, pe cînd era încătînăr, a tradus şi prelucrat
în limba persană vechi comedii indiene, pe care
le-a unificat si, imitînd O mie şi una de nopţi, a
intitulat colecţia sa O mie şi una de zile. Dervişul
Mocles ar fi încredinţat manuscriptul sau, înga-
duindu-i să scoată o copie, lui Petis de la ^oix
pe cînd acesta se afla la Ispahan, în J625*. Chemat
mai tîrziu în Franţa, ca interpret al regelui pentru
limbile orientale: arabă, persană şi turcă şi, ispitit de
succesul traducerii lui Galland, a transpus, F"?tinae
el, în limba franceză colecţia dervişului Mocles.
Manuscriptul după care spunea Petis de la Croix

i în drumurile lui spre Orient, a lăsat şi două relaţii
privind ţările noastre. Cf. N. Bănescu, in Drum Drept, 1,
1913 pp 43—45; P- P- Panaitescu, Revista Arhivelor, 1
(19251 PP 291 — 292 si Franz Babinger, Analele Acad. Rom.
secţ. ist!, serialii, tom XIX, mem. 8, 1937, O relaţiune neob-
servată despre Moldova sub domnia lui Antonie Vodă Ruset
(1676), p. 113.

877

ca a făcut traducerea franceză nu s-a găsit ..toafi,
cu toate cercetările întreprinse. Orientalistul german
v Hammer, cel dintîi a exprimat părerea că poveş-
tile sunt «apooryphas ab autore solummoclo e'x

Ifl S i°± nT geS l aSK * D "P ă e Ulţi orientalişti
ca Loiseleur-Deslongchamps, James de Rotschild,
Burton Iurby şi alţii, au ajuns la convingerea că
o colecţie de poveşti intitulată O mie şi una de zile

arabă' 8 fi «S,n W™ ^^' nici în literatura
araba^ ca titlul a fost imaginat de Petis de la Croix

dar ca poveştile au fost unele împrumutate din

diferite izvoare — mai ales din colecţia Al farag

ba'da alszdda :- altele plăsmuite de el sau poate dl

colaboratorul sau, Lesage. Cartea a fost tipărită la

Fans in 5 volume, între 1710-1712, sub titlul:

irL e \, Un n. ,our > contes P ersans tradmits en

francais par M. Petis de la Croix.

', 2_4»L£LJJ«a_rfe_^k_are_un cadru definit si o
tendinţa contrară aceleia pe care o găsim la temelia
^vOmiesi una de nopţi \ Pe. cînd in cea JHuă-
colecţie toata acţiunea se grupează în jurul unui
erou principal, care este un duşman înverşunat al
femeilor m cea de a doua avem o eroină care nutreşte
ura şi dispreţ împotriva bărbaţilor. Este frumoasa
P^ncnDeia^rrukhnaz, fiica lui Togrulbey, regele
CtanLiij-Ea Vpulese în gînd să nu se mărite
niciodată, fimdca văzuse în vis o scenă care o zgu-
duise admc: cum un cerb, care fusese scăpat din
cumpăna morţii de căprioară, şi-a părăsit nepăsător

surse*>. <1UCrări aP ° Crife adunate miraai * auLor din diferite

' Cu toată rivalitatea dintre cei doi orientalist] totuşi

la moartea Im Petis de la Croix, Galland, not nd î fu nani

lui intim moartea colegului său (4 decembrie 1711), în vîrstă

nose'de ee? m tVn ada î ,gâ: « J " SqU ' a lui auCun eur0 P^ n "^oU
Fnt.™ -t ? lan ^ ues aussi Parfaitement soit pour Ies

PmTla ei n 4 - P ° Ur l6S Parler ' S0it P° ur la oompWtion "

atî u',1, fi ° eur °P ean . n u,stăpînise aceste trei limbi

,t!? 1 ' fle pen S u i le in t' ele S e » a le vorbi, fie pentru

G^Pari., 8 ^ p 11 -!?™ 0111 ' JOUmal ^^ dAnt ° in

378

soaţa citul a căzut şi ea într-o cursă asemănătoare.
Locul Halimei îl ţine în această nouă colecţie jnnV,
lumeme,. doica^rincipeaei, care in fiecare dimineaţă
cînd stăpîna sa intra în baie, avea grijă să-i poves-
tească cîte un basm, pe care îl întrerupea la un
moment interesant, cînd o sclavă venea să anunţe
stăpînei că trebuie să se ducă la rugăciunea de
prînz, pentru ca apoi să reia povestirea în ziua
următoare. Basmele doicii au toate aceeaşi t endinţă-,
anume să dovedească principesei că se găsesc şi
bărbaţi credincioşi şi astfel să-i vindece îndoielile.
Se "împliniseră tocmai o mie şi una de zile, cînd
fratele principesei Farrukhnaz, greu bolnav, este
vindecat de un preot din Kesaya. Principesa se
duce la preot să-i mulţumească, dar preotul, după
ce mai întîi o înfruntă că nu se supune legilor divme,
o primeşte într-o sală pe ai cărei pereţi erau zugră-
viţi în 3 locuri un cerb ajutînd căprioara să-si mîntme
viata si într-un al patrulea loc o căprioară lăsîndu-şi
soţul 'în cumpăna morţii. în cursul convorbim,
preotul, care în realitate era un demnitar persan,
îi destăinuie că fiul regelui din Persia se îndrăgostise
de ea în vis şi, după ce află că şi ea îl văzuse tot în
vis într-o lumină simpatică, o hotărăşte, lucru la
care se învoieşte şi tatăl ei, să meargă la curtea
regelui din Persia.' După un drum plin de peripeţii
miraculoase, fiindcă tînărul prinţ fusese prefăcut
de o vrăjitoare în cerb şi a trebuit să fie mîntuit
de vrajă, căsătoria se face şi tînăra principesă cu
soţul ei se urcă pe tronul regilor persani.

ftL /JTL ceea ce priveş te str uctura intimă 1 O mie şi
una de. nogţiJLwijtftâejîi^^

alta parte/ se aseamănă: o întreţesere deJiasme;
dar" ambele colecţii se deosebesc între ele şi în pri-
vinţa prologului care încadrează ca o ramă poveştile
şî iii ceea ce priveşte tendinţa lor diferit!-

' Din capul locului se impune dar întrebarea: cum
s-a putut alcătui versiunea grecească din fuziunea
a două opere atît de deosebite ca intrigă generala

379

vg>

şi ca tendinţă a părţilor. Traducătorul grec a păstrat
prologul din O mie şi una de nopţi, a tăiat însă pre-
faţa lui Petis de la Croix din O mie şi una de zile,
în care ni se dau lămuriri despre originea operei şi
despre dervişul Mocles, a suprimat mai departe
pasagnle din această operă — precum părţile din
cadru 1 — care nu se armonizau cu primul' prolog,
a renunţat la împărţirea materiei pe nopţi sau pe
zile, cum se aflajn originalele franceze si' italiene,
a înlocuit peste Lot in partea tradusă din O mi%
şi una de zile pe Sutlumeme, doica Farrukhnazei,
cujlalimaji, înjsfîrşit, apus în loc de finalul colec-
ţiei, atribuit dervişului Mocles, încheierea din O mie
si una de nopţi. In chipul acesta s-a alcătuit o operă

oarecum unitară. ^Tr dduc< tf aa-grece ască a apărut

1 ... .

:erea gre
a eaitiîloi

după cum aflam
or ulterioare aflăm

întn aşi dală Ia Veneţia în
din~Eegrand *. Din prefaţa "e_.
că prima ediţie a avut 4 tomuri, dar că de la a treia
ediţie s-a suprimat un tom, aşa că s-a ajuns la trei
tomuri. Nu cunosc primele două ediţii; în bibliotecile
Veneţiei, unde s-a tipărit prima ediţie, nu le-am
găsit. Traducerea românească însă, s-a făcut după
ediţia prescurtată, fiindcă manuscriptele româneşti

De Ia «La nounce de Farrukhnaz fut interrompue en
cet endroit par 1 arrive d'une esclave qui avoit soin tous Ies
jours d avertir la Princesse lorsquMl falloit aller ă la priere
du midi. Dabord que cette esclave parvissoit, Farrukhnaz
sortoit du bain et s'habilloit; Ia nourrice de son cote cessoit
de parter et reprenoit le fii de son discour le iour suivant,
orsque la maîtresse etoit rentree dans le bain.. » <Doica
lui Farrukhnaz a fost întreruptă în acest moment de sosirea
unei sclave care avea grijă ca în fiecare zi să-i amintească
prinţesei cind trebuie să meargă la rugăciunea de amiază,
îndată ce această sclavă apărea, Farrukhnaz ieşea din baie
şi se îmbracă; doica înceta să vorbească si relua'firul poves-
tirii in ziua următoare, în timp ce stăpîna intra din nou în
oaie. . > pîna la: « Le lendemain Sutlumeme reprit donc
ainsi la parole » <In ziua următoare Sutlumeme reluă astfel
firul povestirii>.

2 Bibhographie hellenique ou description raisonnee des
ouvmges pubhes par des Grecs au dis-huitieme siecle, I, Paris
1918, p. 470.

380

care cuprind întreaga materie a Halimei într-un
singur volum, păstrează totuşi şi ele împărţirea
poveştilor pe 3 tomuri: «istoriile tomului l-iu...
istoriile tomului al 2-lea; istoriile tomului al IlI-lea »,
iar poveştile se succed la fel. Traducătorul român
urmează 'de aproape intermediarul grecesc, _ pe cînd
traducătorul grec prescurtează adesea originalul.

Iată aci o mică pericopă din care se poate vedea
cum traducerea greacă se îndepărtează de prototipul
francez (subliniem cu litere cursive părţile omise în
traducerea grecească):

Textul grecesc

Apaptxov MuOoXoytKov) :
«T6 BactXsiov ty)q KaopjpEa!;
■Jjtov [iiav cpopctv xuf3epV7)pivov
&7c6 eva fJaatXsa 6vou.a£6ji.EVo
ToxpouX[A7C£7]. Auxic; elxe jjiEow
QuYorrEpoc. (j.ovoyev7j 6vo[j.a-a
Oapoux v ^ 7]OTTo£a 07rep£fJaive
tt]v tcXeov topatav tou x6o[ioi)
sic t/jv Eup.opcpâSa, y.k to vii
■?jto auxT] sva Gaujxa TTJţ

cbpaLOTT^TOt;. »

Pâtis de la Croix

<f Le Royaume de Caschmire
a etoit autrefois gouverne
par un Roy nomme Togrul-
bey. II avait un fils et une
fille qui faisoient V admiration
de leurs temps. Le Prince
appelle Farukhrouz etoit un
jeune heros, que miile vertus
rendoient recommandâble et
Farrukhnaz sa soeur pouvait
passer pour un miracle de
beaute. »

Trad. rom.: împărăţia Gazimiriei era odată supt chiver-
nisirea unui împărat ce 'să numiia Tohrulbei. Acesta avea o
fată, una născută, numele ei Farukhnaz, care covîrşua la
frumuseţe pre cea mai frumoasă a lumii, fiind o minune de
frumuseţe. . .

Această versiune neogreacă a pătruns şi în ţările
noastre în epoca de înflorire a culturii greceşti din
ultimele decenii ale veacului aPXVIII-lea şi s-a
raspindit repede pîna şi în lumea călugărilor, dornici
să se desfăteze şi ei cu incîntătoarele poveşti , ale
Halimei.

Traducerile româneşti. Din lumea, ■clfiru-luj^-^are
să fi pornit prima traducere românească, deoarece
col mai vechi manuscript cunoscut poartă urmă-
toarea indicaţie preţioasă: « Aravicon Mithologicon
a lui Rafail, egumenul H orezului, tălmăcită şi scrisă
cu a sa cheltuială, 1783 ».

;tSl

Rafail egumenul venise în Oltenia din mănăstirea
Dragomirna, reînviată la o nouă viaţa religioasă de
către Paisie Velicikovski, venit de la Muntele Athos.
O notiţă contimporană ne spune despre Rafail că
«un an de zile s-a aflat supt epistasia acestui sfînt
stareţ ». In 1781 a fost numit, după recomandarea
lui Nicolae Brîncoveanu, ca egumen al mănăstirii
Hurez. Hrisovul de numire al lui Alexandru Ipsilante
ne spune că «a fost cerut de toată mănăstirea şi
arătat domniei mele de vrednic iconomu bun şi
cucernic, cu vieaţă fără de prihană » 1 . înainte însă
de a lua asupră-şi conducerea soborului de călugări
din mănăstirea Hurez, Rafail petrecuse vreo 20 de
ani pe lîngă scaunul eparhial din Rîmnic, unde
muncise în tipografie, ca « diorthositoriu » (corector)
al cărţilor bisericeşti imprimate din iniţiativa episco-
pilor timpului: Grigorie şi Chesarie. îl găsim astfel
lucrînd ca « diorthositoriu » în 1763 la publicarea
Octoihului, în 1764 la Psaltire, în 1777 la Miniele
pe ianuarie şi pe martie, în 1779 la Psaltire, în 1780
la Mineiul pe mai-septembrie. La toate acestea are
grijă să semneze la sfîrşit că s-a tipărit « prin oste-
neala diorthosirii mai micului între monaşi Rafail
monahul, de la sfînta mănăstire Hurez ». Are si un
ajutor în munca lui, pe Anatoiie ierodiaconul din
episcopia Rîmnicului 2 . Rafail, egumenul Hurezului,
era un cărturar al timpului său, dar nu cred că el
cunoştea aşa de bine limba greacă încît să se fi
încumetat a traduce singur 'Apa(3tx6v Mu6oAoyLx6v.
Aceasta, fiindcă în munca de publicare a textelor
bisericeşti de la Rîmnic el nu se vădeşte niciodată
a fi tălmăcitor. Dimpotrivă, elenistul este altul.
La Mineele traduse de episcopul Filaret şi apărute
în 1780 se spune că « s-au îndreptaţii tălmăcirea
acestui mineiu din limba ellinească pre limba rumâ-

1 I. lonaşcu, Contribuţii la istoricul mănăstirii Hurez
Craiova, 1935 (Extras din Arhivele Olteniei), pp. 18 si 60 — 64*

2 loan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească
veche, IJ, pp. 161, 163, 233, 244, 245, 256, 2G7.

882

nească de dumnealui lordanu biv vel grammaticu
Cappadochianulu » 1 , E posibil dar ca acesta să fi
purtat greul traducerii şi ca Rafail, plecînd de la
episcopie pentru a lua în primire stăreţia de la Hurez,
să fi adus cu el un manuscris al traducerii, pe care
1-a raspîndit în mănăstirea Hurez.

Traducerea românească păstrează întocmai titlul
ediţiei greceşti 'Apafhxov MuOoÂoyixov ; basmele
se succed în aceeaşi ordine; eroii poveştilor au ace-
leaşi nume ca şi în ediţia grecească — deosebite însă
de acelea care se găsesc în versiunea franceză,
precum :

Vers. franceză
(Galland)

Scheherazade

Schahriar

Voyage de Sindbad

Schahzenan

Dinarzade

Vers. neogreacă

Eocpyj 'AlStjv
Sefiajc 6aXaaai.v6<;

MeSLvcfc

Vers. românească

Halima
Sofi Aidin
Sevah Talasino
Shazinan
Medina

Aceasta traducere, revăzută după originalul gre-
cesc, a fost apoi prelucrată, în ceea ce priveşte stilul
de către călugărul Gherasim Gorjan, profesor la
şcoala naţională din Văleni. Gorjan şi-a însoţit
traducerea de o serie de note interesante prin vioi-
ciunea şi naivitatea lor, care vădesc preocuparea
călugărului dascăl de a folosi orice prilej pentru
moralizarea societăţii contemporane.

Traducerea lui Gorjan a apărut în 1835. Un an
după aceasta, apare o nouă traducere în Ardeal,
făcută de cunoscutul scriitor poporan Ion Barac,
ti profesor normalicesc şi translator magistratual la
consiliul orăşenesc din Braşov ».

Textul după care a tradus Barac a fost indicat
de regretatul G. Bogdan-Duica. Este traducerea
germană de Habicht, Von der Hagen şi Schall,
tipărită la Breslau (vezi mai jos bibliografia). Barac
a păstrat, precum a arătat Bogdan-Duică, ordinea
capitolelor din Habicht, dar a cuprins în text notele

1 Jbidem, p. 256

888

explicative care în originalul german se aflau în
josul paginei precum: Şahriar, ce se tălmăceşte din
limba perseascâ, prietenul cetăţii; Şahsenan ce se
tălmăceşte împăratul femeilor. Limba lui Barac este
însă şi ea departe de a reda atmosfera aceea de
vis şi de mister care învăluie povestirile fantastice
din O mie şi una de nopţi. Pe alocurea chiar este
noduroasă şi neclară, fiindcă traducătorul a întîlnit
cuvinte germane pe care le-a înţeles greşit sau nu
le-a înţeles deloc. Nici « Cuvînt înainte », pus de Barac
în fruntea primului volum, nu este original, ci este
alcătuit din traducerea a două prefeţe: una a lui
Galland, pe care Barac a cunoscut-o din traducerea
germană a lui Vos, a doua a lui Edouard Gauttier,
pe care traducătorul român a găsit-o în chiar ver-
siunea lui Habicht. Barac a combinat ambele prefeţe,
omiţînd pasagii întregi şi intervertind ordinea para-
grafelor 1 .

In 1908 textul lui Barac a fost revăzut după
traducerea franceză a lui I. C. Mardrus şi refăcut
ca stil, într-o limbă românească îngrijită şi vioaie,
de Em. Gîrleanu. Din munca lui Gîrleanu au văzut
însă lumina tiparului numai 8 nopţi, publicate în
două volume din Biblioteca românească enciclopedică
« Socec » (nr. 7 şi 8), cu o introducere de conducătorul
colecţiei (M. Dragomirescu).

In anii din urmă, d-1 Liviu Rebreanu a început
o nouă traducere a Halimei, după textul german al
lui Max Henning şi după traducerea engleză a lui
sir Richard Burton, într-o limbă românească bogată
şi armonioasă.

După cum se vede din numeroasele traduceri,
Halinm^BTtoJit undL din cărţile care s-a bucurat de mai
muTta"~slmpatie în poporul nostru. Ea a încorporat
de la început snoave populare, care -se găsesc şi azi
circulind în popor şi care au fost adesea prelucrate
de scriitorii populari.

1 G. Bogdan-Duică, Ion Barac în colecţia Academiei Ro-
mâne, Stadii şi cercetări, XXII, Bucureşti, 1933, pp. 66—72.

384

Mortul ucis de mai multe ori. Unul din episoa-
dele care a avut răsunet în literatura noastră este
istoria ghebosului celui mie, povestită în a o suta
douăzeci şi şaptea noapte din Halima. în linii mari,
subiectul este următorul:

în Gaşgar, cetatea de căpetenie a Tartariei, se
afla odinioară un croitor, care avea o nevastă fru-
moasă la care ţinea foarte mult. într-o seară, pe
cînd lucra în prăvălia lui, se pomeneşte cu un cocoşat
care începuse să-i cînte din tambură la uşe. Dorind
să-şi înveselească şi soţia cu cîntece, îşi închide
prăvălia şi-1 ia pe ghebos cu sine. Acasă se aşează
la masă şi femeia aduce un blid cu peşte. Pe cînd
mîncau, cocoşatul se îneacă cu un os mare de peşte
şi moare. Soţul şi soţia înspăimîntaţi, temîndu-se
de osînda judecăţii, îl duc în apropiere, la casa unui
doctor evreu, şi-1 sprijină de uşe. Doctorul, ieşind
din casă pe întuneric, se loveşte de cocoşat şi-1
prăvăleşte pe trepte pîna jos. Gerînd să i se aducă
lumină, doctorul vede cu groază că cel căzut
a murit şi, sfătuindu-se cu soţia sa, se înţeleg cum
să scape de el : îl urcă pe acoperişul casei şi,
legîndu-1 cu sfoară, îi dau drumul încet, pe urloiul
vecinului lor.

Acesta, întorcîndu-se acasă şi crezînd că are de
a face cu un hoţ, îl loveşte ţapăn cu un lemn pînă
îl trînteşte jos. Cînd bagă de seamă că nu se mai
scoală şi e mort, cuprins şi el de spaimă, îl ia în
circă, îl scoate pe uliţa alăturată şi-1 reazimă de o
prăvălie. Un negustor creştin, trecînd cam băut
în zorii zilei pe lîngă prăvălie şi atingînd mortul, se
pomeneşte cu el în spate şi, crezînd că este un hoţ,
începe s'ă-i care la pumni şi sa strige după ajutor.
La ţipetele lui, sare în ajutor paznicul de pe o uliţă
învecinată şi, văzînd mahomedanul pe care-1 bătuse
negustorul — căci cocoşatul se vedea după îmbră-
căminte că e mahomedan — înhaţă pe negustor şi-1
duce la judecător, care-1 condamnă la moarte.

Pe cînd negustorul, cu funia de gît, era gata să fie
urcat în furci, soseşte cuprins de remuşcări, vecinul

385

25—365

doctorului în casa căruia fusese aruncat cocoşatul:
«Stai! stail nu te grăbi cu el, că eu am omorît pe
ghebos! Destul că am omorît un mahomedan, nu-mi
mai trebuie sa se omoare şi un creştin pentru mine ».
Creştinul e pus în libertate şi noul sosit îi ia locul,
sub furci. Insa cînd să-1 ridice cu funia sus, soseşte
doctorul evreu, care pretinde că el e vinovatul. Se
atîrnă ştreangul de gîtul doctorului, dar în acea clipă
soseşte, gîfîind, croitorul, care povesteşte cum s-au
petrecut lucrurile.

In literatura noastră,, o variantă a acestei anec.-
doiJi-aJ!DiiLj^ar^ificată şi încorporată de Anton Panii
în poema, sa CL şezătoare la {ara sau ^ Q-^estea lui Moş.
Mbji* Moş Albu, plecînd într-o toamnă din Bucureşti
la un drum lung, este prins de ceaţa şi, nevăzînd
încotro calcă, nimereşte într-un puţ părăsit, de unde
este scos, la ziuă, de nişte săteni şi, după cîteva
peripeţii hazlii, nimereşte seara într-o casă de ţară,
la şezătoare. Aici, între cîntece, jocuri, ghicitori şi
poveşti, Moş Albu povesteşte anecdota cu mortul,
pentru a cărui ucidere se învinovăţesc la Anton
Pann: unjnrciumar, im. măcelar, un pescar care s-e
ducea cu peşte la tîrg, nişte plugari, un drumeţ
călare, un vînător, nişte pescari care îl pescuiesc
din apă şi care, în cele din urmă, aducînd pe zapciu
şi pe ispravnic Ia « arătare » aceştia găsesc vinovat
pe mort, fiindcă:

«După atîtea omoruri, de rău tot nu s-a lăsat».

La_Ă nton P ann , această a necdotă este însă între-
ţesută cu o yârTiTntă a temei «cei tref^gheboşî"»,
care a avut un mare răsunet trrloIcTorid şi literat ura
evului mediu, căci se găseşte în l'ahliaux-urile fran-
ceze (Les Trois bossus menestrels), în două poveşti
germane din evul mediu, într-o nuvelă a lui Ser-
cambi (De vitio lussuriae in prelatis, ed. Rennicr,
app. 2), într-o nuvelă de Straparola, într-o serie de
farse franceze de pe la sfîrşitul secolului al XVÎI-lea
şi la începutul celui de-al XVIII-lea, într-o farsă
italiană, într-o poveste franceză în versuri din
secolul al XVIII-lea, asupra căruia nu mai stăruim,

386

fiindcă au fost studiate amănunţit de Joseph Bedier 1 .
în literatura noastră, tema a fost versificată, sub
titlul Trei gheboşi, de Ion Barac, traducătorul Hali-
mtu şi publicată în 1843, retipărită în 1844 şi 1878.

Tema mortului, ucis pe rînd de mai multe per-
soane, temă care se găseşte intrată în literatura
medievală încă din secolul al XHI-lea, are încă o
largă circulaţie în masele populare. Antti Aarne şi
Stith Thompson 2 au adunat în catalogul de tipuri
de poveşti o mulţime de variante. Walther Suchier,
care a studiat pe larg răspîndirea şi originea temei 3 ,
a ajuns la concluzia că snoava a fost născocită în
Orient — probabil în India — că de acolo a călătorit
spre apus către Asia Mică, de unde a trecut pe de
o parte în Africa, pe de altă parte în răsăritul,
nordul şi apusul Europei. In secolul al XHI-lea,
snoava este prinsă din gura poporului şi fixată în
scris în două lumi deosebite: în Pieardia, în fabliaux-
ul Du prestre comporte 4 şi în Egiptul arab, în colecţia
de basme O mie şi una de nopţi.

La noi a fost culeasă apoi, pe Ia jumătatea vea-
cului trecut, de la un ţăran român, de Franz Obert
(1828— 1908), preot şi profesor la gimnaziul din
Mediaş, şi publicată pentru întîiaşi dată în publicaţia
Das Ausland a lui Cotta, care apărea ca anexă la
foaia Augsburger Allgemeine Zeitung în 1856, 1857,
1858 \ Textul lui Obert simplifică liniile anecdotei

1 Joseph Bedier, Les fabliaux, âtudes de litterature popu-
laire el iChistoire litteraire du Moyen-Âge, V-e ed., Paris,
Champion 1925, pp. 236-250. _

8 The types of the Folk-tale a classificatwn and biblio-
graphy Antti Aarne* s Verzeichnis der Mărchentypen, translated
and olarged by Stith Thompson, Helsinki, 1928, p. 183,
nr. 1537.

3 Walther Suchier, Der Schwank von der viermal getuteten
Leiche in der Literatur des Abend- und Morgenlandes, Halle
(Baale), 1922. , , , ,

4 Montaiglon ot Raynaud. Recueil general et complet des
fabliaux, tom IV, 1880, pp. 1-40, nr. LXXXl _

5 Republicată de Adolf Schullerus, în Archw des Vereines
fur siebenburgische Landeskunde, Neue Folge, voi. 42, 2, 3
Heît, 1925, p. 390: 7, Der getbtete Pope.

387

25'-

la următoarele incidente: popa ucis de argatul său,
de un vecin care-1 prinde furînd mere, de un sătean,
care se ducea cu miere la tîrg, de nişte vînători de
raţe sălbatice. O altă versiune a fost culeasă de
Elena Sevastos (Poveşti, Şaraga, pp. 148 — 151) şi
alţii l . Dintr-o versiune asemănătoare cu cea publi-
cată de Obert, snoava a fost împrumutată de d-1
P. Dulfu, care a însufleţit-o cu dialoguri pline de
naturaleţă şi vioiciune şi a intercalat-o în cîntul al
IV-lea din epopeea sa, Păcală.

Păcală ucisese, printr-o lovitură nenorocită, pe
popa din sat, care îi împrumutase baniţa ca să
împartă cu fraţii săi comoara găsită la rădăcina
stejarului, fiindcă acela, împins de curiozitate şi
lăcomie, se luase pe urma lui. înainte de a fugi
din sat, Păcală ia pe popa mort în spinare şi îl duce
în grădina unui vecin « arţăgos şi rău la suflet ».
Aici îl aşează pe o cracă:

« . . .într-un măr ce stă să cadă

De atîtea mere coapte, ce erau pe el grămadă. »

A doua zi, cînd să iasă omul, zărind printre pomi
pe popa cocoţat în măr şi crezînd că-i fură merele,
după ce îl înfruntă zadarnic:

«Al Părinte! precum văd îţi fac plăcere

Fructele din pomul ăsta. Dimineaţa ai venit

Să le guşti dacă sunt bune. Nu ştiai că e oprit

A intra'n grădina asta? Tocmai dumneata, părinte,

Care din altar într'una dai la toţi poveţe sfinte,

Trebuia să faci o faptă ca aceasta de ruşine?

Jos din pom îţi zic odată că de nu. . . o păţi cu mine. . .

Bietul popă aşii de unde să se mişte?... Stă pre loc.

Ce te faci că n'auzi încă? Vrei să-ţi baţi de mine joc?

Stai dar că te'nvăţ eu minte ...»

şi necăjit, zvîrle în el cu o scurtătură şi îl loveşte
drept în frunte. Popa cade lungit jos. Omul crede,
înspăimîntat, că el 1-a omorît. îl ia, îl ascunde într-o
claie şi pe înserate îl ridică, îl duce tiptil în curtea

1 Alte versiuni vezi la Schullerus Verzeichnis der rumă-
nisehen Mărchen, Helsinki, 1928, p. 75, nr. 1537.

388

vecinului, care se pregătise să ducă cu căruţa la
tîrg o putină cu miere, şi îl aşează astfel încît să
pară că-i mănîncă mierea. Pe drum omul, prinzînd de
veste că cineva s-a aşezat la stupul cu miere, îi
cară cu ciomagul cîteva pe spinare. Popa cade jos,
cărăuşul crede că el 1-a omorît. Şi trecînd cu căruţa
pe lînga un rîu, îl aşează într-o luntrită, îi pune
un ciomag în mînă şi-i dă drumul pe rîu. Despre
ziuă, nişte vînători care ieşiseră de cu zori să împuşte
raţe sălbatice, văzînd pe popa plutind, îi fac semn
să se dea la o parte ca să nu le sperie vînatul. Popa
însă, plutea înainte; raţele se sperie şi zboară, iar
vînătorii înfuriaţi împuşca spre el, îl răstoarnă cu
luntrea şi-1 îneacă.

Prin Păcală al lui Dulfu, tema a călătorit mai
departe, încrucişîndu-se cu varianta lui Anton Pann
şi, în această formă contaminată, a fost culeasă
în comuna Ciureşti, judeţul Tutova, de Gh. Suşnea 1 .
Eroul este aci « Nătăfleţ », fratele lui Păcală, care
deşi, după cum spune povestitorul, era « prost de
dădea în gropi, dar avea noroc », dovedeşte totuşi
multă îndrăzneală şi isteţime. După ce omoară pe
preotul satului de la care împrumutase baniţa ca să
împartă banii cu fraţii săi, rămas singur, izbuteşte
să scape de mort, spînzurîndu-1 la o circiumă, de
coarda casei. în schimbul unei sume de bani, cînd
se luminează de ziuă, Nătăfleţ se oferă cîrciumarului
ca să-1 scape de bucluc. îl atîrnă în căruţa cu peşte
a unui pescar — ca în versiunea lui Anton Pann —
şi apoi, pentru bani, îl scapă şi pe el de necaz, aşe-
zîndu-1 într-o luntre, în calea unor vînători de raţe
sălbatice. După ce aceştia uciseră şi ei pe popa cu
un foc, Nătăfleţ, care era ascuns într-un tufiş, îşi
îndesă cuşma pe o ureche şi porni spre casă. în
această variantă populară care, în punctul ei de
plecare, vădeşte apropierea de versiunea lui Dulfu,
au pătruns incidente din versiunea lui Anton Pann:
cîrciumarul şi pescarul.

1 Revista Ion Creangă, III, pp. 267—298.
389

Om al care cunoaşte limba animalelor. Iată
acum altă poveste din Halima care se găseşte
şi în folclorul nostru. Este apologul: Asinul,
bgid şi ţăranul, pe care vizirul îl povesteşti' fiicei
sale, cînd află hotărîrea acesteia de a fi trimisă
ca soţie sîngerosului sultan. Un negustor, care avea
darul de a înţelege limba dobitoacelor — dar nu
trebuia să destăinuie nimănui cele aliate - — auzi
într-un rînd cum asinul său sfătuia pe bou, care se
plîngea de greutatea traiului, să se prefacă bolnav,
dacă vrea să scape de muncă. Fiindcă boul urinase
sfatul asinului, negustorul porunci servitorului său
să pună pe asin în locul boului. Asinul, regretînd
sfatul dat, ca să scape de povară, amăgi pe bou
că a auzit pe stăpîn poruncind servitorului ca dacă
boul nu se va înzdrăveni pînă a doua zi, să-1 taie.
Stăpînul, al'Iînd acest nou sfat al asinului. începu
să rîdă cu hohot. Soţia, mirată, ceru să-i spună şi
ei pentru ce rîde. Zadarnic omul stăruia de ea si
nu-1 mai întrebe, căci îi pune viaţa în primejdie,
femeia nu se da bătută. Bărbatul ceru atunci să
i se aducă copiii ca să-i mai vază o dată înaintea
morţii şi să cheme şi pe părinţii ei. Pe cînd copiii
plîngeau, iar bătrînii stăruiau de femeie să se liniş-
tească, bărbatul, care stătea îngindurat în pragul
uşii, auzi deodată pe cocoş vorbind cu dulăul din
ogradă si vaicărindu-şi stăpînul:

<( ce om becisnic e şi stăpînul nostru ; el are o muiere şi n'o
poate stăpîni şi eu am cincizeci şi fac ce vroi... Să puie
mina pe-un ciomag. . . şi să o bată bine. Şi-o să-şi vie femeia
în minţile ei ».

Negustorul, cum auzi, puse mina pe o scurtătură
şi repezindu-se la femeie o bătu pînă cînd aceasta
îi ceru iertare şi-i făgădui să nu-1 mai întrebe altă
dată.

Incidentele principale ale acestui apolog: omul
care înţelege "limba animalelor, rîde de cele auzite,
curiozitatea nestăpînită a femeii şi intervenţia
cocoşului, care, amintind că el are 50 ori 40 de
găini şi că pe toate le stăpîneşte, îndeamnă pe bărbat

să pună mina pe ciomag şi să-şi bată. femeia_,_apar
şijnjcile^a-SSoav^pbpulai'e româneşti — de exemplu
Etr^o snoavă~~din culegerea Ovid De nsysianu (Di n
popor, p. 125, «Bibi. pentru toţi», nr. 351 — 352) sau
la Victor Păcală (Monografia satului Răşinarul,
ŞpT~lW— 155) ; la C. Rădulescu-Codin (îngerul
românulu i, p. 106, nota) ; Ia românii din Craina sîr-
bească (G. Giuglea şi G. Vâlsan, De la românii din
Serbia, pp. 363 — 365) x ş.a. Acest apolog, destul de
răspîndit şi în folclorul nostru, vine dintr-o mare
adîncime de vreme şi, trecînd peste frontiere de timp
şi de spaţiu, circulă astăzi în tot largul lumii. Boite
şi Polivka 2 au notat variante din vechea literatură
indică (Munipaticaritram, Harivamca, Rămăyana,
Vetâla paneavimgati), din literatura turcă a sec. al
XV-lea, din persană, din siberiana, din gruzină,
din armeană, din Africa de Nord, din italiană,
franceză, germană, polonă, din întreg teritoriul
rusesc, din slovacă, sîrbo-croată, bulgară, albaneză,
greacă. Alte variante din estonă, din finlandeză,
din Africa Centrala şi de Sud (Coasta de Aur şi
Angola), din Jamaica Negru, au fost adăugate de
Stith Thompson la catalogul de tipuri de poveşti
al Iui Antti Aarne 3 .

BIBLIOGRAFIE

Texte tipărite. M. Gaster, Chrestomatie r&mână, Texte
tipărite şi manuscrise (sec. XVI — XIX) dialectale şi popu-
lare, voi. II, Leipzig, Bucureşti, 1891, p. 128, după

1 Pentru una dela Şcheii dela Gergau cf. I. Muşlea în
Dacoromania, V, pp. 48 şi 31. Vezi şi Schullerus, Sieben-
burgisches Archu\ 33, 149.

3 Anmerkungen zu den Kindern u. Hausmărchen der
Bruder Grimm, I, p. 132 notă.

3 The types of the Folk-tale a classification and biblio-
graphy Antti Aarne's... translated and enlarged by Stitli
Thompson, p. 108, nr. 670. O variantă veche ebraică la
M. Gaster, The exempla of the Rabbis, Leipzig, London,
Probsthain, Harrassowitz, 1924, pp. 145—146, nr. 381.

două manuscripte din 1783, aflătoare pe atunci în Biblioteca
Centrală: Călătoria a V-a a lui Sevah; peştera şi tronul lui
Solomon. Barac Ion, O mie şi una de nopţi, istorii arabiceşti
sau Halima, întâiaşi data tradusă din nemţeşte, voi. I — VIII,
Braşov, 1836—1840; Halima sau O mie şi una de nopţi,
traducere de Ion Barac de Em. Gîrleanu (cartea I), Bucureşti,
1908, în Biblioteca română enciclopedică, Socec, nr. 7; Ghe-
rasim Gorjan, Halima sau povestiri mitologhicesti arăbeşti,
s. I, tom. I — IV, 1835—1838; ed. Ii-a, Bucureşti 1857;
Liviu Rebreanu, O mie şi una de nopţi, opera complectă,
traducere de... (după « Max Henning, consultînd şi tradu-
cerea lui sir Richard Burton-Leonard C. Smithers ») , Bucureşti,
I (41 de nopţi). Traducătorul a «comprimat sau prelucrat
unele mici episoade, fără însă ca prin aceasta să altereze
înţelesul sau farmecul povestirilor»; a suprimat versurile
din povestiri şi a ortografiat numele proprii « aşa încît să se
poată citi mai cu uşurinţă ». Ed. M. Sadoveanu, Povestiri
din Halima, partea I — în colecţia Casei Şcoalelor, Biblioteca
pentru popor, nr. 11, Bucureşti, fără dată. Alte tipărituri
în Bibi. Academiei Române: I. Ralet, Halima, povestiri
traduse după Galland, Bucureşti, 1894; Anton Marcu, Halima,
sau povestiri din O mie şi una de nopţi, trad. din limba ger-
mană, Bucureşti, fără dată.

Manuscrise din Biblioteca Academiei Române: nr.

2636, «Aravicesc Mythologhicon, care cuprinde povestiri
şi întîmplări foarte iscoditoare şi frumoase, alcătuite întîi
pe limba aravicească prin prea învăţatul şi înţeleptul
derviş Ampumbekir, iară acum întîi din italieneşte tăl-
măcite pre limba grecească şi tipărită, care cu multă osîrdie
s-au îndreptat precum... celelalte tomuri aşa şi acesta,
nu după talieneşte, ci după greceaşte, rumăn6şte, precum
cealelalte doă tomuri aşa şi tomul al treilea, la anul 1782,
iul<ie> 27, în Şchieiul Braşovului». Primele două tomuri
pierdute; are 254 de file, începe cu: «Urmarea istorii împă-
ratului Inpedefrilor şi a vizirîului Talmuk»; nr. 2587, alcă-
tuit din 3 tomuri (întîiul cuprinde 22 de poveşti din O mie
şi una de nopţi; al doilea şi al III-Iea: 45 poveşti din O mie
şi una de zile), pe prima pagină, pe un carton, titlul adăugat
ulterior: «Arabicon mytologhicon. Povestiri mithologici
arăbesci, Halima, a lui Rafail igumenul Hurezului, tălmăcită
şi scrisă cu a sa cheltuială», 1783, august 10; nr. 2432,
«Istorii arâpeşti întru care să coprinde poveşti şi întîmplări
foarte frumoase şi vrednici de ascultare tîlcuite pă limba
arăpească de înţeleptul derviş Abumbekiru, iar acum după
limba grecească s-au tîlcuitu in limba rumânească, în zilile
domnii mării sale Constantin Alexandru Ipsilant Voevod,
fiind domnu şi purtătoru de grijă asupra armii roşeşti, ce să
afla în pămîntul Valahii veniţi asupra othomanilor. Tomos
protos, Ia leatu 1808, martie în 28 » (cuprinde 22 de basme),

se opreşte Ia călătoria a 7-a a lui Sivah; nr 2861, f. 24, un
fragment din Halima: « lstoriîa înţăleptuhn Antm impara ui
Indii ». Manuscriptul copiat pe la sfirşitul secolului al XVI11-
lea, după cum se poate vedea din notiţele adăugate la sîirşit
privitoare la evenimente din anii 1790 -1795. Nr. 4136
Aravicesc mitologkicon , sfirşitul sec. al XVnl-lea.

Fondul Gaster: nr. 6, copiat în 1779 (fragmente),
f. 74 r.-134 v-, « Istoria lui Abulcasim din Bagdad » şi altele.

Traduceri franceze: Bibliografia completă a textelor şi
a studiilor pînă la 1885 se află în Victor Chauvin Biblw-
graphie des ouvrages arabes ou relatifs aux Arabes pu-
bliâs dans V Europe chretienne de 1810 a 1885, voi IV, V,
Liege {H. Vaillant-Carmanne), Leipzig, 1900 Notam aci
numai textele cele mai importante şi în special acelea care
stau în legătură directă cu versiunile noastre. Prima tradu-
cere europeană este Les Miile et une nuits, contes arabes,
traduits en frangais par M. Galland, membre de L Academie
des inscriptions et belles-lettres , professeur de langue arabe au
College royal, Paris, 1704-1717, în 12 volume (ultimele
două publicate după moartea traducătorului). Opera im
Galland a fost tradusă în mai toate limbile europene: italiana,
greacă, română, spaniolă, portugheză, germana, îudeo-
germană, americană, rusă, polonă şi ungara; ba s-au lacut
şi ediţii speciale pentru tineret (cf. Chauvin, op. cit., iv,
pp 25-81). Continuation des Miile et une nuits, contes arabes
traduits litteralement en frangais par Dom Denis Chavis
arabe de nation, pretre de la congregatwn de M. tfasite, ei
rediees par M. Cazotte, membre de V Academie de Vijon. in
prefaţă se spune că Galland tradusese numai un sfert din
O mie şi una de nopţi, deoarece restul manuscriptelor arabe,
care încheiau opera, nu se găseau în biblioteca regelui franţei,
dar că aceste manuscripte au fost aduse de Dom uems
Chavis, « arabe de nation, pretre â la Congregation de fet. tf a-
sile, appele a Paris par le Gouvernement et sous Ies auspices
d'un ministre eclaire » (în notă, Mr. le Baron de Breteuii),
că Dom Chavis a făcut traducerea asociindu-şi la munca sa:
« pour rediger l'ouvrage sur la version la plus exacte, J. ca-
zotte, auteur connu du poeme d'Olivier, du Diable amoureux,
du Lord impromptu et de beaucoup d'autres productions
goutees du public»; Les Miile et une nuits, contes arabes
traduits en francais par M. Galland, Membre de l Academie
des inscriptions... continue par M. Caussin de Perceval,
Professeur de langue arabe au College Imperial, Paris, L-e
Normant, 1806, în 12°, 9 voi.; Les Miile et une nuits, contes
arabes traduits en frangais par Galland. Nouvelle edition,
entierement revue sur les textes originaux, accompagnee de
notes et augmentee de plusieurs nouvelles et contes traduits
des langues orientales, par M. Destains, precedee d une noUce
historique sur Galland, par M. Charles Nodier, Paris, ciiez

Gailloi, 1822. Nici el nu respectă textul. Singur mărturiseşti
în prefaţă că a prescurtat şi că a suprimat nuvele « pcu
înteresanles ou de nature â blesser le gout francais »*. Les
Miile et une nuils contes arabes, iraduits en francais par
Galland. Nouvelle edilion revue sur les textes originaux, accoiu-
pa.gnee de notes, avec les continuations el plusieurs contes,
traduils pour la premiere fois du persan, du turc et de Varabe.
ele, par M. Edouard Gauttier, Paris, 1822, 7 voi. în 8°.

O mie $i una de zile. Les Miile el un jours, conles per-
sans, Iraduits en francais par M. Petis de la Croix. Dolen
des Sccretaires — Interpreles du Roy, Lecteur et Professeur au
College Boyal, Paris, 5 voi., 1710-1712.. Alte ediţii: Amster-
dam, 1711-1713, în 12°, 5 voi.; Paris, 1729, în 12°, 5 voi.'
Utrecht, 1732, în 12", 5 voi.; Paris, 1766, în 12°, 5 voi. •
Lille, 1783, în 12°, 5 voi.; Lille, 1784, Le cabinet des Fâes
t. XIV-XV; Amsterdam, 1785; Paris, 1826, în 8", 5 voi.
(cu adaose din Galland, Cardonne, Chavis şi Gazotte, cu
desenuri şi gravuri « par nos premiers artistes »; stilul revăzut
de Lesage), cf. Chauvin, op. cit., IV, pp. 123 — 127.

Traduceri italiene: Novele arabe, divise in miile ed una
noile, Iradotte d'oll idioma francese ncl volgare italiano
Vmiezia, 1722, în 12», 12 volume (v. Chauvin, op. cit., IV,
p. 46, notă şi Burton VIII, p. 104); Venezia 1816 — 1817-
Milano, 1839-1843, în 8», 4 voi.; Milano, 1852; Napou\
1867 etc.

O mie şi una de zile: Menţionate de Victor Chauvin:
Novelle persiane divise in 1001 giomala tradotle in volgare
italiano, Venezia, 1803, Falconetti; Venezia 1833, în 8",
13 voi.; Napoli, Grimaldi, 1856 şi / Miile e un giorno: novelle
persiane; traduzione di Armando Dominicis, Firenzc, A. Sa-
lam, 1885 (singurele cunoscute lui Chauvin, IV, p. 130).

Traduceri germane interesante pentru noi: Max Ha-
meii t,F. H. von der Hagen und Karl Schall, Tausend
und enie Nacht; arabische Erzăhlungen, zum ersten Mole aus
einer tunesischen Handschrift ergănzt und vollstănding uber-
setzt, Breslau : 1825, 15 voi. După Riickert sunt: « Neu iiber-
setzt aus dem Franzosischen des Galland, mit Aufnahme der
Ergânzungen desselben durch Caussin, Gauttier und Schott
und mit Vervollstăndigung aus einer tunesischen Hand-
schrift»** (cf. Chauvin, op. cit., p. 96). Această ediţie e proto-
tipul lui Barac. Max Henning, Tausend und eihe 'Nacht, aus

* <puţin interesante sau de natură a jigni gustul francez>.
* * <Din nou traduse din franceza lui Galland, cu excepţia
completărilor făcute aceluiaşi de către- Caussin, Gauttier şi
Schott şi a întregirii dintr-un manuscris tunisian. >

394

dem arabischen ubertragen, Leipzig, Philipp Reclam Jim.s.d.
(1895-1899), întemeiată pe textul arab dela Bulaq şi pe
traducerile anterioare; de această traducere germana s-a
servit d-1 L. Rebreanu.

Traduceri integrale: Dr. .1. C. Mardrus, Le livre des
Miile nuits et une nuit; traduction litteralc et complete
da texte arabe, Paris, Charpentier. Traducerea este făcuta
«lună un manuscript arab de la sitrşitul sec. al XVlI-lea,
aflat în posesiunea sa, « cel mai complet şi mai bine conservat,
acelaşi după care s-a făcut ediţia arabă, imprimata la Bulaq ».
Wirhard F. Burton, Plain and literal translatwn of the arabian
Nigkts enlertainments noiv entituled The Book of the Thousand
Nights and a Night with introduction explanatory notes on
the manners and customs of moslem men and a terminal essay
upon the Hislory of the Nights, voi. I-X. Pnnted by the
Burton club for privaLe subsenbers only.

Texte greceşti: 'ApapLxov ixoOoXoytxbv Trepi^xov 8iţ]y*)gei<;
xal euţA0spY)>c6Ta Xtav TcspUpva vlo.1 wpaaa. Su^sŞey etc ty}v
ipa"Bwci)V 8iaXexTov7cap&TOU7coXu[JLa0ou<; Aeppuţ A|i.7i:ou[.t7rexYjp,
vuv Trpwxov U i% LTaXLXTJţ "etg ttjv •fjtzsTepav btaXexTov
LLEm^paoOev, xori («nri wXelcmjc şrnu.e,XeEaţ btopOtoOsv, Vene-
ţia, Aut. Zatta, 1757 {Lv.gvand, Biblwgr hell. XVII Le
$ 1 p 407)- în 8", 4 voi.; Nex XotXtjxă ^oi.u.woXoy»wV
baBucfr tipărită la Veneţia, 1791, de Polyzois Lampa-
aiiziotis din Ianina, în 8°, 4 voi. După indicaţiile lui Chauvin,
op cit.iV. 48, primele două volume cuprind poveşti din ciclul
O mie si una de nopţi, ultimele două volume din ciclul O
mie şi 'una de zile. « începînd de la ediţia m-a — spune
Chauvin — colecţia a fost diminuată cu al doilea volum din
O mie şi una de nopţi». Alte ediţii menţionate la Chauvm:
din Veneţia, 1803, Viena, 1837, Veneţia, 1846. Ediţii nemen-
ţionate de Chauvin: traducere directă din limba araba de
k. Trikoglidis, XaXi(z« ETuXoyn ^ Tt ? , XiXtcţ xal (ito
vux-re? [xeTctfppaaK; «tto to apapixi xcCţievo (în două tomuri),
Atena, Elefterudakis (s.a.)î acelaşi în colecţia B^X^xr,
'ExXsxm ipya. nr. 31-35, Atena, 1921, 5 volume, in 8°, cu o
prefaţă în voi. I de I. Vutieridis, pp. 5-15.

Pentru manuscripte şi ediţii orientale. Vezi Victor Chau-
vin Bibliographie des ouvrages arabes ou relatifs aux A-
rabes... IV, Liege, 1900, pp. 15 - 24.

Studii: Victor Chauvin, Bibliographie des ouvrages
arabes ou relatifs aux Arabes... cu deosebire voi. IV (unde
se dă bibliografia publicaţiilor şi traducerilor din O mie
şi una de nopţi, pp. 1 — 23 şi O mie şi una de zile, pp. 123-
132) voi. V— VII (unde se găseşte un rezumat al tuturor
poveştilor din colecţiile notate mai sus, cu o indicaţie a
manuscriptelor si textelor arabe în care figurează povestea,
cu notarea traducerilor în limbi străine a povestei respective

şi cu paralele din alte colecţii de folclor) ; Richard F. Burton,
Alf-Laylah wa Laylah, Plain and literal translation of the
arabian Nights. . . (vezi titlul complet mai sus p.395). Studiul
se află în voi. VIII. Felix Paul Greve, Die Erzăhlungen
aus den 1001 Nâchtcn, auf Grund der Burtonschen englischen
Ausgabe, 12 volume, Leipzig, 1907 — 1908 (în voi. XII:
K. Dyroff, Zur Entstehung und Geschichte des arabischen
Buches 1001 Nacht); Enno Littmann, Die Erzăhlungen aus
den 1001 Năchten, nach dem arabischen Urtext der Calcuttaer
Ausgabe vom Jahre 1839 ubertragen, 6 voi-, Leipzig, 1921 —
1928, în voi. VI, pp. 681 — 771: despre originea si istoricul
poveştilor; Enno Littmann, Tausend und eine Nacht in der
arabischen Literatur, Tiibingen, 1923; J. Horowitz, Die Ent-
stehung von Tausend und eine Nacht, în The Rewiew of Na-
lions, 1927 (pp. 85 — 111). Un rezumat al cercetărilor în
Johannes Boite und Georg Polivka, Anmerkungen zu den
Kinder- u. Hausmârchen der Bruder Grimm, voi. IV, Leipzte
1930, pp. 397-410. * *

Pentru cadru vezi şi bibliografia dată de Victor Chauvin
în op. cit., V, pp. 188 — 191.

In ciclul poveştilor orientale trebuieşte aşezată şi Istoria
lui Skmder (ms. 2623 din 1791; nr. 1514 din 1837; nr. 1055,
sec. al XlX-lea, toate din Bibi. Acad. Rom. şi nr. 130 şi
149, fond Gaster) pentru care cf. acum: dr. M. Gaster Die
Geschichte des Kaisers Skinder ein rumănisch-byzantinischer
Roman în Texte und Forschungen zur byzantinisch-neugrie-
chischen Pkilologie, herausg. von Prof. Dr. Nikos A. Bees
(Betjs), nr. 22 Athena, I, 37.

ROMANE CAVALEREŞTI

ROMANUL TROIET

Unul din cele mai interesante aspecte ale litera-
turii noastre vechi cu caracter poporan este apariţia
aşa-numitelor romane « courtois », care se născuseră
xii literatura franceză a veacului al XIHea, în urma
unor mari transformări sociale, sub influenţa vechilor
« chansons de gestes », a unor elemente ce veneau
din tradiţia clasică 1 şi a unor idei literare aduse
din Provenţa.

Prefacerile săvîrşite în structura societăţii medie-
vale în cursul timpului, prin instituirea cavale-
rismului şi prin frămîntările cruciadelor, pe de o
parte, iar' pe de alta prin rafinarea clasei conducă-
toare, trebuiau să aibă răsfrîngeri şi în literatura
timpului.

In acelaşi timp, povestirile despre frumuseţea
feerică a Orientului, puse în circulaţie de cruciaţi şi
pelerini, au deşteptat curiozitatea, au aţîţat imagi-
naţia şi au trezit gustul pentru aventuri.

Aceste idealuri noi ale societăţii cavalereşti urmau
sa-şi găsească şi ele expresiune în domeniul litera-
turii şi acei cari au îndeplinit această operă au fost
o generaţie de truveri culţi, ieşiţi din şcoalele cleri-
cale ale secolului al XIHea.

Vechile « chansons de gestes », care încălziseră
imaginaţia unei societăţi războinice şi care erau
cîntate în sunetul violelor, în faţa catedralelor, în
pieţele tîrgurilor, nu mai erau pe placul societăţii
feudale din secolul al XH-lea, care avea acum alte
idealuri. In epoca aceasta, care a precedat şi a pre-

1 Vezi despre aceasta pe larg: Edmond Faral, Recherches
sur Ies sources îatines des contes et romans courtois du moyen-
âge t Paris, E. Champion, 1913.

399

gătit Renaşterea, se răspîndise în Franţa un adevărat
cult pentru antichitatea clasică. In şcoalele înteme-
iate între Loira şi Somma, se cultivau cu multă
stăruinţă şi însufleţire, în ciclul superior, în aşa-
numitul « trivium », poeţii antici. Din rîndurile tine-
retului ieşit de pe băncile acestor scoale şi care nu
mai găsea loc în clasa clerului, s-au'recrutat truverii
timpurilor noi, care, hrăniţi cu scrierile clasice, cu
Ars Amandi şi Metamorfozele lui Ovidiu, cu Aeneida
lui Virgiliu şi cu Thebaida lui Statiu, s-au străduit
sa satisfacă năzuinţele spre o nouă viaţă literară
a lumii elegante din castelele feudale. In dorinţa
de a încînta imaginaţia şi simţirea acestei lumi
rafinate, ei au transpus în literatură idealul cavale-
rismului şi sentimentul curtoaziei. Astfel au luat
naştere acele lungi epopee cu subiecte din lumea
antică, din îndepărtatul Orient sau din legendarele
tradiţii ale Bretaniei, cunoscute sub numele de
romane courtois. Temele acestor epopei pun în relief
nu numai vitejia cavalerească — ca în chansons de
gestes — ci şi o pasiune de dragoste sinceră şi puter-
nică.

O influenţă hotărîtoare în procesul de creaţie al
noii producţii epice a avut-o şi moda literară a
trubadurilor, cu divinizarea femeii şi a dragostei,
modă adusă în nordul Franţei cu prilejul căsătoriei
Alienor-ei de Acquitania cu Ludovic al VILlea. De
la curtea regală, această modă literară s-a răspîndit
în castelele marilor feudali şi s-a impus în literatura
timpului, mai ales prin prestigiul operei lui Chretien
de Troyes I .

Acest gen de producţie epică, început în secolul
al Xll-lea, s-a prelungit pînă în secolul al XV-lea,
cînd, adaptat vremii şi transformat în proză, a luat
numele de romane de aventură. Din această com-
plexă şi bogată producţie epică, unele exemplare
s-au bucurat de atîta vază, încît au supravieţuit

1 G. Gohen, Un grand romancier d'amour el d'aventure
au Xlhe siecle: Chretien de Troyes et son oeuvre, Paris, 1931.

400

peste veacuri si, după ce au desfătat clasele aristo-
crate, s-au răspîndit în masele adînci ale poporului,
intrînd, cum a arătat Nisard, în cercul literaturii

de colportaj 1 . -

Una din cele mai de seama producţii ale roma-
nelor « courtois », intrată şi în literatura noastră, este
epopeea cunoscută sub numele de Roman de Troie.
Romanul se păstrează în ms. nr. 2183 din Biblioteca
Academiei Române, fără titlu şi fără început şi a
fost identificat şi studiat de noi într-un memoriu
prezentat Academiei 2 . Tema acestui roman o for-
mează luptele şi peripeţiile petrecute sub zidurile
Troiei si soarta tragică a eroilor greci, după întoar-
cerea de la Troia, povestite însă în cu totul altă
lumină decît în Iliada şi Odiseea.

Dictys şi Dares. Se ştie că în tot cursul evului
mediu epopeile homerice, în care apăreau pe primul
plan divinităţile elenice cu mitologia lor plină de
poezie, au fost combătute de biserica creştină.

Locul poemelor homerice în cultura timpului
l-au luat două plăsmuiri apocrife, atribuite lui
Dictys Cretanul şi Dares Frigianul, care ar fi fost
martori oculari ai războiului troian.

Dictys este un pretins tovarăş al regelui Idomeneu
din Creta, care, după întoarcerea în patrie, ar fi
scris faptele petrecute sub ochii săi ori pe care le-a
auzit din gura lui Ulise, Menelau şi Neoptolem.
Povestirea se începe cu împrejurările în care a fost
răpită Elena de către Paris şi se încheie cu întoarcerea
spre căminuri a eroilor greci. Opera lui Dictys
este însoţită, în manuscriptele evului mediu şi în
tipărituri,' de o scrisoare plăsmuită, atribuită tradu-
cătorului latin, Lucius Septimius. în ea ni se spune
că Dictys şi-ar fi scris memoriile cu litere feniciene
si că, la capătul vieţii sale, ar fi lăsat cu limbă de

1 Charles Nisard, Histoire des livres populaires ou de
ia litterature du colportage, Il-e eU, tome II, Paris, 1864,
p. 395 şi urm.

a Vezi mai jos în bibliografie.

401

26-

moarte ca să fie îngropat împreuna cu opera lui,
ceea ce s-a şi făcut. în timpul unui cutremur însă'
mormîntul a fost ruinat şi nişte păstori au găsit
opera pe care au dus-o la stăpînul locului. Acesta
la rîndul său, a trimis-o la Roma împăratului Neroj
iar el, Lucius Septimius, a tradus-o în limba latină
pentru ca lumea să afle adevărul asupra celor petre-
cute la Troia.

Dares este un troian din ceata lui Antenor care
scăpat cu Eneea din dezastrul Troiei, a scris după
aceea nenorocirile rasei sale, începînd cu prima
ciocnire a grecilor argonauţi cu frigienii si încheind
cu arderea şi năruirea Troiei. Opera lui Dares este şi
ea însoţită de o scrisoare apocrifă a lui Cornelius
Nepos către Sallustius Grispus, în care cel dintîi
ne spune că pe timpul studiilor sale la Atena ar fi
dat peste istoria veridică a lui Dares, scrisă chiar
de mîna lui, şi că, pentru restabilirea adevărului
asupra distrugerii Troiei, el o traduce în limba
latină.

în ambele scrisori, şi a lui Dictys Gretanul si
a lui Dares Frigianul, se străvede destul de limpede
intenţia bisericii creştine de a compromite opera
lui Homer. Ambii pretinşi traducători spun în
scrisorile lor că nu trebuie să se dea crezare lui
Homer, care este cu mult posterior războiului troian
pe cînd Dictys şi Dares sunt contemporani cu
evenimentele la care chiar au luat parte si că, în
sfîrşit, Homer trebuie socotit ca un rătăcit — «'pro
msano haberetur » — pentru că a descris zeii, cari
n-au existat niciodată, luptîndu-se cu oamenii.

Aceste două falsificate, care erau mult preţuite
în evul mediu, au avut norocul să ţie încordată
vreme îndelungată asupra lor atenţia savanţilor
din Occident. Cei mai de seamă reprezentanţi ai
clasicismului au luat parte la dezbaterea problemei
dezbatere care a durat mai bine de două veacuri
şi care tindea să lămurească dacă aceste două opere
au fost plăsmuite în lumea latină a Occidentului sau
dacă, dimpotrivă, au venit din Răsăritul grec.

402

Discuţia a durat pînă în anul 1907 cînd, cu
prilejul unor săpături în Egipt, pe ruinele vechiului
Tebtunis, s-a descoperit un papirus datînd din
secolul al II-lea şi conţinînd un fragment din Dictys
în limba greacă. Această descoperire a închis discuţia.
Astăzi sunt de acord toţi clasiciştii că amîndouă apo-
crifele au fost plăsmuite în literatura greacă şi că
îşi au sursele îndepărtate în tradiţiile vechilor poeţi
ciclici, din care s-au alimentat în cursul veacurilor
logografii şi istoricii, filosofii şi retorii, gramaticii
şi comentatorii greci.

Benoit de Sainte-Maure. Din lumea greacă, ele
au pătruns în literatura latină încă din secolul al
IV-lea şi au găsit, sprijinite de cler, un adînc răsunet
în cultura teologică a evului mediu, înlocuind
aproape cu totul poemele homerice. Ele erau destul
de răspîndite în Occident cînd, în veacul al X II-lea,
truverii francezi, pentru a reînnoi materia epică
a ciclului carolingian, încep să-şi caute inspiraţia
în marile acţiuni ale antichităţii. în preajma anului
1165, în Normandia, lingă Poitiers, un truver,
Renoit de Sainte-Maure, a alcătuit, întemeindu-se
pe Dictys şi Dares, o lungă epopee de 30 000 versuri
în octosilabe. Dar cum materialul lui Dictys şi
Dares era prea sumar, Benoit, cu imaginaţia lui
fecundă, a înflorit povestirea, după gustul publi-
cului rafinat pentru care scria, cu aventuri de dra-
goste galantă — bunăoară cea dintre TroiI şi Cresida
sau dintre Diomed şi Briseis — sau cu descrieri
măreţe în care strălucesc lumina şi bogăţia feeriei
orientale, ca de exemplu acea miraculoasă « cameră
a frumuseţilor », construită numai din aur şi din
pietre preţioase. Deşi tratează un subiect antic,
truverul normand a imprimat totuşi epopeei sale un
pronunţat colorit al vremii şi al societăţii în mijlocul
căreia trăia. Aşa, bunăoară, planul de reconstruire
a Troiei, rezidită din cenuşe de Priam, evocă în
totul arhitectura cetăţilor medievale: este încon-
jurată de ziduri, prevăzute din distanţă în distanţă

408

26*~329

cu turnuri şi porţi. în jurul zidurilor sunt săpate
şanţuri adinei, umplute cu apă, peste care, în dreptul
porţilor, sunt aşezate punţi ce se lasă sau se ridică,
după nevoile celor din cetate.

Viaţa pe care o trăiesc eroii, obiceiurile lor,
luptele chiar, respiră atmosfera vieţii medievale.
Primirea cu alai a Elenei la Troia, purtarea grecilor
faţă de femei au ceva din curtoazia obişnuită
la' curţile cavalerilor din veacul de mijloc. în
descrierea luptelor, războinicii nu se luptă din care,
aşa precum îi vedem în Iliada, ci călări, îmbrăcaţi
în zale şi armuri de fier ca in timpurile de înflorire
a cavalerismului. Ba, într-un loc, Palamed, conducă-
torul cretanilor, pentru a-şi dovedi nevinovăţia, este
gata să se lupte într-un duel judiciar cu rivalul său.
Asemenea transpuneri în timpurile homerice de
obiceiuri şi costume ale vremii în care trăia truverul,
abundă în opera lui Benoit şi s-au păstrat, cu toată
depărtarea de spaţiu şi de timp, pînă în versiunea
noastră românească.

Astfel, într-un loc, truverul normand, povestind
omorul lui Agamemnon şi vorbind de legăturile
nelegiuite ale Glitemnestrei cu Egist, spune textual:

« Car Clitemestra ot ame

Un vasal riche e renome

Qui n'esteit reis, ne cuens, ne dus,

Apelez esteit Egistus. . . »

ceea ce în textul românesc s-a resfrînt astfel:

« nici era împărat, nici domn, nici comit » K

Intr-alt loc, ni se povesteşte chiar că Pirus,
fiul lui Achile, venind în tabăra grecească spre a
răzbuna moartea tatălui său, înainte de a se amesteca
în vîrtejul luptelor, a fost făcut, după datina din
evul mediu, mai întîi cavaler:

«Des armes son pere Achilles
Qa me renconte e dit Dares
Le t'irent en Vost chevalier. »

1 Comit, conte, în oastea grecească a Troiei!
404

ceea ce în romanul românesc a devenit:

« Iar împăratul Agamemnon, corturile şi celelalte
unelte ale tătîni-său, îndată au poruncit de i le-au dat
lui, şi aşa l-au cinstit pre el, cît doi din domnii cei mari
greceşti cu mîinile sale i-au pus cavaleri de aur ».

Versiunea românească a romanului Troiei nu
derivă însă direct din opera lui Benoit, ci prin
mijlocirea unui intermediar italian.

Guido delle Colonne. Se ştie că în Italia remi-
niscenţele despre legenda troiană, sprijinite şi de
tradiţia virgiliană a fundării Romei de către eroul
troian, au avut un puternic răsunet în masele popu-
lare, în imnurile latine, cîntate de popor — ca de
pildă în cel pe care-1 cîntau în 924 cetăţenii din
Modena, urcaţi pe ziduri dinaintea ^invaziei
maghiare — eroii troieni erau luaţi ca pildă pentru
vitejia şi virtuţile lor; în rîndurile nobilimii italiene
din veacul de mijloc se întîlnesc mulţi inşi purtînd
numele lui Hector şi Troil; familii şi cetăţi pretin-
deau că descind din eroii scăpaţi din năruirea Troiei;
la Padova se arătau chiar ruinele zidurilor ridicate
de Antenor; pe flamurile cetăţilor italiene se găseau
insignele care se credea că aparţinuseră unuia sau
altuia dintre principii troieni. Legendele despre
Troia trăiau aşa de viu în gura poporului, încît atunci
cînd Dante a voit să imortalizeze, în Divina Comedie,
viaţa patriarhală a familiei florentine din evul
mediu, ne-a înfăţişat pe tinerele căsătorite, una
plecată asupra leagănului şi alta toreînd şi povestind
în cercul familiei:

«De Troiani, de Fiesole e di Roma»

Această largă popularitate a materialului legen-
dar privitor la Troia, a făcut ca romanul lui Benoit
să găsească în Italia admiratori pasionaţi. Dintre
aceştia unul, Guido delle Colonne, fost judecător
in Messina, între 1257—1280, poet liric în orele
sale de răgaz, a prelucrat în latineşte, după dorinţa
mecenatului său Matheo della Porta, arhiepiscop
de Palermo, opera lui Benoit.

405

Prelucrarea lui Guido delle Golonne este unul din
intermediarele prin care plăsmuirea lui Benoit a
trecut în literatura noastră, fiindcă prelucrarea lui
Guido se apropie de versiunea românească tocmai
în acele trăsături caracteristice în care ambele se
îndepărtează de epopeea lui Benoit.

Benoit, ca mai toţi jongleurii, este plin de vervă
scînteietoare şi simte o deosebită plăcere să lun-
gească povestirea prin descrieri minuţioase şi digre-
siuni, introducînd în urzeala romanului ceva din
acea ştiinţă clericală de care erau mîndri cărturarii
evului mediu. Guido, dimpotrivă, este stăpînit de
preocuparea constantă de a prescurta povestirea
lui Benoit. Ceea ce truverul francez povesteşte în
zeci de versuri, Guido redă numai în cîteva cuvinte.
Ba, uneori, omite pasagii întregi, aducînd prin
aceasta prefaceri importante în însăşi structura
romanului, ceea ce se resimte şi în împărţirea materiei
pe capitole.

Romanul românesc urmează de aproape, în
această direcţie, pe Guido.

Dar, deşi Guido rezumă pretutindeni opera lui
Benoit, totuşi în vreo cîteva locuri el dezvoltă
povestirea, şi aceste amplificări personale ale lui
Guido scot în lumină deosebirea de concepţie dintre
truverul^ francez şi judele messinian. Benoit, care
trăieşte în plină înflorire a romanului courtois, creează
opera lui pentru a fi recitată la zile de sărbătoare,
în sălile măreţe ale castelelor. El se străduieşte să
placă seigneurilor din vremea sa; de aceea, prelu-
crînd în versuri textul lui Dictys şi Dares, născo-
ceşte scene tumultuoase de război, 'pline de avînt
eroic, idile de dragoste insuflate de galanterie rafi-
nată, evocă ţinuturi exotice din Orientul îndepărtat,
plin de palate fantastice, cu turnuri aurite şi săli
de marmură, împodobite cu pietre preţioase, i

Guido, judele messinian, care prelucrează după
sfatul unui episcop, este stăpînit cu deosebire de
preocuparea de a instrui şi de a moraliza. Deşi
prescurtează naraţiunea lui Benoit, totuşi, ori de

406

cite ori are prilejul, adaugă informaţiuni instructive
şi mai ales sfaturi de moralizare.

Benoit vorbeşte cu mult respect despre Homer:
« clers merveillos e sages e escientos. . . »
pe cînd Guido, pătrunzînd mai adînc în miezul
concepţiei lui Dares, cu părtinirea pentru rasa tro-
iană, cînd ajunge la episodul în care se povesteşte
cum Ahile ucide pe Hector prin surprindere, izbuc-
neşte deodată într-o aprigă apostrofă împotriva lui
Homer, care, în versiunea românească, vine astfel:

« Ci tu Omire, făcătoriule de versuri, care în cărţile
tale cu atîtea laude ai scris pe Ahileus, ce socoteală iscusită
te îndeamnă ca să împleteşti lauda unui tiran, atîta de rău
şi făr de omenire şi să încoronezi cu flori de laude acel cap
de fiară sălbatecă, iar nu omenesc. Pentru care lucru iaste
foarte cu ruşine unui bărbat înţelept să facă aşa făr de soco-
teală . . .

Ia aminte, o ticăloase Omire, că niciodată Ahileus
n-au ucis pe vreun bărbat viteaz cu dreptate, făr de numai
cu vicleşug şi cu înşelăciune. »

Traducerea românească. Prelucrarea lui Guido
se încheie cu cîteva capitole în care ni se dau notiţe
despre durata războiului troian, despre numele
eroilor ucişi, împrumutate din Dares Phrigius. Aceste
notiţe, care lipsesc din opera lui Benoit, se regăsesc
numai în versiunea lui Guido şi în cea românească.

Textul românesc corespunde cu cel italian, de
cele mai multe ori. aproape verbal; chiar imaginile
plastice, care înviorează şi colorează stilul lui Guido,
se regăsesc în versiunea românească.

Versiunea românească este însă, după cum am
arătat amănunţit în memoriul prezentat Academiei,
mai simplificată chiar decît a lui Guido, căci înlătură
episoadele oarecum străine de subiectul principal,
după cum într-alte părţi are episoade dislocate.

Aceste deosebiri ne-au făcut să admitem ca
intre prelucrarea lui Guido şi versiunea românească
au fost redacţiuni intermediare.

Fiindcă pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul celui de-al XlX-lea, contactul între cultura
italiană şi cea română este redus, cred că traducerea

407

s-a făcut după un original grecesc, căci grecii ati
cunoscut şi ei romanul lui Benoit. Încă din anul
1866 Gidel a semnalat o traducere grecească în
versuri a lui Benoit. Pe lîngă aceasta, grecii vor fi
avut şi o versiune prelucrată după Guido, care însă
nu se cunoaşte pînă acum.

Versiunea românească se păstrează în manuscrip-
tul nr. 2183 din Biblioteca Academiei Române.
Textul nu are titlu. Primele foi, care conţineau
titlul şi începutul operei, s-au pierdut. Pe foaia de
la sfîrşitul textului (f. 127) se află următoarea
notă a copistului: «S-au prescris acastă istorie de
mult păcătosul loan Grămătic, sin popii Mirii ot
Bărbăteşti, fevr. 24 dni, 1766».

Satul Bărbăteşti este poate — orientindu-ne după
limbă— -cel din judeţul Vîlcea sau Gorj. Textul
e o copie după un original care poate se urcă pînă
în secolul al XVII-lea. Iată o schemă a drumului
pe care l-au străbătut tradiţiile legendare ale lui
Dares şi Dictys din Occidentul latin şi a intermedi-
arelor prin care au trecut pînă au ajuns în literatura
noastră :

Dares

Dictys (cartea VI)

Benoit de Sainie-Maure

Guido delle Colonne

Intermediar necunoscut
(probabil grec)

Romanul românesc
(ms. 2183, Bibi. Acad. Rom.)

Spuneam la început că romanul acesta ne înfă-
ţişează războiul în cu totul alt aspect decît cel

408

cunoscut din poemele homerice. Cauza războiului
nu-i aci răpirea Elenei, ci măsura de precauţie
luată de regele Frigiei în contra expediţiei Argo-
nauţilor.

O altă caracteristică a romanului este înlăturarea
elementului mitologic şi înlocuirea lui cu elemente
creştine. Chiar cînd sunt elemente mitologice, ele
au fost preformate prin prisma concepţiei creştine.
Astfel este, de exemplu, episodul consultării oraco-
lului din Delfi de către Ulise:

« în ostrovul Delfon era o capişte făcută de elenii cei
vechi în care era un idol al lui Apolon dumnezeu, căruia îi
aduceau nebunii eleni jertfe şi tămîie, numindu-i spre pieirea
sa Dumnezeu, în care intrînd dracul, da răspuns celor ce
întreabă ».

Un alt aspect al concepţiei creştine care stă
la baza romanului se vede şi în tendinţa de a des-
prinde, din desfăşurarea faptelor, elementul moral,
atit de scump scriitorilor medievali. Caracteristică
este în această privinţă moralizarea privitoare la
nenorocirile aduse de dragoste, cu care se încheie
romanul (f. 127 v.):

«Vedeţi, fraţilor, ce a făcut spurcata Elena şi cu necu-
ratul Paris. Acestea agonisesc dragostele muiereşti şi Inca
muiarea cu bărbat şi cu copii precum au fost aceea, lata
ce bine şi ce cinste au adus Paris lui Priam împărat, tatmi-sau,
şi maică-si, Ecubei, şi tuturor fraţilor şi nu numai lor, ci
s-au pricinuit din fapta lor moarte şi pierzare la o lume de
oameni despre amîndouă părţile...»

Cea mai interesantă caracteristică a romanului
acestuia este însă prezentarea poporului troian într-o
lumină foarte simpatică. In cursul războaielor,
Paris nu-i înfăţişat, aşa cum este în Iliada, ca un
om molatic, fără energie, laş, ci ca un erou care,
după moartea lui Hector şi Troil, devine sufletul
si reazimul troienilor. Achile, care în Ihada apare
viteaz, mîndru şi generos, în romanul nostru este
înfăţişat într-o lumină puţin simpatică. Ori de cîte
ori se întîlneste cu Hector, acesta îi este superior.
dată, Hector îl trînteşte pe Achile jos de pe cal

409

Sihninf 2" Pal T J h \î° lf - La ^heierea păcii, după
auaia im Ahile, nu lui Menelau, ca în Iliada Tnfi
pnncipn greci intervin însă, WSturlnd Wa dî
teama ca să nu fie învins Abile P '

asa cuT^'l *" K f mari ' Subleotul amanului,
eX următorul: POVeSteŞte reda ° ţiUnea 'Unească,'
Pelias, regele Peloponezului, temîndu-se de pom,

SlSr^ SăU lMOn a îndeamn S s« "e
duca in depărtata ţară a Colchidei ca să aducă de

acolo legendara piele a berbecelui de aur Iason se

r irxf a Argos cu tovară?i1 săi * «

debarcară şi regele Frighiei trimite sol" preveni
du-i ca daca pînă a doua zi nu vor ridicaVnlorele
Şi nu vor pleca dm limanurile lui, vor pieri toii
de « sabia mîniei sale ,>. Greci, înd'îrjiti împotnva

ucer P enn° a b n b arg V ,n ? ării; *^* n Cottda"
cuceresc lina berbecului de aur cu ajutorul Medee

? Jr n°d C d n Patnal ° r ' ° U izbîndă P ™ cinste mS
Curmd după sosirea argonauţilor în Grecia Her
cules, care nu uitase jignirea pe care le'o adusese
Laomedon, « cutreeră curţile împăraţilor si prind

C Ca" A&Vfi? Şi P ° meSte ° u 50 de co "ăb i
spre iroia. Aici debarcară pe întunerecul nnntii

şi, în revărsatul zorilor, se năpustesc™ neaşteptat

asupra cetăţii, ii dau foc, o distrug, o efuTefcu d

pe Laomedon şi se întorc, luînd cu ei, cart vă de

razbo pe sora regelui Laomedon, pe EsioL.

deşte Cia U Z Se P<! - tr ° nuI tatălui său ' ^zi-
deşte Iroia dm cenuşe şi trimite soli în Grecia să
rascu mpere Esiona. Grecii refuză şi atuncT

iTa'CTo Af P H a r S '- Care P ° VeSte ? te Promisiunea'

aci de laHil t dlt - a în V1S (romanul "e deosebeşte
aci de tradiţia antica), acesta este trimis în Grecia

EsioneT lmp]meaScă visul * ■* răzbune răpTe"

410

Răpirea Elenei nu este povestită ca o călcare a
legilor de ospitalitate, ci ca o răzbunare pusă la cale
de întregul neam troian.

Paris, mergînd în Grecia, debarcă in ostrovul
«Sitarilor» unde se afla o « cap iste » a Afroditei.
El vine încărcat de bogăţii şi stîrneşte admiraţia
grecilor, prin înfăţişarea şi mărinimia sa. Atrasă
de zvonul frumuseţii lui Paris, Elena vine în insulă
împreună cu jupînesele sale. Paris o îndrăgeşte şi,
cu ajutorul tovarăşilor săi, o răpeşte, o urcă pe o
corabie si porneşte în largul mării, spre Troia.

Urmează asediul Troiei din partea grecilor care
vin să se răzbune. Asediul se desfăşoară în 25 de
războaie, întrerupte prin armistiţii de 2—3 luni,
si se sfîrseste cu povestirea soartei tragice a eroilor
greci întorşi la căminurile lor. Agamemnon este
ucis de Clitemnestra şi Egist. Diomed este izgonit
de soţia sa, Egheia, care voia prin aceasta să răz-
bune moartea fratelui ei Asandru.

Ulise rătăceşte zece ani pe mare şi după ce ajunge,
în sfîrşit, la vatra strămoşească, este ucis de Felagon,
fiul său natural.

BIBLIOGRAFIE

Romanul românesc se păstrează în manuscrisul nr. 2183
din Biblioteca Academiei Române, prescris de « joan dra-
matic sin pop<ii> Mirii ot Bărbăteşti, febr. 24 dm 1;66>>
[f 127) Pentru identificarea textului şi studiului versiunii
româneşti în legăturile ei cu Guido delle Colon ne şi Benoit
de Sainte-Maure, cf. N. Cartojan, Legendele Troadei m lite-
ratura veche românească, extras dm Analele Academiei
Române, memoriile secţiunii literare, sena III, tomul 111,
mem. 3 (p. 95 a raem, 39 a extrasului şi urm.)

Prototipul francez a fost studiat şi publicat intr-o buna
ediţie critică de Leopold Constans, Le roman de Troie par
Benoit de Sainte-Maure, publiâ d'apres tous Ies 'n<znuscrits
connus (Societe des anciens textes frangais), b voi., rans,
* qq4 1912

Romanul francez a fost prelucrat în proză pe la jumă-
tatea sec. al XlII-lea. Textul acestei prelucrări a fost publicat
de Leopold Constans et E. Faral, Le roman de Troie en prose

411

(Les classiques francais du moyen-âge), Paris, 1922. Despre
o traducere italiană, în versuri, a operei lui Benoit, vezi
Ş^'o^oni, în Rom <™™> XXXIX (1910), pp. 570-579
şi XLIV (1915-7), pp. 494-602. Traducerea grecească în
versuri nerimate a fost semnalată după un ms. păstrat în
Biblioteca Imperială (azi Naţională) din Paris, de Charles
biael, Eţudes sur la htterature grecque moderne, Paris, 1866
p. 197 şi urm. Extrase din acest ms. au fost publicate de
I. Mavrofndes, ExXoyr) ii.v75u.etav t^ vstoxepac; eXWxvk
YXcoaaT)?, p. 183: O tc6Xeu- 0( ; r^ TptpiSoc; (publicaţia mi-a
fost cunoscuta prin amabilitatea d-lui D. Russo în a cărui
biblioteca se găseşte un exemplar din această rară publi-
caţie). Pentru alte detalii bibliografice, vezi studiul meu citat
mai sus: Legendele Ţroadei în literatura veche românească.

Prelucrarea latină a lui Guido delle Colonne a fost
publicata, încă din sec. al XV-lea, sub titlul: Historia destruc-
tionis 1 rojae.

Această prelucrare a fost studiată împreună cu cele-
lalte legende despre Troia, în literatura italiană, de Egidio
Uorra, Testi mediii di storia. Trojana preceduti da uno studio
sulta legenda trojana m Italia, Torino, Loecher, 1887.

Pentru bibliografie mai amănunţită vezi studiul meu
menţionat mai sus.

IMBERIE ŞI MARGARONA

(Pierre de Provence et la Belle Maguelomie)

în manuscriptul cu nr. 1817 din Biblioteca Acade-
miei Române — nestudiat pînă acum 1 — se
păstrează la un loc cu cîteva texte religioase şi o
poveste romantică: Istoria lai Imberie fecior împfc
raiului Provenţiel Sub acest titlu se ascunde de fapt
prelucrarea celui mai frumos roman cavaleresc al
Franţei medievale: Pierre de Provence et la Belle
Maguelonne, care prin graţia lui naivă a trecut de
timpuriu peste graniţele literaturii franceze, a fost
tradus în vreo 14 limbi şi a răzbătut pînă în vremurile
noastre, devenind o adevărată carte populară în

*ao Q \ Cîteva i not w Sumare am dat Scursul universitar din
1929 (exemplar litografiat în Bibi. Acad. Rom.).

412

Franţa, în Germania, în Grecia chiar, unde a fost
prelucrată în versuri.

Autorul acestui roman cu atîta răsunet nu este
cunoscut. Un scriitor francez, Pierre Ganel îl atribuie
unui canonic din Maguelonna, Bernard de Treviez
(acum Treviers), din secolul al X Mea şi adaugă
ştirea că Petrarca, pe timpul studiilor sa e la Mont-
pellier, unde a petrecut 4 ani, l-ar h cizelat, dindu-i
o nouă gratie. Gaston Paris însă intr-o notiţă
publicată în România (XVIII, 1889, p. 510), a
înlăturat aceste aserţiuni, arătlnd ca romanul are
toate caracterele veacului al XV-lea. Romanistul
finlandez Werner Soderhjelm, urmînd pe drumurile
deschise de Gaston Paris, a ajuns la concluzia ca
autorul a fost într-adevăr un meridional, dar un
meridional care trăise ca atîţia alţii la curtea stră-
lucitoare a Burgundiei, într-o vreme cind înfloreau
acolo literele şi cînd tatăl Im Carol Temerarul,
Philippe le Bon, caută să reînvie, prin last şi lupte
de «tournoi», vremurile cavalerismului.

Oricine ar fi însă autorul, romanul se distinge
prin armonia cu care teme multiple şi disparaţi la
prima vedere sunt întreţesute într-un tot unitar,
prin motivarea logică a acţiunii, prin fineţea cu care
este adîncită psihologia eroilor şi, mai ales, prin
luminoasa evocare a idealului cavalerilor din evul

16 Strămoşii noştri n-au cunoscut însă romanul într-o
traducere directă — sau măcar credincioasa origi-
nalului — ci, după cum aflăm chiar din nota copis-
tului, printr-un intermediar grecesc iar acest
intermediar suferise, precum vom vedea îndată,
transformări din acelea care au alterat însăşi concepţia
primitivă a operei. Dar, pentru o mai clara înţe-
legere a lucrurilor, vom expune mai intn, pe scurt,
subiectul romanului aşa cum îl avem in versiunea
românească. . _ «. ^ \ a '■"■]

« Regele si regina » Provenţei dobmdira la o
vîrstă înaintată un copil, pe care-1 creşteau cu cea
mai mare luare aminte. Cînd copilul a împlinit

413

patru am « ]-au pus de au învăţat carte a lui Aristotel
şi a lui Omir şi a lui Efripid (sic) şi ale tuturor
filosofilor şi ajunsese la 12 ani fecior înţelept si
smerit ». După ce şi-a încheiat învăţătura, s-â apucat
de meşteşugul armelor. Era înalt, 'cu părul galben
cu «ochii negrii rîzători », voinic, viteaz si loial'
buciirîndu-se de stima şi iubirea supuşilor.'

Intr-o zi însă, vine la curtea din Proventa un
cavaler străin, care propune regelui să-i îngăduie a
se lupta cu cei mai viteji supuşi ai săi. Regele pri-
meşte propunerea şi trimite crainici să vestească
provocarea. In ziua sorocită pentru luptă, cînd
străinul intră în arenă, nimeni nu îndrăzneşte să-1
înfrunte. Numai Imberie, fiul regelui, care ardea
de dorinţa gloriei, îşi îmbracă pe ascuns armura,
pune « şaua de aur » pe calul său aprig « ca un fulger»
şi fără ştirea nimănui, intră în arenă. Trîmbiteie şi
tobele încep să sune, lupta începe, curtea priveşte
însufleţită şi, în uraîele mulţimii adunate, tînărul
provensal îşi înfrînge adversarul. Incîntat de succesul
obţinut, Imberie se descopere spre admiraţia tuturor.
Regele însă, care văzuse primejdia de moarte prin
oare trecuse fiul său, îl chiamă la sine si-1 dojeneşte,
căutînd să-i înfrîneze pornirile războinice: «Suntem
fericiţi — îi spune el — că ai ieşit învingător, dar
dacă te omora, singuri ne omoram, decît să trăim
fără taie în lumea aceasta... Iţi poruncesc de
astăzi înainte, nimic fără ştirea mea să nu faci».
Imberie nu răspunde, ci, urcîndu-se în « cămara »
sa, se porneşte pe un plîns amarnic. Regele, aflînd
deznădejdea lui, trimite doica, profesorii si prietenii
din copilărie ca să-1 liniştească, dar nimeni si nimic
nu-1 poate mîngîia. El cere libertatea de a'colinda
lumea pentru a cîştiga glorie. Zadarnic încearcă
părinţii, cu lacrimile în ochi, să-i schimbe gîndul
punîndu-i dinainte toată tristeţea bătrînetilor lor'
Imberie rămîne neînduplecat şi atunci împăratul
văzînd zbuciumul lui, îi îngăduie să plece, dîndu-i
sfaturi părinteşti, bani şi cai. Maică-sa, binecuvîn-
tîndu-1, îi dăruieşte şi ea în clipa despărţirii un engol-

414

pion de aur pe care să-1 poarte ca pază împotriva
primejdiilor. w .

Imberie, lundu-şi rămas bun, pleacă, iară sa ia
cu el nici un curtean — de teamă să nu îl cunoască
lumea că este de viţă împărătească — ci numai
o singură slugă credincioasă, anume Scutene. In
urma lui, părinţii şi întreaga « Provenţă » rămîn

îndureraţi. . ,.,*',

In tovărăşia lui Scuterie, Imberie colinda lumea
cîstigîndu-si faima de cavaler frumos, viteaz şi
înţelept. Străbătînd pentru lupte şi glorie ţări şi
orâse multe ajunsese în sfîrşit şi în Moreea, al
cărei crai avea o fată frumoasă, Margarona. Un
fiu de crai venise să-i ceară mîna, dar ea nu voia
să se căsătorească decît cu. un cavaler care să se
fi distins cu glorie în lupta armelor. Regele, văzînd
că nici el, nici înţelepţii de la curtea lui nu pot
să-i schimbe gîndurile, sfătuindu-se cu soţia sa,
trimite crainici în toată ţara ca să invite la curte,
într-o luptă de tournoi, pe toţi vitejii cavaleri cari
doresc mîna fiicei sale.

La ziua sorocită, sosesc din toate părţile lumii
cavaleri hotărîti să-şi măsoare vitejia; poporul se
aduna în jurul' arenei; craiul şi crăiasa privesc din
palatul lor, alături de Margarona, care « strălucea ca
soarele în fereastră, cu un inel de safir verde in
deget». Intre cavaleri se distingea un vornic «cit
nu avea preţ » iute şi mînios, din « ţara arăpeasca ».
Doi adversari care încearcă să-1 atace fură repede
doborîti şi nimeni nu mai avea curajul să se măsoare
cu el. Margarona privea cu întristare lupta, căci ea nu
zărea încă în arenă pe Imberie, pe care-1 îndrăgise
în ascuns, cînd, deodată, acesta îşi face apariţia
îmbrăcat într-o armură sclipitoare şi, în sunetul
surlelor si al tobelor, se năpusti asupra arapului.
Lupta fu crîncenă. In cele din urmă, Imberie răs-
turnă pe arap de pe cal, ridică sabia ca să-i taie
capul, dar, la stăruinţa craiului şi a curtenilor,
îi cruţă viata. Margarona, încîntată, ceru tatălui
ei să-si tină îăgăduiala dată şi craiul, văzînd hotărî-

415

rea nestrămutată a fetei sale, chemă pe Imberie la
palat, îl îmbrăcă în caftan de aur şi de pietre scumpe
şi-i cunună.

După un an, Imberie, cu sufletul neastîmpărat,
cuprins de nostalgia părinţilor şi a soarelui patriei
sale, fuge noaptea pe ascuns împreună cu soţia sa
şi cu servitorul Scuterie.

A doua zi dimineaţa, regele, băgînd de seamă fuga
tinerilor, trimise călăreţi pe urma lor, dar zadarnic
aceştia îi căutară pe drumuri şi coclauri 12 zile, căci
nu-i putură găsi şi se întoarseră singuri la palat,
spre marea jale a părinţilor. In acest răstimp, fuga-
rii, călătorind mai mult noaptea pe lună, prin păduri,
prin munţi şi prin pustietăţi, ieşiră din hotarele
Moreei.

După treizeci de zile de rătăcire, credinciosul
servitor moare de prea mare oboseală şi soţii, după
ce-1 îngropară, îşi continuară drumul* prin pustie-
tăţi. In sfîrşit, după o cale lungă, ajunseră într-o
pajişte înflorită, la un izvor de apă limpede, de
unde se vedea în zare nesfîrşita mare albastră.
Aici descălecară la umbra unui chiparos, şi Marga-
rona, cu gîndul la părinţii ei, adoarme cu capul pe
genunchii lui Imberie.

Imberie însă, auzind o privighetoare cîntînd, îşi
scoase engolpionul, care era îmbrăcat în tafta roşie,
îl puse pe pieptul Margaronei şi se luă după pasăre.
Un vultur, care tocmai trecea în zbor, zărind engol-
pionul şi crezînd că este o bucată de carne, se sco-
boară, îl smulge în cioc şi se opreşte într-o insulă
de lingă ţărm, pentru a-şi dumica prada.

Imberie, zărind în ostrov vulturul ciugulindu-i
engolpionul, se urca într-o luntre pe care o găsi la
ţărm, dar abia ajunse la jumătatea drumului
şi o furtună se dezlănţui pe mare. împins de valuri
către largul mării, se zbate trei zile şi trei nopţi
pînă cînd, în cele din urmă, căzu în mîinile piraţilor,
care-1 luară rob. Vazînd neaşteptata întorsătură a
soartei, Imberie izbucni într-un plîns amarnic, dar
— spune textul — « nu plîngea de el că este rob, ci

416

plîngea de luminata Margarona, căci ea rămăsese
singură în munţi şi în pustietate ».

Piraţii îl duc tocmai la Marea Roşie şi îl vînd
sultanului din Cairo.

In acest răstimp, Margarona, vazînd că bărbatul
ei s-a pierdut, pleacă, plîngînd, pe jos, singură, pe
o potecă care o scoase tocmai la o mănăstire de
călugăriţe. Aici îşi povesti păţania ei călugăriţelor,
care începură să plîngă de nenorocirea ei, apoi o
ajutară sa plece, îmbrăcată într-o rasă neagră, cu
nişte neguţători către Provenţa. Acolo se duse la
curtea regelui şi fără să se destăinuiască, cu învoirea
lui, ridică aproape de ţărmurile mării o mănăstire,
în care se închise pentru tot restul vieţii.

Trecuse vreme la mijloc de cînd Marg rona se
stabilise la mănăstire, şi, într-o bună zi, trei
corăbii de pescari, abătîndu-se spre acele limanuri,
aruncară mrejile în mare şi le scoaseră încărcate de
peşte. Din belşugul dobîndit, pescarii trimiseră şi
egumenesei trei mrene mari. într-una din mrene,
Margarona găseşte engolpionul lui Imberie. Cum îl
văzu, izbucni în plîns, convinsă că soţul său a murit.

în acest timp Imberie, care intrase ca îngrijitor
de cai la curtea sultanului din Cairo, se ridicase re-
pede, prin isteţimea lui, la rangul de mare vizir,
cîştigase simpatia poporului şi dobîndise o avere
fu'moasă. Trei ani petrecuse între străini şi dorul
după ţara şi părinţii lui îl muncea din ce în ce mai
mult. într-o zi îşi strînge averea în trei butoaie,
aşezînd la cele două capete sare, le suie într-o cora-
bie, şi, fără ca nimeni să bănuiască ceva, pleacă pe
ascuns în Provenţa. După 14 zile de mers, corabia
se opreşte la o insulă şi Imberie se scoborî pe uscat.
Acolo, dînd peste o pajişte înflorită, se aşeză la
umbra unor rodii, dar, copleşit de amintirea Marga-
ronei şi de mireasma florilor, adormi adînc. Cînd
sosi vremea să se ridice ancora, corăbierii îl căutară
pretutindeni, dar nu-1 putură găsi şi porniră fără el.
Imberie, deşteptîndu-se din somn, se pomeni singur
si sărac în mijlocul insulei pustii.

417

în răstimp, corăbierii ajung la ţărmul Provenţei
şi duc butoaiele cu sare la mănăstirea Margaronei.
La un parastas pe care îl făcură călugăriţele, avînd
nevoie de sare, o luară din butoaiele aduse şi, spre
mirarea lor, dădură peste averea de galbeni a lui
Imberie. Stareţa, luînd banii, puse la cale să zidească
cu ei un spital de 100 de chilii.

în vremea aceasta, departe, în insula pustie,
Imberie sta toată ziua la ţărm, doar va zări pe
mare pinzele unei corăbii. După trei zile de foamete
şi chin, trecînd pe acolo o corabie, îl salvă, ducîn-
du-1 pină la mănăstirea Margaronei, unde fu primit
şi îngrijit cu multă dragoste creştinească. După ce
se întrema, într-o amiază, stareţa se duse la patul
său şi, fără să-1 recunoască, îl rugă să-i spună cine
este, unde-i sunt părinţii, ce s-a întîmplat cu el?
Atunci Imberie începu să-şi povestească, mişcat,
viaţa lui zbuciumată, dar cînd ajunsese cu povestea
la despărţirea de Margarona, la dorul care 1-a urmă-
rit între străini şi 1-a făcut să părăsească Egiptul,
glasul i se înmoaie de durere: « Doamna mea, lumea
toată o să umblu pînă să găsesc pe Margarona ».
Margarona, înduioşată de această statornică cre-
dinţă şi dragoste, izbucneşte în lacrimi. Soţii se
recunosc; se duc la curtea împărătească, unde se
răspmdeşte voia bună şi veselia. Toate clopotele
din cetate vestesc fericita întoarcere a lui Imberie
şi regăsirea celor doi soţi, care se urcară, în locul
bătrînilor, pe tronul împărătesc.

Intermediarul grecesc după care s-a făcut traduce-
rea românească este poema 'Ijjuclptoţ xal Mapyapcova,
care a fost semnalată pentru întîiaşi dată de Charles
Gidel, după un manuscript grecesc din Biblioteca
Naţională din Paris. Poema a fost imprimată în
nenumărate rînduri în tipografiile greceşti din Vene-
ţia între anii 1553 şi 1812; dar a circulat şi în manu-
scripte răspîndite azi în diferite biblioteci din Euro-
pa. O asemenea versiune manuscriptă aflată în

418

Biblioteca imperială din Viena a fost publicată în
1874 de W. Wagner; o alta, aflată la Biblioteca
Bodîeiana din Oxford, a fost editată în 1880 de
Spyr. P. Lambros; o a treia a fost publicată de
Legrand (vezi detalii mai jos în bibliografie).

Poema grecească este o prelucrare a romanului
francez Pierre de Provence et la belle Maguelonne şi
vădeşte aceleaşi procedee de remaniere pe care le-am
observat mai înainte în poema Erotocrit 1 adaptată
şi ea după un roman medieval francez. Fiindcă n-au
fost încă cercetate, vom stărui aici puţin asupra lor.
Prelucrătorul grec a suprimat aproape o pătrime
din originalul francez şi, prin aceasta, a modificat
însăşi psihologia eroilor. Zece capitole iniţiale din
romanul francez — omise în poema grecească —
zugrăveau pe un fond de un viu colorit cavaleresc
caracterul « courtois » al eroului, care venind neştiut
(la curtea din Neapole, nu vrea să se destăinuie
nimănui — nici chiar regelui, care trimite pentru
aceasta un paj în arena luptei — decît numai Mague-
lonnei şi numai după ce, prin vitejia lui strălucită,
i-a cucerit inima. Cîştigase izbînda în lupta de tour-
noi, cînd toţi spectatorii fuseseră mişcaţi de ţinuta
şi purtarea lui nobilă, care trăda o obîrşie înaltă.
Regele îl pofteşte la un ospăţ — alături de Maguel-
lonna — ca să sărbătorească victoria lui. La plecare,
rămas singur cu Pierre, regele încearcă din nou să
afle cine este, dar el răspunde cu modestie că este
« un povre chevalier francois qui cherche le monde
pour voir Ies belles dames et demoiselles et conques-
ter honneur et pris »*. Maguelonna însăşi, neputîndu-şi
stăpîni zbuciumul, se destăinuie doicei, pe care o
roagă să-1 iscodească. Doica îl află în biserică, rugîn-
du-se, şi îi transmite dorinţa Maguelonnei. El stă
o clipă pe gînduri: de cînd a părăsit ţara lui nimă-
nui nu s-a destăinuit, dar cum nu poate refuza nimic

* <un sărman cavaler francez care cutreieră lumea ca
să vadă doamne şi domnişoare frumoase şi să obţină onoare
şi premii. >

410

27*— 345

Maguelonnei, răspunde că este de spiţă nobilă,
« de haute lignage » şi spre încredinţare îi trimite
un inel" de preţ din cele 3, dăruite de mama lui în
clipa despărţirii. La a doua întîlnire cu doica, Pierre
trimite Maguelonnei al doilea inel şi răspunde că
numai Maguelonnei va putea comunica numele şi
ţara lui. A doua zi seara are loc, în camera Mague-
lonnei, întîlnirea dintre cei doi tineri, după ce mai
întîi eroul jurase doicei în biserică, pe cruce, că nu
se va abate din calea datoriei şi a onoarei. Abia
acum, Pierre dezvăluie iubitei sale că este fiul con-
telui de Provence şi nepotul regelui Franţei şi că a
venit la curtea din Neapole atras de faima frumu-
seţii sale. Maguelonna, înduioşată, îi dăruieşte atunci
ca chezăşie a dragostei un lanţ de aur, iar Pierre — -
al treilea şi cel mai de preţ inel. îndrăgostiţii îşi
jură credinţă şi se despart.

Urmează în originalul francez o noua luptă în
care tînărul provensal înfruntă cu bravură loviturile
tuturor adversarilor şi cîştigă iarăşi izbînda, spre gloria
iubitei sale. Aceasta exaltă şi mai mult pasiunea
eroinei şi Pierre, după ce se încheie sărbătorile în cin-
stea lui,' caută prilejul să pună la încercare dragostea
şi devotamentul iubitei sale şi astfel, la prima întîl-
nire, îi comunică hotărîrea de a se întoarce la părin-
ţii lui. Maguelonna, nevoind să se despartă de el
şi temîndu-se că părinţii ei se vor pune de-a curme-
zişul căsătoriei, se hotărăşte sa-1 urmeze. Astfel
are loc în romanul francez fuga. Psihologia eroilor,
întreaga lor atitudine, pune în lumină idealul roma-
nelor courtois: dragostea sinceră şi statornică care
nu cunoaşte nici o stavilă în lumea pămînteasca,
dar care, îmbinată cu un sentiment de misticism,
este altoită pe cultul bravurei şi al onoarei. Această
iubire, spiritualizată sub influenţa ideilor platonice,
o dată transpusă în cadrul şi timpul ei, în ţinuturi
si vremi cu totul diferite, nu putea fi înţeleasă.
5*Autorul grec a tăiat toate aceste scene, suave prin
\ gingăşia lor naivă, care în structura originalului
1 ocupă aproape un sfert din întreg. Sufletul lui

420

ponderat şi educaţia lui ortodoxă nu admiteau dra- _v
gostea decît în limitele cerinţelor etice ale vieţii" 3 ^
de familie. De aceea, el modifică firul intrigii în pre- )
lucrarea sa: după strălucita izbîndă a lui Imberie, /
părinţii fetei, văzînd hotărîrea ei nestrămutată de a /
avea ca soţ pe viteazul cavaler, îl chiamă la curte, l
aduc mitropolitul şi-i căsătoresc. Numai după 1
aceasta are loc, în poema grecească, fuga. -^

Maguelonna nu mai apare în prelucrarea poetu- -^
lui grec ca o tînără romanţioasă care, iluminată de
dragoste şi încrezătoare în cinstea cavalerului străin,
rupe legăturile cu căminul părintesc, ci ea devine
aci o soţie devotată care, dacă îşi părăseşte părinţii,
îi părăseşte pentru a urma cu credinţă soţul; dar,
prin aceasta, concepţia eterată a dragostei «courtoise»
a dispărut.

O altă modificare interesantă, adusă de prelucra- ^
torul grec, este, suprimarea scenei din romanul fran-
cez în care se povesteşte, în două capitole succesive
(24 şi 25, ed. Biedermann) cum Maguelonna, rămasă
singură pe ţărmul mării, după o noapte de zbucium,
iese a doua zi din pădure, îşi schimbă hainele cu o
pelerină şi porneşte întins spre Roma, pentru ca
acolo, îngenunchiată dinaintea altarului sfîntului
Petru, să se roage 15 zile pentru logodnicul ei şi
apoi să plece cu un convoi de călugăriţe spre Pro-
venţa.

De aici înainte, poema greacă urmează în liiuu- - —
mari romanul francez, de care se deosebeşte în cîteva
locuri prin prescurtări şi uşoare modificări. Astfel,
în versiunea greacă mrenele cu inelele sunt aduse
Margaronei, pe cind în versiunea franceză, părinţilor
lui Pierre. în versiunea greacă, Imberie pleacă pe
ascuns din Cairo, nu cu învoirea şi ajutorul sultanului,
ca în originalul francez.

în sfîrşit, în versiunea grecească a fost suprimat -^
finalul originalului francez, în care se povesteşte
că, urcîndu-se pe tronul Pro venţei, Pierre şi Maguelon-
na au reunit într-o singură stăpînire regatul de

m

Neapole şi comitatul Provenţei şi că, după moartea
lor, au fost îngropaţi în biserica Maguelonnei.

Insula Maguelonna în care, după romanul fran-
cez, se întîlnesc eroii, se afla aşezată la 15 km spre
sud de Montpellier, pe o stîncă vulcanică, în mijlo-
cul lacurilor formate de limanurile Mediteranei,
într-un cadru din cele mai pitoreşti.

Romanul francez se încheie povestind ca, după
ce Pierre şi Maguelonna au domnit « en sainte
et honeste vie » au murit şi că « ils furent ense-
velis en la dite eglise dedans un mesme sepulcre
de la quelle eglise la dite Maguelonne avoit este
{— avait ete) fonderesse, la quelle se garde encore
aujourd'huj ».*

într-adevăr, în această insulă se află pînă astăzi
o mănăstire, cu o biserică a sf. Petru şi Pavel,
restaurată în timpurile din urmă. în această bise-
rică se afla un sarcofag de marmoră, pe care călu-
gării îl credeau că este — după legendă — « lou
tombeau de la belle Maguelouno », dar care s-a
dovedit că era al unui episcop.

S-a stabilit apoi că biserica, a cărei fundare
romanul o atribuie eroinei, a fost de fapt întemeiată
în 1504 de episcopul ţinutului, care-şi avea reşe-
dinţa în insulă.

De altă parte, intriga romanului îşi are rădăci-
nile sale în folclor. Motivele din care se întreţese
acţiunea circulau anterior, parţial sau total, în
legendele evului mediu sau în literatura populară.
Astfel, motivul principal care alcătuieşte urzeala
intrigii: doi îndrăgostiţi cari, despărţiţi pe neaştep-
tate prin fatalitatea împrejurărilor, se regăsesc,
păstrîndu-şi credinţa unul altuia, după vreme înde-
lungată, este un motiv ce, de la vechiul roman

* <ei au fost înmormîntaţi în biserica amintită, în
acelaşi mormînt, biserică căreia amintita Maguelonna îi
fusese ctitoră şi care se păstrează şi astăzi. >

482

grecesc al lui Eliodor la legendele hagiografice
(romanul clementin, legenda sf. Eustaţiu Plachida)
şi la romanele medievale (Aucassin et Nicolette
ş.a.) a fost necontenit folosit. Nodul central al intri-
gii, răpirea unui giuvaer de către o pasăre de pradă,
ceea ce atrage după sine despărţirea iubiţilor, apare
şi în alte poeme şi romane medievale, de pildă în
VEscoufle, în poema germană Der Busant, în Guil-
laume <£' Angleterre a lui Chretien de Troyes, în poema
Giulia e Ottinello din Italia meridională sau, în sfîr-
şit, într-o poveste din O mie şi una de nopţi: Prinţul
Kamaralzaman şi prinţesa Badur. Din asemenea
materiale literare şi folclorice, autorul romanului a
alcătuit intriga care a fost pusă în legătură cu funda-
rea mănăstirii din insula Maguelonna.

Romanul a fost tradus în literatura noastră în
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Manuscriptul din Biblioteca Academiei, care ni
I-a păstrat, singurul cunoscut pînă acum, încheie
textul cu următoarea notiţă interesantă: «Aceasta
este scoasă româneşte de pe elinică care şi eu am
scris-o de la cel ce au scos_ acasta. Nic(olae) log(of ătul)
1789, septemvrie 15 ». Intr-o notă de pe f. 71 r.
numele copistului apare mai complet: Niculae logo-
făt sin Ursache. Nici o altă notiţa nu ne destăinuie
pe traducător şi nici data sau localitatea unde a
fost tradusă poema. După caracterele limbii, textul
a fost tradus în Muntenia.

Traducerea românească, care localizează acţiu-
nea în Moreea, urmează de aproape textul grecesc,
pe care îl prescurtează şi-1 parafrazează. Are şi cîteva
stîngăcii pe care însă, întrucît nu avem la îndemînă
toate versiunile greceşti, nu ştim în ce măsură
trebuiesc puse pe seama traducătorului român. De
pildă, în textul publicat de Lambros, Imberie şi
Margarona sunt însoţiţi în fuga lor de un axouTaptoţ
(scutier). în traducerea românească apare un nume
propriu: Scuterie.

428

BIBLIOGRAFIE

Versiunea românească în Biblioteca Academiei: Ms. nr.

1817, Istoriia lui Imberie fecior împăratului a Proventii, f. 132
T 144, paginaţia de mînă, copiat de Nic<oIae> log<ofăt>
sin Ursache, 1789, septembrie 15, f. 71 — 144 v.

Texte greceşti: Cea mai veche ediţie din Veneţia:
1553, cf. dr. phil. Nikos A. Bees (B&rjs), Der franzosisch-
mittel-griechische Ritterroman «Imberios und Margaronna »,
Berlin, 1924, p. 35; Gustav Meyer, Imberios und Margaronna
em Miitelgrieckisches Gedicht, după o tipăritură venetiană
din 1770, Praga, 1876; G. Wagner, Histoire de Imberios ei
de Margarona, în Legrand, Collection de Monuments pour
servir a Vetude de la langue neohillenique, nouvelle serie,
nr. 3, Paris, 1874, după cod. theol. 244 din Biblioteca Curţii
din Viena; Spyr. P. Lambros, Collection de romans grecs
en langue vulgaire et en vers, publies pour la premiere fois
d'apres Ies manuscrits de Leyd et d'Oxford, Paris, 1880,
pp. 239-288, după un ms. din Oxford.

Emile Legrand în Bibliotheque grecque vulgaire, I, Paris,
1880, pp. 283-320, după o ediţie din 1638.

Originalul francez: Pierre de Prouence. început, Au
nom de nostre seigneur cy commence listoire du vaillant
chevaher Pierres fils du cont de Provence et de la belle Mague-
lonne fille du roy de Naples... Lyon, Barthelemy Buyer,
către 1480 (ediţia gotică). Pentru alte ediţii tipărite la Paris,
1492; Rouen (s.d.); Avignon, 1542 etc. cf. J. Ch. Brunet,
Manuel du hbraire, IV, pp. 643 — 648 şi Supl. II, p. 235,
Adolphe Biedermann, La belle Maguelonne, Paris (Champion),
Halle (Niemeyer), 1913, după ms. fr. 1501, din Bibliotheque
Naţionale, sec. al XV-lea, colaţionat cu alte 4 msse., toate
din sec. al XV-lea, aflate la Paris. Pentru celelalte msse.,
cf. notele lui Biedermann de la pp. 111 — 114; o refacere în
franceza modernă: G. Michant, L' histoire de Pierre de Pro-
vence et de la belle Maguelonne, renouvelee, par... Preface
de Mărio Roques, Paris, Bocard, 1926.

Studii: în afară de prefeţele la textele amintite mai
sus: H.Michelant et P. Meyer, Introducerea la ediţia roma-
nului: VEscoufle (Societe des Anciens textes francais, Paris,
1894); Gaston Paris, în România XVIII (1889), p. 510;
D'Ancona, Poemetti popolari italiani, raccolti ed illustrati,
Bologna, Zanichelli, 1889; W. Soderhjelm, Pierre de Pro-
vence et la belle Maguellone, în Memoires de la Societe neophi-
lologique de Helsingfors, VII, 1924. Pentru raporturile cu
folclorul Orientului, G. Huet, Le theme de Camaralzaman
en Italie et en France au moyen-âge, în Mâlange Picot, 1913,
I, p. 113 şi urm.; Jeanroy, Annales du Midi, t. XXVI, 1914,
p. 96 şi urm. Despre versiunea grecească: Ch. Gidel, Etudes

sur la litterature grecque moderne, Paris, 1866, HM"-***»
Nikos A. Bees, Der franzosich-mittelgnechische Ritterroman
« Imberios und Margarona-» und die Grundungssage des Vaph.-
niklosters bei Athen (Texte und Forschungenzur byzannnisck-
neugriechischen Pkilologie, nr. 4), Ber lin, Wilmensdor N 1924
Pentru versiunea franceză populara: Ch. Nisard, Histoire
des livres populaires ou de la litterature du colportage, 11,
Paris 1864 PP. 411-415. Pentru versiunea germana, bimrock,
Die deutscken Volksbiicker, I, p. 41, Goerres, Die deutschen
Volksbucker, 152.

EROTOCRITUL

Erotocritul este cea mai frumoasă poemă de la
începuturile literaturii neogreceşti şi, deşi tradusa
în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, a avut,
după cum vom vedea, un adînc răsunet în societa-
tea românească a timpului. A fost scrisă, după
cum cred cei mai mulţi istorici ai literaturii neogre-
ceşti în Creta, si este în chip neîndoielnic, ca şi
Imberie şi Margarona, prelucrarea unuia dintre ves-
titele romane courtois ale Occidentului medieval.

Aceste influente occidentale au pătruns în teri-
toriile greceşti după căderea Imperiului bizantin
sub latinii cari au pus la cale cruciada a IV-a.

In împărţirea Imperiului bizantin, veneţienn au
luat partea cea mai importantă, ceea ce le-a asigu-
rat o mare dezvoltare a comerţului lor în Răsărit.
Chiar după restaurarea Imperiului bizantin şi inva-
zia turcilor, venetienii au rămas încă pînă tîrzm
stăpîni în Albania, Moreea, Negroponte, Lemnos,
Cipru si Creta. Stăpînirea lor în msula Creta a dăi-
nuit pînă în anul 1669, cînd turcii, cucerind-o, au
distrus complet dominaţiunea venetiană în insulele

greceşti. , ■■;,

Pînă la ruinarea domeniului lor colonial, vene-
tienii, preocupaţi mai mult de prosperitatea comer-
ţului, au fost nişte stăpînitori bum, au menajat
susceptibilităţile locale, recunoscînd peste^tot aris-
tocraţia greacă, pe care însă au căutat să o înta-

426

rmaea ou elemente devotate. In acest scop, alcătui-
sera o carte de aur, în care înscriseseră nobilii local-
nici, aristocraţi sau proprietari de pămînturi întinse
dar m rmdul cărora treceau şi pe funcţionarii supe'
re° ublicif tmgeau prin credin ta şi serviciile aduse

Această nobilime greacă din oraşele insulare
care trăia alături de veneţieni, avînd aceleaşi drep-
turi şi privilegii ca şi ei, atrasă de strălucire'a artis-
tica şi culturală _ a Veneţiei, îşi trimitea adesea copiii
la studii m universităţile mari ale Italiei.

Prin aceste legături politice, economice si cul-
turale influenţa italiană a pătruns aşa de puternic

Hev nf K r î g " eC r Şt L ^ Ia 0ra ^ P°P»Wiunea
devine bilingva, limba greacă primeşte numeroase
nhltraţn italiene, iar băştinaşii încep să-si scrie
limba în alfabetul latin. în acest mediu de inter-
patrundere a vieţii politice şi culturale greceşti cu
Irituî a f ° St plăsmuită $ P oeraa Eroto-

Erotocritul a fost publicat pentru întîiasi dată la
Veneţia în 1713, de către cunoscutul tipograf ita
ban Antonio Bortoli. în prefaţa care însoţeşte textul

S 1 ' ^T^ 7 ene t: ian > după ce' aminteşte
cărţile publicate de el - dm calda prietenie si marea
consideraţie pe care o nutreşte pentru naţiunea
greaca, — explica apoi că « pentru recreare si desfă-
tare, urmmd sfatul oamenilor savanţi» a' tipărit:
«Erotocritul poemă veche, atît de lăudată si răspîndită

1 Zant f e „nl na i ICe ' Pel ° P ° neZ * mai "** în "-Cetate
cretan A^n.n B ^f C ' °* I aiUrea ' Urma ? ii nenorociţilor
™w -i 2 5 ga x Slt un adă P° st P ri ^nic, după cucerirea
patriei lor de către turci; prin ei a devenit publică această
poema care este compusă în idiomul cretan; s'a răspîndit

Poema se sfîrşeşte la versul 1502, după care se
alla^un epilog de 14 versuri. în aceste stihuri finale
după o figură stilistică obişnuită şi în vechile noastre
tipărituri;— autorul, încheindu-şi opera, se simte

426

ca şi corăbierul ajuns în portul liniştit — ni se dau
următoarele destăinuiri preţioase privitoare la autor:

« Văd mulţi oameni cari doresc — şi aceasta mi s'a
spus — să afle "cine a lucrat ce s-a scris mai sus ; de aceea
nu mă voi ascunde, ci voi să mă dau pe faţă, pentru ca toţi
să mă cunoască: Vincenţiu este poetul şi familia sa Kor-
naros — fie ca să se afle 'fără păcat cînd Charon îl va lua.
La Sitia s'a născut; la Sitia a crescut; acolo a plăsmuit opera
pe care v'o transcrie aci; la Gandia s'a însurat, după cum
a voit firea, şi sfîrşitul său va veni unde Dumnezeu va
hotărî ».

învăţaţii greci, cercetînd documentele timpului,
au dat peste familia Kornaros pomenită în insula
Creta încă din anul 1476 şi au încercat să identifice
pe autorul poemei cu Vincenţiu Kornaros, al cărui
nume se găseşte scris pe zidul unei capele veneţiene
din provincia Sitia, sub data 1677.

Dar regretatul folclorist grec Politis — plecînd
de la consideraţia că este cel puţin curios ca identi-
tatea autorului unei poeme aşa de importante să
rămînă necunoscută compatrioţilor şi contempora-
nilor săi — şi după el şi alţi savanţi, între cari şi
elenistul francez Hubert Pernot — şi, pe de altă
parte, constatînd că şi în alte poeme şi texte medie-
vale, redactate în greaca vulgară, remaniatorii se
dau în notiţe finale drept autori, pune la îndoială
paternitatea lui Kornaros.

După cercetări începute în 1824 — 1825 de Ch.
Fauriel şi dr. Karl Iken şi continuate de Ch. Gidel,
A. N. Ghiannaris, Theotokis, St. Xanthudidis, P. E.
Pavolini şi alţii, care au subliniat influenţele lui
Puici, Boiardo şi Ariosto, marele folclorist grec
Politis a arătat că influenţele semnalate sunt de
mica importanţă şi că se reduc la cîteva analogii de
imagini. Adîncind cercetarea sursei în domeniul
folclorului, el se oprise la un basm popular grecesc -—
cunoscut însă şi în alte literaturi populare — din
care ar fi crescut poema Erotocrit. Părerea lui Politis
a fost admisă şi de Hubert Pernot.

într-un memoriu prezentat Academiei Române
în 1936 şi completat printr-un articol publicat în

m

Revue de litterature compar ee (1936, april), am ară-
tat că basmul popular indicat de Politis a servit lui
Kornaros numai pentru plăsmuirea unui episod din
partea finală a poemei, dar că adevăratul izvor este
un roman cavaleresc de la sfîrşitul evului mediu
francez: Paris et Vienne.

Romanul a circulat multă vreme în copii manu-
scripte, dintre care cea mai veche, din 1432, a fost
publicată în ediţie critică de dr. Robert Kaltenba-
cher, Der altfranzosische Roman, Paris et Vienne
Erlangen, 1904.

In introducerea acestui manuscript ni se spune
că romanul a fost « extrait de langaige provencial
en fragoys » de către marseillezul Pierre de la Cypede.
Textul a fost tipărit pentru întiiaşi dată la Anvers,
în 1487, şi a avut un extraordinar răsunet în vremea
sa, pentru că pînă la sfîrşitul veacului următor a
avut vreo 11 ediţii franceze şi a pătruns în 8 litera-
turi: italiană, spaniolă, catalană, engleză, flamandă,
suedeză, latină şi armeană. In literatura italiană^
romanul a pătruns de timpuriu prin două traduceri;
a fost tipărit pentru întiiaşi dată la Treviso in 1482,'
sub titlul: Historia de li nobilissimi amanţi Paris
e Vienna şi a avut o vitalitate mai mare decît chiar
în Franţa; a fost retipărit în cel puţin 22 de ediţii
pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, în diferite oraşe
ale Italiei (Veneţia, Milano, Verona, Treviso s.a.)
şi a fost prelucrat în stihuri de doi versificatori ai
secolului al XVII-lea: Mărio Teluccini si Angelo
Albam Orvietano, supranumit şi II Pastor Poeta.
Poema Iui Mărio Teluccini, apărutăla Genova în 1571,
înfăţişează însă o intrigă mai complicată, cu perso-
nagii noi şi episoade accesorii; poema lui Angelo
Albam, publicată la Roma în 1621, sub titlul Inna-
moramento di due fedelissimi amanţi, se ţine mai
strîns de textul în proză, a cărui acţiune o' concen-
trează adesea. Soarta acestor două adaptări a fost
cu totul diferită: pe cînd opera lui Mărio Teluccini
n-a cunoscut decît două ediţii şi a fost apoi acoperită
de uitare, opera lui Angelo Albani s-a răspîndit în

428

principalele oraşe ale Italiei, a înfruntat victorioasa
vremurile si a ajuns pînă la noi, sub forma unei
cărţi populare care se publică şi azi chiar în dialectul
sard l după cum am arătat pe larg în articolul men-
ţionat mai sus din Revue de litterature comparee.
Ea era destul de populară în Italia şi a fost cunos-
cută în forma italiană chiar şi în lumea româneasca
din Principate, deoarece catalogul Bibliotecii Mitro-
poliei din Bucureşti, întocmit de Petrache Poenaru
în 1836 si de care am vorbit în al doilea capitol (ms.
nr 2 683' din B.A.R.) menţionează la f. 143 şi Inna-
moramento di due fedelissimi amanţi Paris e Vienna,
într-o ediţie veneţiană din 1721. Dacă poema lui
Albani Orvietano găsise cetitori pînă în ţările noas-
tre, cu atît mai mult trebuia să fie gustată j* colo-
niile venetiene de pe la jumătatea secolului al XVII-
lea cînd' poetul Vincenţiu Kornaros, scoborîtor
din'tr-o familie veneţiană stabilită în Creta, a pre-
lucrat-o în versuri greceşti, în dialectul cretan.

Poetul grec, care era om de gust şi de talent,
a urmărit de aproape intriga poemei, dar a prelu-
crat-o într-o formă originală. In primul rmd, el a
transpus acţiunea de pe ţărmurile Viennei franceze
pe scena Orientului balcanic, localizînd-o în ţinutu-
rile greceşti, după cum vom vedea îndată. Aceasta
naţionalizare a motivului francez a atras după sine,
în chip firesc, si alte transformări, de ex. elementele
de intrigă din romanul francez şi din poema italiana,
care pregătesc deznodămîntul — o cruciadă pusa
la cale de papă, sarcina încredinţată delfinului
Franţei de a spiona în haine de pelerin drumuri le
spre Sfîntul Mormînt, căderea acestuia în mumie
sarazinilor si închiderea lui în temniţa din Alexandria
—toate acestea nu numai că nu cadrau cu Orientul
balcanic si cu Atena clasicismului păgîn, dar puteau
iicmi susceptibilitatea ortodoxă a poporului grec,
într-o vreme cînd fruntaşii clerului său duceau lupta

1 F S Caeliari, Los amores de Paris e Vienna m poesia
sarda ot'tava rima tradusia, Tipografia ditta G. Dessi, 1905.

421

contra scaunului nana! n« o

înlocuit aceste episoade dinLT^r P ? 6tul ^ reo a
dar numai aici cTelemenJ 3 * fmala a ac * iunii .
basm popular grecesc c P ™P r + un ] utate dintr-un
tm aoLLmo^e KoTnaro"?^ h de t P ° ]itis - Pen "
Puţin şi psihologia S rl * B ? m ° difioe

dragostei « courto se T smulsă Z Ptla plat ° ni ° ă a
mului medieval francei a ep00a ca valeris-

influenta traduceri o n a MpT de .!° f ° rmase sub
Proventa - si tra nsnnJ t ° r Pj atonioe menite din

«rziu, ^ r 2\zzz:jiTt d tTArT ri mai

Putea fi înţeleasă. Kornaros a tătt /f/S nU mai
lucrarea sa scenele care ii - Mat ? stfel dln P«>-
exagerat. Dragostea Z\ Pare&U de Un ™nesc
puţin subtilă dar mai ÎS ° zu g râ ^şte el, mai

general omenesc siTn o ce caz mai? "W mai
lor populare mai nntin în „ '. W accesibilă mase-

m care a răzbătut în k+ + Clzelat " Kornaros şi
are următS Sieît: ^ ^"^ ^otocritul

Jrtt: ei it ss? r r ui de d «

dintre Erotocrit', to W Tfi£ta^*. **"*.. *
al regelui. Erotocrit tot ,W ^ ' fetnic de tai nă
curtea împărătească Tîn?~ V* CU tatăl sau Ia
râtului. N P maţ e u a tin a d m^M^ g» | to P*
tea, se destăinuie prietenulu său PnliH 3g ° S :
era ca şi un frate şi care, pun ndu 1 f «t i ' Ca , re " 1
unei asemenea dragoste WZdte ft P™ ^ 6
nu mai calce pe la ^72^ sfătuieşte să

ascultă sfatul ?rieteiS ^"n T*' Er0t °° rit
durerea, îsi ia lăuta si trecea !' P ™ trU a " SI Iini §*i

rSşia lui Pobdor pe ^rpalatuUm *"%*> ta t0V *'
«îndu-şi focul drajos HSf ™P ara tesc, revăr-

ascultă plini de admiraţie aIi U SS dm P alat

meculcîntecului sel L UM ', Vră J ltă de 'ar-

pîntăreţul ^o^^^f^Z^lf ^

.deda. împăratul însuşii curios If aTe^s^t

480

acest scop, dă o masă mare la care invită pe toţi
cîntăreţii să-şi arate iscusinţa, dar toate încercările
lui rărnîn zadarnice, fiindcă Erotocrit, deşi ia parte
la ospăţ, nu cîntă. împăratul, împins din ce în ce
mai mult de curiozitate, trimite 10 slujitori să prindă
pe cîntăreţ, dar acesta, care era mascat, îi bate si-i
pune pe fugă. Aretuza, aflînd isprava cîntăretului
şi vitejia lui fără seamăn, se aprinde şi mai mult de
dragoste.

In acest răstimp, Erotocrit, muncit de chinurile
unei dragoste pe care o credea nenorocită, se hotă-
răşte, după sfatul prietenului său, să plece în Egipt,
în nădejdea că poate depărtarea va aduce alinarea
sufletului său. La plecare, el încredinţează mamei
sale cheile micului palat, cu rugămintea ca să nu
lase pe nimeni înăuntru în lipsa lui, căci în saltare
are hîrtii pe care nimeni nu trebuie să le vadă.

Aretuza, la rîndul său, neputînd înţelege de ce
cîntăreţul ei nu mai dă semne de viaţă, slăbeşte
din ce în ce, şi tatăl, necunoscînd pricina pentru care
tînjeşte fata, ca să o învioreze, pune la cale o mare
serbare ^de luptă cu lancea între vitejii veniţi din
toate părţile. In răstimp însă, survine o întîmplare
care dezvăluie Aretuzei cine este cîntăreţul necunos-
cut. Pezostrat, tatăl lui Erotocrit, cade greu bolnav
şi împărăteasa merge să-1 cerceteze cu Aretuza.
încîntată de această vizită neaşteptată, mama lui
Erotocrit uită făgăduiala dată fiului său şi, arătînd
cinstiţilor oaspeţi grădina, îi conduce la locuinţa
lui Erotocrit. Aretuza, cercetînd palatul, dă într-una
din odăi peste textul cîntecelor pe care le auzise în
nopţile de primăvară de la misteriosul cîntăreţ,
precum şi peste portretul ei zugrăvit de Erotocrit!

In această vreme, Erotocrit, care fusese chemat
de tatăl său cînd se credea pe patul morţii, aflînd
de serbarea pusă la cale pentru desfătarea Aretuzei,
se hotărăşte să ia şi el parte.

Ziua sortită pentru marea luptă de tournoi
soseşte. Din revărsatul zorilor, crainicii împăratului
vestesc începutul luptei. Prăvăliile sunt închise; de

431

pretutindeni lumea năvăleşte în piaţa publică, pe
terasele măreţe, la ferestrele şi pe acoperişurile case-
lor. Regele, regina şi Aretuza iau loc pe' estradă şi
cavalerii, sosiţi în taină din ajun, defilează înainte'a
regelui, îmbrăcaţi în costumele lor bogate şi în arme
sclipitoare. Fiecare dintre ei poartă pe cască o
emblemă şi o deviză amoroasă. Cel mai impresio-
nant este Haridimos, prinţul Cretei. « Calul negru,
veşmintele negre şi negre sunt armura şi lancea ».
Culoarea neagră a doliului pe care şi-o alesese, sim-
boliza tragedia vieţii sale.

El se căsătorise din dragoste cu o tînără şi frumoasă
fată; dar într-o zi, pe cînd se afla cu ea la'vînătoare,
a adormit lîngă un izvor. In răstimp, soţia, chinuită
de gelozie pentru fiica unui păstor din apropiere, se
ascunde într-un tufiş spre a ispiti lucrurile. Prinţul
visînd că un leu se repede asupra Iui, se ridică, ia
arcul şi, văzînd în apropierea lui o tufă mişcîndu-se
şi crezînd că acolo se află o fiară, îndreaptă arcul
şi trage săgeata. Un ţipăt sfîşietor se aude şi soţia
lui cade moartă. De atunci ia parte la toate luptele
de tournoi şi singura lui mînghere este să depună
pe mormîntul soţiei sale trofeele cîştigate. Emblema
lui este o făclie stinsă de o vijelie puternică, deviza:
«Facla care-mi lumina calea nu-mi mai dă lumină;
vijelia mi-a stins-o şi acum rătăcesc în întuneric ».
Erotocrit apare şi el pe un cal negru, înveşmîntat
în alb. Pe cască era zugrăvit un fluture prins în
flacăra focului, cu următoarea deviză: «Am dorit
şi am privit flacăra focului; m-am apropiat şi m-am
aprins. Nu mă mai pot îndepărta ».

Prinţul moştenitor al Bizanţului, îndrăgostit de o
tînără fată pe care ar fi dorit să o ia de nevastă,
însoţit de un alai măreţ de scutieri şi de ostaşi cu
arme strălucitoare de aur, are ca emblemă o mlădiţă
de viţă cu foi şi o ciorchină de aguridă iar ca deviză:
« Cu timpul nădăjduiesc să pot mînca, dulce, agurida
verde pe care acum n-o gust » — deviză inspirată din
proverbul popular grec: « încetul cu încetul strugu-
rele verde se preface în miere ».

482

'!

In lupta care se desfăşoară cu îndîrjire, Erotocrit
învinge pe toţi adversarii săi şi cîştigă coroana biruin-
ţei, spre marea bucurie a Aretuzei.

Dragostea, înăbuşită prea multă vreme, izbuc-
neşte din nou. Erotocrit şi Aretuza se întîlnesc în
taină, noaptea, în grădina palatului, şi-şi destăi-
nuiesc dragostea prin gratiile ferestrei. Aretuza
îndeamnă pe Erotocrit să trimită pe tatăl său la
împărat ca să o ceară de noră. împăratul însă rămîne
surprins de atîta îndrăzneală şi porunceşte ca Pezos-
trat să rămîie toată viaţa închis în casele sale,
iar Erotocrit, în cel mult patru zile să plece în

pribegie.

împăratul, bănuind că trebuie să fie ceva intre
Aretuza si Erotocrit, hotăreşte să o mărite în grabă
cu fiul împăratului din Bizanţ, dar Aretuza refuză
şi atunci împăratul, îndîrjit, o aruncă în temniţă
împreună cu dădaca ei, Frosina.

In "acest răstimp, Erotocrit se străduieşte sa-şi
înăbuşe durerea pe ţărmurile insulei Eubeea, gîn-
dindu-se necontenit la logodnica lui. Servitorul său
credincios, Pistentis, bate drumurile spre Atena,
prefăcîndu-se că -se duce să afle ştiri de la stăpînul
său Pezostrat — în realitate ca să poarte corespon-
denţa între Erotocrit şi Polidor. Astfel Erotocrit
află* cu amărăciune suferinţele iubitei sale, în timp
ce aceasta, din închisoare, prin dibăcia doicei sale
şi cu ajutorul paznicilor, află şi ea noutăţi de la
Erotocrit.

Trei ani trec şi într-o bună zi regele Atenei este
atacat de regele Vlantistratos (citeşte Vladisţratos)
al vlahilor care ajunge cu ostile pînă sub zidurile
Atenei. Lupta este sîngeroasă, regele Atenei este
în mare primejdie, cînd, deodată, intervine în luptă
un erou necunoscut. Era Erotocrit care, aflînd
cele întîmplate şi cuprins de nostalgia ţării sale şi
de dragostea Aretuzei, se hotărî să intre în vălmă-
şagul luptei. De la o vrăjitoare bătrînă dobîndise
2 sticluţe cu apă miraculoasă, una prin care putea
să devină negru ca un arap, alta prin care putea

433

28- 337

să-şi cureţe negreala şi să-şi recapete înfăţişarea, cu
albeaţa şi frumuseţea lui obişnuită.

Cu ajutorul primei sticluţe, Erotocrit îşi înne-
greşte faţa astfel încît nici mama sa nu-1 mai putea
recunoaşte şi porneşte, călare, întins spre Atena.
Yăzînd în depărtare cele două oştiri înşirate pe cîm-
pul de luptă şi zărind pe culmi albind casele Atenei,
în care zăcea în temniţă aceea pe care o iubea,
Erotocrit este stăpînit de. o puternică emoţie. îsi
alege un loc ascuns sub un copac bătrîn, departe
de oraş şi de cîmpul de luptă şi de acolo, în revărsatul
zorilor, cînd auzea sunînd cornul de luptă, se avînta
în tabără, intra în primele rînduri şi da vîlvă oştiri-
lor ateniene, punînd pe fugă pe vrăjmaşi. Nimeni
nu-1 cunoştea, deşi toţi erau curioşi să afle' cine este.
Cînd soarele apunea după culmi, se retrăgea în
grabă din tabără şi se întorcea neştiut la locul său
tăinuit. Regele Vlantistratos, înspaimîntat de rava-
giile pe care le făcea în oştirile sale acest necunoscut,
hotărăşte să reînceapă a doua zi lupta înainte de
revărsatul zorilor, prin surprindere. Atenienii, ata-
caţi pe cînd erau încă cufundaţi în somn, sunt
înfrînţi. Regele însuşi şi Polidor sunt grav răniţi-
zarurile armelor păreau hotărîte, cînd deodată intră
în luptă eroul misterios. Dar în această cumplită
încăierare, eroul — Erotocrit — este şi el rănit.

Transportat în palatul imperial,' e aşezat în
camera Aretuzei, pe patul ei, şi îngrijit cîi multă
atenţiune. Totuşi, el nu se dă pe faţă. Regele îi oferă
coroana lui, dar străinul o respinge. Singurul lucru
pe care îl cere este mîna Aretuzei. Iraclie, ştiind
îndărătnicia Aretuzei, se întristează şi caută* sa-i
îndepărteze gîndurile de la ea. Dar străinul voieşte
să vorbească el însuşi cu Aretuza. I se trimit condam-
natei în acest timp haine măreţe, dar ea le calcă în
picioare şi răspunde eroului necunoscut: «că mai
curînd soarele îşi va pierde strălucirea, pădurea
frunzişul, pajiştea iarba, marea apa şi ţărmul nisi-
pul, decît să se hotărască să se mărite». Erotocrit
e încîntat în sufletul său de această strălucită do-

434

vadă de credinţă, dar totuşi doreşte să mai ispitească
iubirea Aretuzei pentru el. De aceea, la plecare, îi
trimite prin doică inelul pe care Aretuza i-1 dăruise
în clipa despărţirii lor. Tînăra prinţesă, la vederea
inelului, rămîne înmărmurită; nu ştie ce să mai
creadă, chiamă pe străin şi îl întreabă de unde are
acel inel pe care ea 1-a pierdut cîndva în zorii tine-
reţei sale. El amînă însă răspunsul pentru a doua zi,
cînd, venind din nou în temniţă, îi povesteşte cum a
primit acel inel de la un tînăr necunoscut pe care
1-a găsit dîndu-şi sufletul lîngă un izvor; «Aceste
mîini pe care le vezi — adaugă el — i-au săpat
mormîntul şi l-au îngropat ». La auzul acestor
cuvinte, Aretuza nu-şi mai poate stapîni zbuciumul
sufletesc. Ea izbucneşte în lacrămi şi regretă că
n-a fost la căpătîiul iubitului ei ca să-1 însoţească
în călătoria spre lumea cealaltă. înduioşat pînă în
adîncul sufletului, Erotocrit nu mai poate rezista,
îşi spală negreala feţei, îşi recapătă chipul lui obiş-
nuit şi se destăinuie. Ce doi îndrăgostiţi sunt în
culmea fericirii şi părinţii, lăsînd la o parte toate
animozităţile trecutului, îi unesc.

Tipăriturile greceşti din Veneţia ale Erotocritului
au ajuns şi în ţările noastre, unde s-au răspîndit
mai întîi în familiile fanariote care gravitau în
jurul curţilor domneşti din Iaşi şi Bucureşti şi
de la care au trecut apoi şi în societatea româ-
nească.

In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,
poema a fost tradusă în limba română de două
ori, şi aceste tălmăciri româneşti au avut o largă
răspîndire, după cum dovedeşte, pe lîngă numeroa-
sele copii şi încercări de prelucrare, şi mărturia lui
Anton Pann, care vorbind de Erotocrit, spune:

«Numa'n rumâneşte pînă astădată
Nu s'a văzut încă în tipărire dată.
Dar tradusă în proză la mulţi se găseşte
Şi la alţi în versuri ca şi în greceşte. »

28—346

486

Prima traducere românească a fost făcută între
1770 — 1780 de un oarecare Hristodor Ioan Trape-
zontu, pe care d-1 Vasile Grecu înclină a-1 identifica
cu un anonim călugăr din mănăstirea Sumela, care
pe la 1779 — 1780, scria la Gonstantinopol o culegere
de citate din diferite cărţi. Traducerea lui Hristodor
este corectă, dar făcută într-o limbă românească
plină de grecisme — de altfel, destul de numeroase
în limba literară a vremii — ca: a parigorisi, a para-
clinisi, a pliroforisi etc.

A doua traducere a fost făcută de un român —
pînă acum necunoscut — care, deşi în general se
ţine destul de fidel de original, totuşi pe alocurea
prescurtează părţile ce i se păruseră prea amplifi-
cate, adaugă în alte locuri reflecţii personale, redă
în versuri părţi cu caracter mai pronunţat, la care
se adaugă şi inspiraţiile sale proprii. Traducerea
aceasta împestriţată cu grecisme totuşi nu e lipsită
de valoare literară, traducătorul nimerind adesea
imagini neaşteptate şi puternice.

Această nouă traducere românească a fost apoi
prelucrată de un copist cu înclinaţii literare, care,
după d-1 Grecu, ar fi fost Vasile Vîrnav din Boto-
şani. Prelucrătorul a înlăturat versurile monotone,
a prescurtat sau a suprimat chiar dialogurile lungi şi
plictisitoare, a adăugat elemente noi şi a încercat
să adapteze oarecum acţiunea la mediul românesc.
Modificarea acţiunii se vede chiar de la început.
Erotocrit şi Aretuza sunt tovarăşi de copilărie, căci
ei sunt crescuţi laolaltă în « harem », învăţînd carte
la acelaşi dascăl. La vîrsta adolescenţei, sunt despăr-
ţiţi. Erotocrit, care se deprinsese cu tovarăşa sa,
încearcă într-o zi să pătrundă în harem, dar este
oprit. Aceasta îl îndurerează şi întorcîndu-se acasă,
îşi dă seama că o iubeşte. Străduinţele lui de a o
revedea rămînînd zadarnice, el îşi caută liniştea
în grădina părintească, într-un « chioşc » frumos 'din
mijlocul unui « havus ». Acolo — şi nu într-o cameră
din palat — se ducea «în toate zilele singur» şi «se pe-
depsea (chinuia) făcînd stihuri de dragostea Aretuzei ».

430

Pe alocurea se intîlnesc elemente de viaţă socială
care au un colorit românesc. Astfel, cînd Erotocrit
chită, sub ferestrele palatului, din gură şi din tarn-
bură, împăratul chiamă pe « zapcii curţii », întrebîn-
du-i: «Sub săraiurile mele, crîşmă este ele nu pot
să mă odihnesc de cîntările beţivilor ? » şi pentru a-i
prinde trimite « un căpitan cu 8 străjeri ». Cînd tatăl
lui Erotocrit cade bolnav, sunt trimişi pentru a-1
aduce «călăraşi din moşie în moşie »._ Nunta de la
sfîrşit, cu masă mare şi veselie, are şi ea ceva din
specificul mediului din care se ridică traducătorul.

« în genere — ne încredinţează d-1 Grecu — nu mai
poate fi vorba de o traducere a Erolocritulai, ci de o repo-
vestire şi prelucrare a poemei. Povestirea, curăţită de grecis-
mele fanariote — devine astfel mai zglobie şi mai vioaie şi
se citeşte uşor şi cu plăcere ».

Cît de populară a fost la noi poema etetană se
vede şi din faptul că pe pămînt românesc s-a făcut
şi o prelucrare grecească în « catharevusa » N£oq
'Epto-oxptToţ. Autorul acestei prelucrări greceşti este
serdarul Dionisie Fotino, născut la Pălea Patra în
Peloponez, autor al mai multor cărţi de muzică
bisericească şi profesorul lui Anton Pann, care vor-
beşte cu admiraţie despre el:

«a făcut şi alte versuri originale care-1 vădesc că a
fost un bun istoric, poet şi ritor ».

Fotino a parafrazat originalul, a dat poemei un
colorit clasic, comparînd pe Erotocrit cu vechii
eroi, Achile, Hercule, Odiseu; a transpus textul
cretan în «catharevusa»; a înlocuit epilogul lui
Kornaros cu felurite coruri, imitate fără succes după
corurile tragediei antice; şi, în sfîrşit, a introdus în
diferite părţi ale textului cîntece de dragoste, care
nu se găseau în original, dar care au fost, probabil,
împrumutate din romanţele greceşti ce desfătau
societatea greacă contimporană din Bucureşti. Opera
lui Fotino a avut un mare răsunet în ţările noastre.
Abonaţii erau din toate treptele ierarhiei boiereşti,
de la beizadelele domneşti şi de la marii bani şi mani

487

vornici, pînă la pitari şi vătafi, in total 164 de pre-
numeranţi în Muntenia şi 28 în Moldova. Iată cîţiva
dintre aceştia: alături de beizadelele Grigore Sutzu,
G. Ghica, Const. Caragea, Văcăreştii, Brîncovenii,
Filipeştii, Goleştii, Const. Gîmpineanu, Alecu Bel-
diman, Dinu Negrutzi, tatăl scriitorului Constantin \
care şi acesta nota pe exemplarul părintesc în gre-
ceşte: Kal toSs Kwvcjtocvtlvou NsypoOT^v], Mapxtou
12 (1820) (Şi acesta al lui Constandin Negrutzi).

Prelucrarea lui Dionisie Fotino a fost şi ea tra-
dusă în versuri româneşti de Anton Pann şi tovară-
şul său, Tudorache Iliad. Această traducere româ-
nească a fost tipărită la Sibiu, în anul 1837, în 5
tomuri, sub titlul: Noul Erotocrit, compus în versuri
de Anton Pann şi a găsit, la rîndul ei, în lumea boier-
naşilor mai mărunţi şi a burgheziei, cetitori pasionaţi
ca: Marin Serghiescu, stolnicul Stanciu, pitarul
Mihai Rusescul, maiorul Golescu întîiu, Dimitrie
Solacoglu; « librieri » din Bucureşti: Iosif Romanov,
Iosif Popovici, Visarion Russu; «muzici eclesiastici »
din Bucureşti ca: Costache Steleanu, Dobre Tîntă-
veanu, Grigorie Engheorliu ş.a., precum şi cîţiva
profesori şr admiratori sau sprijinitori ai lui A. Pann:
Ioan Poenaru de la colegiul Sf. Sava, Nifon Bălă-
şescu de la seminarul Mitropoliei, alături de cîteva
feţe mai simandicoase ca: marele paharnic Constan-
din Olănescu, marele pitar Matache Piersiceanu,
marele serdar Costache Oteteleşeanu, cîrmuitorul
judeţului Rîmnicul-Vâlcea, « cucoana » Zamfira Gea-
noglu Lesviodacs ş.a. 2 .

O carte cetită cu atîta pasiune în toate straturile
societăţii româneşti de la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea şi începutul celui de-al XlX-lea nu se putea să
nu lase urme în poezia românească. Poeţii Văcă-

1 Cf. lista prenumeranţilor, necompletă, în Revista
istorică, XIII (1927), pp. 427—28 şi completată Ia N. Car-
tojan, Poema cretană Erotocrit în literatura românească şi
izvorul ei necunoscut, pp. 52 — 53.

* Yezi lista de prenumeranţi la sfîrşitul tomurilor.

reşti: Ienăchiţă, Alecu şi Iancu s-au inspirat în crea-
ţiunile lor din fragmentele lirice ale prelucrării lui
Dionisie Fotino 1 . Cîteva cîntece în traducerea lui
Anton Pann, însoţite de melodie, au fost purtate de
lăutarii vremii în lumea satelor, pînă la Vîlcea, de
unde au fost culese prin anii 1884 .şi introduse în
colecţia lui Gh. Dem. Teodorescu 2 . Alecsandri însuşi
vorbeşte în Boieri şi Ciocoi despre Erotocrit ca de o
carte de căpătîi a generaţiei care 1-a precedat 3 .
Chiar Eminescu pare să se fi desfătat cu lectura lui.
După un manuscris din biblioteca marelui liric a
publicat dr. M. Gaster un fragment în a sa Chresto-
matie română II (p. 178 şi urm.) 4 .

Pătrunderea culturii apusene la noi în prima
jumătate a secolului al XlX-lea a înlăturat din cir-
culaţie poema cretană. în Grecia însă, ea este încă
de actualitate. In 1922, dramaturgul Th. N. Syna-
dinos a adaptat Erotocritul la cerinţele scenei, iar
un compozitor, Albertis, îndemnat de succesul lui
Synadinos, a încercat pe libretul acestuia o operă,
care a fost cîntată în zilele de Crăciun ale anului
1935 pe scena Teatrului Olympia din Atena 5 .
Astfel, romanul cavaleresc de la sfîrşitul evului mediu
francez, uitat de mult în patria sa, trăieşte încă în
masele populare italiene şi renaşte acum la o nouă
viată în Orientul balcanic.

1 Ariadna Camariano, Influenţa poeziei lirice neogreceşti
asupra celei româneşti: Ienăchiţă, Alecu, Iancu Văeârescu,
Anton Pann şi modelele lor greceşti, Bucureşti, Cartea Româ-
nească, 1935 (Inst. de Ist. lit. şi folclor), p*. 24, 30.

2 N. Cartojan, în Revista filologică, I, 1927, Cernăuţi,
p. 124.

3 Act. II, scena VIII:

Tarsiţa: — Trebuie numaidecît sa te declariseşti, astăzi
s'o uimeşti cu cuvinte de amoriu... să-i rosteşti una din
Erotocrit. Ai cetit pe Erotocrit? etc.

4 Vezi şi D. Murăraşu, Eminescu, Literatura populară,
în colecţia Clasicii români comentaţi, p. 32.

6 Datorez aceste informaţii amabilităţii d-lui Russo,
căruia îi aduc şi aci mulţumirile mele.

439

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti publicate: M. Gaster, Chrestomatie ro-
mână, Bucureşti, 1891, voi. II, pp. 178 — 183, după: a) rns.
Bminescu, fragment 6 foi, la 1800; b) ms. Bibi. Centrale,
nr. 325, copiat în 1818 (azi în Biblioteca Academiei Române,
sub nr. 2606) publică următoarele fragmente: naşterea
lui Erotocnt şi a Aretuzei; plecarea lui Erotocrit de la
păruiţi; jalea Aretuzei; N. Cartojan, Poema cretană Erotocrit
în literatura românească şi izvorul ei necunoscut, în Acade-
mia Rom. mem. secţ. lit., seria III, tom. VII, mem.
4, pp. 109 (27 a mem.) - 131 (49), se reproduc: scenele
aubade-lor, a invitării cîntăreţilor la palat, a luptei lui
Erotocrit şi Polidor cu cei 10 ostaşi ai împăratului, în
originalul francez al romanului Paris ei Vienne (versiunea
lui Robert Kaltenbacher), în versiunea italiană a lui Angelo
Albani Orvietano, în prelucrarea grecească şi în traducerea
românească după ms. nr. 3514 din Biblioteca Academiei
Române, copiat de logofătul Ioniţă, la 1787, în Bucureşti.
Tot aci 12 planşe în facsimile reprezentînd scene din roman,
lucrate de Petraclie logofătul în ms. logofătului Ioniţă,
menţionat mai sus (2 colorate).

Versiunea lui Dionisie Fotino a fost tradusă şi publicată
de Anton Pann, Noul Erotocrit compus în versuri, Sibiu,
1837, în 5 tomuri.

Manuscripte româneşti din Biblioteca Academiei Române:

nr. 145, Acastă carte foarte iscusită şi frumoasă s*au
scos şi s'au tilmâcît de pi eliniască pe limba moldoviniască
de Hristodoru loanu Trapezontu. A fost copiat de la
22 martie 1800 pînă la 15 iulie 1800, «pe apucate»,
de « Alecsandru logofăt al sărăriei domneşti, ce am fost
şi taingiu » de pe « nişte tetraji ce era iscălit' Vasile ofc Boto-
şani, cini a fi, că nu ştiu » (Identificat cu Vasile Vârnav
de N. Iorga, Ist. lit. rom., II, p. 439); nr. 158, copiat la 1785
august 15 de Ioniţă Tăutul (pe f. 124 r. cu litere latine:
Teutu) « în zilele prea luminatului domnul nostru Io Alexan-
dru Ioan Mavrocordat Voevod » pe cînd era « comandir
Bucovinii Inţănberg gheniral-maior » ; nr. 2606, (8 oct.
1818) copiat «la Tîrgul Pietrii, ţinutul Niamţului », din
porunca sulgerului Simion Oprişan, de Simion Popa, care
era « slugă în casă la d-lui »; ms.-ul a aparţinut înainte Biblio-
tecii Centrale din Bucureşti, de unde a trecut apoi în Biblio-
teca Academiei Române; nr. 3514, copiat în Bucureşti, «în
zilele mării sale Nicolae Petru Mavrogheni Voevod, let 1787,
iuli 10 )> de logofătul Ioniţă şi « zugrăvit de Petrache logofăt »
cu 132 ilustraţii în culori şi cu un autoportret. Pentru des-
crierea manuscriptelor nr. 145, 158, cf. I. Bianu, Biblioteca
Academiei Române, Catalogul manuscriptelor româneşti...,-
tom. I, n-rele 1 — 300, Bucureşti, 1907; Vasile Grecu, opera

440

citată mai ios; adaugă şi ms. nesemnalat la Grecu, nr. 2769,
f. 110-115 v. (anul 1825). Fond Gaster, ms. nr. 72, copie

din o'co^ms. de pe traducerea lui Anton Pann, M
Erotocrit, făcută de Dimitric Iancovici la Braşov, in 1842,
în mss. nr. 3205-3208 din Bibi. Acad. Rom.

Manuscripte romaneşti din a!tc depozite: Un ms.
ilustrat, păstrat în Muzeul limbii române din Cluj circula
mai înainte în Bucovina; lipsesc 14 foi de la început
«care cuprindeau povestirea din cele dmtiiu o mie de
versuri», «ca la vreo 80 de pagini» rupte- n-au mai
rămas decît 136 foi. Lipsesc însemnările copistului: « ce it
toată această cartela iulie. 1821 »; semnătura ^escifrab^
Cf V Grecu, op. cit. mai jos, la studii, p. 19. In biblioteca
«V. Â. Urechia» din Galaţi: un ms. sub cota 5747, copiat
de Săndulache Lăpuşneanu la 1834, vezi Ion M Gane,
Romanul popular «Filerot şi Antusa » în redacţiunea lui Radu
S. Cimpmiu, Brăila, 1936, p. 3, nota 3 Biblioteca d-hu
Vespasian Erbiceanu, Bucureşti: ms. moldovenesc, f ara nici
o indicaţie de loc sau dată (lipsesc ultimele pagini). Pe ultima
copertă/ în interior, o notă în limba rusa din 23 iunie 1913,
atestînd proprietatea lui Victor Nicolaevici Serba, de la soţia
căruia d-1 Erbiceanu a achiziţionat ms., m Chişinău.

Studii: M. Gaster, Literatura populară română, pp.
129 — 131 (se face însă confuzie între Erotocnt şi Fderot) ;
studiu temeinic: Vasile Grecu, Erotocritul lui Comori 7 In
literatura românească, extras din Dacoromania, anul 1 J19-UJ,
Clui. Despre vlahii din Erotocrit: N. Bănescu in Byzanti-
nische Zeitschrift 24 (1932), p. 145; V. Grecu, Codrul Cosmi-
nului, I (1924), Cernăuţi, pp. 575-576. Despre originalul
grec: Dr. Karl Iken, Leucolhea, Leipzig, 1825, I, pp. 185-
207- Charles Fauriel, Chants populaires de la Grece moderne,
Paris 1824—1825, tom II; Nicolai, Geschichte der neugnech.
Literatur, Leipzig, 1876, p. 232 şi urm.; Ch Gidel Eroio-
critos, poeme en grec moderne, du XVI-e sieclem NoweUes
Etudes sur la litterature grecque modeme, Paris, 1878, pp. 4^ —
532* A. N. Giannari, Ilepî 'EporroxplTou xca tou tuoitjtou
aOToo IcTopiXTj xal YXtoaaixr) [asXett] u-stă yXtoCToaptou, Athena,
1899; G. Sotiriadis, 'EpcoxâxpiTcx;, Athena, 1909 şi in
revista nava^veaa, Athena, 1909 pp. 202-217; N. G.
Politis f O 'EporrâxpLToc; extras din Aaoypacpwx 1, p. 19 — 70;
G N Hatzidakis, Zum Erotokritos, în Mitteilungen des
Seminars fur Orient. Sprachen, Jahrg. XIII, II, 1910,
Berlin; Hesseling, Erotokritos en Aretousa, în Uit Byzan-
tium en Hellas, Haarlem, 1911, pp. 82-116; Stefanos A.Xant-
hudidis BtToev-iraou Kopvapou 'EpcoTbxpLTo^sxbociţ xptTixT]. . .,
Athena! 1910, cu un studiu de 180 pagini; P. E. Pavohni,
« UErotokritos » di Vicenzo Cornaro e le suc fonti italiane.
EstratCdalla «Rassegna», Anno XXV (1917), nr. 1, Napoli,

441

F. Perrela, 1917; Hubert Pernot, Le roman cretois d'Eroto-
kritos, in Etudes de litterature grecque moderne, Il-e serie
Paris, 1918, pp. 1-92; Alexander Haggerty Krappe, Uber
die Quelle des Erotokrilos, în Byzantinische Zeitschrift 1925
pp. 313-321; John Mavrogordato, The Erotokritos with an
mtroduction by Stephen Gaselee (traducere în limba engleză
cu studiu: pp. 55-59), Oxford University Press, London,
Humphrey Milford, 1922.

Adevăratul izvor occidental, romanul francez medieval
Fans et Vienne, prin intermediarul italian Angelo Albani
Orvietano, a fost semnalat şi analizat de N. Cartojan, opera
citata mai sus şi în Revue de litterature comparee Paris
Boivm, 1936, nr. avril-juin, pp. 263-293 si extras, unde
se arata mai clar raporturile intermediarului grecesc cu poema
cretana. Articolul din Revue de litterature comparee a fost
tradus în greceşte şi publicat în revista T6 vaov KpdtToc I
4, Atena (1937), p. 362 şi II, 1 (1938), G. Zoras 5 Ep<oT6x P iVoq
xai Wuaia tou Appaa^ în Nsa 'Ecttux 1937, t. XXII pp
1605-1614; Em. Kriaras, MeXe^fiaTcc rapl toc? Tr^yot? tou
bpwToxpbou, Atena, 1938, în Texte und Forschungen zur
byzaniimsch-neugriechischen Pkilologie, herausgegeben von
Prof. Dr. Nikos A. Bees (B£yjq).

FIU3BOT Şl ANTUSA

în strinsă legătură cu poema cretana, atribuită
lui Kornaros, este romanul Filerot şi Antusa, o
prelucrare, o imitaţie a romanului Erotocrit.

Acţiunea se petrece pe vremea vechilor elini.
Periandros, împăratul Eladei, de a cărui putere se
dusese vestea în toate ţările, avea o fată, Antusa,
dobîndită cam în acelaşi chip în care Olimpiada
născuse pe Alexandru.

La curtea împăratului se afla un curtean bătrîn,
Agathon, venit din Teba, care îşi servea stăpînul
cu cel mai mare devotament, şi care, murind, lăsă
un copil, Filerot, pe care Periandros îl adusese la
curte. Aci Filerot face cunoştinţă cu fiica împăra-
tului, Antusa.

Tinerii se îndrăgostesc şi Filerot, întocmai ca si
Erotocrit, trimite pe prietenul său Alexandru la
Periandros să ceară mîna fiicei sale. împăratul,

442

aflînd de această cerere a tînărului său curtean,
se mînie şi trimite pe Filerot în surghiun, iar pe
Antusa, care refuza să se căsătorească cu fiul regelui
din Atena, fiindcă iubea pe Filerot, o trimite într-o
« capişte elinească » dintr-o pustietate.

In această vreme, împăraţii, ai căror fii petre-
cuseră la curtea lui Periandros, trimit soli ca să-i
ceară fiica în căsătorie pentru copiii lor. Periandros
alege pe fiul regelui din Macedonia, dar ceilalţi
feciori de împăraţi, refuzaţi, se îndîrjesc şi pornesc
cu războiu împotriva Eladei. Pentru a înlătura
măcelul, se hotărăşte să lupte din partea fiecărei
împărăţii cîte un viteaz. Periandros trimite crainici
în toate părţile ca să întrebe ce viteaz primeşte
să lupte pentru gloria şi onoarea ţării sale. Vestea
soseşte pînă la Filerot, care era atunci în India,
şi care, cuprins de nostalgia ţării sale, porneşte
în grabă spre Elada. Pe drum însă, dînd peste un
izvor fermecat, se spală cu apa lui şi se preface,
ca şi Erotocrit, într-un arap. Astfel travestit, soseşte
la curtea lui Periandros şi-i cere, ca răsplată pentru
biruinţă, mîna Antusei. Periandros primeşte, logodna
se face, dar la schimbul inelelor, Filerot dăruieşte
logodnicei sale un inel minunat, pe care era gravat
numele: Filerot. întrebat de unde îl are, arapul
răspunde că 1-a primit de la un tînăr pe care l-au
sfîşiat fiarele. Antusa, care ţinea încă la Filerot,
este cuprinsă de o adîncă întristare.

Ziua sorocită pentru luptă soseşte. Feciorii de
împăraţi vin însoţiţi de mare alai. în ziua luptei
intră luptătorii, pe rînd, în arenă, îmbrăcaţi în
zale şi armuri lucitoare, avînd fiecare zugrăvit pe
coif cîte o emblemă. Filerot este îmbrăcat în haine
albe care contrastau cu înfăţişarea neagră a chipului
său prefăcut. Emblema lui era: două păsări în
preajma unui foc; una zbura deasupra, alta, prinsă
cu o aripă in gura unui şarpe uriaş, se sbătea din
răsputeri să scape. Versurile imprimate dedesubt
dădeau cheia alegoriei care simboliza aspiraţiile lui:

448

e Cu tovarăş am venit, vrînd să încălzim fa foc,
Dar şarpele au simţit şi ne-au apucat pe loc.
Tovarăşul a scăpat, iar eu tot mă chinuesc.
Dar cu o aripă mă lupt şi gîndesc să biruiesc. »

In lupta care durează două zile, Filerot învinge
pe toţi rivalii.

Se face nuntă mare. Împăratul îl întreabă cine
este şi atunci Filerot, povestind toate peripeţiile
lui după plecarea în exil, scoate o sticlă cu apă
fermecată, îşi spală negreaţă şi-si recapătă înfăţi-
şarea lui de odinioară, aşa că toată lumea 11 recunoscu.

Romanul se încheie cu descrierea veseliei şi
măreţiei nunţii împărăteşti la care autorul adaugă:

« Iară eu privindu-i de departe şi rîvnind la petrecerea
vieţii lor cei de către toţi amurezaţii vrednică de laudă
m-arn îndemnat de am scris istoria vieţii lor Dar ro°- cu
umilinţa pe cel cititor, găsind vreo greşeală întru alcătuirea
cuvintelor acestei istorii, de va fi pătimaş, să o treacă cu
vederea şi sa-mi dea iertăciune, pentru că un pătimaş nu
poate cunoaşte greşalele unei acestei istorii, ca unul ce
mtr-aceasta grădină dcsfălîndu-se şi printr-însa plimbîndu-se
poate sa vaza mărăcini, ce se va fi pripăşit printre flori'
Sfj'r itY 1U ^ patlmaş ' să nu mă ocărască, că mă supăr.

După cum s-a putut vedea din expunerea
cuprinsului, Filerot şi Antusa este o prelucrare a
romanului Erotocrit. Chiar numele eroilor — observă
d-1 . Grecu — este format prin analogie, după numele
Erotocrit şi Aretuza, căci precum Aretuza înseamnă
in greceşte « cu virtute », tot astfel Antusa înseamnă
«cea ca o floare înflorită» şi precum Erotocrit
înseamnă în greceşte « cel pus la încercări de Eros »
zeul iubim, tot astfel Filerot înseamnă « cel ce iubeşte
pe Eros )>.

Intriga generală, numeroase incidente şi scene
sunt aproape identice, numai că motivele din
trotocrit sunt în Filerot amplificate si sporite prin
altele noi (rătăcirea pe mare, în foişorul lui Solomon
de unde iese înnegrit; întoarcerea eroului, prefăcut
in doctor, la curtea lui Periandros, ca să vindece ne
Antusa ş.a.).

444

Cine este autorul acestei prelucrări nu se ştie.
D-1 V. Grecu, care a studiat-o în paralelă cu Erotocrit,
n-a ajuns în această privinţă la nici o concluzie.

Romanul apare în literatura noastră în primele
decenii ale secolului al XlX-lea. In Biblioteca Acade-
miei Române se păstrează mai multe manuscrise de
la începutul secolului al XlX-lea, din anii: 1810,
1811, 1813, 1819, 1828.

El a plăcut mult străbunilor noştri, fiindcă, în
afară de numeroasele copii, a fost şi tipărit — după
cîte ştim pînă acum — pentru întîia dată în 1857,
la Brăila, de către un fost primar şi deputat, R.S.
Cîmpiniu, după un manuscript de la 1810 al lui Nae
Stăncescu. Editorul însă, neîmpăcîndu-se cu limba
bătrînească a manuscriptului, a crezut mai nimerit
să transpună textul în jargonul timpului său, după
cum se poate vedea din următorul specimen în care
eroina se plînge împotriva soartei sale vitrege:

«Ah, destinaţie vrăjmaşă,
Spune-mi ce sunt eu culpaşă
Să-ţi rămân îndatorată
A-ţi sluji ca o servantă. »

Romanul a găsit cetitori pasionaţi şi în a doua
jumătate a veacului trecut. La 1878, Ecaterina
Jantil tipărea la Buzău o nouă ediţie prescurtată
si prelucrată, mai ales în partea finală.

Versuri din Filerot şi Antusa au fost retipărite
după un ms. din 1813'al lui Nicolae Hagi Gavriil
Ciurcu, chiar în vremurile noastre, la 1900, de cuno-
scuta casă de editură din Braşov, Ciurcu, sub titlul
destul de expresiv pentru masele populare: înfocata
şi nenorocita dragoste a lui Filerot şi Antusei, o
povestire foarte frumoasă în versuri. . .

BIBLIOGRAFIE

Texte tipărite: R. S. Cîmpiniu, Duoi amanţi: Filerot
si Antusa, estragere şi compunere, Brăila, tipogr. D. Samol-
îada, 1857; o altă ediţie Filerot şi Antussa de Ecate-

445

rine Jantil, Buzău, 1878; Înfocata şi nenorocita dragoste a
lui Filerot şi Antusei, o povestire foarte frumoasă în versuri
păstrată din bâtrîni, Ciurcu, Braşov, 1900.

Manuscripte inedite din Biblioteca Academiei Române:
nr. 197: Istoria lui Filerot cu Antusa. Pe f. 1 o notă
din 1837, martie 25, a lui G. PJăvian, atestînd că ms. a
fost « luat de la mătuşa noastră Ilinca Vistereasa, hălă-
duitoare în oraşul Bucureştilor» (cf. descrierea în I.Bianu,
Catalogul manuscriptelor, I, pp. 439 — 441); nr. 582, Istoria
lui Filerot. Partea a doua. Tomul al 2-lea, ms. de la jumă-
tatea sec. XIX (cf. descrierea în I. Bianu şi R. Caracas,
Catalogul manuscriptelor, II, p. 336); nr. 4766 copiat de Matei
Piersiceanu biv-logofăt în anul 1829; nr. 1718, fără nici o
indicaţie de dată şi copist, sec. XIX; nr. 1843, copiat în
1893 de Nicolae Hagi Gavriil Ciurcu (numai versurile), si
publicat în 1900 de librăria Ioan I. Ciurcu.

Fondul Gaster: nr. 181, copiat în 1826.

Pentru alte msse. v. Gaster, Literatura populară română,
p. 131; Grecu, opera citată, p. 54 (ms. Lahovari din 1819;
Al. Odobescu şi H. Sihleanu din 1826).

Studii: M. Gaster, Literatura populară română, Bucu-
reşti, 1883, pp. 129—131 (confuzie cu Erotocritul) ; lucrare
temeinică: Vasile Grecu, Erotocritul lui Cornaro în literatura
românească, extras din Dacoromania, « Buletinul Muzeului
Limbii Române», anul 1 (1920), Cluj, pp. 36—47. Ion M.
Gane, Romanul popular «Filerot şi Antusa» în redactiunea
lui Radu S. Cîmpiniu, Brăila, 1936.

ROMANE POPULARE ITALIENE

BERTOLDO

r

Autorul acestui roman popular este Giulio Cesare
Groce della Lira, născut în anul 1550 la S. Giovanni
în Persiceto. La vîrsta de 20 de ani, Crace s-a
stabilit la Bologna, indeletnicindu-se cu adunarea şi
prelucrarea materialului poporan în poeme şi ro-
mane pe gustul claselor de jos. El a scris peste 300
de opere, dar aceea care a avut mai mult răsunet şi
i-a stabilit reputaţia este Le sottilissime astuzie di
Bertoldo. Văzmd succesul pe care 1-a avut eroul
romanului său, Croce a adăugat o urmare în care
povesteşte năzdrăvăniile fiului lui Bertoldo : Le
piacevoli e ridicole semplicita di Bertoldino figliolo
deWastuto ed accorto Bertoldo, con le sottili ed argate
risposte della Marcolfa sua madre e moglie di esso
Bertoldo 1 .

Mai tîrziu, un alt scriitor, Gammillo Scaligeri
della Fratta. a lărgit ciclul snoavelor şi duelului de
întrebări şi răspunsuri glumeţe, ihtroducînd în
scenă şi pe fiul lui Bertoldino, într-o noua opera:
Le biiffonate di Cacasenno, figlio del semplice Ber-
toldino — astfel că avem reunit uh bogat material
de. farse, proverbe şi enigme, cu răspunsuri epigra-
matice, împletite în jurul a trei generaţii de bufoni
populari: Bertoldo, Bertoldino, şi Cacasenno.

Din acest ciclu -a pătruns în literatura veche
românească numai primul roman, Viaţa lui Bertoldo;
celelalte două au fost rezumate mai tîrziu, laolaltă
cu. Bertoldo, într-o prelucrare apărută în 1799,
în tipografia lui . Petru Bart din Sibiu, cu titlul

1 Plăcutele şi ridiculele naivităţi ale lui Bertoldino, fiul
şiretului şi isteţului Bertoldo, cu subtilele şi spiritualele răs-
punsuri ale Marcolfei, mama sa şi soţia zisului Bertoldo.

449

29-

Vitala lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, feciorul lui,
dimpreună şi a lui Cacassino, nepotul lui.

Manuscriptul cel mai vechi al Vieţii lui Bertoldo,
scris la 1774, păstrat în biblioteca lui Zabelin, a
fost semnalat mai de mult de regretatul Ion Bogdan.
Mă folosesc în capitolul de faţă de un manuscript
din Biblioteca Academiei Bomâne, copiat la 1813,
care cuprinde însă următoarea nota interesantă de
pe un manuscript anterior:

«Acest Bertoldo este al meu; l-am scos şi eu cu slova
me de pi altul a protopopului Ioan, a mănăstirii Bodescului,
1781, ghenarie, 22 ».

Eroul acestui roman popular este un ţăran
care, ca şi prototipul său grec, Esop, este de o
urîţenie fantastică. Are însă, în felul său de a fi,
o îndrăzneală de o vulgaritate sănătoasă şi se distinge
printr-o sprinteneală şi isteţime rară, cu care sur-
prinde şi pe regele şi pe regina longobarzilor,
jucîndu-le tuturor, cu un haz răutăcios, farsele cele
mai neaşteptate.

Iată cum ni-1 descrie, ca înfăţişare, textele
noastre:

«■Era cu capul mare, lungăreţ ca un ou, cu părul roşu
şi rătunzat. . . Nas avea mare, roşatec ca sfecla, nările largi;
gura se vedea largă mai pînă la urechi; în fălcile dinainte
i se vedea doi dinţi strîmbi pe din afară, ca nişte colţi . . . ;
picioarele strîmbe şi mîiniîe scurte ».

Acest ţăran urît, dar plin de duh, se pripăşise
— fără să ni se spună cum — la curtea din Verona
a regelui longobarzilor, Alboin, pe vremea cînd
acesta stăpînea întreaga Italie.

într-una din zile, Bertoldo, intrînd în sala tronului,
se furişă printre baroni şi, fără să-şi scoată pălăria
din cap şi fără să facă niciun act de reverenţă, se
aşează pe scaun lînga rege. Acesta, ştiind că natura
nu este totdeauna darnică şi ca adesea în făpturile
cele mai dizgraţioase sădeşte darurile cele mai
alese, îl lasă să şază şi apoi îl întreabă (citez, în
forma în care a circulat textul la noi, după manu-
scriptul Academiei):

450

« împăratul zisă: Cine eşti, cînd te-ai născut şi din ce
loc eşti?

Bertoldo răspunsă: Sunt un om; m'am născut cînd
m-au făcut mumă-mea şi locul îmi eşti, de cînd m'au făcut
Dumnezeu, într-acasta lume.

— Ai tată, mamă, fraţi, surori?

— Am tată, mamă, fraţi, surori, dar au murit toţi.

— Cum dar ai tu, de vreme ce au murit toţi?

— Cînd am purces de acasă, i-am lăsat pe toţi dormind
şi pentru aceasta zicu că toţi au murit, căci eu puţină despăr-
ţire fac între cel adormit pînă la cel ce au murit.

— Ce lucru este mai iute?

— Gîndul.

— Ce vin este mai bun?

— Cel ce se be în casa altuia.

— Care este ace mare care niciodată nu să satură?

— Nesaţul scumpului şi a iubitorului de bani . . .

— Care 'este mai mare foc şi vrajbă în casă?

— Muere ră şi gura ce mare a slugilor.

— Care iasti acel copil care ardi limba mamei sale?

— Feştila candilei ».

Mai pe urmă însă, Bertoldo, dîndu-se la o serie
de invective privitoare la cîrmuire şi curteni, fu
izgonit de rege, dar ţăranul ameninţă că el este ca
muştele, pe care deşi le goneşti, ele tot se întorc.
Regele, supărat, îl ameninţă că, dacă va îndrăzni
să intre în curte altfel decît în tovărăşia muştelor,
atunci unde-i stau picioarele, îi va sta şi capul.
Bertoldo, ducîndu-se în satul lui şi prinzînd un
măgar bătrîn şi răpănos, cu spinarea şi coastele
roase, încît insectele se lipiseră de el, se întoarse
la palat însoţit de un nor de muşte din care abia
se zărea.

In acest hal se înfăţişează înaintea regelui,
tocmai cînd două femei mînioase veniseră să ceară
dreptate. Cearta dintre cele două cumetre era pentru
o oglindă de cristal, pe care una o furase de la cea-
laltă. In ciuda plînsetelor şi a motivelor aduse de
ambele părţi, judecata urmează după formula lui
Solomon. Regele porunceşte ca oglinda să fie spartă
în două şi fiecare rivală să ia cîte o jumătate. Dar
una din' ele cere ca oglinda să rămînă neatinsă,
chiar dacă ar fi să fie dată celeilalte. Regele, înţe-

451

29*— 320

Iegîncl că aceasta este adevărata stăpînă, porunceşte
sa i se încredinţeze ei oglinda întreagă '

. Pe cînd femeia mulţumea regelui pentru înţelep-
ciunea şi judecata cea dreaptă, Bertoldo, rîzînd se
amesteca şi e în pricină, şpunînd că hotărîrea nu e
buna, fiindcă femeile sunt viclene, că ele, deşi plin* cu
ochn, smirna rid, că lacrămile şi schimbarea feti
lor sunt toate amăgeli, şi-şi luă sarcină să-1 facă pe
rege, care spusese că femeile sunt un «diamant de la
Kasant») sa-şi tragă cuvîntul înapoi chiar ă doua zi
După ce dormi în grajd cu măgarul său, Bertoldo'
dis-de-d.mmeaţă, se duce la femeia care îşî redo-
bmdise oglinda şi, după ce aţîţă cu minciuna că
regele, in urma plingern rivalei sale, a hotărît să
şparga oglinda ca să se curme cearta între ele
u strecoară în suflet ideea, lipsită de temei, că regele
ar avea intenţm să vină cu o lege prin care 'fiecare
bărbat sa aibă dreptul de a lua şapte neveste, Atît
i-a trebuit femeii ca, uitînd de oglindă si de tot
sa alerge la vecinele sale şi să le aducă la cunos

SSta P BeSda. regelU ^ ,UCrU Pe ^ ^
Vecinele la rîndul lor, înştiinţează pe celelalte
cumetre şi în curînd se face atîta zarvl în cetate
ca peste doua mu de femei se strîng la palat, mani:
festind zgomotos şi cerînd înlăturarea legii Rebele
care nu avea nici o cunoştinţă de uneltirile lui
bertoldo ramme uimit şi, pierzîndu-si răbdarea
începe sa blesteme femeile, izgonindu-le

Regina, aflînd de farsa jucată femeilor, cere
regelui sa-i trimită pe Bertoldo. în camera crăiesei
msa» : il aşteptau doamnele de curte cu cîte un baston
m mma ca sa-1, lovească. Dar Bertoldo, prevăzînd
cele ce i se pregăteau, scapă de bătaie, spunînd
femeilor care aşteptau porunca reginei: .aceea
dintre voi care s-a gîndit să otrăvească pe re-e la
masa, aceea mă va lovi cea dintîi » &

■Femeile se privesc una pe alta; nici una n-a
gmdit aşa ceva; bastoanele se aşează la locul lor si
năzdrăvanul Bertoldo rărnîne neatins

432

Crăiasa, de ciudă că a fost păcălită, trimite
poruncă străjilor do la palat ca, atunci cînd va
ieşi Bertoldo pe poartă, să-1 bată bine. El se prefăcu
că primeşte pedeapsa, dar ceru să i se cruţe
cel puţin capul. Crăiasa se învoi şi Bertoldo se în-
dreptă spre poartă, urmat de un alai de servitori.
Cînd ajunse alaiul în dreptul străjerilor, sosi şi
noua poruncă a împărătesei, şi garda, după tălmă-
cirea lui Bertoldo, crezînd că el este capul, îl lăsă
să treacă nevătămat şi snopi în bătăi pe servitorii
curţii.

Craiul, aflînd de poznele pe care Bertoldo le
jucase crăiesei, îl pune la încercare cu bufonul său,
Gl ornez.

Bufonul îl întreabă:

« — Cum ai face sa aduci apa într-o sita?

— Eu aş aştepta pînă ar îngheţa, răspunde Bertoldo
in aplauzele adunării.

— Cum ai socoti, nealergînd, să prinzi un iepure?
întreabă din nou bufonul.

— Eu aş aştepta pînă ar fi în frigare, îi dete răspunsul
Bertoldo.

— Ce buruiană este care o cunosc şi orbii? la care Ber-
toldo răspunde:

— Urzicile, căci urzicînd la mîini sau picioare, simte şi
orbul că arsura e de urzică ».

După disputa cu Glomez, din care ieşise biruitor,
Bertoldo primi din partea regelui poruncă să se
întoarcă a doua zi la palat, nici îmbrăcat, nici
dezbrăcat. Bertoldo se întoarce, ca şi în atîtea
incidente din basmele noastre, îmbrăcat într-o
plasă.

In acest răstimp, femeile din cetate cer regelui
c ? să l e *? ea ^ lor ac eleaşi drepturi ca şi bărbaţilor;
să facă şi ele parte din divanul craiului şi să-şi dea
şl ele cu părerea cu privire la conducerea statului.

Bertoldo, care se afla în discuţie cu regele, cînd
auzi această cerere neaşteptată, hohoti în rîs si se
oferi- să scape pe crai de această pretenţie. .

Ducîndu-se în piaţă, ia o colivie închisă, în care
pusese o păsărică, şi o dete regelui ca să o încredin-

458

teze uneia din doamnele curţii, împreună cu cheia
coliviei.

Regele porunci să nu umble nimeni la colivia
care, după 24 de ceasuri, urma să fie adusă în sala
tronului. Atunci se va deschide cutia şi ceea ce se
afla înăuntru va hotărî despre cererea lor.

Abia plecară de la curbe, şi femeile, neputîndu-şi
stapîni curiozitatea, deschiseră cutia şi pasărea
zbură, repede ca fulgerul, fără ca ele să fi putut
prinde de veste măcar ce fel de pasăre era.

Cu ajutorul lui Bertoldo, împăratul rămăsese
astfel biruitor:

« Vedeţi voi înşivă unde a dus pripirea şi curiozitatea
voastră de a şti mai de vreme cele ce nu s-au căzut a le şti? »

încheie regele discuţia cu ele.

După atîtea pozne pe care i le făcuse, crăiasa,
îndîrjită, cere soţului să o scape de Bertoldo. După
ce încearcă zadarnic să-1 înece vîrîndu-1 într-un sac,
craiul porunceşte ca năzdrăvanul ţăran să fie spîn-
zurat într-o pădure, dar Bertoldo cere şi obţine
favoarea ca să-şi aleagă singur copacul. Plecînd cu
străjerii, Bertoldo nu găseşte nicăieri copacul pe
placul lui. Pe drum însă, le spune atîtea poveşti
şi snoave, încît aceştia îl lasă în plata domnului,
în răstimp, craiul şi crăiasa, care-i simţeau acum
lipsa, aflînd cele petrecute, îl chiamă la curte, dar
Bertoldo, neputîndu-se împăca cu hrana ce i se
servea la palat, se îmbolnăveşte şi moare.

Elementele constitutive ale operei. In alcătuirea
operei sale, Croce s-a servit de elemente venite
din două surse : din folclorul scris al vechiului
Orient şi din tradiţiile populare italiene ale vea-
cului al XVI-lea. Savantul rus Veselovski şi, mai
tîrziu, folcloristul francez Cosquin au arătat că di-
alogul hazliu — duel de întrebări şi răspunsuri —
care alcătuieşte miezul operei lui Croce, apare în-
corporat şi în vechile legende indiene ale brahmani-
lor. Din India, poveştile acestea au emigrat către
Asia Mică şi au dobîndit o formă scrisă în legenda

4S4

lui Solomon şi Aşmedai, încorporată în haggada
Talmudului din Babilon.

Solomon, care avea în puterea sa miraculoasă
demonii, voind să construiască templul din Ieru-
salim, a trimis un general al său să-i aducă pe
Aşmedai, regele demonilor, pentru ca prin el să
găsească pe Şamir — Sfărîmă-Pietre. Acesta avea
darul de a sfărîma cu uşurinţă blocurile de piatră
de care Solomon avea nevoie pentru construcţia
templului. Aşmedai este aflat cu multă greutate şi
prins printr-o stratagemă: s-a umplut cu vin puţul
unde demonul venea să bea şi astfel, îmbătîndu-se,
a adormit. Pe cînd era dus la Solomon, pe drum
pllnge trecînd pe lîngă o nuntă, rîde auzind pe
un om că îşi comandă o pereche de cizme care
să-1 ţie şapte ani, îndreaptă pe cale un om orb,
care era să cadă într-o groapă şi rîde de un vrăjitor
care spunea altora norocul.

întrebat la curtea lui Solomon de ciudata sa
purtare, Aşmedai dă următoarele lămuriri: a plîns
cînd a văzut nunta, căci mirele urma să moara
chiar în seara acelei zile, a rîs de cel ce îşi comanda
cizme pentru şapte ani, căci el avea să moară peste
şapte zile şi a rîs de vrăjitor, fiindcă spunea tuturor
norocul lor şi nu ştia că sub picioarele sale se află
îngropată o comoară.

Urmează o serie de întrebări enigmatice si de
răspunsuri spirituale.

Această legendă este o haggada din Talmudul
Babiloniei a cărei formă cea mai veche se găseşte
într-un text aramean de prin veacul al IlI-lea 1 .
în această formă primitivă, ea s-a păstrat, de-a
lungul veacurilor, în Paleele ruseşti, care au la baza
lor — prin intermediare sud -slave — un prototip bi-
zantin, în textele ruseşti însă, demonul Aşmedai
este înlocuit prin centaur — Kitovras — substituire
care, după cum presupune cu dreptate Andre

1 Cf. Israel Levi, Vorgueil de Salomon, în Revue des
etudes juives, XVIII (1888), p. 59 şi urm.

455

Mazon, s-a petrecut la sudul Dunării, .într-un mediu
slav mai mult sau mai puţin -eleni zaţ [ 1 .

Din lumea bizantină, legenda a trecut şi în
Occident. E probabil ca aci era cunoscută încă din
secolul al V-lea, căci se pare că la ea face aluzie
canonul papei Gelasius despre cărţile apocrife,, cîn.d
pomeneşte o « Gontradicţio . Salomonis ».

In Occident, sîmburele legendei a găsit tărîmul
prielnic pentru dezvoltare. Ei a fost prelucrat în
lumea anglo-saxonă, unde Aşmedai a fost înlocuit
prin Saturn, în Franţa unde eroul, principal este
« Merlin l'enchanteur » şi cu deosebire în Germania,
unde dialogul a căpătat o, notă de umor şi de grotesc
şi unde partenerul lui Solomon poartă numele de
Marcolf. în această primă formă, legenda se găseşte
în vechi manuscripte latine, care apoi au fost puse
sub tipar şi care au fost - traduse L de timpuriu in
limba germană. Ea a avut .o mare răspîndire şi în
Italia, unde a fost tradusă şi tipărită.

Această versiune italiană a Jegendei marcolfine
a fost folosită într-o largă măsură de Croce. Confrun-
tarea prelucrării lui Croce cu textele medievale,
făcută de Gina Cortese Pagani, dovedeşte că Croce
s-a străduit însă să naţionalizeze, să localizeze , şi
să învioreze legenda germană, .Jăcînd-o. accesibilă
maselor populare din timpul său. Această tendinţă
de a împămînteni în Italia vechea legendă se vede
clar din primul capitol. In izvorul lui Croce, Solomon
sta pe tronul lui David, în Ierusalim, pînd Marcolf
apare la curtea lui. Croce în prelucrarea sa aşează
acţiunea la curtea regală din Veropa, înlocuind pe
împăratul biblic prin regele Alboin al.longobarzilor.
Această primă substituire 1-a îrnpins pe Croce. să
suprime o serie de episoade din legenda germană,
care nu se mai potriveau pentru regele longobard.
De pilda: în redacţiunea latină, Solorqon începe
prin a-şi pomeni cei 12 patriarhi biblici din care se

1 Andre Mazon, Revue des âtudes slaves, VII, 1927.
pp. 42-62. .

456

scoboară, ceea ce dă prilej lui Marcolf să-1 parodieze,
evocînd la rîndu-i genealogia celor 12 triburi de
ţărani din care se trage. .Croce, renunţînd la Solomon,
a suprimat întreg acest pasagiu.

Alte modificări introduse de Croce in structura
legendei i-au îngăduit să scoată într-o lumină mai
vie psihologia isteaţă a eroului popular. în textul
latin, ca şi în traducerile germane şi italiene, Marcolf
îşi face apariţia în tovărăşia soţiei sale Policana,
care nu scoate un cuvînt şi despre care nu se mai
vorbeşte nimic în restul legendei, dar care, introdusă
în această fază iniţială a legendei, măreşte, prin
urîţenia şi vulgaritatea ei, grotescul situaţiei. Croce
a omis-o complet — pomenind-o doar, cu, o notă
de umor — în testament. în schimb, a introdus un
personagiu necunoscut versiunii latine, regina Isi-
cratea, care stînd pe tron alături de Alboin şi ameste^
cîndu-se uneori în acţiune, complică situaţiile, dar
dă posibilitatea de a se spori episoadele comice care
pun în relief lupta dintre curiozitatea şi susceptibi-
litatea feminină şi dintre isteţimea şi răutatea
bărbătească.

Aceste episoade,; deţ care Croce s-a servit în
prelucrarea sa, au fost împrumutate din folclorul
italian al veacului al XVI-lea.. Prin asemenea ampli-
ficări cu elemente populare,; rprin omisiuni şi prin
înlocuiri, Croce a izbutit să- întinerească vechea
legendă marcolfiană şi să schimbe caracterul eroului,
care, dacă a păstrat ceva din vulgaritatea rustică, a
pierdut însă din implacabila misoginie a prototipului
său şi a dobîndit un spirit de independenţă care-1
îndeamnă să-şi îndrepte tot ascuţişul vervei sale
satirice împotriva artificialităţii şi servilismului vieţii
de curte. Prin această nouă trăsătură psihologică
— alături de isteţime şi umor -^ Bertoldo a devenit
reprezentantul tipic, al, maselor rurale .în literatură.
Astfel prelucrată^ străvechea legendă a dobîndit o
putere de vitalitate cu care a înfruntat veacurile şi
a dobîndit o popularitate la care nici Croce nu s-a
aşteptat.

457

Romanul s-a tipărit pentru întîiaşi dată în 1592
şi de atunci s-a retipărit în nenumărate ediţii, în
diferite părţi ale Italiei, unde a făcut populară
— mai ales în Piemont — zicătoarea: sapere piu che
Bertoldo.

In secolul al XVIII-lea, episoadele romanului
au inspirat pe vestitul pictor al vremii, Crespi — zis
Spaniolul — care a dat unui talentat gravor în
aramă — Lodovico Mattioli, subiectul unor scene
pline de viaţă şi umor. Stampele lui Mattioli au
aţîţat ambiţia a 23 de poeţi ai Academiei della
Crusca — doctori, preoţi şi abaţi — din Bologna şi
Ferrara, Genova şi Gremona — cari, adunaţi şi stimu-
laţi de editorul Lelio dalia Volpe — s-au aşezat Ia
lucru şi au prelucrat într-o lungă poemă, « in ottava
rima », ciclul celor trei bufoni populari. Opera, tipă-
rită cu gravuri frumoase, a avut un mare succes,
căci s-a bucurat de numeroase ediţii. Totuşi, ea
n-a putut scoate din circulaţie vechea operă a lui
Croce. Curăţită de unele vulgarităţi, ea se publică
şi azi de diferite case de editură din Italia, uneori
chiar în ediţii elegante 1 . Subiectul lui Bertoldo a
trecut şi în muzică şi a inspirat două operete comice:
una compusă de Gellio Benvenuto Goronaro pe
libretul lui Maurizio Basso, în 1913 2 , alta alcătuită
de maestrul Luigi Ferrari Trecate pe libretul Le
asîuzie di Bertoldo, scris de Carlo Zangarini şi Ostilio
Lucarini 3 .

Circulaţia. Traducerile româneşti. Gît de bine a

nimerit Croce cu această operă gustul mulţimii
se vede şi din faptul că opera lui a trecut peste
graniţele literaturii italiene: în 1743 a fost tra-

1 Vezi de ex. ediţia publicată « a cura di Nicola Lisi
con xilografie di Pietro Parigi », în colecţia Clasici del ridere,
A. F. Formiggini editore, Roma, s.d.

2 Giovanni Luigi Biagioni, Marcolf und Bertoldo und
ihre Beziehungen, Koln, 1930, p. 29.

3 Giacomo Osella. Un classico del riso: Bertoldino, în
Convivium revista bimestriale di lettere, filosofia e storia,
Torino, VI, 1934, nr. 4.

458

dusă şi tipărită în limba portugheză la Lisabona;
în 1745 în limba spaniolă; în 1750 în limba franceză,
după care derivă o versiune germană, după cum vom
vedea îndată.

Cu mult înainte de a pătrunde în literaturile
apusene, opera lui Croce intrase în literatura neo-
elenică prin mijlocirea coloniei greceşti din Veneţia.
în British Museum am găsit o ediţie, anterioară cu
aproape o jumătate de veac celui mai vechi exemplar
cunoscut bibliografiei lui Legrand. Ediţia din British
Museum a fost publicată în 1646, la Veneţia, în
tipografia lui Ioan Antonio lulianos. Ea a fost
urmată de multe altele care se înşiruie pînă în vremu-
rile noastre, publicate nu numai în Veneţia, ci şi
în Atena.

Asemenea ediţii greceşti au ajuns pînă în princi-
patele noastre şi în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, în plină epocă fanariotică, Bertoldo a
fost tradus în limba noastră. Originalul nu s-a desco-
perit pînă acum, iar copiile cunoscute pînă azi nu
ne dau nici o lămurire asupra traducătorului şi
asupra localităţii în care trăia, dar, judecind după
faptul că mai toate aceste copii vin din Moldova,
putem deduce că în această parte a ţării s-a făcut
traducerea. Părerea răposatului I. Bogdan că avem
în literatura noastră şi o traducere făcută din « fran-
ţuzeşte sau din italieneşte » nu este întemeiată.
Bogdan pleca de la faptul că un manuscript aflat
de dînsul în biblioteca lui Zabelin — fost pe vremuri
directorul Muzeului din Moscova — cuprindea expre-
siunea: ai-a suflat un purice în ureche», care este
improprie limbii române, dar care traduce cuvmt
de cuvînt un idiotism francez şi italian. Expresiunea
aceasta se găseşte în toate manuscriptele româneşti pe
care le cunoaştem. Ea corespunde într-adevăr pasaju-
lui din textul italian: avendo cacciata questa pulce
nelVorechia; dar ea revine întocmai şi în interme-
diarul grecesc: £(3aXe toOtov tov cpuXXov zic, t6 au-rtov.

In afară de această traducere integrală, a mai
circulat însă la noi, mai mult în Ardeal, o versiune

459

prescurtată, -care a fost tipărită la Sibiu, în 1799,
în tipografia lui Petru Bart cu titlul: Vieaţa lui
Bertoldo şi a lui Bertoldino feciorul lui, dimpreună
cu a lui Cacasino nepotul lui. Această versiune a
fost retipărită la Bucureşti, In anul 1836. In ea,
scenele cu caracter vulgar au fost înlăturate, dialo-
gurile au fost transformate adesea în oraţie indi-
rectă, iar acţiunea redusă. Vieaţa lui Bertoldo se
termină cu 12 versuri, despre care ni se spune că
ar fi inscripţia de pe mormîntul său. Se povestesc
apoi, pe scurt, năzdrăvăniile lui Bertoldino, după
ce a murit tatăl său, şi se sfîrşeşte cu faptele lui
Cacasino, feciorul lui Bertoldino, care a murit
mmcînd clei.

Ea este tradusă, după cum vom arăta mai jos,
după un text german care avea la baza lui tradu-
cerea franceză amintită mai sus.

Prelucrarea franceză. Versiunea franceză, ne-
luată pînă acum în seamă de istoricii literari,
merită astfel în cadrul c'ercetării noastre puţină
atenţiej nu numai pentru că este o prelucrare, dar
şi pentru că este începutul unei rămure care s-a
întins prin literatura germană pînă lâ noi.

Opera este, după cum ni se spune şi în titlu, o
parafrazare, nu numai după textul 'Iui Giulio Croce,
dar şi după amplificarea academicienilor dalia
Crusca. Ea vădeşte o pronunţată tendinţă de a
reduce elementul vulgar, căci spune traducătorul:
« ii y a des beautes de gout . . .' qui plaisent â certaînes
nations et qui ne plaierontpas â d'autres. . . ii y a
des choses qui ont beaucoup de grace dans une
certaine langue et qui dans une autre seroient des
plus commuries, souvent triviales et quelquefois
raeme grossiere^ et impertinents »*.

* <sînt frumuseţi ale gustului. . . care plac anumitor
naţiuni şi care nu vor plăcea altora... există lucruri care
au multă graţie într-o anumită limbă şi care în alta vor fi
cit se poate de comune, adesea triviale şi, uneori, chiar groso-
lane şi neruşinate. >

460

Călăuzit de această idee, traducătorul modifică
unele întrebări, suprimă altele 1 , reduce la propor-
ţiile unei întrebări şi a unui răspuns episoade gro-
teşti pe care Croce le descrie pe larg, ca de pildă
scena în care Bertoldo vine la curte nici îmbrăcat,
nici dezbrăcat. Traducătorul nu s-a putut libera
complet de ideile timpului său, pe care le introduce
pe nesimţite în textul lui Croce, ca de ex. întrebarea
regelui: «Qui sont ceux qui en apparence font
beaucoup de bien dans un etat et qui, dans la realite,
y font beaucoup de mal?»**** şt răspunsul lui
Bertoldo: Les moines.

Traducerea germană şi versiunea românească.

După această prelucrare franceză s-a făcut apoi o
traducere germană care a fost tipărită in 1751,
sub titlul: Der italienische Aesopus oder Bertholds
satyrische Geschickte. Această traducere germană,
la rîndul său, a fost cu timpul prescurtată într-o
ediţie populară de format mic, în 8°. Data cînd
â apărut prima ediţie nu ne este cunoscută. Ne
folosim însă aci de o ediţie apărută în 1802, la
Elbing, în librăria Hartmann, cu titlul Geschichte
des beruhmi gewordenen Bauersmannes Bertoldo,
genannt Aesop II, neue rechtmăssige Ausgabe, şin-

r Iată o întrebare modificată: întrebarea din textul
italian: « R<e> Qual'e quella gatta, che dinanzi ti iecca, e
di dietro ti graffia? Bertoldo: La puttana » * a devenit
în textul francez «Quelle est lapersonne qui ordinairement
nous fait le plus de caresse? Celle qui a dessein de nous trom-
per, ou qui l'a deja fait»** O întrebare suprimată: «Re.:
Quali sono quelle cose, che Thuorno cerca,^ non le vorrebbe
trovare? Bertoldo : I pedocchi nella camicia, i calcagni rotti,
e'l necessario brutto»***

* <R(e) Care e aceea pisică care în faţă te* Unge şi în
spate te zgîrie? Bertoldo: Curva.>

** <Care este acea persoană care, de obicei, ne alintă mai
mult? Aceea care plănuieşte să ne înşele sau care a şi făcut-o. >

*** Regele: Care sînt acele lucruri pe care omul le
caută si nu ar vrea să le găsească? Bertoldo: păduchii în
cămaşă, călcîiele (ciorapilor) rupte şi closetul, murdar. >

*'*** <Cine sînt cei care, în aparenţă, fac mult bine într-un
stat şi care, în realitate, îi fac mult rău?> ... <Călugării>.

4fil

gura care ne-a fost accesibilă, mulţămită amabi-
lităţii d-lui N. Georgescu-Tistu, directorul Biblio-
tecii Facultăţii de litere şi filosofie din Bucureşti,
şi d-lui Kriiss, directorul general al Bibliotecii
de stat (Staatsbibliothek) din Berlin, cărora le aduc
şi pe această cale mulţumirile mele. Această versiune
germană prescurtată trebuie să fi fost răspîndită
şi în Transilvania, printre saşii care aveau legături
comerciale cu Germania şi ea se află la baza ver-
siunii româneşti tradusă şi tipărită la Sibiu, în 1799.
Iată ca dovadă, o pericopă:

« p. 3. Im sechsten Jahrhun-
dert beherrschte Konig Aîb-
oni die Lombardey, und
hatte seinem Hofstaat zu
Verona; ein guter sanftmiit-
higer und gerechter Fiirst,
ob er gleich ganz Italien
besiegt hatte. Zu gleicher
Zeit lebte in einem veroni-
schen Dorf ein Bauer, Na-
mens Bertoldo, von einer
sehr lăcherlichen Gestalt. »

« In suta a şasa de ani stă-
pînea în Longobarda craiul
Alboni, carele avea rezidenţia
sa în cetatea Verona; acest
Domn era bun, blînd şi
drept, şi toată Italia au fost
stăpînirii sale supusă. Pre
acea vreme în ţinutul Vero-
niei, într-un sat Bretag-
nana \ era un ţăran anume
Bertoldo, născut cu o statură

a trupului foarte urîtă. »

Iată un alt pasagiu din disputa lui Bertoldo cu
«măscăriciul» regelui, Fagotti:

P. 22. « Der Geschichtschrei- «Scriitorii au semnat numai

ber hat uns nur einige Fa-
gotti's albernen Fragen an
Bertoldo'n, und den feinen
Antworten darauf, t)berlie-
fert 2 .

unele întrebări de Fagotti
pusă să le răspunză Bertoldo,
că celelalte le-au aflat mai
toate prostatece şi nevred-
nice de tipariu 3 . Destul că

1 In versiunea germană numele este pomenit ceva mai
jos: « Dorfe Bretagnana ».

2 Iată versiunea corespunzătoare a textului italian: Nel
tempo che Alboino, dei Longobardi, si era insignorito di quasi
tutta r Italia, tenendo ii seggio reale nella cittă di Verona,
capito nella sua Corte un villano chiamato per nome Ber-
toldo, ii quale era un uomo di deforme e brutissimo aspetto.*

* <Pe cînd Alboino al longobarzilor se făcuse stăpîn
peste aproape întreaga Italie, avînd tronul în oraşul Verona,
a sosit la curtea sa un ţăran pe nume Bertoldo, care era un
bărbat diform şi foarte urît.>

3 Textul italian se îndepărtează şi aci cu totul de ver-
siunea germană prescurtată şi de cea română. Reflexiunea

462

p. 23. — Wie Wurdest — du
es anfangen, ura Wasser in
ein Sieb zu tragen?

— Ich wiirde warten, bis es
gefroren wâre. — Bravo,
bravo, rief der ganze Hof.

— Wie dâchtest du wohl,
einen Hasen zu fangen, ohne
zu laufen? — Ich wartete,
bis er am Spiesse stecket. —
Bravissimo! — Wie wurdest
du dich kleiden, um weder
nackt noch angezogen, zu

Fagotti întrebă: cum ai face
să aduci apă într-o sită?
Bertoldo răspunde : eu aş
aştepta pînă ar îngheţa. —
Bravo , strigă carii au zisă .
— Cum ai socoti, nealergînd

sa prinzi un iepure

Eu

seyn

In ein Fischnetz

wiird'ich mich wickeln. —
Was ist das fur eine Pflanze,
die auch die Blinden ken-
nen ? — Die Brennessel,
denn sie brennt sie an die
Fiisse, wenn sie darauf tre-
ten, und an die Hânde, wenn
sie sie anruhren. »

aş aştepta pînă ar fi în fri-
gare. — Bravissimo. — Dar
cum te-ai îmbrăca să nu fii
nicî îmbrăcat nici desbracat?

— Eu m-aş vălui într-o
mreaje (sic) care prinde peşti.
Şi iară întrebă Fagotti: Ce
buruiană este, care o cunosc
şi orbii? Bertoldo răspunde:

— Urzicile, că urzicîndu-să
orbul, ori la mini sau la pi-
cioare, le simte arsura că-i
de urzică. »

în textul italian, întrebările şi răspunsurile acestea
fac parte din discuţia regelui cu Bertoldo şi sunt
aşezate în capitolul venirii lui Bertoldo la curtea

că scriitorii au « semnat » numai cîteva din întrebările lui
Fagotti, lipseşte. Iată seria întrebărilor: F. — Che dici tu,
barbaggiani caduto dai nido?

B. — Con chi parii tu, alloco spennacchiato ?

F. — Quante miglia ci sono dalia luna ai bagni di Lucea?

B. — Quante ne fai tu dalia caldaia con la broda alia
stalla.

<F. — Ce spui tu, barbarule căzut din cuib?

B. — Cu cine vorbeşti tu, huhurez jumulit?

F. — Cîte mile sînt de la lună pînă la băile Lucea?

B. — Cîte faci tu de la cazanul cu fiertură pînă la staul. >

Punctul de plecare al modificărilor din versiunea germană
prescurtată îl formează versiunea germană tradusă din
limba franceză: Der italienische Aesopus oder Bertholds saty-
rische Geschichte de care am vorbit mai sus (cf. p. 461): Die
Chroniken des Landes melden uns weiter nichts. . . şi p. 83
întrebarea: cum va veni nici îmbrăcat nici dezbrăcat; p. 85
întrebarea: ce buruiană o cunosc şi orbii.

463

din Vieiia. 1 . A treia întrebare: să se îmbrace astfel
încît să nu fie nici îmbrăcat nici dezbrăcat, în textul
italian e dată în forma unei porunci a regelui către
Bertoldo, după disputa cu Fagotti, şi povestită
într-un capitol aparte: Astuzia galante di Bertoldo
nel tornare innanzi al Re nel modo che gli aveva
detlo. In acest capitol se găseşte încadrată — in
textul italian — şi întrebarea a 4-a, care aci este
pusă în gura regelui: Qual'e Perba che tutti gli
orbi conoscono? B. — L'ortica.

prelucrare. în timpurile apropiate de noi,
la 18./5, editura Nebunelii din Galaţi ne-a dat
o prelucrare după textul italian, încercînd să loca-
lizeze acţiunea în Moldova, în cadrul domniei lui
Sas-Vodă. Prelucrarea lui Nebunelii poartă titlul:
Vicleniile meşterului Perdaf şi are ca urmare prelu-
crarea lui Bertoldino: Gugiiţel, fiul vicleanului meşter
Perdaf.

Motive folclorice. S-a văzut mai sus că
o sursă importantă a romanului lui Bertoldo este
folclorul italian al veacului al XVI-lea, din care
Croce a împrumutat numeroase materiale pentru
amplificarea subiectului său. Avînd astfel bazele în
conloara legendelor şi tradiţiilor populare, nu este
surprinzător că găsim, între Bertoldo şi între folclorul
nostru, numeroase elemente comune, fără sa putem
conchide totdeauna la o influenţă directă a lui
Bertoldo.

Un interesant element comun este motivul
folcloric al întrebărilor: « ce face tatăl tău, mama ta,

1 « Ragionamento fra ii Re e Bertoldo»: R. — Come
făresti a portarmi dell'acqua in un crivello, e non Ia span-
dere? B. — Aspetterei îl tempo del ghiaccio e poi te la por-
terei. R. — Come faresti a pigliare una lepre senza eane?
B. — Aspetterei che fosse cotta, e poi la piglierei. <Dialog
între, rege şi Bertoldo: R. -* Cum ai face să-mi aduci apă
într-un ciur şi să n-o împrăştii? B. — Aş aştepta îngheţul
şi apoi ţi-aş aduce-o. R. — Cum ai face să prinzi un iepure
fără dine? B. — Aş aştepta să fie prăjit şi apoi l-aş prindo

464

fratele tău, sora ta?» pe care regele le pune lui
Bertoldo şi la care acesta răspunde:

«Tatăl meu dintr'o pagubă face două; mama mea face
unei vecine „o treabă" pe care nu o va mai face niciodată;
fratele meu cîţi găseşte, pe toţi îi ucide; soru-mea plînge
de ceea ce a rîs tot anul acesta. »

Cerîndu-i-se tîlcul acestor enigme, Bertoldo îl
dă astfel:

« Tatăl meu la cîmpu, poftindu să închiză o cale, au pus
mărăcinii şi cei care aveau obiceiu să treacă pe ace cale,
trecînd pe dincoace şi pe dincolo de mărăcini, unde era un
drum, sau făcut două. Mumă-mea închide ochii unii vecine
care murisă, lucru pe care nu-1 va mai face altă dată. Frate-
meu, şezîndu, ucide cîte insecte găseşte în cămeşe; soru-mea
a fost'mireasă, iar acum phnge durerile naşterii. »

Acest motiv folcloric îl găsim în numeroase
snoave populare şi a fost prelucrat în versuri —
după cum a arătat . înaintea noastră Gaster - — de
Anton Pann în Povestea vorbii r în legătură cu
proverbul: « Unde e minte multa, e şi nebunie
multă » *. Motivul s-a dovedit însă a fi mult mai
răspîndit decît se ştia acum 50 de ani, fiindcă el
se găseşte nu numai în basme franceze, ci şi în
legende orientale, ca de ex. într-o legendă tibetană,
tradusă din sanscrită, despre frumoasa Vigâhkâ şi
Mahausadka, într-o legendă arabă, al cărui erou
este marele poet din epoca preislamică, Imriolkais
Ben Hodschr el-Kindi, unde motivul pune în lumină
iscusinţa unei fete cerută în căsătorie 2 . în sfîrşit,
într-o legendă populară din Germania, culeasă în
Sanskow, întrebările sunt puse unui tînăr chiar de
Frederic cel Mare 3 .

1 Anton Pann, Povestea vorbii, ed. dr. M. Gaster, în Clasicii
români comentaţi, Craiova, p. 198; « Fata cea isteaţă », nr. 64.

2 F. Pulle, Un progenitore indiano di Bertoldo, în Studi
editi daW Universită di Padova, III, 1888, p. XXIII — XXIV;
Hammer-Purgstall, Literaturgeschichte der Araber, Wien,
1850, Abt. I, Bând I, p. 300, apud Giovanni Luigi Biagioni,
op. cit., p. 51; Cosquin, Etudes folcloriques.

3 Zeitschrift fur Volkskunde, Leipzig, 1890, II, p. 237;
cf. şi Biagioni, p. 52.

465

3&— 3-;o

Nu insist asupra enigmei pe care regele i-o pro-
pune lui Bertoldo: «să vină la curte nici îmbrăcat,
nici dezbrăcat » şi pe care acesta o rezolvă, venind
îmbrăcat într-o plasă. D-l Gaster a arătat că motivul
se regăseşte în Gesta Romanorum, în basmele fraţilor
Grimm, în basmul lui Ispirescu Fata săracului cea
isteaţă. Adaug numai că acest incident apare foarte
des în multe alte basme populare, ca de pildă: în
Împărăteasa înţeleaptă din colecţia Stăncescu; în
Fata jitarului de O. Teodorescu; în Fata pe care n-o
întrecea nimeni în vorbă de Sbiera; în Isteaţă şi
pace de Ion Pop Reteganul 1 ş.a.

Omni în sac. Mă opresc mai pe larg asupra
motivului cu sacul, în care sunt puse faţă în faţă
şiretenia şi credulitatea, şi care este, în literatura
scrisă, anterior lui Bertoldo. El apare, pentru întîiaşi
dată, într-o poemă latină din secolul al X-lea sau
al Xl-lea, Versus de Unibove, scrisă probabil de un
cleric anonim (olandez, francez, lotaringian), în rime
imperechiate. Este vorba de un oarecare Unibos,
condamnat să fie închis într-un butoi şi aruncat
în mare. Obţinînd învoirea să bea la circiumă
ultimii gologani pe care-i avea în buzunar, izbuteşte
să-şi schimbe locul din butoi cu un cioban pe care-1
face să creadă că a fost închis înăuntru fiindcă nu
voieşte să se facă primar. Motivul a trecut apoi în
literatura italiană, unde apare într-o redacţie ano-
nimă de pe la 1500: Storia di Campriano contadino 2 ,
în care un ţăran, fiind închis într-un sac, ca şi Ber-
toldo, pentru a fi înecat şi, ramînînd cîtva timp
liber, izbuteşte să pună în locul lui un cioban pe
care-1 convinge că l-au vîrît în sac pentru a-1 duce
cu sila în Spania, ca să-1 căsătorească cu fiica regelui.
Ciobanul, credul, ia locul lui Campriano, căruia îi
lasă în schimb turma. Tema a fost folosită, înaintea
îui Croce, de Straparola (noaptea I-a, novella 3-a),

1 Lazăr Şăineanu, Basmele române, pp. 925 — 929.

2 Storia di Campriano contadino a cura di Albino Zenatti,
Bologna, 1884, în Scelta di curiosită letterarie. Dispensa CC.

466

unde eroul este un preot Scarpacificos, care, legat
într-un sac de 3 flăcăi spre a fi înecat într-un rîu,
pretinde că a fost vîrît acolo pentru că, fiind preot,
nu voieşte să se căsătorească şi, cu această min-
ciună, p'rofitînd de faptul că flăcăii îl lăsaseră liber,
păcăleşte tot pe un cioban, care-i ia locul. Croce a
cunoscut însă, după cum a arătat Gina Cortese
Pagani, versiunea anonimă a lui Campriano, pe
care o citează în Indice universale della librăria o
Studio del celebratissimo arcidottore Gratian Furbson
de Franculin. Motivul este însă, după cum se ştie,
foarte răspîndit în folclorul popoarelor apusene.

Boite şi Polivka, în adnotările lor la basmele
fraţilor Grimm, au adus mai multe variante şi au
publicat o poema latină medievală, Raparius, după
cîteva msse., dintre care cel mai vechi e de la înce-
putul veacului al XlV-lea. în această poemă se
găseşte încorporată tema « salvării din sac » K Această
temă este foarte răspîndită şi în folclorul balcanic,
cu deosebire în cel grecesc. In afară de cele 4 ver-
siuni cunoscute pînă acum 2 , se păstrează în colecţia
Arhivei de folclor « N. Politis » a Academiei greceşti
din Atena, încă o sumă de variante, pe care a bine-
voit să mi le comunice directorul Arhivei, d-l dr.
G. Megas — căruia îi aduc şi pe această cale mulţu-
mirile mele — şi anume: 1 variantă din Nissyros
(Dodecanez); alta din Kyrikes (Asia Mică); 2 din
Eurytania; 3 din Peloponez; 1 din Creta; 1 din
Tracia; 1 din Voios (Tessalia) şi probabil că vor
mai fi şi altele, neculese.

Motivul a pătruns şi în literatura noastră cultă.
A fost versificat de d. P. Dulfu şi introdus în epopeea
sa comică Păcală (cîntul ultim: 24). Păcală îşi bătuse

1 Johannes Boite und Georg Polivka, Anmerkungen zu
den Kinder- u. Hausmărcken der Briider Grimm, III Bând,
Leipzig, 1918, pp. 169—193.

2 Hahn, Griech. und alban. Mărchen, I, p. 249, nr. 42;
Legrand, Recueil des contes populaires grecques, Paris, 1881,
p. 177; Kretschmer, Neugriechische Mârcken, nr. 22; NeoeXX7j-
vixi 'AvâXexTa, voi. II, p. 93, nr. 31.

467

30*— 324

joc de prostia consătenilor săi şi îi făcuse să rămîie
fără vaci. Aceştia, Înfuriaţi, îl vîră într-un sac,
îl leagă bine cu o sfoară, mai atîrnă şi un pietroi
greu, şi îl duc să-1 arunce într-un lac de la marginea
satului. Pe malul lacului, unul îşi dă cu părerea să
caute o prăjină şi să-1 arunce unde este apa mai
adîncă. Pornesc cu toţii în sat după prăjină. în
răstimp trece un văcar, care mîna o cireada spre
tîrg, şi dă peste Păcală în sac. Crucindu-se cum de
se găseşte un om într-un sac legat, Păcală îi răspunde
că vor să-1 înece consătenii săi, fiindcă nu primeşte
să le fie primar.

« — Ce spui frate? zise iar,

Şi de ce n'ai vrut tu oare să te faci primar în sat?

— Pentru ce? Fiindcă satul nostru* de! e cam ciudat:
Sunt neveste multe' ntr'însul, tinere, frumoase toate,
Iar bărbaţii, duşi de-acasă, fiecare p'unde poate

A munci să-şi scoată pîinea — şi primarul, vai de el,
Cu nevestele rămîne mai tot anul singurel,
Ga un cuc în sat. . .

— Aceasta-i pricina? Bre, dar prost eşti, zău,

Cum aş mai primi eu frate, cînd aş fi în locul tău. »

Păcală, care atîta aştepta primeşte tîrgul : vîră
pe văcar în locul lui, iar el pleacă cu cireada de vite.
Ţăranii, întorcîndu-se şi auzind pe cel din sac că
primeşte să le fie primar, cred că Păcală vrea să-şi
bată din nou joc de ei, mai ales că îşi schimbase
şi vocea, ca să-i amăgească, şi aruncară pe văcar
unde era apa mai adîncă.

BIBLIOGRAFIE

Texte româneşti tipărite: Vilaţa lui Bertoldo şi a

lui Bertoldino, fecorului lui, dinpreunâ şi a lui Cacasino,
nepotului, acum întîiu culeasă din cărţi istoriceşti foarte desfă-
tătoare, Sibii, în tipografila lui Petru Bart, 1799 (I. Bianu
şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche). O a doua ediţie,
publicată în 1836 cu acelaşi titlu, dar fără indicaţie de locali-
tate, se află în Biblioteca Academiei Române; exemplarul
a venit din Biblioteca Colegiului Sf. Sava.

468

Texte retipărite : M. Gaster, Chrestomatie română, II, pp.
169—171, după un ms. miscel. din 1779, publică urmă-
toarele capitole: Chipul lui Bertoldo, p. 118; Vicleşugul lui
Bertoldo, p. 119; învăţăturile lui Bertoldo, p. 120, iar
după tipăritura sibiană din 1799, următoarele capitole:
a) Chipul lui Bertoldo, b) întîlnirea lui Bertoldo cu craiul,
c) întrebări le lui Bertoldo cu Fagotti.
JB& Manuscripte inedite în Biblioteca Academiei Române:
nr. 2189 Istorie lui Bertodor; lipsesc paginile de la început;
textul începe cu: « întrebare între Bertodor şi între împăra-
tul »; pe f. 41 se află nota reprodusă mai sus la pag. 450.

Nota continuă: « Şi eu acest Bertodor l-am scos cu
slova me di pe altul al dumn. Iordan Mihălescu ot Corlăteştii
tîn<u>t<ului> Tutovii, în zilele pre înălţatului domn Scarlat
Galimah V<oe>vod, la velet 1813 oct. 30 şi mitropolit Chmu
Chir Veniamin al Moldovii, scrisu-sau acest Bertodor în oraş
Tecuciului. .. . ». Fond Gaster: nr. 6, f. 34-70 v.; începutul
vieţii si a faptelor lui Bertold de ce au făcut şi lucrat în
vilaţa lui; prima jumătate a sec. al XlX-lea; pe f. 70 nota
unui cititor din 1836; pe f. 114 v., a altuia, din 1810.

Biblioteca Universităţii din Iaşi: nr. 275 «prescris de
Gheorghie Buzila, 1819» (v. f. 79, după numerotaţia de
pagini a manuscriptului). Lipsesc primele foi; începe cu
« Curajul lui Beltodor ».

Originalul italian: Astutie sottilissime di Bertoldo dove
si scorge un villano aceorto e sagace, ii quale dopo vâri, e strani
accidenti a lui intervenuti, alia fine per ii suo raro et acuto
ingegno vien fatto huomo di Corte, et regio Consighero. Opera
nova et di grăndissimo gusto, di Giulio Cesare Croce, a apărut
în 1592. De atunci s-a republicat şi se publică încă, în nenu-
mărate ediţii populare. O ediţie îngrijită, în Classici del
ridere, cu titlul: Giulio Cesare Croce, Bertoldo, Bertoldino e
Cacasenno a cura di Nicola Lisi con xilografie di Pietro
Parigi, Roma, ed. A. F. Formiggini, 1929. Bertoldo con
Bertoldino e Cacasenno, in ottava rima, con argomenti e
figure in rame Bblogna, Lellio dalia Volpe, 1736, 1737, 1740 —
41, 1782; Venezia, 1738, 1739, 1782. Aceeaşi versiune în ver-
suri (cu traducerea bolognesă) în colecţia: Parnasso italiano
ovvero. Raccolta de 9 poeţi classici italiani d'ogni genere, d'ogni
etâ, d'ogni metro, e del piu scelto fragii ottimi. . . Tomul LV
şi LVI, Bologna, 1741.

Traduceri după textul italian: Historia della vida kechos
y astucias sutilisimas del rustico Bertoldo, la de Bertoldino, su
hijo. . . ylade Cacaseno su nieto . . . obra de gran diverswn, y de
suma morali dad . . . traducida del idioma toscano al castellano
por Don Juan Bartholome, agente de la Refaccion del Serenissi-
mo Şeilor Infante Cardinal, etc. quiem la dedica al excellentissi-
mo Senor Marques Scoţi, Madrid, Phelipe Millan, 1745 (ne-

469

cunoscută lui Biagioni, care menţionează ediţiile din Madrid,
1797 şi 1864, p. 28). O versiune portugheză necunoscută nici
lui Guerrini, nici lui Biagioni, se găseşte în Bibliotheque Na-
ţionale din Paris (R. Y 3 2858). Titlul complet este: Astueias
subtillissimas de Bertoldo villao de agudo engenho, e sagacidade,
que depois de varios accidentes, extravagancias, foy admittido a
Cartezăo, e Conseilheiro de Estado. Obra de grande recreyo e di-
vertimenio. Traduzida do idioma italiano no Portughuez, Lisboa,
na Regia officina Sylviana, e da Academia Real, anno 1743.
Conţine numai versiunea completă a lui Bertoldo (nu şi Ber-
toldino). Aprobarea pentru tipărire « licencas do Santo oîficio *
este din 17 decembrie, 1743. Histoire de Bertholde, contenant ses
aventures sentences, bons-mots, reparties ingenieuses, ses tours
d'esprit, Vkistoire de sa fortune et son testament, traduit et
paraphrasee de Vitalien de Giulio Cesare Croce et de messieurs
Ies Academiciens della Crusca a la Haye, 1750; Der italiă-
nische Aesopus oder Bertholds satyrische Geschichte, darinnen
seine sonderbaren Begebenheiten, sinnreiche Einfălle und kluge
Auffiihrung bei Hofe iisw. nebst seinem Testamente enthalten.
Aus dem franzosischen ins Deutsche ilbersetzt. Frankfurt und
Leipzig, 1751.

Ediţii greceşti: Cea mai veche tipăritură (1646)— necuno-
scută lui Legrand — se găseşte în «British Museum» sub titlul:
HavoupyLat u^XoTaTat tou MttsptoXSou. Etc; -zaXc, â^otca:; cpave-
pioverat eva^ x co P t( * T ''^ mxvoupyoi;, xat o£uvouţ 6 oTrotoq uo-rspa
dbro Stâ<pop